ICCJ. Decizia nr. 3797/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 202/F din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulata de revizuentul M.F. de revizuire a sentinței penale nr. 865 din 15 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penala.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a II-a penala sub nr. 6898/3/2012, la data de 07 martie 2012, petentul condamnat M.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 865 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2293 din 07 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu a beneficiat de dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen., deși a avut o conduita sinceră, recunoscând toate acuzațiile ce i s-au adus. S-a susținut că prin decizia penală nr. 1470 din 08 noiembrie 2012 publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 3201C. proc. pen. în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
în consecință, întrucât nu a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, revizuentul a solicitat să-i fie aplicate dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut că revizuentul M.F. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prin sentința penală nr. 865 din 15 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 2293 din 07 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
Tribunalul a apreciat că cererea formulată de revizuent este inadmisibilă, întrucât sentința penală prin care acesta a fost condamnat a rămas definitivă înainte de pronunțarea deciziei Curții constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul condamnat M.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul neaplicării dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., pe calea cererii de revizuire formulate.
Prin decizia penală nr. 140 din 10 mai 2012 a Curții de Apel București - secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat M.F. împotriva sentinței penale nr. 202/F din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu urmând a se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de apel a constatat că în mod corect prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.F., sentința penală nr. 865 din 15 noiembrie 2010 rămânând definitivă înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., prin Legea nr. 202/2010.
De asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 3201C. proc. pen., referitoare la judecata în cadrul recunoașterii vinovăției, sunt aplicabile numai fondului cauzei, nefiind incidente după pronunțarea unei hotărâri definitive, cum de altfel s-a statuat prin decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a Curții Constituționale.
Prin urmare, s-a apreciat că susținerea apărării în sensul revizuirii sentinței penale nr. 865 din 15 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, intrată în puterea lucrului judecat, este nefondată, avându-se în vedere totodată și dispozițiile art. 394 C. proc. pen., privitoare la cazurile de revizuire.
împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul condamnat M.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în susținerea orală a recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent a arătat că fapta s-a petrecut în anul 2010, iar dispozițiile art. 3201C. proc. pen. sunt aplicabile începând cu data de 8 noiembrie 2011, în final lăsând soluția la aprecierea instanței.
Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează.
Revizuentul condamnat M.F., în temeiul dispozițiilor art. 4082C. proc. pen., a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 865/F din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, rămasă definitivă la data de 7 iunie 2011, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen.
în motivarea cererii, revizuentul condamnat a arătat că nu a beneficiat de dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen., deși a recunoscut toate acuzațiile, făcând trimitere la decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2012 publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011 prin au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 3201C. proc. pen., în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Potrivit dispozițiilor art. 4082alin. (1) C. proc. pen., "Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare".
Din dispozițiile citate, rezultă faptul că pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie admisibilă este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții:
- în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită să se fi invocat o excepție de neconstituționalitate, art. 4082alin. (1) C. proc. pen. făcând trimitere clară la cauzele în care Curtea Constituțională a fost sesizată și s-a pronunțat;
- dispozițiile criticate să fi fost declarate neconstituționale;
- soluția dată în cauză să se fi întemeiat pe dispozițiile declarate neconstituționale sau pe alte dispoziții legate în mod necesar și evident de acestea.
în speța de față, în mod corect instanța de fond a constatat că sentința penală prin care revizuentul a fost condamnat a rămas definitivă înainte de pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
înalta Curte reține că, deși a intervenit decizia Curții Constituționale nr. 1470 din data de 08 noiembrie 2011, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3201C. proc. pen., potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României: ".De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", aceeași prevedere fiind reluată și în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Având în vedere caracterul său constituțional, principiul neretroactivității este aplicabil nu numai legiuitorului, ci, în egală măsură și autorităților cu rol de interpretare și aplicare a legii.
Așadar, principiul neretroactivității guvernează și efectele deciziilor Curții Constituționale, cu atât mai mult cu cât ele privesc nemijlocit legitimitatea constituțională a legii. De altfel, în același sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a statuat că: "De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii (erga omnes) și nu limitate doar la părțile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepția (inter partes) și au putere numai pentru viitor. Efectele juridice produse de dispozițiile legale anterior constatării neconstituționalității lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legilor în timp." (Decizia nr. 1106 din 22 septembrie 2010).
în prezenta cauză se constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă la data de 07 iunie 2011, așadar înainte de momentul publicării deciziei Curții Constituționale, iar pe de altă parte, excepția de neconstituționalitate invocată nu avea legătură cu cauza.
Față de cele expuse, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.
în lumina acestor considerații, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuentul M.F., ca nefondat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3813/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3747/2012. Penal → |
|---|
