ICCJ. Decizia nr. 3549/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată de contestatorii C.G., C.P. și C.C., aceștia au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3048 din 13 septembrie 2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală.
Prin sentința penală nr. 231 din 16 februarie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală s-a calificat memoriul petiționarilor ca fiind revizuire și s-a dispus trimiterea acestuia la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare în baza art. 399 C. proc. pen.
în declarația dată în fața procurorului, petiționara C.P. a arătat că motivul pentru care a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție a fost neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul la care s-a judecat cererea de contestație în anulare, solicitând ca organele judiciare să califice cererea.
Ca urmare, cu adresa nr. 101230/2426/111-7/2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - secția judiciară a fost înaintată cererea petiționarilor spre competență soluționare.
în motivarea contestației în anulare s-a arătat că pentru termenul de 13 septembrie 2011 când s-a soluționat contestația în anulare, formulată împotriva deciziei nr. 2421 din 7 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, nu au fost citați, astfel că nu s-au prezentat pentru a-și formula apărările.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 3048 din 13 septembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii C.G., C.P. și C.C. împotriva deciziei nr. 1421 din 7 aprilie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală.
în motivarea hotărârii s-a arătat în esență că subiecții procedurii speciale reglementate de art. 2781C. proc. pen. nu au deschisă calea contestației în anulare împotriva hotărârii definitive pronunțate într-o astfel de cauză.
împotriva acestei hotărâri, contestatorii au formulat contestație în anulare, arătând că în mod greșit nu au fost citați, astfel că la data soluționării cauzei nu s-au prezentat pentru a-și formula apărările, caz de contestație prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Prin intermediul contestației în anulare, legiuitorul a folosit enumerarea expresă și limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.
în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile și condițiile în care se poate formula contestație în anulare precum și hotărârile împotriva cărora se poate face contestație în anulare, respectiv împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate de către instanța de recurs.
în speță, contestatorii au formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri având ca obiect tot contestație în anulare.
în raport de soluțiile care pot fi pronunțate pe calea contestației în anulare, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, întrucât niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției, astfel cum prevăd dispozițiile art. 345 C. proc. pen., respectiv condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea unor contestații în anulare, o atare cale de atac fiind inadmisibilă.
Așa fiind, contestația în anulare formulată de contestatorii C.G., C.P. și C.C. a fost respinsă ca inadmisibilă, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3734/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3447/2012. Penal → |
|---|
