ICCJ. Decizia nr. 3828/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3828/2012
Dosar nr. 3321/3/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 636 din 12 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3321/3/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul G.R.A., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.R.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 septembrie 2011 la zi.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi obligat inculpatul la plata sumei de 16.349,24 RON în favoarea părţii civile.
S-a luat act de tranzacţia încheiată între inculpat şi partea vătămată G.I.A. în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că de aproximativ 4 ani, inculpatul G.R.A. era implicat într-o relaţie sentimentală cu martora I.A.I. Nemulţumită fiind de comportamentul inculpatului, martora a încercat în repetate rânduri să întrerupă aceste raporturi, însă nu a reuşit întrucât, de fiecare dată, inculpatul ameninţa că se va sinucide.
În mod asemănător, la data de 14 septembrie 2011, în jurul orei 09.00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorei din Bucureşti, str. P.F. cu intenţia de a o determina să continue relaţia. Între cei doi a izbucnit o ceartă, iar în momentul în care au ajuns la locul de muncă al martorei, inculpatul a ameninţat că va sparge vitrina magazinului unde aceasta lucra. De teamă, martora a revenit la domiciliu, refuzând categoric să mai comunice cu inculpatul.
Cu toate acestea, inculpatul nu a înţeles să renunţe, ci a rămas în imediata apropiere a locuinţei martorei.
În jurul orei 11.00, l-a întâlnit pe martorul C.A., pe care l-a rugat să ia legătura cu I.A.I. Martora i-a comunicat şi acestuia din urmă că nu doreşte să mai continue relaţia cu inculpatul.
Profitând de faptul că o persoană a deschis uşa de acces în imobil, în jurul orei 13.00, inculpatul a pătruns în clădirea unde locuia martora şi folosind briceagul, pe care îl purta în mod obişnuit asupra sa, s-a tăiat pe antebraţul stâng.
Văzând acestea, martorul C.A. a apelat serviciul de urgenţă 112 pentru a solicita ajutor medical, dar şi intervenţia organelor de poliţie, susţinând că îi este teamă ca inculpatul să nu rănească şi alte persoane.
La sosirea echipajului S.M.U.R.D., inculpatul a fugit, fiind căutat de martorul C.A. şi de către lucrătorii de poliţie.
Nereuşind să-l găsească, martorul a revenit la adresa de pe str. P.F., moment în care a fost contactat telefonic de către inculpat, care a ameninţat, textual că „va aştepta să i se scurgă tot sângele prin rană" în situaţia în care I.A.I. nu va dori să continue relaţia.
În acest context, la rugămintea martorei, partea vătămată G.I.A. s-a deplasat la locuinţa sa, unde au discutat timp de o oră despre cele întâmplate, partea vătămată fiind fost coleg de şcoală şi prieten atât cu martora, cât şi cu inculpatul.
Între timp, inculpatul a revenit în zonă şi s-a ascuns în tufişurile din imediata apropiere a locuinţei martorei.
În jurul orei 18.00, partea vătămată G.I.A. a părăsit imobilul şi, în momentul în care a urcat pe bicicletă, l-a observat pe inculpat. Acesta s-a apropiat în fugă, ameninţând şi înjurând, după care a împins partea vătămată până ce aceasta a căzut.
În continuare, inculpatul a început să lovească partea vătămată cu pumnii, intenţionând să îi aplice şi lovituri cu picioarele în zona abdominală. Încercând să se apere, G.I.A. a reuşit la un moment dat să îl imobilizeze pe inculpat prinzându-l cu braţul îndoit de gât, fără a reuşi însă să îi imobilizeze şi braţele. În acest context, inculpatul a scos din buzunar cuţitul cu lama rabatabilă şi a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate în zona toraco-abdominală.
În cursul acestui conflict, partea vătămată a încercat să îl deposedeze pe agresor de cuţit, motiv pentru care a suferit leziuni la nivelul palmelor şi degetelor, folosind în scop de apărare şi un mic rucsac pe care îl avea asupra sa.
După ce a reuşit să-l deposedeze de cuţit, inculpatul a încercat să provoace partea vătămată, cerându-i să „îl omoare, să bage cuţitul în el”.
Inculpatul a părăsit locul faptei, iar după câţiva metri a abandonat şi rucsacul cu care încercase să se apere partea vătămată.
Incidentul a fost observat de mai multe persoane, care au solicitat intervenţia autorităţilor prin serviciul de urgenţă 112.
La faţa locului a sosit un echipaj S.M.U.R.D., care a transportat partea vătămată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu diagnosticul la prezentare: „Multiple plăgi înjunghiate hemitorace drept şi paravertebral stâng. Plăgi înjunghiate abdominale hipocondru drept şi flancul drept. Plagă tăiată mentonier stâng şi deget II MD".
Intervenţia chirurgicală în regim de urgenţă a condus la salvarea vieţii numitului G.I.A.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător, fiind necesare pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuţitul partea vătămată, însă a susţinut că aceasta s-ar fi datorat agresiunii la care a fost supus, invocând legitima apărare.
De asemenea, s-a apreciat că intensitatea loviturilor aplicate şi zona corpului vizată exclud posibilitatea ca inculpatul să fi încercat să se elibereze din braţele părţii vătămate.
Nu a fost primită varianta prezentată de inculpat şi din considerente legate de atitudinea părţii vătămate imediat ce a reuşit să intre în posesia cuţitului.
De asemenea, a fost respinsă ca nefondată şi cererea inculpatului, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.
În acest sens, instanţa de fond remarcă în primul rând că expertiza medico-legală relevă faptul că leziunile traumatice au pus în pericol viaţa victimei. Pe de altă parte, împrejurările în care s-a produs agresiunea, lovirea victimei cu un instrument apt de a ucide - cuţit, într-o regiune vitală a corpului - zona toraco-abdominală, intensitatea loviturilor, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii conduc la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, prevăzând rezultatul faptei sale şi, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Actele de violenţă specifice infracţiunii de omor nu şi-au produs efectele datorită faptului că partea vătămată a reuşit deposedarea inculpatului de cuţit, determinându-l astfel să înceteze atacul, acţiune urmată de transportarea victimei la spital şi intervenţia chirurgicală în regim de urgenţă, împrejurări care i-au salvat viaţa.
Sub aspect obiectiv, s-a constatat că fapta inculpatului G.R.A. care la data de 14 septembrie 2011, în loc public, respectiv pe str. P.F. din municipiul Bucureşti, a aplicat mai multe lovituri de cuţit părţii vătămate G.I.A., într-o zonă anatomică vitală, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile din partea generală a C. pen. privind regimul sancţionator al tentativei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, gradul de pericol social al faptei pe care instanţa l-a apreciat ca fiind unul foarte ridicat şi care rezultă din împrejurarea că inculpatul a lovit partea vătămată în mod repetat, cu un cuţit, în loc public şi în plină zi, acţiuni apte să determine moartea victimei în lipsa acţiunii acesteia de deposedare a inculpatului de cuţit şi a intervenţiei chirurgicale în regim de urgenţă, în cursul aceleiaşi zile, terorizând-o practic pe martora I.A.I. şi pe membrii familiei sale, prin ameninţări cu provocarea de scandal la locul de muncă şi cu suicidul şi supravegherea locuinţei acesteia.
Instanţa de fond, în raport de elementele indicate, a apreciat că deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi că urmează o formă de învăţământ, aceste împrejurări nu justifică reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare.
S-a subliniat faptul că, comportamentul inculpatului în faţa instanţei a fost unul controlat, prin care s-a încercat să se disimuleze realitatea, inculpatul erijându-se într-un tânăr preocupat de ajutorarea celor din jur şi de propria pregătire profesională şi educaţie. S-a încercat totodată a se acredita ideea că inculpatul nu este o persoană violentă şi că prezenta faptă reprezintă un incident izolat ce nu îl caracterizează.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 240 A din 30 august 2012 a admis apelul inculpatului G.R.A. împotriva Sentinţei penale nr. 636 din 12 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3321/3/2012.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.R.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A dedus prevenţia inculpatului de la 15 septembrie 2011, la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
A dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Tot statul va suporta şi onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 50 RON.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar, constatând comiterea de către inculpat a infracţiunii de tentativă de omor calificat, pentru care a fost condamnat de prima instanţă la 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară, a apreciat că pedeapsa aplicată este greşit individualizată, fiind prea aspră, în raport cu fapta comisă şi persoana inculpatului.
Astfel, a considerat că instanţa de fond, în mod greşit, a refuzat constatarea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale ale inculpatului justificând reţinerea acestei circumstanţe, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În acest sens, instanţa de apel a avut în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, iar modalitatea concretă de săvârşire a faptei, nu evidenţiază o periculozitate sporită a inculpatului, care să justifice nereţinerea de circumstanţe atenuante.
Instanţa de apel a constatat că în speţă, nu poate fi ignorat faptul că, anterior comiterii infracţiunii deduse judecăţii, inculpatul a avut o bună conduită, din caracterizările şi diplomele depuse la dosar, rezultând că acesta este un tânăr preocupat de dobândirea unei pregătiri profesionale, în prezent, fiind student la A.S.E., bucurându-se, totodată, de bune referinţe în familie şi societate.
Instanţa de apel a subliniat că pedeapsa nu trebuie privită numai ca măsură de constrângere, uneori, chiar cu exemplaritate, ci şi ca o măsură care să-l convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi evitarea, pe viitor, de a comite astfel de fapte. O pedeapsă prea severă, în raport cu fapta comisă, cu conduita şi aspiraţiile inculpatului, s-a apreciat că poate avea efecte perverse, fiind ineficientă, reducând cu mult perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.
Conchizând, instanţa de apel a considerat că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă a acorda semnificaţia cuvenită tuturor acelor date ce ţin de circumstanţele reale ale faptei şi de cele personale ale inculpatului. Astfel, în raport de toate criteriile de individualizare, Curtea l-a condamnat pe inculpatul G.R.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare, în regim de detenţie, pedeapsă apreciată ca fiind aptă să realizeze atât prevenţia generală, cât şi prevenţia specială şi să satisfacă scopul preventiv-educativ instituit de art. 52 C. pen., prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Apreciind că reeducarea, reinserţia socială a inculpatului nu ar putea avea loc şi fără privare de libertate, ţinându-se seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, Curtea a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constând în greşita apreciere că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi că, pentru reeducarea şi reinserţia în societate, ar fi absolut necesară executarea pedepsei de 4 ani închisoare, în regim de detenţie.
Recursul inculpatului este fondat.
Examinând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, se consideră că infracţiunea comisă de inculpat este un accident nefericit în viaţa sa, că acesta este un om cu aplecare asupra formării sale intelectuale şi profesionale, că în prezent este student la A.S.E. şi că executarea, în continuare, a pedepsei de 4 ani închisoare, nu ar conduce decât la afectarea în sens negativ a evoluţiei pe plan social şi profesional a inculpatului.
Este motivul pentru care, Înalta Curte apreciind asupra recursului formulat de inculpat, îl consideră ca întemeiat considerând necesară casarea deciziei atacate. În rejudecare, în baza art. 861 C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, fixând un termen de încercare de 8 ani, conform art. 861 C. pen.
Instanţa de recurs apreciază că nu se dă astfel, prevalenţă, criteriului privind datele ce caracterizează persoana inculpatului întrucât s-a ţinut seama de gravitatea faptei, dar şi de împrejurarea că inculpatul a depus diligenţe pentru plata despăgubirilor civile acordate părţii vătămate care, prezentă în recurs, a formulat concluzii de admitere a recursului inculpatului. S-au avut în vedere relaţii apropiate, de peste 10 ani, dintre părţi, precum şi atitudinea de regret a faptei comise manifestată de inculpat, care se bucură de un sprijin efectiv din partea familiei sale.
Aplicând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa va dispune, în temeiul art. 863 C. pen., ca pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere, după cum urmează:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Se vor pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
De asemenea, se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Aplicând măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte va dispune punerea, de îndată în libertate a inculpatului G.R.A., dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 15 septembrie 2011 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 septembrie 2011 până la data punerii efective în libertate.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 30 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, fixând termen de încercare pe o durată de 8 ani, conform art. 861 C. pen.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., respectiv:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului G.R.A., dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 15 septembrie 2011 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 septembrie 2011 până la data punerii efective în libertate.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3826/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3392/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
