ICCJ. Decizia nr. 3851/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3851/2012
Dosar nr. 6150/99/2005*
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2998 din 8 iunie 2011, Tribunalul Iaşi, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului S.Y. prin actul de sesizare al instanţei, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.Y. prin actul de sesizare al instanţei, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen.
A respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.Y., fiul lui Y. şi S., născut în Siria, cetăţean sirian, cu ultima reşedinţă declarată în Bucureşti, sector 2, şos. P., studii 4 clase, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.Y., fiul lui A. şi M., născut în Al-Adnania, Iordania, cu dublă cetăţenie româno-iordaniană, domiciliat în Iaşi, str. M., studii superioare, ocupaţia - medic, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.Y. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea disp. art. 13 C. pen.
A constatat că inculpatul S.Y. a fost arestat preventiv în cauză, în perioada 01 martie 2005 - 10 martie 2006, iar inculpatul D.Y. a fost reţinut 24 de ore, începând cu data de 06 aprilie 2005 ora 9,00.
În baza disp. art. 14 şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul D.Y. să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a jud. Iaşi suma de 281.369,2 lei (RON), la care se adaugă dobânda legală calculată pe fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.
A luat act că partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi nu a solicitat despăgubiri civile reprezentând TVA de rambursat, fără drept, pentru luna octombrie 1998, în sumă de 205.951,1605 lei (RON).
A luat act că partea civilă nu a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A. SRL (societate ce a fost radiată la data de 28 iunie 2005).
A menţinut măsura sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca B. berlină cu 4 uşi, albastru metalizat, cu număr de înmatriculare aaa, aparţinând inculpatului D.Y., măsură dispusă prin ordonanţa din 19 aprilie 2005 dată în Dosar nr. 32/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi pusă în aplicare conform procesului-verbal din 04 iunie 2005 încheiat de IPJ Iaşi.
În baza disp. art. 347 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea facturilor şi chitanţelor întocmite în fals, respectiv: facturile cu seriile ISVCD nr. qqq, www, rrr, şi cu seriile BACA nr. sss, yyy, xxx, vvv, precum şi a chitanţelor fiscale seria BALE nr. kkk în valoare de 5.000.000.000 lei (ROL), nr. nnn în valoare de 4.778.740.994 lei (ROL) şi nr. ppp în valoare de 5.000.000.000 lei (ROL).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în lunile noiembrie - decembrie 1998, inculpaţii D.Y. şi S.Y., după o înţelegere prealabilă, au indus în eroare pe reprezentanţii Administraţiei Financiare a mun. Iaşi, prin manopere frauduloase, obţinând în acest mod rambursarea sumei de 2.059.511.605 lei (ROL) cu titlu de TVA. În sarcina inculpatului D.Y. s-a mai reţinut şi faptul că în perioada decembrie 1998 - martie 1999 a omis evidenţierea în actele contabile ale societăţii SC A. SRL a operaţiunilor comerciale desfăşurate în numele societăţii, respectiv comercializarea de alcool, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 3.640.302.166 lei.
Cei doi inculpaţi au fost cercetaţi şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. constând în întocmirea unor documente financiar contabile false. Întrucât din probele administrate în cauza, în cursul urmăririi penale a rezultat că ei nu au săvârşit aceste infracţiuni, prin actul de sesizare al instanţei, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Aceeaşi soluţie s-a pronunţat şi în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, deoarece în urma modificărilor actului normativ aceasta infracţiune a fost dezincriminată.
În cauză au fost urmăriţi penal şi învinuiţii S.F., P.T.C., U.S., I.C. şi B.F., însă prin actul de sesizare al instanţei s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestora, apreciindu-se că răspunderea penală nu mai poate fi antrenată pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., pentru care au fost cercetaţi, întrucât a intervenit prescripţia penală.
Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 29 iunie 2005,sub numărul de mai sus, iar prin Sentinţa penală nr. 618 din 22 septembrie 2005,s-a dispus condamnarea inculpatului D.Y. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul având de executat în total pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.640.302.166 lei cu titlu de despăgubiri civile către Administraţia Financiară a jud. Iaşi. Prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus achitarea inculpatului S.Y., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi (criticând soluţia de achitare pronunţată faţă de inculpatul S.Y.), precum şi inculpatul D.Y. (care a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul reţinerii vinovăţiei sale şi condamnarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată).
Prin Decizia penală nr. 55 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile formulate împotriva Sentinţei penale nr. 618 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o integral, trimiţând cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A. SRL, procedând astfel la judecarea cauzei cu nelegala citare a acestei părţi. Ca urmare, instanţa de control judiciar a dispus ca instanţa de rejudecare să procedeze la soluţionarea în fond a cauzei, cu citarea legală a părţilor responsabile SC A. SRL ori a succesorilor în drept a acesteia conform disp. art. 21 C. proc. pen.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 6150/99/2005, la data de 06 mai 2010.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţă a fost probată cu: notele de constatare ale Administraţiei Financiare a municipiului Iaşi; declaraţiile martorilor audiaţi în cauză în faza urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv S.F., P.T.C., L.V., P.M.G., P.R., N.F., C.V. şi I.C.; procesele-verbale de recunoaştere după fotografii efectuate de către martorii P.R., C.M. şi I.C., din care rezultă că în toamna anului 1998, persoana identificată ca fiind D.Y., cunoscut sub numele de doctorul, a fost cel care a venit de mai multe ori la sediul SC D.V., însoţind mai multe transporturi de alcool; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă că scrisul de pe facturile întocmite în fals aparţine numitei P.T.; procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţii S.Y. şi D.Y.; rapoartele de expertiza contabilă efectuate în cauză, în faza urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, toate acestea coroborându-se, în parte, cu declaraţiile inculpaţilor.
Audiat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, în primul ciclu procesual, inculpatul S.Y. nu a recunoscut că ar fi avut o înţelegere prealabilă cu inculpatul D.Y. şi că ar fi acceptat modul de operare propus de acesta ori că şi-ar fi asumat rolul de administrator al SC A. SRL, efectuând, în această calitate, demersurile necesare inducerii în eroare reprezentanţilor Administraţiei Financiare Iaşi în scopul obţinerii frauduloase a sumei de 2.059.511.605 lei.
Audiat fiind, în ambele faze procesuale, inculpatul D.Y. nu a recunoscut participarea lui la obţinerea frauduloasă a sumei de 2.059.511.605 lei, susţinând că după cesionarea părţilor sociale pe care le deţinea la SC A. SRL Iaşi inculpatului S.Y., nu s-a mai implicat în nici un mod în activitatea desfăşurată de această societate comercială.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 53 din 9 martie 2012 a respins, ca nefondate apelurile formulate de inculpatul D.Y. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 299 din 8 iunie 2011 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi inculpatul D.Y.
Recurentul inculpat, în motivele scrise depuse la dosar şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pe. 172 C. proc. pen. şi a solicitat schimbarea temeiului achitării din cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. c) C. proc. pen., în raport de care a cerut exonerarea de la plata sumelor reţinute în sarcina sa.
Recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi nu a depus în scris motivele pentru care înţelege să critice decizia pronunţată şi nici nu s-a prezentat, prin reprezentant, în fata instanţei pentru a susţine recursul formulat.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia atacată prin prisma recursului declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, Înalta Curte constată că acesta, deşi formulat în termen legal, contravine prevederilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în sensul că nu a fost motivat în scris, iar partea civilă (legal citată) nici nu s-a prezentat pentru a-l susţine oral, în faţa instanţei.
Potrivit declaraţiei de recurs, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, şi-a rezervat dreptul de a depune motivele de recurs în termen legal, ceea ce nu s-a întâmplat.
În aceste circumstanţe, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. şi examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat.
În această ordine de idei, verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte reţine că în faţa instanţei de control judiciar, partea civilă ANAF - DGFP Iaşi a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât instanţa de fond în mod greşit a obligat pe inculpat la plata sumei de 281.369 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul efectiv suferit fără să oblige inculpaţii şi la plata sumei de 72661 lei, reprezentând accesorii calculate până la data actului de control, solicitând achitarea integrală a debitului în sumă de 364.030 lei.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a motivat că s-a constituit parte civilă din faza de urmărire penală cu suma de 205.951 lei reprezentând TVA de rambursat fără drept, şi chiar dacă s-a dispus încetarea procesului penal, instanţa poate obliga la plata despăgubirilor.
Totodată, a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 72.661 lei reprezentând accesorii la debitul efectiv de 281.369 lei cauzat prin săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi a sumei de 205.951 lei prejudiciu cauzat bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
În motivarea respingerii ca nefondat, a apelului declarat de partea civilă, instanţa de apel a arătat că, instanţa de fond a acordat şi obligat pe inculpatul D.Y. la plata despăgubirilor în cuantum de 281.369,2 lei (RON) faţă de valoarea totală a prejudiciului pretins de partea civilă ANAF în sumă de 364.030 lei, întrucât a dedus din suma totală valoarea de 72661 lei (RON) reprezentând penalizări TVA, penalizări impozit pe profit şi penalizări accize, acestea fiind calculate doar până la data întocmirii actului de control, anterior trimiterii în judecată a inculpaţilor, iar instanţa a stabilit la debitul principal de 281.369,2 lei prejudiciu produs prin infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 dobânda legală pe fiecare zi de întârziere începând cu data săvârşirii infracţiunii până la achitarea integrală a despăgubirilor, procedeu considerat legal întrucât nu suprapune dobânzi legale penalizatoare calculate la dobânzi legale penalizatoare.
Inculpatul S.Y., nu a fost trimis în judecată şi nu a fost judecat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9, cauzatoare a prejudiciului în sumă de 364030 lei, şi în consecinţă în mod just nu a fost obligat în solidar la plata acestor despăgubiri.
Partea civilă nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, prin rechizitoriu nu a fost citată în această calitate, iar în faţa instanţei de fond s-a constituit parte civilă în mod expres şi în termen legal solicitând obligarea inculpatului trimis în judecată pentru evaziune fiscală, acesta fiind D.Y., la plata sumei de 3.640.302.166 lei constând în prejudiciul produs prin infracţiunea prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 creat bugetului de stat.
Prin cererea de constituire de parte civilă, partea civilă recurentă nu a solicitat contravaloarea prejudiciului creat constând în rambursarea fără drept de TVA, astfel încât în mod just instanţa de fond a luat act că nu s-a constituit parte civilă cu această sumă.
Pe de altă parte obligarea inculpatului D.Y. la plata prejudiciului produs prin infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu mai este posibilă fără încălcarea principiului neagravării situaţiei inculpatului în propria sa cale de atac întrucât prin Sentinţa penală nr. 618 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Iaşi acesta a fost obligat doar la plata despăgubirilor solicitate pentru acoperirea prejudiciului de 364.030 lei, în apelul acestuia şi al Parchetului care viza numai nelegalitatea soluţiei de achitare privind pe inculpatul S.Y., s-a dispus rejudecarea cauzei de faţă în care s-a pronunţat sentinţa penală atacată în prezentul apel, Sentinţa penală nr. 618 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Iaşi nefiind atacată cu apel şi de partea civilă ANAF (Decizia penală nr. 55 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Iaşi).
Verificând hotărârea atacata prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pe. 172 C. proc. pen. invocat de inculpat şi a solicitării de schimbare a temeiului achitării din cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 10 lit. c) C. proc. pen., în raport de care a cerut exonerarea de la plata sumelor reţinute în sarcina sa, Înalta Curte constată că acest motiv a fost iniţial susţinut în faţa instanţei de apel, care a motivat temeinic şi legal respingerea acestuia.
Astfel, aşa după cum şi instanţa de apel a motivat, se constată că în mod corect s-a reţinut că instanţa de fond a examinat şi analizat exhaustiv toate probele administrate necesare aflării adevărului, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul în cauză.
Faptele inculpaţilor S.Y. şi D.Y. care în luna decembrie 1998 au obţinut fără drept o rambursare de TVA de peste 2 miliarde lei, scop în care au prezentat o stare de fapt fiscală ce nu corespundea realităţii, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru care vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită prin declaraţiile martorilor S.F., P.T., L.V. şi o serie de împrejurări de fapt care conturează intenţia inculpatului de a obţine în mod nelegal rambursarea TVA prin intermediul unei persoane interpuse, folosindu-se de inculpatul S.
După cesionarea părţilor sociale ale societăţii SC "A." SRL, octombrie 2008, inculpatul apelant a continuat să se implice în activitatea societăţii şi s-a comportat până la obţinerea TVA-ului ca administrator al societăţii semnând toate actele.
Acest fapt rezultă din declaraţiile contabilei societăţii S.F., a martorilor P.T., declaraţie dată la urmărirea penală, de L.V., P.I.
Inculpatul D.Y. a procurat în mod ilicit mai multe facturi fiscale care la solicitarea sa au fost completate de numita P.T. - fapt atestat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 250274/2000; cu datele de identificare a societăţilor SC "R.C." SRL Bucureşti şi SC "A.C." SRL Bucureşti, prin care se atestă achiziţionarea unor cantităţi de alcool de societatea SC "A." SRL fără ca aceste facturi să fi fost atribuite celor două societăţi comerciale, în sensul că tranzacţiile comerciale corespunzătoare facturilor nu erau reale.
În cursul anului 1998, potrivit facturilor înregistrate în evidenţa societăţii SC "A." SRL Iaşi a achiziţionat aproximativ 150 000 litri alcool de la SC "A.C." SRL Bucureşti şi de la SC "R.C." SRL Bucureşti şi s-a stabilit că facturile şi chitanţele înregistrate la SC "A." SRL Iaşi ca fiind emise de cele două societăţi nu le aparţineau acestora potrivit procedurilor de emitere şi atribuire a facturilor fiscale producătorilor de băuturi alcoolice.
S-a stabilit că facturile şi chitanţele fiscale cu seriile menţionate în hotărâre cu seriile ISVCD, BACA şi BALE potrivit cărora s-ar fi făcut plata alcoolului achiziţionat sunt false şi acestea au fost întocmite în fals din dispoziţia inculpatului D.Y., de către numita P.T.C. (fostă S.) potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 250.275/2000.
În vederea rambursării ilegale de TVA, inculpatul D.Y. a cesionat părţile sale sociale inculpatului S.Y. la 21 octombrie 1998 pentru a întări aparenţa că societatea nu-i mai aparţine şi însă a continuat că administrează societatea comercială în cauză şi după ce acesta şi-a schimbat administratorul.
Cererea de rambursare TVA a fost depusă de inculpatul S.Y., administratorul în drept al societăţii şi anterior în cadrul procedurii de restituire acesta a emis chitanţele BALE din 4 noiembrie 1998, 3 noiembrie 1998, 1 noiembrie 1998 prin care s-a încercat a se face dovada stingerii obligaţiilor de plată către furnizori. Chitanţele emise de SC "A.C." SRL Bucureşti întocmite de inculpatul S.Y. s-au dovedit a fi nereale, nu reprezentau realitatea celor consemnate.
La 3 decembrie 1998, Administraţia Financiară a municipiului Iaşi a virat TVA în contul SC "A." SRL Iaşi, în suma de 1 768 999 180, reprezentând diferenţa între TVA total, peste 2 miliarde lei din care s-au scăzut datoriile pe care societatea le avea la stat, sumă care a fost ridicată de inculpatul S.Y. în întregime în mai multe rânduri în perioada 9 - 29 decembrie 1998, bani pe care i-a predat inculpatului D.Y. care i-a folosit în interes personal, fapt ce rezultă şi din declaraţia inculpatului S.Y.
Susţinerea inculpatului D.Y. că după cesionarea părţilor sociale de activitatea societăţii s-au ocupat inculpatul S., numitul A.A. şi numitul R., cărora inculpatul S. le-a dat mandat de reprezentare şi administrare a societăţii, este contrazisă de toate probele cauzei analizate de instanţa de fond, realitatea faptică constând în implicarea în continuare a inculpatului D. în activităţile comerciale ale societăţii.
Fapta şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este dovedită în cauză şi constă în activitatea conjugată a inculpatului S.Y. şi D.Y. în a prezenta o stare de fapt fiscală a societăţii SC "A." SRL ce nu corespunde realităţii în vederea obţinerii fără drept a rambursării TVA de peste 2 miliarde lei.
În mod legal a fost încetat procesul penal în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi pe temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. intervenind prescripţia răspunderii penale. Precizarea conform căreia societăţile SC "A.C." SRL Bucureşti şi SC "R.C." SRL Bucureşti erau plătitoare de TVA, iar facturile emise de cele două societăţi aflate la dosar urmărire penală atestă vânzarea diferitelor cantităţi de alcool către SC "A." SRL, acestea făcând dovada că societăţile respective există şi au livrat alcool către SC "A." SRL nu este relevantă pentru cauză, întrucât facturile respective şi tranzacţiile comerciale pe care le atestă nu au făcut obiectul activităţii infracţionale imputată inculpaţilor, în prezenta cauză, chitanţele şi facturile fiscale folosite în procedura şi în scopul rambursării TVA fiind altele decât cele menţionate şi care au fost analizate şi constatate tehnico-ştiinţific că erau nereale.
Infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a fost comisă de inculpatul D.Y. împreună cu inculpatul S.Y., în calitate de autori, aşa încât nu este aplicabil temeiul de achitare prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. invocat de inculpatul D.Y.; soluţia dată cauzei fiind legală.
În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru care inculpatul D.Y. a fost achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., în mod corect s-a reţinut că fapta acestuia care, deşi nu avea calitatea de administrator al SC "A." SRL, în perioada decembrie - martie 1999 a desfăşurat activităţi comerciale în numele societăţii, comercializând cantitatea totală de 280.135 litri alcool, fără a înregistra în contabilitatea societăţii facturile de vânzare a unor cantităţi de alcool în valoare totală de 9.376.455.155 lei, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 364.030 lei.
După ce inculpatul S.Y. a părăsit ţara, societatea SC "A." SRL a continuat să funcţioneze, operaţiunile economice fiind desfăşurate în fapt, în numele acesteia de inculpatul D.Y. Activitatea comercială neevidenţiată în contabilitatea condusă de inculpat este dovedită de expertiza contabilă, declaraţiile martorilor S.F., P.T., P.E., L.V., P.M.G., P.R., N.F., C.V., I.C. a căror declaraţii sunt evaluate în detaliu în hotărârea atacată, procese verbale de recunoaştere din fotografii, notele de constatare ale Administraţiei Financiare a municipiului Iaşi.
Fapta de a nu evidenţia în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale reale efectuate în numele societăţii SC "A." SRL a avut ca scop realizat sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, iar infracţiunea de evaziune fiscală astfel cum este definită de disp. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".
În această succesiune logico-juridică, în mod corect instanţa de fond a constatat, iar instanţa de apel şi-a însuşit împrejurarea că în mod just a fost achitat inculpatul D.Y. pe lipsa calităţii de subiect activ al infracţiunii, calitate de administrator, sau reprezentant al societăţii, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea apărării în sensul schimbării temeiului achitării în cel prev. de disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. Astfel, în această situaţie nu poate fi incident cazul de achitare invocat, care prevede că fapta nu a fost săvârşită de către inculpat. În contextul de faţă, aşa după cum anterior s-a arătat, fapta a fost săvârşită fără putinţă de tăgadă de către inculpatul D.Y., doar că acesta nu a avut calitatea cerută expres de lege, respectiv aceea de administrator sau de reprezentant al societăţii pentru a putea avea calitatea de subiect activ al infracţiunii şi pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Pe cale de consecinţă, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de exonerare de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Aşa după cum ambele instanţe au reţinut, conform dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen., în caz de achitare, inclusiv în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa se pronunţă asupra acţiunii civile. Prin faptele comise aşa cum au fost circumscrise infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 reţinute, inculpatul D.Y. a creat prejudiciul reţinut astfel încât toate condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C. civ. sunt întrunite în ceea ce îl priveşte pe inculpat. Singurele situaţii în care nu pot fi acordate despăgubiri civile sunt cele prev. de art. 346 alin. (3) iar cazurile în care instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă sunt cele prev. de art. 346 alin. (4) C. proc. pen., iar temeiul de achitare a inculpatului nu se integrează niciunuia dintre acestea.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.Y. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 53 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat D.Y. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.Y., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 984/2012. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
