ICCJ. Decizia nr. 3878/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3878 /20 12
Dosar nr. 6182/1/2012
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154/D din 8 iunie 2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.P., prin apărător, din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen. şi în consecinţă, în temeiul art. 183 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de "loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" a fost condamnat inculpatul C.P., la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă durata executată prin reţinere şi arestare preventivă, în perioada 10 februarie 2012 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. s-au admis pretenţiile civile formulate de partea civilă C.S. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să achite acestei părţi civile suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, şi a necropsiei, aflate şi înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău din 04 aprilie 2012.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii şi înregistrat în Registrul de Corpuri delicte al Tribunului Bacău din 04 aprilie 2012.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.P., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător desemnat din oficiu. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 500 RON, precum şi onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu la instanţă.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 267/P/2012, din 03 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.P., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 09 februarie 2012, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe vărul său C.I. în partea superioară a coapsei stângi cu interesarea arterei femurale stângi.
În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul C.P. este văr cu numitul C.I. şi locuiesc în satul L., com. P.T.
În ziua de 9 februarie 2012, cei doi s-au întâlnit şi au desfăşurat activităţi de deszăpezire la nişte localnici de pe raza satului L., unde au consumat băuturi alcoolice. După terminarea activităţii de deszăpezire, inc. C.P. şi vărul său C.I., au mers la locuinţa numitului I.P. din satul L. unde au continuat că consume băuturi alcoolice. În jurul orelor 21,00 inc. C.P. şi C.I. au mers la locuinţa inculpatului şi datorită stării de ebrietate şi a unor discuţii contradictorii, s-au certat. În timpul altercaţiei inc. C.P. a luat un cuţit de bucătărie şi i-a aplicat vărului său C.I., o lovitură în zona inghinală, provocându-şi victimei o plagă tăiată în partea superioară a piciorului stâng.
Numitul C.I. a încercat să se deplaseze la domiciliul său, dar văzând că sângerează abundent, a revenit la locuinţa inculpatului, iar datorită stării de ebrietate a celor doi, C.I. nu a primit îngrijiri medicale, iar în urma sângerării abundente, a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală al S.M.L. Bacău a rezultat că moartea numitului C.I. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragie consecutiv unei plăgi înjunghiate 1/3 partea superioară coapsa stângă cu interesarea arterei femurale stângi şi anemie secundară în viscere. Leziunile au putut fi produse prin lovirea victimei cu un obiect tăios - cuţit, cu o lăţime de aprox. 2 cm şi lungime de 20 cm, având o direcţie oblică de la dreapta la stânga şi de jos în sus.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie al S.M.L. Bacău - Laborator toxicologie a rezultat că în momentul decesului victima C.I. avea o alcoolemie de 1,10 gr.%o.
Inculpatul C.P. - a solicitat instanţei - la primul termen de judecată şi înainte de citirea actului de sesizare al instanţei - aplicarea procedurii simplificat de judecare a cauzei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte în întregime fapta imputată, este de acord, are cunoştinţă de întreg materialul probator acumulat la urmărirea penală, şi pe care şi-l însuşeşte.
A reţinut instanţa de fond că situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de rechizitoriu, se bazează pe materialul probator acumulat, respectiv: procesul verbal de cercetare la locul faptei, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală al SML Bacău, declaraţia părţii vătămate C.S., declaraţiile martorilor: C.D., C.M., C.M.R., C.T. şi declaraţiile de recunoaştere a faptei de către inc. C.P.
Aşadar, inculpatul C.P., a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., sens în care instanţa de fond i-a admis solicitarea, pe de o parte fiind manifestarea lui de voinţă liber exprimată şi pe de altă parte având în vedere Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dată de Curtea Constituţională prin care a fost declarat neconstituţional alin. ultim al art. 3201 C. proc. pen. şi obligativitatea tuturor instanţelor din ţară de a se supune acestor decizii.
Cu privire la aplicarea dispoziţiilor de art. 44 C. pen. instanţa de fond a apreciat că nu se pot reţine, întrucât probatoriul nu a confirmat susţinerea inculpatului, că ar fi fost o altercaţie între cei doi atât de gravă încât să-l aducă în situaţia de a-şi pierde uzul raţiunii, imperiu sub care a săvârşit infracţiunea - aşa cum se cere de articolul invocat.
Având în vedere declaraţiile inculpatului, ale mamei victimei, a mamei inculpatului, care confirmă situaţia de fapta, aceea că după ce au muncit întreaga zi împreună la deszăpezit au consumat băuturi alcoolice la bufetul satului şi revenind amândoi acasă, s-a declanşat un conflict verbal între ei, conflict pe care inculpatul l-a stins prin aplicarea unei lovituri cu un cuţit luat de la grădina camerei unde stăteau, instanţa de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.P. din art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen. în art. 183 C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., iar în privinţa solicitărilor inculpatului de a i se aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. instanţa a avut vedere că temeiul juridic indicat nu are caracter obligatoriu, nu se impune orientarea pedepsei spre minimul special pentru a putea fi redusă pedeapsa cu o treime. Astfel, s-a aplicat inculpatului, pentru fiecare infracţiune câte o pedeapsă sub limita minimă specială, cu respectarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
A apreciat că nu se justifică şi reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., aşa cum a solicitat apărarea şi inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza 2, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul C.P., iar prin decizia penală nr. lll din 11 septembrie 2012 Curtea de Apei Bacău, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 154/D din 08 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1905/110/2012 cu privire la greşita încadrare juridică reţinută în cauză.
A desfiinţat sentinţa apelată sub aceste aspect.
A reţinut cauza spre rejudecare şi,în fond, a reţinut încadrarea juridică dată faptei inculpatului C.P. prin rechizitoriu, aceea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen.
A condamnat inculpatul C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 7 ani.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul C.P.: 10 (zece) ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o durată de 7 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului C.P.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 08 iunie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
în baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În raport de împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, victima fiind lovită cu un cuţit în zona inghinală, atitudinea psihică a inculpatului care nu a acordat primul ajutor victimei, obiectul folosit de inculpat la săvârşirea faptei, a apreciat instanţa de apel că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima, rezultat care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia şi a reţinut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, aceea de omor calificat prev de art. 174-175 lit. c) C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei, a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social, modul şi mijloacele de săvârşire, rezultatul periculos precum şi persoana inculpatului, aplicând astfel o pedeapsă principală orientată spre minimul prevăzut de lege potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., aceasta fiind de natură să asigure exemplaritatea şi funcţionalitatea acesteia potrivit art. 52 alin. (2) C. pen.
A mai reţinut că o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică având în vedere gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.P. şi a solicitat, în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul C.P. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de prim control judiciar răspunde principiului proporţionalităţii, gravităţii faptei cât şi scopului prev. de art. 52 C. pen., având în vedere infracţiunea săvârşită de omor calificat.
Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatorie şi trebuie efectuată cumulativ cu accent pe gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau, dimpotrivă celor care caracterizează fapta săvârşită.
În speţă, gradul de pericol social al faptei săvârşite este unul ridicat având în vedere infracţiunea săvârşită şi urmările faptei concretizate în decesul victimei C.I., consecinţă deosebit de gravă produsă ca urmare a conduitei violente a inculpatului C.P.
Instanţa de apel a efectuat o analiză adecvată a circumstanţelor personale ale inculpatului şi circumstanţelor reale ale cauzei, astfel că pedeapsa aplicată de 10 ani închisoare este justificată în raport de împrejurările faptei săvârşite, modalitatea de săvârşire, gradul de pericol social şi persoana inculpatului, reflectând astfel o individualizare conform dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Cu privire Ia solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin reţinerea disp art. 74 C. pen., faţă de circumstanţele personale ale inculpatului C.P. - nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi faţă de circumstanţele reale - lovirea victimei cu un cuţit într-o zonă puternic vascularizată, atitudinea pasivă a inculpatului după incident, rezultatul produs concretizat în moartea victimei C.I., vărul inculpatului, Înalta Curte constată că pedeapsa aşa cum a fost individualizată este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acesteia.
Înalta Curte constată pedeapsa, astfel cum a fost individualizată de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică, fiind respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor, de către prima instanţă de către instanţa de apel, constatând că nu există nici un alt caz de casare care să se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 111 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării de la 10 februarie 2012 la 27 noiembrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 111 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 1905/110/2012.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 februarie 2012 la 27 noiembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3622/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3882/2012. Penal → |
|---|
