ICCJ. Decizia nr. 3887/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3887/2012
Dosar nr. 2586/109/2010
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 353 din 14 mai 2012, Tribunalul Argeş, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatele S.V. şi P.M., la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b), c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate şi a fixeat termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.
A instituit în sarcina fiecărei inculpate obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a obligat pe fiecare inculpată să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta.
A atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat fiecărei inculpate pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b), c) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată fiecărei inculpate perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 5 aprilie 2012 şi până la data punerii efective în libertate.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei S.V., de sub puterea mandatului de o arestare preventivă nr. 68/U din 6 aprilie 2012 al Tribunalului Prahova şi a inculpatei P.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U din 6 aprilie 2012 al Tribunalului Prahova, dacă nu sunt reţinute sau arestate în altă cauză.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către denunţătoarea B.S. a sumei de 400 de euro prin obligarea în solidar a celor două inculpate a echivalentului în RON a acestei sume, calculate la data efectuării plăţii.
A respins cererile de liberare provizorie sub control judiciare formulate de către inculpate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 78/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor S.V. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a reţinut în fapt că la data de 03 aprilie 2012, cele 2 inculpate, în calitate de consilier superior în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, au pretins de la denunţătoarea B.S. - administrator al SC R.C. SRL Târgovişte, în timpul efectuării inspecţiei fiscale generale la societatea acesteia, suma de 400 euro în schimbul neevidenţierii neregulilor depistate, sumă pe care au primit-o la data de 05 aprilie 2012, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri flagrante.
Tribunalul Argeş a fost sesizat cu judecarea cauzei prin încheierea nr. 551 din 11 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de fond a reţinut că denunţătoarea B.S. este asociat unic şi administrator al SC R.C. SRL Târgovişte având ca obiect de activitate comerţ cu amănuntul de produse, textile, firma desfăşurându-şi activitatea la punctul de lucru situat în Târgovişte vânzarea produselor făcându-se de angajatul N.M.
Inculpata S.V. avea funcţia de consilier superior, iar inculpata P.M. funcţia de inspector în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Denunţătoarea a precizat că la sfârşitul lunii martie 2012 a fost contactată telefonic de inculpata S.V. care i-a comunicat faptul că societatea sa urmează a fi supusă inspecţiei fiscale generale începând cu 02 aprilie 2012, sens în care trebuia să pregătească actele, firmei pentru perioada 2009-2012.
În prima zi de control, cele 2 inculpate, constituite în echipa de control, au depistat marfă expusă la vânzare fără documente de provenienţă, ocazie cu care inculpata S.V. i-a atras atenţia denunţătoarei că situaţia este gravă „este caz de dosar penal" şi că marfa respectivă va fi confiscată.
În a doua zi de control – 03 aprilie 2012, inculpata S.V. a repetat denunţătoarei, în prezenţa coinculpatei P.M., neregulile constatate, insistând asupra întocmirii unui proces-verbal de confiscare a produselor expuse spre comercializare „la negru", subliniind în continuare că „după aceea urmează dosar penal".
Această atitudine a echipei de control a creat o stare de temere denunţătoarei, care a întrebat „ce se poate face să nu se ajungă acolo", iar răspunsul inculpatei S.V. a fost prompt „Doamnă, spuneţi clar ce vreţi de la noi?".
Prin aceasta, denunţătoarea a înţeles că ar putea fi favorizată în actul pe care cele 2 inculpate urmau să-l încheie, dacă le-ar fi oferit foloase materiale necuvenite, astfel încât Ie-a întrebat „Cât?".
Niciuna dintre inculpate nu s-a pronunţat direct asupra sumei pe care intenţionau să o primească, iar denunţătoarea a părăsit pentru scurt timp magazinul unde se derula controlul, împrumutându-se de la 2 cunoştinţe din apropiere - martorele N.I. şi F.S. cu suma totală de 200 euro pe care a introdus-o într-un plic, l-a aşezat pe masa de lucru a celor 2 inculpate, dintr-o anexă a magazinului.
Inculpata S.V. a întrebat-o pe denunţătoare „Haideţi doamnă, spuneţi ce ne-aţi pregătit?", aceasta răspunzând „200 euro", răspuns care a nemulţumit-o pe inculpată, care a precizat că ele nu sunt dispuse să facă „acte de caritate pe 500 RON".
Pentru a o convinge pe denunţătoare să mărească oferta şi a subliniat gravitatea neregulilor constatate, inculpata S.V. s-a adresat inculpatei P.M. „Hai, scoate procesul verbal de confiscare".
Conform declaraţiei denunţătoarei B.S., aceasta a întrebat „Cum doamnă, e puţin ?", iar inculpata P.M. a răspuns „Crezi că dacă-ţi venea garda scăpai atât de uşor şi doar cu atât".
Denunţătoarea Ie-a oferit celor 2 inculpate suma de 300 euro, cu care nu au fost de acord, convenind în final suma de 400 euro, pe care urma să o primească a doua zi – 04 aprilie 2012, când urmau să revină la control.
În dimineaţa zilei de 04 aprilie 2012, denunţatoarea s-a prezentat la sediul DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti, ocazie cu care a reclamat faptul că cele 2 inculpate i-au pretins suma de 400 euro pentru a nu releva în raportul de inspecţie fiscală care se întocmea la finalul controlului, împrejurarea că la inventarul faptic asupra produselor din magazin (confecţii pentru o serie de articole nu deţinea facturi de aprovizionare).
Pentru a surprinde în flagrant momentul remiterii banilor către inculpate, denunţătoarea a colaborat în acest sens, iar procurorul a emis succesiv, 2 ordonanţe prin care s-a autorizat cu titlu provizoriu interceptarea şi înregistrarea pe durata de 48 ore a convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental.
Din valorificarea acestor ordonanţe a rezultat că cele 2 inculpate nu s-au putut prezenta la magazinul denunţătoarei la data de 04 aprilie 2012, S.V. contactând-o pe aceasta şi anunţând-o că întâlnirea va avea loc la 05 mai 2012 ora 10.
La acest moment, cele 2 inculpate s-au prezentat la firma denunţătoarei, şi în timpul discuţiilor interceptate şi înregistrate în mediu ambiental, S.V. a spus denunţătoarei „Hai că mă duc să fumez, că aveţi (...) dar puneţi întâi datoria dvs.", răspunsul acesteia fiind „îm, da! Staţi că am geanta aici".
Inculpata S.V. a părăsit incinta magazinului, iar după revenire, în prezenţa ambelor inculpate, denunţatoarea a scos din geantă suma de 400 euro pe care a aşezat-o pe masă, precizând „Uitaţi doamnă, patru sute aşa cum ne-am înţeles".
Inculpata P.M. a luat banii introducându-i în geanta personală, spunând colegei sale: „Da. Hai să mergem".
Până la plecarea efectivă, cele 2 inculpate au asigurat-o pe denunţătoare că a scăpat de toate „problemele", inculpata S. sfătuind-o cum să facă rost de facturi pentru marca comercializată fără documente de provenienţă, în eventualitatea unui control al Gărzii Financiare.
La scurt timp a apărut echipa operativă (procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante), care a solicitat predarea banilor, existenţa lor fiind negată de către inculpate.
Existenţa sumei era certă, ea rezultând din valorificarea autorizaţiilor emise cu titlu provizoriu de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental - confirmate prin încheierea nr. 125 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova.
Suma de bani se afla în posesia inculpatei P.M. care întorcându-se cu spatele la echipa operativă, a extras-o din geantă şi a introdus-o în sutien. După solicitări repetate, inculpata a scos banii pe care i-a rupt, reuşindu-se recuperarea fragmentelor de bancnote ei aflându-se în plic sigilat ataşat la dosarul cauzei.
În cursul urmăririi penale, inculpata S.V. a declarat iniţial că nu a cerut şi nu a primit de la denunţătoare vreo sumă de bani în scopul favorizării pe parcursul controlului şi nici nu a sesizat momentul în care inculpata P. a luat banii, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut pretinderea şi primirea sumei de 400 euro.
La rândul său inculpata P.M. a susţinut că nu a pretins nimic de la denunţătoare, iar banii primiţi de la denunţătoare nu au avut drept scop favorizarea în timpul controlului efectuat ci urmau a fi restituiţi denunţătoarei sau încasaţi pe seama datoriilor la bugetul de stat calculate în sarcina agentului economic controlat.
În cursul cercetării judecătoreşti, ambele inculpate au recunoscut săvârşirea faptei, recunoaştere care, coroborată cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior, conduc spre existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărei inculpate, au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii ei, dar şi elementele care caracterizează persoana fiecărei inculpate.
S-a reţinut că inculpata S.V. este în vârstă de 52 ani, nu are antecedente penale, a avut o atitudine bună în societate, fiind absolventă de studii superioare economice, a fost încadrată în funcţia de consilier la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, este divorţată, are 2 copii majori şi 2 formarea unei atitudini corecte a inculpatei faţă de muncă, faţă; de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, reţinând totodată că nu se mai impune reducerea pedepsei, întrucât aceasta corespunde atât scopului preventiv educativ, cât şi celui coercitiv.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpata P.M. şi solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenta inculpată, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpata P.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte a constatat că în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatei P.M., având în vedere fapta săvârşită şi anume aceea că în calitate de inspector în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa împreună cu inculpata S.V. a pretins de la denunţătoarea B.S., administrator al SC R.C. SRL Targovişte, în timpul efectuării inspecţiei fiscale generale la această persoană juridică, suma de 400 euro, în schimbul neevidenţierii neregulilor depistate în actul de constatare ce urmau să-l încheie la finalul controlului, sumă pe care a primit-o la data de 05 aprilie 2012, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri o flagrante.
De asemenea, se are în vedere atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatei P.M. care a solicitat la instanţa de fond, la termenul din 24 aprilie 2012, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., dar şi atitudinea inculpatei care a ascuns în sutien suma de 400 euro, sumă ce a format obiectul infracţiunii de luare de mită, bancnote pe care Ie-a rupt, atunci când organele de anchetă i-au solicitat să prezinte banii primiţi.
Astfel, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatei, prin pedeapsa aplicată de 2 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen., se nepoţi, iar în faţa instanţei de judecată a avut o atitudine sinceră, invocând aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
P.M. este în vârstă de 42 ani, nu are antecedente penale, este absolventă de studii economice, a fost încadrată în funcţia de inspector la DGFP Dâmboviţa unde a desfăşurat o activitate performantă, conform rapoartelor de evaluare, are un copil major - elev în clasa a XIl-a, are afecţiuni medicale conform actului aflat la dosar, iar în faţa instanţei a avut o atitudine sinceră, solicitând aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
În raport de aceste circumstanţe şi de faptul că timp de 40 de zile inculpatele s-au aflat în arest preventiv, iar tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi situat în limitele reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., orientat spre minimul special, cu executarea în cond. art. 861 C. pen., respectiv suspendare sub supraveghere.
La data de 27 aprilie 2012, denunţătoarea B.S. a solicitat restituirea sumei de 400 euro sau echivalentul în RON, sumă pe care a pus-o la dispoziţia organelor de urmărire penală, pentru realizarea procedurii flagrantului.
Conform art. 255 alin. (5) C. pen. şi art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a admis această cerere şi s-a restituit acesteia suma de 400 euro prin obligarea în solidar a celor 2 inculpate a echivalentului în RON a acestei sume, calculată la data efectuării plăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata P.M., şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei şi executarea acesteia în condiţiile art. 81 C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei aplicate cât şi reducerea termenului de încercare cu menţinerea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 77/A din 9 iulie 2012 Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata P.M., împotriva sentinţei penale nr. 353 din data de 14 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş şi a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reţinut instanţa de apel că instanţa de fond a făcut o corectă analiză a circumstanţelor atenuante şi pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei apare ca justificată în raport de toate aceste criterii de individualitate, astfel încât recunoaşterea săvârşirii faptei şi lipsa unor condamnări anterioare, nu pot fi de drept reţinute circumstanţe atenuante, având în vedere faptul că activitatea infracţională mult mai amplă a fost aceea a inculpatei P.M.
A constatat că în mod judicios instanţa de fond a respectat principiul proporţionalităţii în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar prin executarea pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen., s-a urmărit realizează scopul sancţiunii, astfel după cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatei P.M. şi la formarea unei atitudini pozitive a acesteia faţă de ordinea de drept.
Se constată că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, reprezentând o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcţiilor sale de constrângere cât şi de reeducare.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că acordarea circumstanţelor atenuante nu reprezintă o obligaţie pentru instanţele de judecată şi că pedeapsa aplicată inculpatei P.M. apare justificată în raport de criteriile de individualizare, fiind respectat principiul proporţionalităţii.
În raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatei P.M. privind aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpată aduce atingere bunei desfăşurări a atribuţiilor de serviciu şi constată că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., poate fi atins decât prin executarea pedepsei prin exercitarea măsurilor de supraveghere a inculpatei şi prin îndeplinirea obligaţiilor stabilite astfel cum sunt prev. de art. 863 C. pen.
Astfel, se constată că numai prin executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, aşa cum a fost stabilit de instanţa de fond, se va realiza reeducarea inculpatei P.M. în scopul ca aceasta să nu mai săvârşească alte infracţiuni şi pentru îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de ordinea de drept.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 09 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 09 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3894/2012. Penal → |
|---|
