ICCJ. Decizia nr. 3885/2012. Penal. Corupţia sexuală (art. 202 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3885/2012

Dosar nr. 6141/102/2011

Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 168 din 02 decembrie2011 Tribunalul Mureş în temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de apărătorul părţii vătămate-civile minore P.B.N., având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., în infracţiunea de viol, prev. şi ped. art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul inculpatului O.A. şi, în consecinţă, a schimbat încadrarea juridică a faptei, reţinută în sarcina inculpatului, din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. în infracţiunea de corupţie sexuală, prev. şi ped. de art. 202 alin. (1) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 202 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul O.A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., respectiv dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptului de a fi tutore sau curator.

În baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe 24 h, din data de 05 septembrie 2011, precum şi durata arestării preventive, cuprinsă între perioada 06 septembrie 2011-11 noiembrie 2011.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86² C. pen. şi anume acela de 5 (cinci) ani, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani, stabilit de instanţă.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a.) să se prezinte la Serviciulde Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la datele stabilite de această instituţie; b.) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c.) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul; d.) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu următoarele persoane: partea vătămată P.B.N., P.D.A. (fratele părţii vătămate), P.I. şi P.l. (părinţii părţii vătămate).

În temeiul art. 86³ alin. (4) C. pen., a fost desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, ca serviciu de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 86⁴ C. pen., raportat la art. 83 şi 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a fi tutore sau curator.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă restrictivă de libertate prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instituită prin încheierea de şedinţă din data de 08 noiembrie 2011, pronunţată în cauză.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de P.I. şi P.I. în calitate de reprezentanţi legali - părinţi ai părţii vătămate-civile minore P.B.N. şi, în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 12.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a mai fost obligat inculpatul să plătească lui P.I., în calitate de reprezentant legal al părţii vătămate-civile minore P.B.N. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată -în stare de arest preventiv - a inculpatului O.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de viol, prev. şi ped. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut faptul că, inculpatul, în data de 31 august 2011, a încercat - prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei P.B.N., în vârstă de aproape 9 ani – să obţină satisfacţie sexuală, sărutând-o pe gură, apoi pe corp şi a obligat-o să-i o atingă organele genitale.

Analizând probele administrate în cauză, s-a apreciat că, în fapt inculpatul O.A. şi familia părţii vătămate P.B.N. - locuiesc în cartierul U., din Tg. Mureş. Imobilele unde cele două familii îşi au domiciliul sunt învecinate, inculpatul locuieşte la parter, iar în spatele acestora, între blocuri este un teren de joacă, un parc, unde copii, care locuiesc în apropiere, îşi petrec timpul liber, se joacă. Marea majoritate a acestor copii îl cunosc pe inculpat sub apelativul de „nenea S.", care, la solicitarea unora dintre ei, le repara bicicletele, le umfla mingile şi îi servea cu apă, dulciuri.

La data de 31 august 2011, după amiaza, inculpatul, în parcarea din spatele blocului, a efectuat unele reparaţii la maşina, proprietatea personală, în ziua respectivă consumând băuturi alcoolice, respectiv ţuică de cazan şi bere. Partea vătămată P.B.N., împreună cu mai mulţi copii - între care şi N.l.B., H.D. şi R.A. - se afla pe terenul de joacă, în parcul situat în zona blocurilor.

La data de 31 august 2011, martora P.I. a formulat un denunţ, oral, împotriva lui O.A., arătând că, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 20,00, fiica sa P.B.N. ar fi fost abuzată sexual de către sus-numit, în apartamentul acestuia. Martora P.I. în etapa prealabilă judecăţii a declarat că fiica sa se juca în spatele blocului, iar în jurul orei 20,00 a vrut s-o cheme în casă, însă nu a observat-o în parc. A sunat-o pe telefonul mobil şi fetiţa i-a răspuns, având o voce, din care reieşea că era speriată. Femeia a coborât din apartament, întrucât fata îi spusese că „nenea S. i-a băgat limba în gură". Fetiţa i-a povestit, apoi, că inculpatul a dus-o în apartamentul lui, unde a sărutat-o pe gură, pe burtă şi pe gât şi i-a luat mâna cu care a pus-o să-i atingă penisul. Ulterior, martora P.I. s-a deplasat la blocul inculpatului, acesta era ieşit din apartament şi i-a reproşat ceea ce făcuse. Inculpatul - în stare de ebrietate - i-a cerut iertare, afirmând că nu a ştiut că este fetiţa ei.

Audiată în faţa instanţei martora P.I. a arătat că-şi menţine declaraţia, dată în cursul urmăririi penale şi a relatat, în continuare, aceleaşi aspecte care au fost redate în această declaraţie, precizând totodată, că atunci când s-a întâlnit cu fetiţa, în blocul unde locuiesc, aceasta era foarte speriată şi plângea, iar după ce au ajuns în apartament a rugat-o să o spele pe dinţi şi pe mână, deoarece simţea miros de băutură şi de ţigară.

În acele momente în apartament se afla şi martorul P.D.A., fratele părţii vătămate, care a anunţat organele abilitate, despre cele petrecute, iar tatăl părţii vătămate, martorul P.l. era la serviciu.

După prima discuţie pe care partea vătămată P.B.N. a avut-o cu ofiţerii de poliţie, în seara de 31 august 2011, ea a fost audiată în prezenţa tatălui P.l. şi a unui psiholog.

Cu această ocazie partea vătămată P.B.N. a relatat că inculpatul („nenea S.") pe care-l cunoştea pentru că locuia lângă blocul ei, a luat-o de mână, de lângă bloc, şi a condus-o spre blocul lui. Fetiţa l-a urmat, neştiind ce se întâmplă, apoi el a intrat în apartament şi ea a intrat după el. Fetiţa a arătat că inculpatul a închis uşa, dar nu a încuiat-o. S-a oprit pe hol, unde a pus-o pe un scaun, iar el s-a pus în picioare în faţa ei. Apoi, s-a apropiat de ea şi a sărutat-o pe gură, fetiţa afirmând că „mi-a băgat limba în gură", după care a început s-o sărute pe burtă şi i-a ridicat tricoul, minora încercând să-şi ţină tricoul cu mâinile. Fetiţa a mai declarat că inculpatul şi-a dat jos pantalonii şi a văzut că nu are chiloţi, s-a apropiat de ea, a prins-o de încheietura mâinii şi a forţat-o să-i atingă penisul. Minora s-a speriat şi şi-a tras repede mâna, iar, imediat, apoi a fost sunată pe telefonul mobil de tatăl ei, căruia i-a spus că „este la un nene în casă". Imediat după aceea, a ieşit din apartamentul inculpatului şi a fost sunată şi de mama ei. Minora a mai declarat că nu a mai fost niciodată până atunci în apartamentul inculpatului.

La termenul de judecată din data 19 octombrie 2011 partea vătămată a descris aceeaşi stare de fapt pe care a relatat-o şi în declaraţia anterior menţionată.

După alertarea organelor de poliţie, un echipaj s-a deplasat la locuinţa inculpatului, constatând că acesta se afla în stare, avansată, de ebrietate şi că era dezbrăcat, de la brâu în jos. Poliţiştii au constatat că nu pot comunica cu inculpatul, datorită stării în care se afla, aspecte care au fost cuprinse în procesul verbal întocmit cu aceea ocazie.

În cursul urmăririi penale, în declaraţia olografă pe care a dat-o la data de 01 septembrie 2011, inculpatul O.A. a arătat că, în jurul orei 20,00, după ce consumase băuturi alcoolice, se afla în zona de joacă a copiilor, iar o fetiţă a venit să-i ceară un pahar cu apă. A condus-o până la apartament, fetiţa s-a oprit pe hol şi el i-a adus un pahar cu apă. Imediat apoi, el s-a dus la baie şi s-a dezbrăcat, dar nu ştia dacă fetiţa a rămas sau nu în apartament.

Fiind audiat în calitate de inculpat, la data de 06 septembrie 2011, acuzatul a revenit asupra declaraţiilor anterioare, recunoscând faptul că, după ce a intrat în baie şi şi-a dat jos pantalonii, pentru că erau murdari, a auzit închizându-se uşa de la intrare. A ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi atunci a observat că fetiţa era în acelaşi loc, pe hol. S-a apropiat de ea, întrebând-o „nu ai plecat?" iar apoi a început s-o mângâie pe obraz şi pe burtă, după care a sărutat-o pe gură. A afirmat că a mângâiat-o pe burtă, pe sub tricoul pe care fata îl avea, direct pe piele, în zona buricului. Mai afirmă că sărutul a fost unul simplu şi nu a fost cu limba. Acuzatul a recunoscut că era gol de la brâu în jos, întrucât aşa ieşise din baie, însă a negat faptul că i-ar fi luat mâna minorei şi ar fi pus-o pe penisul lui, afirmând că nu a avut erecţie în acele momente. A declarat că nu a intenţionat să aibă un act sexual, cu minora şi că tot ce s-a întâmplat se datora stării de ebrietate în care se afla.

La aceeaşi dată de 06 septembrie 2011, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă formulată în cauză, în faţa judecătorului delegat de la Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. 8.229/2011, în declaraţia dată acuzatul a arătat că, în data de 31 august 2011, după amiaza, în parcarea din spatele blocului a efectuat unele reparaţii la maşina proprietatea personală, consumând băuturi alcoolice, respectiv ţuică de cazan şi bere. După ce a terminat, în jurul orelor 21,00 partea vătămată l-a rugat să-i dea un pahar cu apă. Împreună, s-au deplasat la locuinţa lui, unde după ce i-a dat paharul cu apă, el s-a dus la baie şi-a dat jos pantalonii, pentru că erau murdari, timp în care a auzit închizându-se uşa de la intrare. Rămânând doar întru-n tricou, a ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi atunci fetiţa, când l-a văzut, s-a speriat, a deschis uşa de la apartament şi a plecat.

În final, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a retractat, o parte, din declaraţia, prin care recunoştea, parţial, fapta, menţionând că îşi susţine doar declaraţiile, date, în ziua de 05 septembrie 2011. A arătat că nu mai recunoaşte faptul că a sărutat partea vătămată, pe gură sau pe burtă, revenind la afirmaţia că nu a atins-o deloc. Referitor la motivul pentru care, în declaraţia de inculpat din 06 septembrie 2011, a recunoscut, parţial, fapta, inculpatul a arătat că acea declaraţie a dat-o pentru că a sperat că nu va fi arestat preventiv.

În faţa instanţei, în declaraţia dată, inculpatul a arătat că, în data de 31 august 2011, după amiaza, în parcarea din spatele blocului a efectuat unele reparaţii, la maşina, proprietatea personală şi, după ce a terminat, la un moment dat partea vătămată l-a rugat să-i dea un pahar cu apă. Împreună, s-au deplasat spre locuinţa lui şi acuzatul a admis, că ar fi fost posibil s-o fi prins, pe fetiţă, de mână sau de după cap, când au intrat în casa scărilor, dar acesta a fost un gest simplu, prietenesc. După ce i-a dat paharul cu apă, el s-a dus la baie şi-a dat jos pantalonii pentru că erau murdari, timp în care a auzit închizându-se uşa de la intrare. Rămânând doar întru-n tricou, a ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi atunci a observat că fetiţa era în acelaşi loc, pe hol, stând rezemată de uşă. Imediat după acest moment fetiţa a deschis uşa şi a plecat din apartament. Inculpatul a mai declarat că nu corespundea realităţii că ar mângâiat-o pe fetiţă şi că ar fi sărutat-o pe gură, afirmând că „nu m-am atins de ea".

În cauză au mai fost audiaţi în calitate de martori, minorii N.I.D., N.l.B., H.D., R.A. şi B.l. Martorul R.A. a declarat că, în timp, ce se jucau, la un moment dat, N. a afirmat că îi este sete, iar copii i-au spus să meargă la nenea S. să ceară apă.

Din declaraţiile martorului N.l.B. a rezultat că acesta a auzit-o pe partea vătămată cerând un pahar cu apă, de la inculpat, motiv pentru care „nenea S." şi fetiţa s-au dus în apartamentul acuzatului.

Martora B.l., a declarat că, în timp ce venea de la o prietenă, a văzut momentul în care nenea S. a luat-o de mână pe fetiţă şi a dus-o în casă, însă nici această martoră şi nici ceilalţi copii nu ştiau ce s-a întâmplat în locuinţa inculpatului.

Au mai fost audiaţi tatăl minorei martorul P.l. şi fratele acesteia, martorul P.D.A., ambii confirmând că minora a relatat, imediat, după cele întâmplate cum a fost sărutată şi mângâiată de inculpat şi cum acesta i-a luat mâna şi i-a pus-o pe penis.

Martorul P.D.A. a mai declarat că a fost contactat de inculpat, a doua zi, după comiterea faptei, care i-a cerut să discute despre plângerea depusă la poliţie, P.D.A. refuzând să discute. Acesta a mai declarat că, în ziua de 01 septembrie 2011, în faţa blocului, a fost abordat de inculpat care i-a spus că-şi cere scuze, pentru cele întâmplate, cu o seară înainte, arătând că poate „a pişcat-o", din joacă, pe fetiţă, dar nu ştie exact ce s-a întâmplat, pentru că era beat. Tot P.D.A. a mai menţionat că, în seara de 05 septembrie 2011, ar fi fost abordat de două persoane, care i-au propus să se împace cu inculpatul şi să-şi retragă plângerea, persoane care au devenit agresive, văzând refuzul său.

De asemenea, martorii P.I., P.l. şi P.D.A., în declaraţiile date, au mai arătat că, după eveniment fetiţa a avut numeroase coşmaruri, urmează un program de consiliere psihologică - împrejurări care au fost menţionate în scrisoarea medicală şi tabelul depus - şi comportamentul ei a suferit modificări, fetiţa a devenit mai retrasă, iar atunci când se uita la televizor, la emisiunile ei preferate, nu mai râdea, avea o privire fixă şi era deranjată, foarte mult, dacă era pupată, pe obraz sau pe gât, de membrii familiei.

Aceste împrejurări au fost relevate şi de martorul K.J., unchiul părţii vătămate, în declaraţia dată în faţa instanţei.

În cauză a mai fost audiat şi martorul D.A., care a declarat că, în calitate de prieten, atât cu inculpatul O.A., cât şi cu tatăl părţii vătămate, martorul P.l., după ce a aflat de la nepotul lui, martorul R.A., precum şi de la ceilalţi copii, despre cele întâmplate şi că inculpatul a fost arestat, în după-amiaza zilei de 05 septembrie 2011, din proprie iniţiativă, în calitate de vecin şi prieten, s-a deplasat la locuinţa familiei P. cu intenţia de a încerca împăcarea celor două familii. Întrucât P.l. nu a fost acasă, cu ajutorul fiului acestuia, a vorbit la telefon cu tatăl părţii vătămate, însă acesta i-a spus că nu este de acord cu împăcarea şi că doreşte ca procesul să meargă mai departe, deoarece fetiţa este traumatizată. Martorul a mai declarat că discuţiile nu erau tensionate şi că, atunci când au discutat despre posibilitatea împăcării nu a făcut referire la nicio sumă de bani.

Ofiţerul psiholog care a asistat la audierea minorei, a întocmit un studiu de caz, ce a fost depus la dosar, studiu din care a reieşit că, în timpul audierii, minora a manifestat trăiri anxioase semnificative, autentice şi tendinţe de retragere, în momentul în care evoca incidentul din 31 august 2011, această manifestare infirmând ipoteza unui comportament simulat sau indus de adulţi. În acest studiu de caz, s-a mai menţionat existenţa unei simptomatologii anxios - depresive (culpabilitate şi ruşine, tristeţe şi blocaj în comunicare), minora exprimându-şi teama legată de întâlnirea cu agresorul şi s-a apreciat că trauma suferită îi poate afecta profund personalitatea, influenţându-i sentimentul eului propriu, relaţiile intime şi sănătatea psihică.

La data de 15 septembrie 2011 a fost întocmit un referat privind situaţia minorei de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş. Cu ocazia discuţiei cu psihologul, minora a povestit, din nou, ce s-a întâmplat în locuinţa inculpatului, făcând unele descrieri care erau extrem de relevante în susţinerea faptului că, acesta (inculpatul) a luat mâna fetei şi a pus-o pe organele sale „genitale: „abuzatorul s-a aşezat pe scaun, şi-a dat jos pantalonii şi în timp ce i-a spus să se uite la el, i-a luat mâna stângă şi a pus-o pe organele lui genitale. Fetiţa a afirmat că nu s-ă uitat, a întors capul, dar a simţit cu palma - moale, puţin cald, păr şi rotund asemănător unui bec."

În legătură cu această împrejurare, psihologul care a efectuat evaluarea părţii vătămate a menţionat că „fetiţa a descris destul de exact partea organului genital al agresorului (testiculele) pe care a atins-o, chiar dacă a fost doar simţul tactil, fetiţa refuzând să privească organul genital al abuzatorului". În referatul întocmit s-a mai arătat că: „Fetiţa era speriată şi a spus mamei ăsta mă prinde încă o dată (...) în apartament, fetiţa era foarte speriată, plângea, a cerut să fie spălată pe gură şi pe dinţi, spunând că simte buzele şi limba lui S. în gura ei".

Psihologul a constatat că, în timpul relatării evenimentelor traumatizante, privirea fetiţei a devenit fixă, exprima o frică reală, chiar panică, iar comportamentul ei exprima anxietate (poziţia corpului nu a mai fost relaxată, s-a rigidizat, muşchii feţei s-au contractat, exprimarea verbală a devenit greoaie, formulând cu greutate propoziţiile) şi, în referatul întocmit, s-a concluzionat că minora este traumatizată.

Aşa cum s-a mai menţionat, în cauza de faţă, declaraţiile inculpatului au fost oscilante, de-a lungul desfăşurării procesului penal, iniţial acesta nu a recunoscut acuza care i s-a adus, după care a adoptat o poziţie de recunoaştere, parţială, iar, în final, a ajuns la o negare indubitabilă a faptei.

În acord cu prevederile art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări, ce rezultă din ansamblul probelor existente, în cauză.

Recunoaşterea parţială a participării inculpatului, la ilicitul penal analizat, s-a coroborat cu declaraţiile părţii vătămate, date în cursul desfăşurării procesului penal, în care fetiţa a relatat în mod coerent şi constant, cele întâmplate, iar aceste din urmă detalii au fost susţinute şi au fost relatate, atât în înscrisul denumit „studiu de caz", întocmit de D-na L.B., în calitate de ofiţer psiholog, cât şi în conţinutul actului întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, intitulat „Referat privind situaţia minorei P.B.N.", precum şi de membrii familiei părţii vătămate.

Contradicţiile existente în declaraţiile acuzatului, a părţii vătămate şi a martorilor minori N.l.B., H.D., R.A. şi B.l., referitoare la împrejurarea că partea vătămată s-a adresat sau nu inculpatului, în aceea zi, cerând acestuia un pahar cu apă sau nu, că minora ar fi fost „dusă" de inculpat, fiind ţinută de mână, în apartamentul acestuia şi că fetiţa a mai fost sau nu în locuinţa acuzatului nu prezenta relevanţă juridică, deoarece nu au oferit lămuriri, suplimentare, referitoare la cele întâmplate în locuinţa inculpatului.

În aceeaşi ordine de idei s-a mai notat că, în exercitarea dreptului la apărare, în opinia instanţei, s-a încercat să se discrediteze familia părţii vătămate, în acest sens solicitându-se şi propunându-se audierea, în calitate de martoră, a D-nei R.l., însă martora respectivă nu a putut oferi date şi detalii convingătoare în sprijinul punctului de vedere exprimat de apărare.

Starea de fapt mai sus expusă a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate, acte premergătoare, declaraţiile acuzatului, studiul de caz, referatul privind situaţia minorei, declaraţiile martorilor, actele depuse de D-ul P.l. şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Din probele analizate şi mai sus redate, coroborate între ele, s-a apreciat că, în speţă, s-a confirmat împrejurarea potrivit căreia, în ziua de 31 august 2011, în jurul orelor 21,00, inculpatul O.A., în timp ce se afla în locuinţa lui, împreună cu minora P.B.N., în vârstă de aproape 9 ani, acuzatul - care era gol de la brâu în jos - a sărutat-o pe gură, încercând „să-şi bage limba" în gura fetiţei, apoi i-a ridicat tricoul şi a început s-o sărute în zona burţii, iar după ce a sărutat-o pe burtă, inculpatul a luat mâna fetei şi a pus-o pe penisul lui.

S-a reţinut că acuzatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art. 20 C. pen., raportat la o art. 197 alin. (1), (3) C. pen., deoarece procurorul a considerat că, toate actele făcute de inculpat asupra corpului fetei, dovedeau că acesta intenţiona obţinerea unei satisfacţii sexuale, folosindu-se de corpul minorei. Mai întâi, a sărutat-o pe gură, apoi i-a ridicat tricoul şi a sărutat-o în zona abdomenului, iar în cele din urmă, i-a luat mâna şi i-a pus-o pe penisul lui. În opinia procurorului, era evident că asemenea gesturi şi acţiuni urmăreau un singur scop, respectiv obţinerea satisfacţiei sexuale, prin atingerea corpului copilei şi prin atingerea, de către aceasta, a penisului său. Având în vedere vârsta minorei, aceasta nu era capabilă să-şi exprime voinţa, fapt de care inculpatul a profitat.

Prin prisma laturii obiective, elementul material, al infracţiunii de corupţie sexuală, se realizează printr-o acţiune, constând în săvârşirea unor acte cu caracter obscen, asupra unui minor sau în prezenţa unui minor. Actele cu caracter obscen constau în diferite gesturi, prin care se sugerează aspecte intime ale vieţii sexuale.

Era adevărat că acţiunea inculpatului, materializată în sărutatul părţii vătămate, un copil în vârstă de aproape 9 ani, pe gură şi pe burtă, după care o acuzatul a luat mâna fetiţei şi a pus-o pe penisul lui, reprezentau acte cu caracter obscen şi cu tentă sexuală, însă în opinia instanţei, niciuna dintre aceste acţiuni nu plasa conduita inculpatului în sfera noţiunii de act sexual, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea de viol. În aceeaşi ordine de idei, s-a mai arătat că acţiunea inculpatului, constând în luarea şi punerea mâinii fetiţei, pe propriile organe genitale, a avut o durată extrem de redusă şi această simplă palpare, neurmată de nicio altă activitate, în opinia judecătorului fondului nu putea avea semnificaţia unui act sexual.

Aşadar, s-a considerat că activitatea ilicită pentru care inculpatul a fost deferit justiţiei se circumscria infracţiunii de corupţie sexuală.

Prin prisma argumentelor de ordin faptic şi juridic, expuse mai sus, în opinia instanţei, principiul de drept „in dubio pro reo", vehiculat pe parcursul concluziilor pe fond, nu era aplicabil, în această speţă, de vreme ce materialul probator administrat a confirmat, în mod evident, existenţa faptei, iar vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită.

La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat pentru fapta penală reţinută o s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social concret al infracţiunii, concretizat în modul în care inculpatul a acţionat, asupra unui copil în vârstă de 9 ani, în propriul apartament, profitând de credulitatea, naivitatea şi imaturitatea părţii vătămate, specifice vârstei; urmările cauzate, concretizate în atingerea adusă atât vieţii sexuale, cât şi drepturilor părţii vătămate, la o dezvoltare fizică şi psihică normală; mediul familial şi social din care provenea inculpatul; circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, faţă de acuzele care i-au fost aduse, însă acest aspect nu a deturnat, sub nici o formă, cercetarea judecătorească, acuzatul se află la prima confruntare cu legea penală şi, potrivit datelor deţinute, nu era cercetat în alte dosare. Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat, în momentul săvârşirii infracţiunii, acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, însă acest aspect nu reprezenta o scuză plauzibilă în privinţa conduitei lui antisociale şi nici nu a diminuat gradul de pericol social al faptei; prevederile art. 52 C. pen., în acord cu care scopul pedepsei nu trebuia să fie doar o măsură coercitivă, ci, în principal, un mijloc de reeducare.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, s-a considerat, că o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală, prev. şi ped. de art. 202 alin. (1) C. pen., aplicată inculpatului O.A., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale, înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat şi principiul proporţionalităţii, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepsei stabilite.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, în aprecierea instanţei, scopul sancţiunii penale putea fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, raportat şi la mediul familial din care provenea inculpatul, motiv pentru care în temeiul în baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86² C. pen. şi anume acela de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de P.I. şi P.I. în calitate de reprezentanţi legali (părinţi) ai părţii vătămate-civile minore P.B.N., şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 12.000 (doisprezecemi) RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

Împotriva sentinţei penale nr. 168 din 2 decembrie 2011 a Tribunalului Mureş au formulat apel:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.A. din infracţiunea de corupţie sexuală prev. de disp. art. 202 alin. (1) C. pen. în tentativă la viol, în formă agravantă (incriminată de disp. art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

Inculpatul O.A. şi a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 38/A din 2 mai 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondată, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.A., din infracţiunea de corupţie sexuală, prev. şi ped. de disp. art. 202 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de viol, incriminată de prev. art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cerere formulată de partea civilă P.B.N., prin reprezentanţii săi legali, P.l. şi P.I.

Potrivit art. 334 C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului anterior menţionat, din infracţiunea de corupţie sexuală, incriminată de disp. art. 202 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de tentativă la viol, faptă prev. şi ped. de disp. art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cerere formulată de o reprezentantul Ministerului Public.

A admis apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 168 din 2 decembrie 2011 a Tribunalului Mureş de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de către inculpatul O.A., a desfiinţat parţial hotărârea judecătorească anterior menţionată şi rejudecând cauza a majorat pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului O.A. pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală, prev. şi ped. de disp. art 202 alin. (1) C. pen., de la 2 ani la 3 (trei) ani închisoare.

Pe cale de consecinţă, a majorat cuantumul termenului de încercare, fixat acestui inculpat, potrivit disp. art. 86¹ rap. la art. 86² C. pen. de la 5 ani la 6 ani (3 ani + 3 ani).

A revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Mureş, încheiere pronunţată în Dosarul nr. 6141/102/2011 al acestei instanţe.

A menţinut toate celelalte dispoziţii din sentinţa penală nr. 168 din 02 decembrie 2011 a Tribunalului Mureş ce nu contravin prezentei decizii.

A reţinut instanţa de apel că inculpatul s-a limitat doar la simple acte cu caracter obscen, fără să fi încercat să aibă şi acte de intromisiune cu victima sa. Ori tocmai această componentă, a elementului material al infracţiunii, demonstrează că, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a comis infracţiunea de corupţie sexuală şi nicidecum infracţiunea de viol, în forma tentativei, faptă incriminată de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

A apreciat că la nivelul instanţei de fond s-a realizat o corectă interpretare a probelor cauzei şi, s-a statuat că, inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii incriminate de art. 202 C. pen. şi nicidecum de săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, faptă prev. şi pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

Aşa cum s-a mai arătat, conduita infracţională a inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de viol, cu atât mai mult pe cele ale infracţiunii de viol în formă consumată, deoarece, avându-se în vedere nu doar textele legale care incriminează aceste fapte penale, dar şi conţinutul deciziei în interesul legii nr. 111/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se constată că acesta nu a avut un act sexual consumat sau măcar incipient cu victima sa. Un alt argument care vine să justifice acest argument al instanţei este şi acela potrivit cu care, inculpatul a avut acest comportament inadecvat cu victima sa, într-un interval de timp extrem de scurt, timp care nu îi permitea obţinerea satisfacţiei sexuale avute în vedere de instanţa supremă a statului român la definirea noţiunii de act sexual.

Astfel, s-a constatat că în cauză nu se poate admite nici una dintre cererile de schimbare a încadrării juridice, a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de corupţie sexuală (prev. şi pedepsită de art. 202 C. pen.) în infracţiunea de viol în forma tentativei, faptă incriminată de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. sau infracţiunea de viol în formă consumată, faptă incriminată de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.

A apreciat că judicios s-a constatat de către judecătorul fondului că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală, deoarece întregul său comportament manifestat în data şi locaţia menţionate întruneşte toate elementele constitutive ale acestei fapte penale.

A constatat că pentru această faptă comisă, inculpatului însă i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum se impune a fi majorat, de la 2 la 3 ani închisoare, pentru ca în acest mod, scopul pedepsei penale, astfel cum este acesta reglementat de legiuitorul român în prevederile art. 52 C. pen. să poată fi atins, întrucât prin fapta sa a adus atingere unor valori sociale o ce se bucură de o protecţie specială în societatea românească, respectiv normalei dezvoltări psiho- emoţionale a unui copil, fapta sa comisă pe fondul consumului voluntar de băuturi alcoolice a produs indignare în cadrul comunităţii din care provin părţile, iar aceste considerente coroborate cu vârsta fragedă a victimei şi cu împrejurarea că inculpatul are calitatea de bunic, justifică majorarea cuantumului pedepsei iniţial aplicate de la 2 ani la 3 ani închisoare.

A menţinut însă modalitatea de executare a pedepsei la care s-a orientat instanţa de fond, deoarece aceasta corespunde exigenţelor art. 52 rap. la art. 72 C. pen., cu motivarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, este bine integrat socio-profesional, are o familie închegată, iar perioada de timp petrecută de acesta în stare de arest preventiv şi cea înlăuntrul căruia s-a supus obligaţiilor ce i-au fost instituite în sarcina sa prin prisma prevederilor art. 145 C. proc. pen., justifică ca el să execute pedeapsa astfel majorată în regim neprivativ de libertate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul O.A. şi în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi în temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele atenuate.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul O.A. este nefondat pentru următoarele considerente.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. şi instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatului O.A., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a ₀ inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de corupţie sexuală se realizează prin acte cu caracter obscen care pot consta în orice fel de manifestări exterioare având conţinut incriminat prin care se aduce atingere pudoarei şi bunului simţ.

Prin manifestările reţinute a fost realizată latura obiectivă a infracţiunii de corupţie sexuală, urmarea imediată acestor acţiunii fiind producerea actelor cu caracter obscen.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii de corupţie sexuală, acesta nu se poate comite decât cu intenţie, iar declaraţiile părţii vătămate dovedesc că inculpatul O.A. a acţionat cu intenţie „atunci când m-a prins de încheietura de la mâna dreaptă eu l-am urmat pentru că nu ştiam ce se întâmplă (...) a început să mă sărute pe burtă după ce mi-a tras tricoul, iar eu îmi ţineam mâinile pe tricou şi eram foarte speriată pentru că nu ştiam ce se întâmplă. Apoi şi-a dat jos pantalonii de tot, am văzut că nu avea chiloţi, a rămas în tricou, era dezbrăcat de la brâu în jos, s-a apropiat de mine".

Astfel, conduita infracţională manifestată de inculpatul O.A., în data de 21 august 2911, se încadrează în elementul material al infracţiunii de corupţie sexuală. Inculpatul, în timp ce se afla în locuinţa lui, unde se afla şi minora P.B.N., în vârstă de 9 ani, a sărutat-o pe gură pe aceasta, după care, ridicându-i tricoul, a început să o sărute pe aceasta în zona burţii, iar pe parcursul desfăşurării acestei conduite, inculpatul era dezbrăcat de la talie în jos.

Probele constând în declaraţiile martorilor P.I., B.I., P.D.A., P.l. şi declaraţiile părţii vătămate P.B.N. au dovedit că prin comportamentul inculpatului O.A., astfel manifestat, acesta a comis acte cu caracter obscen, faţă de minora P.B.N. care se circumscriu infracţiunii de corupţie sexuală.

Relevante în cauză sunt declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului date în faza de urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate P.B.N., cât şi referatul privind situaţia minorei întocmit de către D.G.A.S.P.C. în care s-a concluzionat că există posibilitatea ca minora să fie victima abuzului sexual prin folosirea unor tehnici de seducere, manipulare, recomandându-se consilierea minorei. De asemenea, din studiul de caz întocmit de ofiţerul psiholog, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că minora a manifestat trăiri anxioase semnificative, autentice, menţionându-se existenţa unei simptomatologii anxios depresive, apreciindu-se că trauma suferită îi poate afecta profund personalitatea, influenţându-i sentimentul eului propriu, relaţiile intime şi sănătatea psihică.

Astfel, Înalta Curte, faţă de cele menţionate, constată că nu se poate reţine nevinovăţia inculpatului O.A. astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv dispoziţiile art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă activitatea infracţională dedusă judecăţii, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen.

Cu privire la motivul invocat de inculpat prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Instanţa apel, prin hotărârea pronunţată, a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv şi persoana inculpatului O.A., astfel că pedeapsa aplicată este de natură a-şi realiza scopul, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., atât prin cuantum cât şi modalitate de executare.

Totodată, Înalta Curte, constată că prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel, s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului O.A., iar pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea suspendării executării sub supraveghere a executării pedepsei a fost just individualizată faţă de circumstanţele reale şi personale ale acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului O.A., pentru fapta săvârşită, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura şi gravitatea faptei comise, prin care se aduce atingere drepturilor părţii vătămate la o dezvoltare fizică şi psihică normală, împrejurările comiterii acesteia, circumstanţele reale în care a fost săvârşită, urmările produse concretizate în traumatizarea părţii vătămate în vârstă de 9 ani şi circumstanţele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporţionalităţii cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că pedeapsa a fost just individualizată faţă de cele mai sus menţionate.

Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare, ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului O.A. de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi la plata sumei în valoare de 578,25 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către intimatul reprezentant legal al părţii vătămate, P.l.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 38/A din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat O.A. la plata sumei în valoare de 578,25 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către intimatul reprezentant legal al părţii vătămate, P.l.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3882/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3888/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3878/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3882/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3887/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3888/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3890/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3891/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs