ICCJ. Decizia nr. 3899/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3899/2012
Dosar nr. 3564/2/2012
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală, definitivă nr. 276/F din 28 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.D.C. împotriva rezoluţiei nr. 731/ll-2/2012 din data de 03 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a obligat petentul la 300 RON cheltuieli judiciare statului.
A reţinut instanţa că prin rezoluţia din 03 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 731/11/2/2012 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul I.D.C. împotriva rezoluţiei nr. 573/P/2011 din 20 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător N.R. din cadrul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. şi art. 2481 C. pen., întrucât faptele imputate nu există. S-a considerat că deşi plângerea petentului nu cuprinde menţiuni impuse de art. 222 alin. (2) C. pen., respectiv nu erau descrise în concret faptele imputate, ci doar exprimări de genul „necesitatea reformării sistemului judiciar" şi „existenţa duşmanilor de clasă" prin exercitarea acestora s-a încercat crearea unei noi căi extraordinare de atac, neprevăzută de lege.
A constatat instanţa că aşa cum s-a consacrat în practica instanţelor de judecată, nu se poate transfera răspunderea verificării măsurilor procesuale luate de magistraţii investiţi cu soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor unde activează, din sarcina instanţelor de control în sarcina Parchetului şi a instanţelor penale pe calea plângerilor îndreptate împotriva acestora. De altfel, a apreciat din verificările dosarele de urmărire penală ataşate cauzei, că petentul şi-a exercitat în mod abuziv dreptul la justiţie, făcând plângere fiecărui magistrat investit cu soluţionarea plângerii sale, plângere penală.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, la data de 5 iulie 2012, a declarat recurs petentul l.D.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, cu termen de judecată la data de 27 noiembrie 2012.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă". Astfel, în noua reglementare a art. 2781alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării.
Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petentul l.D.C., conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul l.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 276F din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţata, în şedinţă publica, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3898/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3900/2012. Penal → |
|---|
