ICCJ. Decizia nr. 3900/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3900/2012
Dosar nr. 1094/42/2011**
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 aprilie 2012 contestatorul P.S. a formulat contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 55 din 30 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cu motivarea că în mod greşit a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în Dosarul nr. 264/42/2010, în care i s-a respins plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen. şi nelegal, s-a dispus efectuarea unor formalităţi de poprire din pensia sa, a câte 258 RON pe lunile noiembrie şi decembrie 2011.
Prin sentinţa penală nr. 80 din 18 mai 2012 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul P.S.
A reţinut instanţa că prin sentinţa penală nr. 55 din 30 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.S. împotriva rezoluţiilor nr. 721/P/2009 şi nr. 93/ll/2/2010 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar prin decizia penală nr. 3176 din 15 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca tardiv recursul declarat de petent, dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Petentul P.S. a atacat cu contestaţie în anulare decizia nr. 3176 din 15 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe care a respins-o ca inadmisibilă, dispunând apoi obligarea acestuia la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins, ca inadmisibil prin încheierea nr. 286 din 26 septembrie 2011, iar contestatorul a fost obligat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
A constatat instanţa că motivele invocate de petent nu au nici un fundament, iar obligarea la cheltuieli judiciare către stat s-a dispus de către instanţele investite cu soluţionarea cererilor formulate de către acesta în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că „ în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins (...) recursul sau cererea".
Astfel, instanţa de fond a constatat că nu există nelămuriri cu privire la executarea titlurilor emise de Curtea de Apel Ploieşti - Biroul Executări Penale în baza hotărârilor penale definitive şi a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de petentul P.S.
Împotriva acestei sentinţe la data de 27 iunie 2012, a formulat recurs contestatorul P.S., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1094/42/2011** cu primul termen de judecată la data de 27 noiembrie 2012.
Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este tardiv formulat.
Astfel, dispoziţiile art. 185 C. proc. pen. prevăd „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
La dosarul Curţii de Apel Ploieşti se află dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei penale ce poartă semnătura contestatorului, acesta luând la cunoştinţă personal despre sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti la data de 23 mai 2012.
Faţă de dispoziţiile art. 186 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., referitor la calculul termenelor procedurale, având în vedere dispoziţiile art. 3853 C. proc. pen. raportate la art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, termenul de 10 zile în care contestatorul putea să declare recurs potrivit legii a început să curgă de la data când acesta a luat la cunoştinţă de comunicarea deciziei penale, respectiv la data de 23 mai 2012.
Astfel, cum contestator, a declarat recurs la data de 27 iunie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va respinge recursul contestatorului ca fiind tardiv în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul P.S. împotriva sentinţei penale nr. 80 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţata, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3899/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3932/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
