ICCJ. Decizia nr. 3896/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3896/2012
Dosar nr. 1014/44/2011
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa definitivă nr. 82 din 18 mai 2012 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A.T.V., împotriva rezoluţiilor nr. 127/P/2009 din 23 mai 2011 şi nr. 647/ll/2/2011 din 06 iulie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe petenta S.A.T.V. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A reţinut instanţa că petenta S.A.T.V. a formulat plângere penală şi a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc C.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că acesta şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a sentinţei civile nr. 263 din 13 mai 1997 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a vândut la licitaţie un bun care nu aparţinea debitorului executat, a depăşit limitele cererii cu care a fost investit şi nu a emis publicaţia de vânzare a imobilului.
Prin rezoluţia nr. 127/P/2009 din 11 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 228 alin. (6) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. Această rezoluţie a fost infirmată prin rezoluţia nr. 1235/11/2/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în vederea completării cercetărilor pentru a se stabili situaţia juridică a terenului vândut la licitaţie şi pentru a se verifica dacă au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la păstrarea arhivei executorului judecătoresc C.G. şi a distrugerii documentelor de arhivă.
După completarea cercetărilor, prin rezoluţia nr. 127/P/2009 din 30 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. a), b) şi g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.G. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. S-a reţinut că pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, distrugerea unor documente din arhiva executorului judecătoresc s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, iar fapta de fals intelectual nu există. Prin rezoluţia nr. 103/11/2/2011 din 22 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a admis plângerea petentei, s-a infirmat în parte rezoluţia nr. 127/P/2009 din 30 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, numai cu privire la soluţiile dispuse pentru infracţiunile de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în vederea completării cercetărilor. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale rezoluţiei nr. 127/P/2009 din 30 decembrie 2010.
După completarea cercetărilor, prin rezoluţia nr. 127/P/2009 din 23 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. S-a reţinut că, fiind reaudiat executorul judecătoresc C.G. a reconfirmat că dosarul de executare nr. 206/2001 a fost distrus şi nu se află ataşat la Dosarul nr. 4259/231/2008 al Judecătoriei Focşani. Din verificările efectuate, a rezultat că, la Dosarul nr. 4259/231/2008 al Judecătoriei Focşani, nu se află ataşat Dosarul nr. 811/2011 al Judecătoriei Focşani şi nici dosarul de executare nr. 206/2001, în original. S-a avut în vedere că, din relaţiile furnizate de Curtea de Apel Galaţi (cu ocazia soluţionării în recurs a Dosarului nr. 4259/231/2008, a rezultat că la dosar nu se află adresa Primăriei Sloboziei Ciorăşti. S-a concluzionat că, distrugerea dosarului de executare nr. 206/2001 a avut un caracter legal, fiind respectate termenele prevăzute de lege în materie. În condiţiile în care, executorul judecătoresc susţinut constant că a existat o adresă, emisă de Primăria comunei S.C., prin care se atesta dreptul de proprietate al Societăţii Agricole S.C., iar din rezoluţia nr. 232/P din 22 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, rezultă că această adresă nu a existat, în lipsa dosarului de executare, s-a concluzionat că există o imposibilitate obiectivă de a stabili de stabili dacă adresa primăriei S.C. a existat sau nu.
Instanţa a reţinut că plângerea este nefondată şi în mod corect, faţă de probele administrate în cauză, s-a reţinut că fapta de fals intelectual, sesizată de petentă, nu există, iar celelalte fapte nu sunt prevăzute de legea penală, distrugerea documentelor fiind făcută în mod legal, după împlinirea termenelor de păstrare a cestora. Astfel, potrivit Nomenclatorului arhivistic aprobat prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 35/2004, dosarele de executare mobiliară şi imobiliară a creanţelor au un termen de păstrare de 3 ani. Din procesul verbal de distrugere, existent la dosarul de urmărire penală, rezultă că dosarul de executare nr. 206/2001 a fost distrus la data de 11 februarie 2005, deci cu respectarea termenului de păstrare prevăzut de Nomenclatorului arhivistic aprobat prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr. 35/2004. De asemenea a constatat că, anterior datei de 10 mai 2001, urmărirea imobiliară se efectua de către instanţa de judecată, în cauza prezentă executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă nr. 134 din 13 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 206/2001552/1997/C.G. Potrivit art. 3731 alin. (3) C. proc. civ., executorul judecătoresc este obligat să depună să depună la dosarul instanţei, în termen de 48 de ore de la efectuare, un exemplar al fiecărui act de executare, numai că din adresa din 27 decembrie 2010 a Judecătoriei Focşani, rezultă că dosarele de executare din perioada 2001-2004 au fost predate, conform Nomenclatorului Arhivistic, spre topire la „V. ADJUD" în luna aprilie 2010. Mai mult din verificarea actelor Dosarului nr. 811/2001 al Judecătoriei Focşani, a rezultat că nu există nici un document din care să rezulte că Primăria comunei S.C. ar fi comunicat că imobilul respectiv în posesia Societăţii Agricole S.C., judeţul Vrancea.
A reţinut instanţa că în condiţiile în care, executorul judecătoresc C.G. a susţinut, în mod constant, că un astfel de act a existat, în lipsa dosarelor de executare în original, în mod corect, s-a reţinut că există o imposibilitate obiectivă de a se stabili dacă adresa Primăriei S.C. a existat sau nu, astfel că nu se poate aprecia, în mod neechivoc, asupra caracterului real sau nereal al adresei din 26 septembrie 2007. S-a avut în vedere că, pentru efectuarea vânzării la licitaţie, executorul judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, expertiză prin care, printre altele, s-a menţionat, că „imobilul compus din grajd şi teren aferent se află în loc. S.C., judeţul Vrancea şi aparţine „Soc. Agricola S.C.", cât şi adresa din 02 martie 2010 a Primăriei comunei S.C., din care rezultă că, în anul 2001, Societatea Agricolă S.C., în anul 2001, figura în registrul agricol, cu suprafaţa de 7.00 ha teren agricol.
A reţinut că în mod evident a existat un dubiu cu privire la dreptul de proprietate al Societăţii Agricolă S.C., dubiu însă care nu poate profita decât făptuitorului C.G., apreciind că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi, la data de 25 mai 2012, a declarat recurs petenta S.A.T.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, cu termen de judecată la data de 27 noiembrie 2012.
Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilităţii căii de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil.
Astfel, Curtea de Apel Galaţi faţă de noile dispoziţii legale menţionate mai sus a pronunţat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.
Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentinţelor pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., sentinţa dată fiind definitivă de la momentul pronunţării. Textul modificat, deşi înlătură al doilea grad de jurisdicţie, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziţia menţionată prevede respectarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracţiunilor, şi nu la toate chestiunile procesual penale. Faţă de noile modificări, sentinţele întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 pronunţate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanţei, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunţării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.
Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de petenta S.A.T.V., conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.A.T.V. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3897/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
