ICCJ. Decizia nr. 3910/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3910/2012
Dosar nr. 2334/1/2012
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 35/P din 18 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.A., domiciliat în Oradea, judeţul Bihor, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate şi s-a contopit restul de 766 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti cu pedeapsa de mai sus şi s-a aplicat faţă de inculpat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate şi s-a contopit restul de 766 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti cu pedeapsa de mai sus şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. până la terminarea executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 decembrie 2007 la 24 iunie 2008.
În baza art. 119 din Legea nr. 302/2004, s-au recunoscut efectele hotărârilor penale din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orăşeneşti Gyula şi a Tribunalului Jud. Bekes ca instanţă de apel, prin care inculpatul V.R.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, cu privare de libertate din care a rămas de executat 1 an 6 luni şi 13 zile închisoare, rest care a fost substituit cu o pedeapsă de 1 an 6 luni 13 zile închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului V.R.A., din infracţiunea de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reţinerea şi a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni şi 13 zile închisoare şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni şi 13 zile închisoare şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., texte în baza cărora, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa de 1 an 6 luni şi 13 zile închisoare şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni şi 13 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. până la terminarea executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 decembrie 2007 la 14 februarie 2008.
În baza art. 357 C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată prin decizia penală nr. 79/R din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.800 euro de la inculpatul V.R.A., sumă din care 800 euro şi 111 RON sunt depuse la C.E.C. la dispoziţia tribunalului şi suma de 1.200 euro de la inculpatul M.C.A..
În baza art. 118 lit. f) C. pen. cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 2.028 comprimate care conţin substanţă activă M, 23,5 grame pulbere care conţine substanţă activă M. şi 1,5 grame substanţă care conţine amfetamine (speed), droguri aflate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea întocmit la data de 07 februarie 2008 în Dosarul nr. 53/D/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.C.A. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi V.R.A. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere de droguri de risc în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În rechizitoriul s-a arătat că în cursul lunii decembrie 2007, inculpaţii M.C.A. şi V.R.A. au procurat peste 2000 pastile de ecstasy şi aproximativ 3 gr. amfetamină din Ungaria, pe care le-au introdus în ţară fără drept, iar apoi le-au valorificat. Totodată s-a mai reţinut că inculpatul V.R.A. a consumat droguri de risc.
Inculpatul M.C.A. a fost audiat în şedinţa publică din 13 mai 2008, şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa însă cu unele precizări. A arătat că la sfârşitul lunii noiembrie 2007, l-a întâlnit pe „R.” - cetăţean maghiar - care i-a spus că are mai multe pastile de ecstasy pe care ar dori să le vândă prin intermediul său. Pentru aceasta, i-a lăsat două pastile ca mostră, întrucât şi-a dat acordul de principiu. La câteva zile după această întâlnire, a fost contactat de un vechi prieten de-al său, M.R., care l-a întrebat dacă nu are droguri de vânzare deoarece ştie o persoană care ar dori să cumpere o cantitate mai mare. A considerat că acesta l-a întrebat despre droguri deoarece ştia faptul că a stat în Ungaria şi că astfel ar putea face rost de droguri. I-a dat acestuia pastilele lăsate de „R.” şi i-a spus că, dacă doreşte astfel de droguri, poate să le obţină. După o zi sau două, a fost căutat de M.R. care i-a spus că pastilele oferite ca mostră sunt bune şi că are cumpărător pentru 1.000 de astfel de bucăţi. Nu i-a dat nici un răspuns pentru că, nu ştia dacă „R.” poate să-i facă rost de o astfel de cantitate. Cu totul întâmplător, câteva zile mai târziu s-a întâlnit cu „R.” în piaţa ROG şi i-a transmis acestuia solicitarea lui M.R.. Acesta i-a confirmat că poate aduce această cantitate şi ca urmare, a doua zi, l-a contactat pe M.R. cerându-i să îi dea anticipat banii pentru cantitatea solicitată. La câteva zile, acesta l-a contactat şi i-a spus că are banii pentru achiziţionarea drogurilor. Întrucât suma era în RON, i-a cerut acestuia să o schimbe în valută după care a primit de la acesta aproximativ 2.500-2.600 euro. A doua zi după ce a primit banii de la M.R., a fost căutat de „R.” potrivit înţelegerii avute, căruia i-a dat banii şi de la care, a primit aproximativ 1.000 de bucăţi pastile de ecstasy. După primirea drogurilor, l-a sunat pe M.R. care a venit la locuinţa sa unde, a primit pastilele achitând totodată şi diferenţa de aprox. 1.400 euro. Din aceşti bani, şi-a reţinut suma de 1.000 euro, iar restul l-a dat în zilele următoare lui „R.”. A precizat că, nu a numărat pastilele primite, dar ulterior, a aflat de la M.R. că ar fi fost aproximativ 1.100 pastile. Apoi, a fost contactat din nou de acesta care i-a spus că, persoanele care au cumpărat drogurile de la el au fost mulţumiţi de calitate şi ar dori să mai achiziţioneze aproximativ 7.000 de pastile de acelaşi fel, dar fără să facă plata în avans. A refuzat cererea, însă ulterior, a transmis-o lui „R.”. Acesta l-a căutat câteva zile mai târziu dându-i o pungă în are se aflau aproximativ 1.200 de pastile de ecstasy însă, cu rezerva că, garantează pentru încasarea preţului. Deşi a refuzat să dea o astfel de garanţie, „R.” i-a lăsat drogurile spunând că, le-a adus din Ungaria pentru altcineva care însă nu le mai doreşte. Această întâlnire a avut loc în data de 21 decembrie 2007 în piaţa din ROG unde vinde haine. A doua zi, în 22 decembrie, a fost căutat de acest M.R. căruia i-a dat o pastilă sau două fără să-i spună că mai are şi altele. Deşi acesta a insistat în achiziţia unei cantităţi mai mari, nu a vrut să facă tranzacţia în ziua respectivă. În noaptea de 22 din 23 decembrie 2007, aproximativ în jurul orelor 02,00 a venit la locuinţa sa V.R.A. care i-a spus că este în drum spre Satu Mare. Acesta a urcat în apartamentul său împreună cu soţia sa. Cât timp au stat la o cafea, s-a gândit să-l contacteze pe M.R. să-i dea pastilele pe care acesta le solicitase. Acesta a fost de acord şi i-a spus că deja se află în faţa blocului său deoarece cumpărătorii săi sunt foarte insistenţi. Deşi i s-a părut suspect, a coborât din apartament, a luat pastilele pe care le ascunsese în scara blocului şi s-a dus spre maşina lui M.R. pe care o văzuse parcată acolo. Înainte de a pleca din apartament, i-a spus inculpatului V.R.A., soţiei acestuia precum şi prietenei sale K.M. că are „ceva treabă” fără însă să spună despre ce este vorba şi că revine imediat. Când s-a apropiat de maşina lui M.R. şi a încercat să deschidă portiera din dreapta faţă, a constatat că aceasta este încuiată, motiv pentru care şi-a dat seama că ceva nu este în regulă cu tranzacţia şi a aruncat punga cu pastile, moment în care, au sărit pe el mai multe persoane printre care şi mascaţii. Nu este adevărat că ar fi primit de la M.R. banii pentru această tranzacţie deoarece aceasta nu a avut loc. arată că pe V.R.A. l-a cunoscut în perioada 1999-2000 cât au locuit în Ungaria şi de atunci sunt prieteni. Nu a vorbit cu acesta niciodată despre procurarea de droguri. De altfel, în perioada respectivă nici nu a vorbit cu acesta la telefon, singura discuţie telefonică fiind în noaptea de 22 din 23 decembrie 2007, când acesta, fiind în drum spre Satu Mare, l-a sunat să-i spună că va trece pe la el să-şi recupereze o haină de piele pe care o lăsase la o întâlnire anterioară. Nu îşi aduce aminte ca să-i fi cerut acestuia să-i procure „un pantof de o mărime mai mică”. A negat faptul că i-ar fi dat lui M.R. alte droguri în afară de pastilele ecstasy, afirmând categoric că nu i-a dat acestuia speed. La toate discuţiile pe care le-a purtat cu M.R. acesta a venit singur. De la acesta a aflat şi faptul că preţul unei pastile ecstasy este 6 euro/bucată la o cantitate mai mare. Acesta a plătit pentru 1.000 de pastile suma de 4.000 euro deoarece 2.000 de euro îi reveneau lui. Precizează că „R.” a fost de acord cu preţul oferit de M.R. deoarece el îi vindea pastilele cu 2 euro/bucată. Singura afacere pe care a discutat-o cu inculpatul V.R.A. a fost aceea de achiziţionare de haine din Ungaria însă aceasta nu s-a perfectat niciodată. A declarat că nu consumă droguri în prezent însă a recunoscut că a consumat în perioada în care locuia în Ungaria. A mai arătat că în Ungaria a fost condamnat şi pentru consum de droguri. Nu ştie dacă inculpatul V.R.A. consumă sau nu droguri, personal nu l-a văzut niciodată.
Inculpatul V.R.A. a fost audiat în şedinţa publică din 13 mai 2008 şi a negat comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. A arătat că este prieten cu inculpatul M.C.A. din perioada 1999-2000 când acesta locuia în Ungaria. Nu a putut să precizeze dacă în cursul lunii decembrie 2007 a vorbit sau nu cu acesta la telefon deoarece, dat fiind faptul că se ocupă cu comerţul de maşini second hand, este foarte căutat. Cu privire la transcrierile unor convorbiri telefonice ce i-au fost prezentate în cursul urmăririi penale, a arătat că nu le-a purtat, numerele de telefon despre care se face vorbire în acele transcrierii nu-i aparţin. Nu a ştiut care îi sunt numerele de telefon, nici cel de România şi nici cel de Ungaria. A făcut precizarea că nu îşi aminteşte dacă în agenda telefonică figurează o persoană „BC” deoarece avea foarte multe numere, însă nu cunoaşte nici o persoană cu acest nume. A cunoscut rezultatul testului de urină, însă a apreciat că acesta se datorează consumului de nurofen (medicament pe care l-a luat pentru a se trata). Nu a consumat droguri de nici un fel. Nu a ştiut dacă inculpatul M.C.A. era preocupat de traficul de droguri şi nici nu a făcut cu acesta vreo afacere. Nu şi-a amintit ca în data de 13 decembrie 2007 să-i fi trimis vreun SMS inculpatului M.C.A.. Au avut o discuţie legată de posibilitatea de a-l aproviziona de inculpatul M.C.A. cu haine din Ungaria, însă această afacere nu s-a realizat. A arătat că în noaptea de 22 din 23 decembrie 2007 se afla în locuinţa inculpatului M.C.A., unde a fost depistat de organele de poliţie şi a fost supus percheziţiei corporale, ocazie cu care i s-au ridicat două telefoane mobile, o sumă de bani şi acte de identitate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, constând în principal în transcrierile convorbirilor şi comunicărilor telefonice coroborate cu procesele-verbale întocmite în cauză, declaraţiile martorilor precum şi cu probele ştiinţifice, tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt:
În data de 01 decembrie 2007, în jurul orelor 14,00 inculpatul M.C.A. zis „BC” s-a întâlnit cu colaboratorul „V.G.” la Pensiunea „AAA” din Oradea unde, potrivit înţelegerii i-a dat acestuia două pastile de culoare verde susţinând că le are din Ungaria şi că sunt ecstasy. Aceste pastile au fost date ca mostră, inculpatul M.C.A. afirmând că, dacă potenţialii cumpărători acceptă calitatea produselor, poate să procure peste 1.000 de astfel de pastile, preţul solicitat fiind de 6-7 euro/bucată.
Aceste pastile au fost predate de către colaboratorul „V.G.” ofiţerului de poliţie care la rândul său le-a trimis Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor şi precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.
În urma analizei acestor două pastile, s-a stabilit că au ca substanţă activă clorfenilpiperazina însă nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului potrivit Legii 143/2000 (dosar urmărire penală).
Faptul că aceste comprimate nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope i-a fost comunicat inculpatului M.C.A. de către colaboratorul „V.G.” în data de 04 decembrie 2007. În urma acestei discuţii inculpatul M.C.A. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul V.R.A. care se afla în Ungaria şi prin care îi solicita să îi aducă ceva urgent. În cursul convorbirii de la ora 15,30 inculpatul M.C.A. îi cere coinculpatului „un pantof de mărime mică”, iar apoi foloseşte şi denumirea de marijuana (dosar urmărire penală). De asemenea, prin aceleaşi convorbiri stabilesc şi o întâlnire. Tot telefonic, cei doi au mai luat legătura stabilind că au nevoie „pentru gagică trebuie unul mic, de dimensiune mică în care poate să fugă, să fugă repede”, inculpatul M.C.A. cerând să-i dea „unul” ca să pot să-i arat ei, dacă este mărimea ei, dacă îi va fi bun sau nu. Aceste solicitări vizau de fapt procurarea de către inculpatul M.C.A. de la inculpatul V.R.A. a unei noi mostre ce urma a fi oferită colaboratorului. Discuţiile telefonice dintre cei doi şi cele cu colaboratorul „V.G.” s-au concretizat în venirea în ţară a inculpatului V.R.A. în data de 08 decembrie 2007 când i-a predat o pastilă ecstasy de culoare albă şi aproximativ 3 gr. de speed pe care le adusese din Ungaria şi care, au fost introduse de acesta fără drept în ţară.
Drogurile astfel obţinute au fost predate în data de 10 decembrie 2007 în jurul orelor 11,00 de către inculpatul M.C.A. colaboratorului „V.G.”. Aceste droguri au fost date cu titlu gratuit şi mascate într-un pachet de ţigări. Predarea drogurilor a avut loc în locuinţa închiriată de inculpatul M.C.A.. Cu ocazia acestei întâlniri inculpatul M.C.A. i-a spus colaboratorului „V.G.” că va trebui să cumpere aproximativ 1.000 de astfel de pastile deoarece doar aşa traficanţii maghiari înţeleg să continue afacerea, dovedindu-le potenţialul financiar al persoanelor doritoare de astfel de substanţe din România.
Drogurile primite de colaboratorul „V.G.” au fost predate de îndată persoanei de legătură care le-a trimis spre analiză Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor şi precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca (dosar urmărire penală).
Din analiza efectuată a rezultat că pastila conţine ca substanţă activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine, drog ce face parte din tabelul 1 din anexa la Legea nr. 143/2000 şi 2,2 gr. substanţă care conţine amfetamină, drog din tabelul 2 al anexei la Legea nr. 143/2000.
În urma analizei, pentru achiziţia a aproximativ 1000 pastile ecstasy, la data de 11 decembrie 2007, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea a pus la dispoziţia colaboratorului suma de 4.000 de euro pentru achiziţie.
În perioada 11-13 decembrie 2007, inculpatul M.C.A. şi „V.G.” au purtat mai multe discuţii telefonice folosind sintagma de „tricouri” cu referire la cele 1000 de pastile de ecstasy. În urma acestor discuţii, cei doi s-au întâlnit, iar colaboratorul i-a dat inculpatului M.C.A. suma de 2.000 de euro cu titlu de avans pentru achiziţia drogurilor. Relevant pentru acest aspect este conţinutul convorbirii din data de 13 decembrie 2007, ora 18.25, când colaboratorul „V.G.” îi confirmă inculpatului M.C.A. că are banii pentru achiziţia de droguri.
În data de 13 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. s-a deplasat în Ungaria unde s-a întâlnit cu inculpatul V.R.A. şi au stabilit condiţiile procurării, introducerii în ţară şi valorificării drogurilor către colaborator.
Ulterior acestei întâlniri, la ora 22,24 în data de 13 decembrie 2007, inculpatul V.R.A. aflat în Ungaria, i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului M.C.A. prin care îi confirma acestuia venirea sa în ţară a doua zi cu drogurile respective.
Faptul că inculpatul V.R.A. a venit în România a fost confirmat de discuţia telefonică dintre cei doi inculpaţi din data de 15 decembrie 2007 de la ora 04,11 când inculpatul V.R.A. îi spunea că şi-a uitat în locuinţa coinculpatului o geacă neagră.
După venirea inculpatului V.R.A. în ţară, în data de 15 decembrie 2007 la ora 09,51, inculpatul M.C.A. l-a contactat telefonic pe colaborator şi l-a chemat „la o cafea”, acesta venind la locuinţa inculpatului unde a primit o pungă transparentă cu aproximativ 950-1000 de pastile de culoare albă cu un logo constând într-o săgeată arcuită (acelaşi ca şi pe pastilele oferite drept mostră) predând în schimb diferenţa de 2.000 de euro.
După plecarea din locuinţa inculpatului, colaboratorul s-a întâlnit cu persoana de legătură căreia, i-a predat punga primită, procedând la numărarea pastilelor, s-a constatat că sunt 991 de bucăţi, acestea fiind trimise Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor şi precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca.
Din analiza unui număr de 50 de comprimate prelevate aleatoriu s-a stabilit că acestea conţin 3,4 methylenedioxymetamfetamine ca substanţă activă.
Din suma totală de 4.000 de euro primită de inculpatul M.C.A., suma de 2.800 de euro a primit-o inculpatul V.R.A. pentru procurare şi introducerea fără drept în ţară a celor 991 de pastile ecstasy vândute. Suma primită de inculpatul V.R.A. rezultă din declaraţia inculpatului M.C.A. care arată că această sumă este cea care a dat-o lui „R.” pentru drogurile cumpărate de la acesta.
Faptul că „R.” este inculpatul V.R.A. a rezultat şi din discuţia telefonică ce au avut-o în data de 16 decembrie 2007 când inculpatul M.C.A. i-a confirmat efectuarea tranzacţiei spunând că „aia-i bine”, „a plecat omul, ştii, să le dea”, „eu mi-am luat banii mei pentru ce-a comandat”, înţelegându-se totodată să îl anunţe despre o viitoare tranzacţie.
În perioada de 17-21 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. a avut mai multe discuţii telefonice cu colaboratorul „V.G.” şi s-au întâlnit de mai multe ori discutând despre procurarea de alte droguri. În aceeaşi perioadă, cei doi inculpaţi au vorbit despre o nouă comandă, relevantă fiind discuţia din 21 decembrie 2007 ora 17,12 când, inculpatul M.C.A. i-a spus inculpatului V.R.A. că are numai „jumătate din preţul benzinei”, „cealaltă jumătate o poate rezolva numai după aceea”, că are „doar pentru 100 de km.”, „după aceea se poate iar un plin”. Inculpatul V.R.A. îi spune ”vino şi apoi o să vedem ce facem”. După această discuţie, inculpatul M.C.A. îi transmite un mesaj SMS colaboratorului „V.G.” în limba maghiară cu conţinutul „pe mâine va fi”.
În data de 22 decembrie 2007, inculpatul M.C.A. s-a deplasat la Budapesta cu autoturismul condus de martorul G.I.J.. Acesta a arătat faptul că în Budapesta cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi au purtat o discuţie de câteva minute în maşina inculpatului V.R.A..
De la inculpatul V.R.A., inculpatul M.C.A. a primit două pastile, una de culoare roz-mov şi una albă, pe care le-a introdus fără drept în ţară şi pe care, în aceeaşi zi, în jurul orelor 19.00, le-a oferit colaboratorului „V.G.”. Predarea pastilelor a avut loc la locuinţa inculpatului.
Pastilele predate au fost date persoanei de legătură şi ulterior înaintate Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor şi precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, iar din analiza acestora a rezultat că cele două comprimate conţin ca substanţă activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine, drog ce face parte din tabelul I al anexei la Legea nr. 143/2000.
Imediat după trecerea frontierei, inculpatul M.C.A. l-a sunat pe colaborator, i-a comunicat faptul că a ajuns în ţară şi au stabilit că se vor întâlni - convorbirea telefonică din 22 decembrie 2007, ora 18.43.
După această discuţie, inculpatul M.C.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.R.A. căruia i-a confirmat intrarea în ţară precum şi faptul că urma să se întâlnească cu colaboratorul pentru a-i da pastilele „în minutul acesta am sosit! Imediat! L-am sunat deja! Imediat îl chem aicea şi atuncea am să i-o dau!”
Imediat după predarea pastilelor colaboratorului, inculpatul M.C.A. l-a apelat telefonic pe inculpatul V.R.A. şi îi comunică faptul că a predat pastilele colaboratorului şi că acesta urmează să-l contacteze să confirme dacă pastilele sunt bune , iar în caz afirmativ doreşte „500-500”. Aceste aspecte au rezultat din conversaţia telefonica din 22 decembrie 2007 ora 19,38. În aceeaşi zi la ora 19,46 inculpatul M.C.A. a fost contactat telefonic de către colaborator care i-a confirmat că”amândouă sunt bune”, iar acesta i-a spus că doreşte să cumpere şi că sunt bani, întrebându-l totodată în cât timp poate să ajungă „două ore şi jumătate, trei. cât le trebuie?”.
Imediat ce a terminat această convorbire telefonică, inculpatul M.C.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul V.R.A. căruia i-a spus „amândouă sunt bune, adu cât poţi”. Întrebat fiind de acesta ce înseamnă, i s-a răspuns că poţi să aduci şi „una- una”. Inculpatul V.R.A. arată că nu poate aduce atât de mult pentru că nu le primeşte „pe ochi frumoşi”.În consecinţă inculpatul M.C.A. i-a spus „adu una indiferent din care, adu una”.Inculpatul V.R.A. a spus „aduc din aia roşie ,una”.
După această conversaţie telefonică, inculpatul M.C.A. i-a comunicat colaboratorului că aduce „din telefoanele roz ,unul acum”, pentru că nu sunt bani pentru mai mult şi stabilesc totodată să se întâlnească în aceeaşi seară imediat ce ajung drogurile în ţară.
La ora 21,54 inculpatul V.R.A. i-a comunicat inculpatului M.C.A., că atunci când ajunge nu poate să stea pentru că trebuie să-şi ducă şi nevasta acasă. Inculpatul M.C.A. i-a confirmat că totul este rezolvat.
În data de 23 decembrie 2007, la ora 2,44, inculpatul M.C.A. a luat legătura cu colaboratorul şi i-a spus „ia-ţi ce-ţi trebuie şi vino aicea ,este aicea”, „merge omul şi gata, duce marfa”. Întrebat fiind de colaborator dacă să meargă sus, i se răspunde „ cobor eu, tot aşa cum a fost şi în seara aia”.La ora 3,03, inculpatul M.C.A. este contactat de către colaborator care îi spune „sânt jos”.
Deoarece aceste convorbiri au relevat faptul că inculpatul V.R.A. va introduce în ţară fără drept drogurile comandate şi le va duce la locuinţa inculpatului M.C.A. care le va valorifica colaboratorului autorizat în cauză cu suma de 4.200 euro, organele de urmărire penală s-au deplasat în apropierea reşedinţei acestuia, unde l-au prins în flagrant pe inculpat când se pregătea să valorifice colaboratorului 1158 pastile de culoare roz inscripţionate „M”. În momentul în care organele de poliţie au vrut să-l imobilizeze pe inculpat, acesta a aruncat pe carosabil punga transparentă în care se găseau comprimatele.
La efectuarea flagrantului, au asistat martorii asistenţi B.B.M. şi T.A., care au confirmat operaţiunile înscrise în procesul verbal de constatare.
Pastilele au fost ridicate şi trimise Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor şi precursorilor din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, care a procedat la analiza acestora rezultând că conţin 3,4 methylenedioxymetamfetamine, ca substanţă activă.
După flagrant, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii la reşedinţa inculpatului M.C.A. unde a fost găsit inculpatul V.R.A. şi încă două persoane de sex feminin. De la cei doi inculpaţi s-au ridicat cartelele telefonice de la inculpatul M.C.A. şi de la inculpatul V.R.A.. Aceste numere sunt cele care au fost folosite de cei doi inculpaţi în discuţiile telefonice redate în procesul verbal de la dosar de urmărire penală.
De la inculpatul V.R.A. a fost ridicată suma de 800 euro, 5.000 forinţi şi 40 RON.
Celor doi inculpaţi li s-au ridicat probe de urină la datele de 23 decembrie 2007 şi 28 decembrie 2007, probe ce au fost trimise Serviciului de Medicină Legală Bihor, pentru efectuarea analizelor toxicologice.
Potrivit comunicării nr. 2 din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor a rezultat că inculpatul M.C.A. nu a consumat droguri, iar din comunicarea din 08 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor a rezultat că în organismul inculpatului V.R.A. a fost identificată prezenţa benzodiazepinei substanţă care reprezintă unul din elementele mai mult substanţe stupefiante înscrise în tabelul III din anexa la Legea nr. 143/2000 şi care face parte din categoria tranchilizantelor minore, deprimante ale sistemului nervos central (hipnotice), cu efecte sedative, ansiolitice, relaxante musculare enumerate în tabelul enunţat.
Inculpatul V.R.A. nu a recunoscut consumul substanţelor psihotrope însă, faptul că acesta a deţinut astfel de substanţe pentru consum, este dovedit cu proba medicală arătată anterior.
Instanţa de fond a apreciat că apărarea formulată de cei doi inculpaţi şi anume aceea că interceptările telefonice sunt nelegale deoarece au fost dispuse anterior începerii urmăririi penale este neîntemeiată.
Este adevărat că urmărirea penală a fost începută la data de 21 decembrie 2007 faţă de inculpatul M.C.A. (dosar urmărire penală) şi la data de 23 decembrie 2007 faţă de inculpatul V.R.A. (dosar urmărire penală) iar încheierile prin care s-a autorizat efectuarea interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de cei doi inculpaţi sunt anterioare - încheierea din 03 decembrie 2007 (dosar urmărire penală) şi respectiv încheierea din 19 decembrie 2007 (dosar urmărire penală), însă aceasta nu atrage caracterul nelegal al acestora. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 911 alin. (1) C. proc. pen., interceptările şi înregistrările audio sau video se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impune pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. În dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate infracţiunile pentru care pot fi autorizate interceptările şi înregistrările audio sau video. Din analiza prevederilor art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condiţiile legale de realizare a interceptările şi înregistrările audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, ci interceptările şi înregistrările audio sau video pot fi autorizate şi în faza actelor premergătoare.
Un prim argument l-a constituit lipsa unei prevederi exprese care să impună ca urmărirea penală să fie începută.
Al doilea argument este unul de interpretare. Potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unei sesizări prevăzute în art. 221 C. proc. pen. şi de inexistenţa vreunuia din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen.. Dispoziţiile art. 221 C. proc. pen. arată că organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.
Dispoziţiile art. 144 C. pen. arată că prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă.
Textul anterior citat arată că se poate autoriza interceptarea „dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni”. Dacă în cel de-al doilea caz, nu există nici un dubiu că este posibilă începerea urmăririi penale, în primul caz şi anume „pregătirea” comiterii unei infracţiuni, nu se poate începe urmărirea penală, deoarece actele pregătitoare nu sunt incriminate potrivit legii penale române (excepţiile de la această regulă sunt extreme de rare, iar atunci când există incriminarea lor este realizată fie prin asimilarea lor tentativei, fie prin incriminare ca infracţiune distinctă).
Prin urmare, din modul în care a fost reglementat de legiuitor textul art. 911 C. proc. pen., este evident că nu a condiţionat autorizarea interceptărilor de începerea urmăririi penale, mai mult chiar a permis-o chiar şi atunci când există doar acte pregătitoare.
Inculpatul M.C.A. a invocat faptul că ar fi comis infracţiunile reţinute în sarcina sa ca urmare a provocării venită din partea martorului denunţător, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen..
Instanţa de fond a reţinut că susţinerile sale sunt nefondate. Declaraţia martorului „V.G.” a fost edificatoare în cauză. Iniţiativa infracţională a aparţinut inculpatului M.C.A.. De altfel, chiar inculpatul M.C.A. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că, după ce a fost întrebat de „R.” (persoană care s-a dovedit a fi inculpatul V.R.A.) despre posibilitatea vânzării de droguri pe piaţa orădeană şi după ce i-a spus acestuia că va căuta potenţiali cumpărători, i-a oferit cunoştinţei sale droguri, chiar oferindu-i 2 pastile drept mostră.
S-a constatat că faptele inculpatului M.C.A., care în luna decembrie 2007 a procurat în mod repetat de la inculpatul V.R.A. peste 2000 de pastile ecstasy şi 2,2 gr. amfetamină (speed) droguri de mare risc ce fac parte din tabelul I şi II al anexei la Legea nr. 143/2000, şi pe care le-a vândut sau le-a oferit spre vânzare colaboratorului autorizat V.G., iar în data de 22 decembrie 2007 din Ungaria a introdus în ţară fără drept 2 pastile de ecstasy pe care le-a oferit cu titlu de mostră aceluiaşi colaborator întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că faptele inculpatului V.R.A. care în luna decembrie 2007 în mod repetat a procurat din Ungaria de la persoane rămase neidentificate peste 2000 de pastile de ecstasy şi 2,2 gr,amfetamină (speed) droguri de mare risc ce fac parte din tabelul I şi II al anexei la Legea nr. 143/2000 şi pe care le-a introdus de mai multe ori în ţară fără drept valorificându-le inculpatului M.C.A. precum şi deţinerea de droguri de risc în vederea consumului propriu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi trafic internaţional de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere în vederea consumului de droguri de risc prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul M.C.A. a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa în condiţiile recidivei postcondamnatorii internaţionale, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate, jefuire, tentativă de şantaj, viol şi abuz de substanţe stupefiante aplicată prin sentinţa penală 21B IV-VII 20174/203/48 a Judecătoriei Centrale al Sectoarelor din Pesta modificată prin sentinţa penală 24B F VI-VII 5875/2004/21 a Tribunalului Budapesta-Ungaria, hotărâri recunoscute prin sentinţa penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti.
Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 05 aprilie 2006 cu un rest rămas neexecutat de 766 zile.
Inculpatul V.R.A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 14 B.408/2006/96 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orăşeneşti Gyula definitivă la data de 20 februarie 2007 prin hotărârea Judecătoriei Judeţene Bekes nr. 1.Bf.18/2007/16 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane prin acordare de ajutor mai multor persoane în scopul de a obţine un folos material (două acte materiale), pregătirea falsului în acte publice (un act material) şi complicitate la infracţiunea de fals în acte publice (patru acte materiale). Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 februarie 2006 până la 22 noiembrie 2006. Eliberarea din arestul preventiv a avut loc în data de 7 februarie 2007.
Hotărârile la care s-a făcut referire mai sus se află traduse şi în copii legalizate la dosarul de fond.
Pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat şi anume 1 an 6 luni şi 13 zile împotriva inculpatului a fost emis de către autorităţile maghiare un mandat de arestare european.
Întrucât au fost îndeplinite condiţiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a procedat potrivit dispoziţiilor art. 119 din aceeaşi lege şi a admis cererea formulată de procuror în sensul recunoaşterii hotărârii străine.
S-a reţinut, de asemenea, că această pedeapsă constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii în ceea cel priveşte pe inculpatul V.R.A.. Deoarece starea de recidivă nu a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, tribunalul a procedat potrivit dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen..
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele reale ale comiterii faptelor, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, aspectul că absolut toate acestea au fost vândute organelor de urmărire penală, circumstanţele personale ale inculpaţilor care nu au recunoscut comiterea faptelor decât parţial în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C.A., lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României cu privire la ambii inculpaţi, caracterul facultativ al recidivei internaţionale.
În consecinţă instanţa de fond a reţinut în favoarea celor doi inculpaţi circumstanţe atenuante.
Tribunalul a reţinut că în cazul ambilor inculpaţi se pune problema aplicării concomitente a dispoziţiilor privind circumstanţele atenuante, starea de recidivă şi concursul de infracţiuni.
Faţă de dispoziţiile art. 80 C. pen. care reglementează ordinea în care se aplică acestea instanţa de fond a reţinut că prioritate au dispoziţiile privind circumstanţele atenuante faţă de starea de recidivă (alin. (1)), iar aceasta din urmă are prioritate faţă de concursul de infracţiuni (alin. (3)).
În primul ciclu procesual, împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpaţii apelanţi M.C.A. şi V.R.A., solicitând instanţei:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a criticat hotărârea instanţei de fond apreciind că aceasta a aplicat în mod greşit criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzut de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP). În hotărârea atacată s-a invocat faptul că la individualizarea pedepselor instanţa „a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele certe ale comiterii faptelor, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, aspectul că absolut toate acestea au fost vândute organelor de urmărire penală, circumstanţele personale ale inculpaţilor care nu au recunoscut comiterea faptelor decât parţial în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C.A., lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României cu privire la ambii inculpaţi, caracterul facultativ al recidivei internaţionale”. Parchetul a considerat că circumstanţele reale în care s-au comis faptele, cantitatea de droguri traficată, perioada scurtă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi faptul că absolut toate drogurile au fost vândute organelor de urmărire penală, nu au consistenţa juridică necesară pentru a fi reţinute drept circumstanţe atenuante. În motivarea acestor concluzii, parchetul a invocat faptul că perioada scurtă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională nu a fost determinată de voinţa inculpaţilor, din al căror comportament nu a rezultat că intenţionau să deruleze actele materiale specifice infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, doar pentru un interval scurt de timp ci, rolul determinat în stoparea continuării activităţii infracţionale l-au avut organele de urmărire penală, care au luat decizia de a înceta „tranzacţiile” efectuate de către colaboratorul „V.G.” întrucât exista pericolul ca inculpaţii să-şi lărgească cercul de persoane cărora să le furnizeze droguri de mare risc, datorită faptului că dispuneau de sume mari de bani obţinute în urma actelor materiale desfăşurate până în momentul derulării flagrantului.
În ceea ce priveşte conduita inculpaţilor pe parcursul efectuării actelor de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti nu se poate susţine că aceştia au avut o atitudine cooperantă din moment ce doar inculpatul M.C.A. a recunoscut, parţial săvârşirea faptelor. Parchetul a arătat că nu poate fi de acord cu punctul de vedere al instanţei potrivit căruia „lipsa antecedentelor penale pe teritoriul României le permite inculpaţilor să beneficieze de un tratament sancţionator mai blând”.
Parchetul a arătat că nu se poate face nicio diferenţă între antecedentele penale ale inculpaţilor pentru infracţiunile comise în România sau pe teritoriul unui stat străin, acestea fiind generatoare ale stării de recidivă care a fost, de altfel reţinută în încadrarea juridică a faptelor săvârşite în prezenta cauză în urma îndeplinirii procedurii de recunoaştere a hotărârilor instanţelor din Ungaria.
Inculpatul M.C.A. a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa în condiţiile recidivei post-condamnatorii internaţionale, primul termen al acesteia constituindu-l pedeapsa de 6 ani 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate, jefuire, tentativă de şantaj, viol şi abuz de substanţe stupefiante aplicată prin sentinţa penală 21B IV-VII 20174/203/48 a Judecătoriei Centrale a Sectoarelor din Pesta modificată prin sentinţa penală 24B F VI-VII 5875/2004/21 a Tribunalului Budapesta-Ungaria, hotărâri recunoscute prin sentinţa penală nr. 2 din 09 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti.
Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 05 aprilie 2006 cu un rest rămas neexecutat de 766 zile.
Inculpatul V.R.A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 14 B.408/2006/96 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Orăşeneşti Gyula definitivă la data de 20 februarie 2007 prin hotărârea Judecătoriei Judeţene Bekes nr. 1 Bf 18/2007/16 la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane prin acordare de ajutor mai multor persoane în scopul de a obţine un folos material (două acte materiale), pregătirea falsului în acte publice (un act material) şi complicitate la infracţiunea de fals în acte publice (patru acte materiale. Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 19 februarie 2006 până la 22 noiembrie 2006. Eliberarea din arestul preventiv a avut loc în data de 07 februarie 2007.
Întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 116 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a procedat potrivit dispoziţiilor art. 119 din aceeaşi lege şi a admis cererea formulată de procuror în sensul recunoaşterii hotărârii străine.
Parchetul a arătat că celor doi inculpaţi nu li se pot acorda circumstanţe atenuante, deoarece actele dosarului de urmărire penală nu au pus în evidenţă existenţa unor împrejurări care, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen. să poată constitui circumstanţe atenuante. S-a arătat că potrivit art. 80 C. pen. care reglementează ordinea în care acestea se aplică au prioritate dispoziţiile privind circumstanţele atenuante faţă de starea de recidivă, iar aceasta din urmă are prioritate faţă de concursul de infracţiuni.
Parchetul a mai relevat că un alt aspect care vizează netemeinicia sentinţei apelate este cel legat de faptul că inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă de 5 ani închisoare cu toate că în sarcina inculpatului M.C.A. au fost reţinute două infracţiuni, iar a inculpatului V.R.A. trei infracţiuni. A considerat că inculpatului V.R.A. trebuia să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, prin aplicarea unui spor corespunzător.
Inculpatul V.R.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate în sensul de a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la 10 lit. a) sau c) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege, achitarea inculpatului. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1 C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În motivarea apelului a arătat că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea a trei infracţiuni, şi anume, cele prevăzute de dispoz. art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) şi de dispoz.art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (această din urmă infracţiune fiind stabilită in conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 522/2004 prin care art. 4 alin. (1) din legea anterior menţionata a fost modificat). A arătat că probele în temeiul cărora instanţa de fond a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt declaraţiile martorului „cu identitate protejată" şi transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale coinculpatului M.C.A.. A relevat că aşa zisul martor „cu identitate protejată" (declaraţiile de la dosar) cu identitatea atribuita in temeiul art. 861 C. proc. pen. de „V.G." nu este decât un simplu denunţător al coinculpatului M.C.A., şi nu sunt în nici un fel îndeplinite condiţiile impuse de dispoz.art. 861 alin. (1) C. proc. pen., deoarece nici viaţa, nici integritatea corporala ori libertatea acestuia, ori a altei persoane nu a fost şi nici nu este periclitată de către inculpatul M.C.A., pe care martorul l-a denunţat şi anterior acestei cauze (aşa cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei de fond, când s-a consemnat afirmaţia acestuia că şi în vara lui 2007 l-a denunţat pe acelaşi inculpat M.C.A.), câtă vreme identitatea reală a martorului era cunoscută de către inculpatul M.C.A. şi a fost indicată instanţei de fond de către apărătorul acestuia, numele real al „colaboratorului sub acoperire", fiind acela de M.R.. A arătat că interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatul M.C.A. au fost făcute cu încălcarea dispoziţiilor legii, ele neputând fi considerate „probe" în înţelesul dispoziţiilor art. 911 şi urm. C. proc. pen., dat fiind că nu au fost efectuate in cursul urmăririi penale. A precizat că potrivit rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dosar urmărire penală, începerea urmăririi penale s-a dispus la data de 21 decembrie 2007 pentru infracţiunile comise de către inculpatul M.C.A., iar faţă de inculpatul V.R.A., s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 23 decembrie 2007, (rezoluţia procurorului dosar urmărire penală). A menţionat că din conţinutul procesului verbal de constatare, dosar urmărire penală, până la data de 20 decembrie 2007 au fost efectuate „acte premergătoare" constând în „(...)obţinerea încheierilor din 3 decembrie 2007 şi 19 decembrie 2007 şi a autorizaţiilor din 2007, pronunţate de Tribunalul Bihor in Dosarele penale nr. 5369/111/2007, 5370/111/2007 şi 5882/111/2007 prin care s-a dispus efectuarea activităţilor prevăzute de art. 911 şi urm. C. proc. pen., faţă de făptuitori". A invocat conţinutul Deciziei nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte faptul că probele la care a făcut referire nu pot fi administrate decât in cursul urmăririi penale. A mai invocat practica judiciară a Curţii de Apel Oradea, decizia nr. 100/A/2009 prin care s-a dispus înlăturarea ca mijloace de proba a interceptărilor convorbirilor telefonice obţinute in acest mod. A precizat că, conţinutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice nici nu sunt elocvente, deoarece nici nu conţin date relevante. A arătat că transcrierile au şi fost contestate în cursul judecaţii la instanţa de fond, deoarece deşii convorbirile, puţine câte au fost, au avut loc în limba maghiară, ele sunt transcrise in limba română, majoritatea fără traducere, iar când traducerea a avut loc, ea era greşită şi incorectă. Astfel, la fila 251 din dosarul de urmările penală, prin SMS, deci prin scriere, în limba maghiară, inculpatul M.C.A. este întrebat despre „(...)V.R.(...)" iar traducerea este „RO", iar referirilor gen: "trebuie sa te întâlneşti nu" peste mult cu gagica", i se dă un înţeles absurd. A precizat că declaraţia martorului G.I.J. - transportator al inculpatul M.C.A., este clară în ceea ce priveşte aşa zisul „import" de droguri, deoarece acesta a declarat că nu a văzut niciodată ca inculpatul M.C.A. să fi adus în maşina acestuia altceva decât haine cumpărate din Budapesta pe care le aducea în România, iar la întâlnirea cu inculpatul V.R.A. nu a adus în maşina acestuia nici un obiect sau pachet. A învederat instanţei că pe tot parcursul „activităţii" martorului cu identitate protejată, anchetatorii nu au avut nici un fel de indicii despre eventuala implicare a inculpatului V.R.A., pentru că altfel, flagrantul ar fi avut o altă finalitate, dat fiind că în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, se face referire numai la inculpatul M.C.A. iar inculpatul V.R.A. a intrat in atenţia anchetatorilor abia la data de 23 decembrie 2007 (rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de inculpatul V.R.A., dosar urmărire penală). A arătat că martora T.A., a arătat că inculpatul V.R.A. nu a fost văzut de aceasta cu prilejul organizării flagrantului delict, iar la percheziţia autoturismului, a locuinţei şi a inculpatului personal nu au fost descoperite droguri. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (Legea nr. 522/2004) a arăta că, deşi în buletinul de analiza toxicologica întocmit de S.M.L. s-a constatat că în probele biologice recoltate de la inculpatul V.R.A. a fost evidenţiata „benzodiazepina" care face obiectul tabelului anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, acest compus chimic este prezent în peste 40 de medicamente uzuale, inclusiv diazepamul, medazepamul (rudotel-tranchilizant usor), bromazepam (pentru cei care tuşesc), xanax-ul,dormicum-ul pe care uneori, când nu putem dormi îl folosim şi inclusiv propanololul folosit de cei cu afecţiuni cardiace minore, precum şi nurofenulmia se vedea „cazul A.R.". A precizat că, în nici un caz acest compus nu intră în componenţa drogurilor de a căror „comercializare" este acuzat inculpatul. A considerat că în acest caz, fapta este in mod vădit lipsită de importanţă, că s-a adus o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege şi ca ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (art. 181 C. pen.).
Inculpatul M.C.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.. A arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a comis această infracţiune. A relevat că autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice au fost emise înainte de începerea urmăririi penale motiv pentru care a solicitat a fi înlăturate ca probe convorbirile telefonice interceptate în cauză. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ce i se reţine în sarcină inculpatului, a solicitat a fi achitat acesta în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea, examinând în primul ciclu procesual hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 370 şi urm. C. proc. pen., a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor este neîntemeiat, apreciind că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză dând faptelor săvârşite de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aceasta pentru a răspunde criticilor parchetului vizând greşita aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de fond a arătat pe larg în considerentele sale faptul că întreaga activitate infracţională a celor doi inculpaţi s-a derulat pe o perioadă scurtă de timp, că la reţinerea circumstanţelor reale în favoarea celor doi inculpaţi s-a avut în vedere şi cantitatea de droguri traficată, caracterul facultativ al recidivei internaţionale, toate aceste elemente întărind convingerea instanţei de apel că aplicarea câte unei pedepse de 5 ani închisoare va contribui în mod decisiv la reeducarea lor.
Criticile formulate de inculpatul V.R.A. au fost apreciate ca sunt nefondate. Susţinerea inculpatului că se impune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) sau c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din aceiaşi lege, este nefondată.
Materialul probator vast administrat în cauză denotă într-o manieră indubitabilă că inculpatul V.R.A., în urma unor convorbiri telefonice anterioare, a sosit din Ungaria la domiciliul coinculpatului M.C.A., transportând droguri de mare risc, procurate de la persoane rămase neidentificate din Ungaria.
Astfel, în luna decembrie 2007, V.R.A. a trecut graniţa în România cu peste 2000 pastile ecstasy şi 2,2 gr. amfetamină, droguri de mare risc, pe care apoi le-a valorificat prin intermediul coinculpatului M.C.A..
Nerecunoaşterea inculpatului este contrazisă de conţinutul interceptărilor telefonice existente la dosar, de faptul că la data de 23 decembrie 2007, abia sosit din Ungaria la locuinţa coinculpatului M.C.A., acesta din urmă ia legătura cu colaboratorul organelor de urmărire penală, la ora 3,03 M.C.A., fiind apoi prins în flagrant cu 1,58 pastile ecstasy.
La reşedinţa inculpatului M.C.A. au fost găsiţi coinculpatul V.R.A. şi încă două persoane de sex feminin.
Au fost ridicate telefoane mobile, cartele telefonice, numere de telefon iar conţinutul convorbirilor purtate au fost redate în procesul verbal de la dosar urmărire penală.
Pentru aceste considerente instanţa de apel a apreciat aceste motive de apel ca nefondate.
Cât priveşte faptul că s-ar impune achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, instanţa a respins ca nefondată această critică.
Pedeapsa aplicată are menirea de a descuraja consumul de droguri şi în contextul dat, considerăm că nu se impune achitarea inculpatului pentru această faptă.
De altfel s-a considerat că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, instanţa de fond a avut în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost săvârşită, de urmarea produsă precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
S-a arătat că nici criticile formulate de inculpatul M.C.A. nu sunt fondate. Probele testimoniale administrate în cauză, conţinutul convorbirilor telefonice, prinderea sa în flagrant sunt argumente care denotă că activitatea sa infracţională este dovedită.
Pentru a nu repeta argumentele expuse în cadrul răspunsului la criticile celuilalt inculpat, s-a arătat că instanţa de fond s-a arătat preocupată de a dovedi că inculpatul M.C.A. a valorificat în ţară, drogurile de mare risc introduse nelegal de către coinculpatul V.R.A.
De aceea instanţa a considerat că apărările inculpatului nu pot fi primite iar criticile acestuia au fost respinse ca fiind nefondate.
Reţinând culpa procesuală a inculpaţilor în promovarea apelurilor lor, instanţa, în baza art. 192 C. proc. pen. i-a obligat la câte 500 RON cheltuieli judiciare în folosul statului.
Prin decizia penală 3778 din 25 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul formulat de către inculpatul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 03 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, s-a extins efectul recursului şi cu privire la inculpatul M.C.A., s-a casat decizia penală atacată şi a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor inculpatului V.R.A. şi M.C.A., la Curtea de Apel Oradea.
Ca urmare a sesizării instanţei în modul mai sus arătat, Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 27/A din 1 martie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.C.A., şi V.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 35/P din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o.
A obligat apelanţi să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Inculpatul V.R.A. a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 35/P/2010 a Tribunalului Bihor solicitând admiterea acestuia,desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută şi pedepsită art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege, iar pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 achitarea sa în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea de condamnare pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pe declaraţia martorului cu identitate protejată şi pe interceptările convorbirilor telefonice ale coinculpatului M.C.A.. Referitor la martorul cu identitate protejată s-a arătat că acesta nu este decât un simplu denunţător al inculpatului M.C.A., care l-a mai denunţat pe acesta şi în anul 2007, iar identitatea acestuia este cunoscută fiind indicat instanţei de fond numitul M.R..
În ceea ce priveşte convorbirile telefonice ale inculpatului M.C.A., s-a arătat că nu pot fi considerate probe întrucât autorizaţiile de interceptare au fost emise înainte începerii urmăririi penale, respectiv la data de 03 decembrie 2007 şi 19 decembrie 2007, iar urmărirea penală a fost începută ulterior la data de 21 decembrie 2007 faţă de inculpatul M.C.A. şi 23 decembrie 2007 faţă de inculpatul V.R.A..
Pe de altă parte s-a menţionat că aceste convorbiri nu sunt relevante şi ele au fost contestate în cursul judecăţii deoarece au fost transcrise în limba română deşi discuţiile au fost purtate în limba maghiară, traducerea fiind incorectă.
S-a arătat că nu a fost luată în considerare declaraţia martorului G.I.J. care a arătat că inculpatul M.C.A. nu a adus din Ungaria niciodată droguri, iar la întâlnirea cu inculpatul V.R.A. nu a avut niciun obiect sau pachet asupra lui.
Referitor la infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului s-a arătat că bezodiazepina pusă în evidenţă în probele biologice recoltate nu intră în componenţa drogurilor de a căror comercializare este acuzat, inculpatul arătând că oricum fapta nu prezintă pericolul social alunei infracţiuni şi se impune achitarea sa având în vedere dispoziţiile art. 181 C. pen..
Inculpatul M.C.A. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi achitare sa pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 3 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind săvârşite de către inculpat, iar pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..
În motivarea apelului s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că substanţele au fost introduse în ţară de către inculpat acestea fiind de fapt procurate din România, respectiv din Oradea de la o persoană pe nume R..
Cu privire la cea de-a doua infracţiune a arătat că aceasta nu a fost săvârşită cu intenţie, ci la provocarea organelor de urmărire penală, respectiv la provocarea investigatorului sub acoperire, martorul M.R., care a solicitat în repetate rânduri să îi vândă droguri de mare risc.
S-au invocat dispoziţiile art. 68 C. proc. pen. şi s-a arătat că şi interceptările telefonice au fost obţinute nelegal înainte de începerea urmăririi penale.
Examinând hotărârea apelată din oficiu şi prin baza motivelor invocate, Curtea, a reţinut că aceasta este legală şi temeinică având în vedere următoarele motive:
S-a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanţă starea de fapt dedusă judecăţii, din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească (constând în principal în transcrierile convorbirilor şi comunicărilor telefonice coroborate cu procesele-verbale întocmite în cauză, declaraţiile martorilor şi cu probele ştiinţifice) rezultând că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Astfel, s-a stabilit că inculpatul M.C.A. a procurat şi cumpărat în mod repetat în luna decembrie a anului 2007 de la inculpatul V.R.A. peste 2000 pastile extasy şi 2,2 grame amfetamină (speed), droguri de mare risc ce fac parte din tabelul 1 şi 2 anexă la Legea nr. 143/2000, iar în data de 22 decembrie 2007 a introdus în ţară fără drept două pastile extasy din Ungaria pe are le-a vândut ulterior colaboratorului autorizat în cauză. De asemenea s-a stabilit că inculpatul V.R.A. în luna decembrie 2007 a procurat din Ungaria de la persoane neidentificate peste 2.000 de pastile extasy şi cantitatea de 2,2 grame amfetamină pe care le-a introdus în ţară în mai multe rânduri fără drept şi le-a vândut inculpatului M.C.A., acesta deţinând substanţe psihotrope în vederea consumului.
De altfel, la data de 23 decembrie 2007 inculpatul M.C.A. a fost prins în flagrant de către organele de urmărire penală în apropierea reşedinţei acestuia în timp ce încerca să valorifice colaboratorului autorizat un număr de 1158 de pastile de culoare roz inscripţionate „M”; în momentul în care organele de poliţie au vrut să îl imobilizeze inculpatul a aruncat pe carosabil punga în care se aflau comprimatele.
Datele înscrise în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data respectivă au fost confirmate de martorii asistenţi B.B.M. şi T.A. care au asistat la efectuarea flagrantului. După flagrant s-a procedat la efectuarea unei percheziţii la reşedinţa inculpatului M.C.A. ocazie cu care a fost găsit inculpatul V.R.A., de la cei doi inculpaţi ridicându-se cartelele telefonice de la inculpatul M.C.A. şi de la inculpatul V.R.A.. Aceste numere sunt cele care au fost folosite de cei doi inculpaţi în discuţiile telefonice redate în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.
Din comunicarea din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor rezultă că inculpatul M.C.A. nu a consumat droguri, iar din comunicarea din 07 ianuarie 2008 a Serviciului de Medicină Legală Bihor rezultă că în organismul inculpatului V.R.A. a fost identificată prezenţa benzodiazepinei, substanţă care reprezintă unul din elementele înscrise în tabelul 3 din anexa la Legea nr. 143/2000 care face parte din categoria tranchilizantelor minore.
Referitor la apărarea formulată de către cei doi inculpaţi şi anume că interceptările telefonice sunt nelegale deoarece au fost dispune anterior începerii urmăririi penale, Curtea consideră că aceasta este nefondată întrucât din analiza dispoziţiilor art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict condiţiile legale de realizare a interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiţionată de începere urmăririi penale, acestea putând fi autorizate şi în faza actelor premergătoare. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 10 din 07 ianuarie 2008. De altfel, prima instanţă a motivat pe larg considerentele pentru care a reţinut ca legal efectuate interceptările telefonice.
Ca neîntemeiată a fost apreciată şi critica inculpatului M.C.A. care a arătat că a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa ca urmare a provocării venite din partea martorului denunţător, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 68 alin. 2 C. proc. pen.. Astfel, chiar inculpatul M.C.A. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de fond că după ce a fost întrebat de către R. (V.R.A.) despre posibilitatea vânzării de droguri pe piaţa orădeană şi după ce i-a spus acestuia că va căuta potenţială consumatori i-a oferit cunoştinţei sale droguri, respectiv două pastile drept mostră. Referitor la declaraţiile martorului cu identitate protejată (V.G.) Curtea a reţinut că acestea sunt edificatoare în cauză şi se coroborează cu celelalte probe administrate.
Neîntemeiată a fost apreciată şi cererea inculpatului V.R.A. de achitare a sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului, din lecturarea art. 181 alin. (2) C. pen. privind criteriile de stabilire în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni rezultând că fapta comisă de către inculpatul V.R.A. este o faptă care prezintă un grad de pericol social ridicat nefiind în mod vădit lipsită de importanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.R.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) cu c) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., in ceea ce priveşte infracţiunea de consum de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, invocând cazurile de casare reglementate de art. 3859 pct. 12, 17, 172 şi 18 C. proc. pen..
În motivele scrise inculpatul a susţinut următoarele:
Probele în temeiul cărora instanţa de fond a ajuns la concluzia întrunirii condiţiilor tragerii la răspundere penală pentru infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt declaraţiile martorului „cu identitate protejată" şi transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice ale coinculpatului.
Interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut însă cu încălcarea dispoziţiilor legii, neputând fi considerate probe deoarece nu au fost efectuate în cursul urmăririi penale.
Potrivit rezoluţiei, începerea urmăririi penale s-a dispus la data de 21 decembrie 2007 pentru infracţiunile comise de către coinculpatul M.C.A., iar ulterior, la data de 23 decembrie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale şi faţă de inculpatul V.R.A..
S-a mai susţinut că probele obţinute nu pot susţine o hotărâre de condamnare, deoarece conţinutul proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice nu sunt elocvente, nu conţin date relevante, iar interpretarea dată unor afirmaţii este neconformă realităţii.
Transcrierile au fost contestate în cursul judecăţii la instanţa de fond, deoarece convorbirile au avut loc în limba maghiara şi sunt transcrise direct în limba română, majoritatea fără traducere maghiară-română, iar când traducerea a avut loc, aceasta este greşită şi incorectă.
În ceea ce priveşte audierea martorului cu identitate protejată nu era necesară protejarea identităţii acestuia, deoarece era un cunoscut vechi al inculpatului M.C.A., cu care a avut şi înainte afaceri de acelaşi gen.
Instanţa de apel a soluţionat calea de atac fără administrarea probatoriului necesar şi fără rejudecarea cauzei.
1. În primul rând, identitatea reală a martorului protejat era cunoscută de către inculpatul M.C.A. şi a fost indicată instanţei de fond de către apărătorul acestuia, numele real fiind M.R..
2. Intr-o proporţie covârşitoare instanţa de fond a motivat existenta faptelor şi a vinovăţiei pe baza convorbirilor telefonice interceptate ale inculpatului M.C.A., dar interceptarea acestora s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legii, neputând fi considerate probe deoarece nu au fost administrate în cursul urmăririi penale, conform Deciziei nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale.
Instanţele de fond şi de apel nu au obligat D.I.I.C.O.T. să pună la dispoziţia instanţei, conform art. 913 alin. (3) C. proc. pen., suportul original al convorbirilor telefonice efectuate în temeiul autorizaţiilor obţinute în cursul efectuării actelor premergătoare. Inculpatul a mai susţinut că nu-i aparţin acele convorbiri telefonice pe care instanţa de fond le-a considerat ca susţinând acuzaţia respectiv, a contestat faptul că dialogurile cu inculpatul M.C.A. s-ar fi referit la droguri.
În cursul efectuării cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, s-a dispus efectuarea unei expertize, însă prin adresa din 24 iunie 2008 (dosar fond), I.N.E.C Bucureşti a răspuns ca nu are posibilitatea expertizării "prin metode ştiinţifice”, câtă vreme ceea ce s-a pus la dispoziţia institutului au fost "(...)interceptarea comunicaţiilor vocale GSM şi care ulterior au fost transferate pe CD-uri." Ceea ce trebuia pus la dispoziţia I.N.E.C Bucuresti, a mai arătat inculpatul, este suportul original la care face referire art. 913 alin. (3) C. proc. pen., care se păstrează la sediul parchetului, în plic sigilat.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 inculpatul, în motivele de recurs, a susţinut că, deşi în buletinul de analiza toxicologica întocmit de S.M.L. s-a constatat ca în probele biologice ce i-au fost recoltate a fost evidenţiată „benzodiazepina" care face obiectul tabelului anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, acest compus chimic este prezent în peste 40 de medicamente uzuale, diazepamul, medazepamul (rudotel), bromazepam, xanax, dormicum, nurofen. În tabelul anexa nr. III Legea nr. 143/2000 referirile la substanţa chimica "benzodiazepine" sunt conţinute în diverse formule chimice după cum urmează, spre ex.: 1 - bezodiazepine - 4 ; 4 - benzodiazepine - 2 -one ; 4 -benzodiazepine - 3 - carboxilate, etc. S.M.L. Oradea nu a atestat însă, în proba recoltată şi supusă analizei, existenţa bezodiazepinei sub forma formulelor chimice enunţate în Tabelul anexa nr. III la lege.
În motivele scrise inculpatul nu a invocat probe în apărare, solicitând numai îndepărtarea din ansamblul probator a interceptărilor.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate şi a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17, 172, 18 C. proc. pen., invocate de inculpat, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel, în urma unor riguroase analize a ansamblului probator, au reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului. Astfel au fost analizate detaliat declaraţiile inculpaţilor, transcrierile convorbirilor telefonice, expertiza substanţelor ridicate, declaraţiile martorilor, inclusiv a celor cu identitatea protejată. În faţa instanţei de fond s-a procedat şi la vizionarea înregistrării audio-video, după acest demers ambii inculpaţi, asistaţi de apărători aleşi, precizând că nu au obiecţiuni în legătură cu cele vizionate cu excepţia faptului că sunetul nu a fost foarte clar.
Inculpatul V.R.A., în recurs, nu a invocat probe în apărare solicitând numai îndepărtarea din ansamblul probator a interceptărilor, declaraţiilor martorilor cu identitatea protejată şi a probelor ştiinţifice, respectiv a tuturor datelor pe care s-a sprijinit acuzaţia formulată împotriva sa.
Instanţa de recurs reiterează faptul că inculpatul M.C.A. a recunoscut activitatea infracţională susţinând însă o serie de elemente de natură a atenua implicarea sa şi negând contribuţia inculpatul V.R.A., însă precizând că a procurat droguri de la numitul "R.".
În ceea ce priveşte conţinutul transcrierilor înregistrărilor au fost analizate elementele relevante şi a fost evidenţiat motivul ce a condus la aceea că interlocutorii se refereau la droguri şi la reţinerea identităţii între numitul "R." şi inculpatul V.R.A.. Înalta Curte apreciază ca fiind corectă analiza instanţelor anterioare şi adaugă următoarele aspecte: cartelele telefonice ridicate cu ocazia percheziţiei de la cei doi inculpaţi sunt cele folosite în discuţiile telefonice redate la dosar pentru V.R.A., pentru M.C.A.. Din analiza acestei prime cartele telefonice s-a constatat că a fost folosită pentru apelarea sau trimiterea de sms-uri, la telefonul aparţinând inculpatului M.C.A., la datele de 22 decembrie 2007, ora 20, 53 şi la 23 decembrie 2007, ora 00, 44. Postul telefonic menţionat a fost folosit de inculpatul M.C.A. în toată perioada activităţii infracţionale, primele înregistrări ale unor convorbiri telefonice relevante cauzei datând din 4 decembrie 2007.
În ceea ce priveşte interceptările convorbirilor telefonice acestea au fost realizate autorizat, fiind astfel mijloace de probă obţinute legal. În plus, inculpatul M.C.A. nu a negat aspectele cuprinse in aceste transcrieri decât în ceea ce priveşte identitatea interlocutorului reţinut ca fiind coinculpatul V.R.A.. Nici martorul cu identitatea protejată V.G. nu a negat conţinutul proceselor-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice la care a participat alături de inculpatul M.C.A.. În acest sens se va reitera faptul că martorul a susţinut că inculpatul M.C.A. i-a precizat că ”marfa” va sosi noaptea, în jurul orei 2,00, iar în preajma acestui interval orar martorul a fost sunat de acest inculpat stabilind momentul întâlnirii în scopul remiterii drogurilor, ocazie cu care s-a realizat flagrantul. Interceptările convorbirilor telefonice atestă realitatea celor declarate de martorul cu identitatea protejată.
Interceptările din data de 22 decembrie 2007, începând cu ora 21:54 atestă faptul că furnizorul cantităţii de droguri, respectiv numitul V.R.A. i-a precizat coinculpatului M.C.A. că nu poate rămâne mult timp după remiterea acestora, iar predarea să se rezolve rapid, sens în care coinculpatul M.C.A. a luat legătura prin sms şi telefonic cu martorul V.G..
Martorul V.G. a precizat că a fost sunat de inculpatul M.C.A. în jurul orei 2,00 pentru a-i comunica că are "marfa", tranzacţia efectuându-se la scurt timp după acest moment. Se reţine că inculpatul V.R.A. sosise în domiciliul numitului M.C.A. cu puţin timp înainte ca acesta din urmă să-l sune pe martor. Succesiunea convorbirilor telefonice din noaptea de 22/23 decembrie 2007, urmate de prezenţa inculpatului V.R.A. în domiciliul inculpatului M.C.A. şi deţinerea de către acesta din urmă a cantităţii de droguri ce urma a fi remisă martorului, conform înţelegerii prealabile, susţin argumentele instanţelor anterioare referitoare la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie faţă de cei doi inculpaţi.
Este de subliniat faptul că percheziţia domiciliară s-a desfăşurat imediat după surprinderea inculpatului M.C.A. în flagrant. Potrivit procesului verbal de percheziţie domiciliară datat 23 decembrie 2007, pentru care se emisese autorizaţie la data de 21 decembrie 2007, valabilă pe un interval de 5 zile, în locuinţa inculpatului M.C.A. a fost identificat, în jurul orei 3,15, inculpatul V.R.A., relevante fiind în acest sens şi planşele fotografice ataşate procesului verbal.
În mod corect instanţele anterioare au îndepărtat susţinerile inculpatului V.R.A., în temeiul art. 69 C. pen., reţinând corect că ansamblul probator administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie. Astfel nu poate fi apreciată ca fiind verosimilă susţinerea sa în sensul că, deşi nu se afla cu coinculpatul în relaţii foarte strânse, vizita din miezul nopţii poate fi justificată de intenţia sau dorinţa celor doi de a bea o cafea împreună, toate acestea în contextul în care martorul fusese anunţat că în acea noapte i se va remite cantitatea de drog, după ce inculpatul M.C.A. va intra în posesia acestei substanţe şi în contextul în care contactul prin legătură telefonică şi prin sms a fost realizată în intervalul orar 20:53-3:03:22 intre inculpatul V.R.A. şi inculpatul M.C.A. şi intre inculpatul M.C.A. şi martorul V.G.. Este de subliniat faptul că dată fiind ora târzie, martorul i-a solicitat inculpatului ca întâlnirea dintre aceştia să aibă loc dimineaţa, însă datorită insistenţelor celui din urmă remiterea drogurilor şi, ca urmare, flagrantul s-au realizat în jurul orei 3,00.
Referitor la motivele de nelegalitate invocate se constată următoarele:
1.În ceea ce priveşte audierea martorilor cu identitate protejată, cunoaşterea de către inculpaţi a datelor reale de stare civilă a fost un avantaj întrucât au putut contesta credibilitatea martorului V.G., susţinând că a mai formulat şi alte denunţuri. Acest element însă nu este suficient şi util pentru a îndepărta din ansamblul probator datele furnizate de martor.
În plus, instanţele anterioare nu au fundamentat hotărârile de condamnare exclusiv pe declaraţiile martorilor audiaţi cu protejarea datelor de identificare, ci au analizat coroborat ansamblul probator, declaraţii de inculpaţi, martori, interceptări, expertize, procese-verbale de prindere în flagrant şi de percheziţie.
2. Prin rezoluţiile din data de 21 decembrie 2007 şi 23 decembrie 2007, s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii M.C.A. şi V.R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 C. pen., la acel moment procesual fiind întrunite exigenţele art. 228 alin. (1) C. proc. pen. Anterior organul de cercetare penală, în faza actelor premergătoare, a strâns datele utile, întocmind un proces-verbal, conform art. 224 C. proc. pen., din cuprinsul căruia rezultă că verificările prealabile începerii urmăririi penale au constat în declaraţii de investigatori şi colaboratori (martori cu identitatea protejată), înscrisuri (referat pentru eliberarea sumei de 4.000 euro pentru cumpărarea de droguri de la numitul M.C.A.), constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiză fizico-chimică a substanţelor traficate.
Probele ce se pot administra în faza actelor premergătoare sunt limitate cantitativ la strângerea datelor necesare începerii urmăririi penale şi calitativ la cele ce nu pot fi administrate decât după declanşarea procesului penal (percheziţia domiciliară). În ceea ce priveşte administrare unor expertize ori constatări tehnico-ştiinţifice sau interceptări audio-video se constată că legiuitorul nu a impus o condiţie similară ca în cazul percheziţiei (art. 100 alin. (6) C. proc. pen. - percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale), acestea putând fundamenta actul procesual al începerii urmăririi penale. De altfel constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza fizico-chimică, efectuate în faza actelor premergătoare, au respectat exigenţele art. 112, 113 C. proc. pen., iar interceptările şi înregistrările audio-video s-au realizat autorizat, în baza încheierilor din 3 decembrie 2007 şi 19 decembrie 2007 şi, ca urmare, constituie mijloace de probă în prezenta cauză.
Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009, publicată în M. Of. nr. 563/13.08.2009, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., în ultimul paragraf al considerentelor nu exclude varianta realizării interceptărilor în cadrul actelor premergătoare, arătând că textul stabileşte în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se poate dispune şi dacă sunt date privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni.
De asemenea, din interpretarea dispoziţiilor invocate de apărare 120, 229 şi 235 C. proc. pen. nu rezultă că expertizele ori interceptările pot fi dispuse şi efectuate numai după punerea în mişcare a acţiunii penale deoarece această interpretare este absurdă, conducând la aceea că în cursul urmăririi penale nu pot fi administrate astfel de probatorii, în contextul în care rechizitoriul poate fi deopotrivă act de inculpare (care pune în mişcare acţiunea penală) şi act de sesizare.
3. În ceea ce priveşte infracţiunea de consum de droguri, instanţele de apel şi de apel au analizat probatoriile administrate reţinând corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de consum de droguri respectiv de benzodiazepină ce constituie un tranchilizant minor şi face parte din Anexa 3 din Legea nr. 143/2000.
Enumerarea în motivele de recurs a unor medicamente ce conţin o astfel de substanţă (diazepam, rudotel, xanax, dormicum, ş.a.), în contextul în care acestea se eliberează în baza unei prescripţii a medicului curant, nu sunt de natură a face dovada consumului legitim, cu atât mai mult cu cât un înscris medical eliberat pe numele inculpatului ori numai o stare de sănătate alterată nu au fost invocate la momentul săvârşirii faptei ori prelevării probei.
Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind riguroase analiza criteriilor enumerate de art. 181 C. pen. şi concluzia instanţei de apel în sensul că fapta prezintă gradul de pericol social specific infracţiunii, fiind săvârşită de inculpat în forma de vinovăţie cerută de norma de incriminare.
4. Potrivit art. 2 din Legea nr. 142/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri:
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 3 din acelaşi act normativ:
(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
La individualizarea pedepsei aplicate faţă de inculpat au fost analizate criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că se va ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 76 alin. (1) lit a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.
În baza art. 80 C. pen., în caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidivă. În caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Faţă de inculpat se constată incidenţa unui concurs între starea de agravare prevăzută de art. 37 lit a C. pen. şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanţa de fond, stabilind şi aplicând o pedeapsa apropiată de minimul determinat conform art. 76 alin. (1) lit a) C. pen.
Curtea adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, evidenţiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei următoarele precizări:
-gradul de pericol social concret al faptei de trafic de droguri comise este relativ ridicat, aspect dedus din natura drogului traficat şi din modul de operare, descris anterior, ce a presupus o pluralitate de acte de executare şi reflectă perseverenţă infracţională;
-circumstanţele personale demonstrează o lipsă de căinţă activă dedusă din inexistenţa oricărei intenţii de a colabora cu organele de urmărire penală.
Toate aceste elemente interpretate coroborat conduc la concluzia că pedeapsa principală şi rezultantă aplicate sunt blânde, astfel încât nu se impune reindividualizarea acestora.
Ca urmare, în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Văzând şi dispoziţiile art 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.A. împotriva deciziei penale nr. 27/A din 01 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3904/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4055/2012. Penal → |
|---|
