ICCJ. Decizia nr. 3947/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3947/2012
Dosar nr. 4360/1/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iunie 2012, s-a înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul l.A.F. împotriva deciziei penale nr. 1498 din 10 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 55035/3/2011.
În motivarea scrisă a contestaţiei, contestatorul a invocat temeiul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
În susţinerea acestuia, contestatorul a invocat faptul că la judecarea recursului, nu a fost ascultat şi audiat deşi era obligatoriu potrivit art. 38514 alin. (1) şi art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 29 noiembrie 2012.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Conform textului de lege mai sus-menţionat, pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii: să fie formulată în termenul prevăzut de lege; să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.
În cauză, aşa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen. Astfel, cererea formulată de contestator a fost înregistrată la data 12 iunie 2012, iar hotărârea contestată a fost pusă în executare faţă de contestatorul condamnat la data de 10 mai 2012, acesta fiind încarcerat din data de 18 februarie 2011.
Or, în cauză, termenul în care se putea formula contestaţie în anulare era de 10 zile de la data începerii executării hotărârii contestate astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.
În ce priveşte a doua condiţie prevăzută de lege se constată că aceasta nu este îndeplinită.
Înalta Curte constată că, deşi contestatorul a invocat în cerere unul dintre motivele de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de textul legal, respectiv art. 386 lit. e) C. proc. pen., din cuprinsul cererii sale rezultă că acesta a fost invocat formal.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Or, în cauză, dispoziţiile sus-menţionate nu erau incidente, întrucât acestea instituie obligaţia în sarcina instanţei de recurs, de a asculta pe inculpatul prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. În cauză, nu erau întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege, întrucât faţă de inculpat s-a pronunţat o hotărâre de condamnare de către prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul l.A.F., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul l.A.F. împotriva deciziei penale nr. 1498 din 10 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 55035/3/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3946/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3948/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
