ICCJ. Decizia nr. 3983/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3983/2012

Dosar nr. 9181/117/2011

Şedinţa publică din 4 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 137 din 05 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 9181/117/2011, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.F.M., iar în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a) şi i) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prin înlăturarea circumstanţei agravante prevăzute de lit. a) a art. 175 C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.F.M., în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. rap. la art. 39 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., prin înlăturarea circumstanţei agravante a comiterii faptei cu premeditare, prev. de art. 175 lit. a) C. pen., la pedeapsa de: 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit în instituţii publice.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 09 august 2011 şi până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 998 C. civ. rap. la art. 1357 din noul C. civ. şi la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, şi a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 3.523,42 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate C.A. în această unitate spitalicească.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile C.A.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că la data de 07 august 2011, într-o zi de duminică, inculpatul s-a deplasat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Unitatea de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca, acuzând o stare de indispoziţie în urma ingerării unor substanţe necunoscute. Inculpatul a avut un comportament agresiv, a refuzat să coopereze, a refuzat recoltarea de probe şi a părăsit intempestiv unitatea, fără acordul medicului, aşa cum reiese şi din foaia de observaţie aflată în dosarul de urmărire penală.

Din probele mai sus evidenţiate ca şi din declaraţiile martorului C.V.L., în seara zilei de 08 august 2011, la orele 22.51, inculpatul D.F.M. a revenit la aceeaşi unitate medicală acuzând stare generală alterată, senzaţie de greaţă, slăbiciuni, vărsături, refuzând examinarea toracelui şi a abdomenului, astfel cum rezultă din foaia de observaţie întocmită cu acea ocazie. Din acelaşi document a reieşit că inculpatului i s-au recoltat probe biologice, fiind stabilit diagnosticul, şi anume „şoc dispeptic bilo-duodenal”, acordându-i-se tratament medical, inclusiv două flacoane de perfuzii a câte 500 ml. Toate aceste manopere s-au desfăşurat pe întreg parcursul nopţii de 08/09 august 2011, de la momentul internării până dimineaţa, în sala de aşteptare şi tratament a pacienţilor.

În jurul orelor 04.00 ale dimineţii zilei de 09 august 2011, după cum reiese din declaraţiile martorilor H.P. şi C.V.L., în cadrul unităţii a survenit decesul unui pacient, care a fost introdus într-un sac de culoare neagră, conform uzanţelor aplicate în cadrul acestei unităţi medicale, aspect ce l-a făcut pe inculpat să devină agitat, în condiţiile în care acesta susţinea că în acel sac a fost introdusă soţia sa, pe nume A. Martorul C.V.L. a declarat în faţa instanţei de judecată că personalul medical ce îşi desfăşura serviciul pe secţia în care se afla şi inculpatul au încercat să-l liniştească pe inculpat, spunându-i că soţia sa nici nu a fost internată în spital, aşa că nu are cum să fie ea persoana decedată introdusă în acel sac negru. Se pare că inculpatul a fost liniştit, deoarece din probele de la dosar nu rezultă că s-ar mai fi semnalat incidente în legătură cu inculpatul.

În jurul orelor 05.30 însă, aşa cum rezultă şi din declaraţiile părţii vătămate C.A., inculpatul s-a deplasat pe coridorul care face legătura între sala de aşteptare şi scările de acces, din spate, în incinta Unităţii de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca, unde se afla personalul medical - brancardieri, îngrijitori - care urmau să iasă din schimbul de noapte.

Inculpatul, fără niciun preaviz sau fără vreo discuţie anterioară, de nicio natură - conflictuală sau paşnică - cu vreuna dintre personalele ce se aflau pe acel coridor, ajungând în dreptul persoanelor respective, a scos de sub braţul stâng o cârpă albă, cel mai probabil un tricou, după cum susţin martorii, în care se afla înfăşurat un cuţit pe care îl avea asupra sa şi s-a îndreptat spre martorul H.P., care s-a îndepărtat grăbit, moment în care inculpatul s-a dus, cu cuţitul în mână, spre partea vătămată C.A., aceasta ridicând mâinile în semn de apărare, iar atunci inculpatul i-a aplicat o lovitură în antebraţul stâng. În acea clipă partea vătămată a luat-o la fugă pe scările din spate, cu inculpatul pe urmele sale, care, întrucât nu a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, a renunţat, iar apoi a părăsit unitatea prin sala de aşteptare.

Partea vătămată C.A. a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Cluj - Clinica Chirurgie I Cluj-Napoca în perioada 09-16 august 2011 cu diagnosticul „două plăgi prin înjunghiere în treimea medio-superioară a braţului stâng cu secţiunea completă a muşchiului biceps-brahial şi incompletă a tricepsului brahial; plagă nepenetrantă latero-toracic stâng pe linia axilară anterioară, spaţiul V intercostal; fractura arcului costal VII stâng pe linia axilară medie; agresiune”.

S-a intervenit chirurgical în data de 09 august 2011 practicându-se explorarea plăgilor, hemostază, miorafie, suturarea plăgilor şi imobilizarea în atelă gipsată a braţului stâng, astfel cum reiese din biletul de ieşire din spital.

Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză, a rezultat că persoana vătămată C.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp înţepător-tăietor, leziunile necesitând 55-58 zile de îngrijiri medicale şi nepunând în primejdie viaţa victimei.

Inculpatul D.F.M. a fost depistat în cursul aceleiaşi zile de 09 august 2011, în jurul orelor 12.20, în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa două cuţite de mărime considerabilă care au fost ridicate de organele de poliţie, potrivit celor consemnate în procesul-verbal de depistare.

Cele mai sus reţinute au fost confirmate şi de imaginile capturate de camerele video instalate în incinta unităţii medicale în care a avut loc fapta, imagini cuprinzând scena agresării efective a părţii vătămate, şi care au fost puse la dispoziţie de către Compartimentul de informatică al Unităţii de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca, înmagazinate pe CD.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, precum şi o completare la acest raport, din care a rezultat că inculpatul prezintă tulburare de personalitate emoţional instabilă de tip impulsiv, dar că la data de 09 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport de faptă, nefiind necesară luarea unor măsuri de siguranţă faţă de inculpat.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului D.F.M., care, în dimineaţa zilei de 09 august 2011, în timp ce se afla în incinta Unităţii de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca, a agresat-o cu cuţitul pe partea vătămată C.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen.

S-a constatat, totodată, că fapta aceluiaşi inculpat care, în împrejurările descrise, a pătruns în incinta Unităţii de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca având asupra sa un cuţit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port ilegal de cuţit în instituţii publice prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din Legea nr. 61/1991.

Relativ la schimbarea încadrării juridice s-a constatat că prin rechizitoriu s-a reţinut că în data de 07 august 2011, deci în ziua anterioară evenimentelor din cauză, inculpatul a fost la aceeaşi unitate medicală, având un comportament agresiv, părăsind în mod intempestiv unitatea fără acordul medicului, şi că a revenit în seara următoare, înarmat cu un cuţit şi a agresat personalul medical, întrucât dorea să-l „sancţioneze”, fără să rezulte de unde anume reiese o astfel de dorinţă a inculpatului şi nici de ce anume ar fi fost sancţionată.

Prima instanţă a argumentat că pentru existenţa agravantei prev. de art. 175 lit. a) C. pen. este necesară existenţa mai multor condiţii, şi anume trecerea unui interval de timp de la momentul luării hotărârii de comitere a infracţiunii şi până la momentul executării acţiunii, existenţa unei activităţi psihice a subiectului activ al infracţiunii, de reflectare, de chibzuire asupra modului în care îşi va pune în aplicare planul infracţional, iar între momentul luării hotărârii săvârşirii omorului şi până la punerea în aplicare a planului, făptuitorul să treacă la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei.

S-a apreciat că în speţă se poate vorbi despre trecerea unui interval de timp ca şi despre existenţa unor operaţiuni de pregătire a faptei, constând în luarea unui cuţit asupra inculpatului, la momentul la care acesta s-a deplasat din nou, în seara zilei de 08 august 2011, la Unitatea de Primire a Urgenţelor I Cluj, dar în privinţa celei de a doua condiţii, la dosar nu există nici probe directe şi nici măcar indirecte, simplul fapt că inculpatul a părăsit la data de 07 august 2011 unitatea de mai sus, fără acordul medicului curant, nedemonstrând altceva decât caracterul impulsiv al inculpatului, probat odată în plus şi prin expertiza psihiatrică efectuată în cauză.

În privinţa celei de a doua cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174 şi la art. 175 lit. i) C. pen., formulată de către inculpat, s-a constatat că aceasta este nefondată, ţinând seama de obiectul vulnerant cu care partea vătămată a fost atacată de către inculpat, şi anume un cuţit, de zona vizată de acesta, şi anume cea costală, prin care pot fi atacate organe deosebit de importante cum sunt plămânii şi inima, fiind evident că inculpatul a urmărit, sau doar a acceptat (ceea ce nu are relevanţă prin prisma încadrării juridice a faptei, câtă vreme tentativa la omor poate fi comisă atât cu intenţie directă, cât şi indirectă), suprimarea vieţii victimei. S-a arătat că nu are relevanţă aspectul că zona corpului părţii vătămate, vizată de către inculpat, nu a fost afectată, câtă vreme acest lucru s-a datorat prezenţei de spirit a părţii vătămate, care, în semn de apărare a ridicat mâinile în sus, parând în acest fel lovitura cu cuţitul aplicată de către inculpat, şi care în alte condiţii ar fi lovit în zona pieptului; lovitura a fost aplicată cu intensitate deosebită, perforând muşchii antebraţului stâng, iar inculpatul după aplicarea loviturii, a urmărit-o în continuare pe partea vătămată, cu intenţia de a-i mai aplica lovituri, renunţând numai datorită faptului că nu a reuşit să o prindă.

La dozarea pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, gradul de pericol social al faptelor, reflectat în modul în care inculpatul a acţionat, dând dovadă de temeritate infracţională, în condiţiile în care a comis fapta într-o unitate spitalicească, în care a pătruns înarmat cu un cuţit, în prezenţa unui număr destul de mare de persoane, fără niciun mobil, şi fără motivaţie. Instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul nu s-a limitat la aplicarea unei singure lovituri, ci a dorit să o mai lovească pe partea vătămată, însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că inculpatul nu a mai ajuns-o pe aceasta din urmă. De asemenea, au fost luate în considerare şi urmările concrete ale faptelor inculpatului, constând în primul rând în cele evidenţiate prin raportul de constatare medico-legală, cu privire la afectarea sănătăţii şi integrităţii corporale a părţii vătămate, dar şi în consecinţele materiale şi psihice produse părţii vătămate, care a fost nevoită să suporte o perioadă de spitalizare şi o mini-intervenţie chirurgicală, reprezentată de suturarea plăgilor penetrante, cu implicaţii pentru situaţia sa materială.

Prima instanţă a avut în vedere şi persoana inculpatului, care, deşi a recunoscut faptele în materialitatea lor, a încercat să eludeze răspunderea sa personală, invocând comiterea faptelor fără discernământ, şi care, în vederea obţinerii unei astfel de finalităţi, a întreprins manopere subiective de manipulare atât a organelor judiciare, cât şi a experţilor desemnaţi cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru fapte penale ce presupun un comportament violent, ultima pedeapsă aplicată fiind aceea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, aplicată prin sentinţa penală nr. 1070/2001 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia a fost liberat la data de 04 ianuarie 2006, cu un rest neexecutat de 238 zile, rest ce s-a împlinit până la data comiterii prezentelor infracţiuni. Prin urmare la individualizarea pedepsei instanţa a ţinut seama şi de prevederile art. 39 alin. (4) C. pen.

Cu privire la comportamentul antisocial al inculpatului s-a constatat că acesta este demonstrat şi de faptul că mai este cercetat pentru infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de port ilegal de cuţit prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în dosarul de urmărire penală nr. 452/P/2011, instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

S-a concluzionat în sensul că aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit în instituţii publice, reprezintă sancţiuni apte să inhibe vreun eventual comportament infracţional viitor din partea inculpatului şi să realizeze reeducarea sa.

Având în vedere că pentru comiterea infracţiuni de tentativă la omor calificat este obligatorie aplicarea unei sancţiuni complementare, şi deoarece erau îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de art. 65 C. pen., în temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., au fost interzise inculpatului pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Întrucât inculpatul a comis cele două infracţiuni pentru care este trimis în judecată înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. prima instanţă a constatat că acestea sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Având în vedere că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore, începând cu data de 09 august 2011, ora 14.30, iar prin încheierea penală nr. 80/C din 10 august 2011 s-a dispus arestarea sa pentru un termen de 29 de zile, măsura fiind apoi prelungită prin încheierile penale nr. 90/C din 06 septembrie 2011 şi nr. 104/C din 04 octombrie 2011, toate pronunţate de Tribunalul Cluj, iar după sesizarea instanţei de judecată, măsura arestării inculpatului a fost menţinută în condiţiile legii, conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 09 august 2011 şi până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului, faţă de gravitatea faptei şi persoana inculpatului, care conturează pericolul pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Partea vătămată Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 3.523,42 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate C.A., prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii delictuale, şi anume existenţa faptei ilicite, existenţa vinovăţiei, existenţa prejudiciului şi probarea întinderii acestuia, precum şi existenţa raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, iar în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 998 C. civ. rap. la art. 1357 din noul C. civ. şi la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, şi a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 3.523,42 RON daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate C.A. în această unitate spitalicească.

La termenul de judecată din data de 02 februarie 2012, partea vătămată C.A. a declarat în faţa instanţei de judecată că se constituie parte civilă cu suma de 3.124 RON reprezentând daune materiale, depunând în dovedirea acestora copii xerox ale unor certificate de concediu medical. Prima instanţă, fără a contesta existenţa vătămărilor suferite de partea civilă şi nici probabilitatea unor urmări materiale ca urmare a internării sale în spital şi a refacerii sale, constând în diferenţa dintre salariul net şi indemnizaţia de concediu medical, în costul eventualului tratament medicamentos, sau a unui regim alimentar mai bogat în vitamine, a constatat că partea civilă nu a demonstrat întinderea unui astfel de prejudiciu, iar în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a respins acţiunea civilă a părţii civile C.A.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.F.M. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina sa din tentativă la omor calificat în vătămare corporală, cu reducerea pedepsei, iar în subsidiar reducerea pedepsei, cu reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante [art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi art. 49 alin. (2) C. pen.].

Prin decizia penală nr. 160/A din 20 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia la zi.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Verificând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat şi a celor care puteau fi puse în discuţie din oficiu, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a avut în vedere o stare de fapt conformă cu realitatea şi necontestată de inculpat.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată C.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovirea activă repetată cu un corp înţepător-tăietor, leziuni care necesită un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Inculpatul D.F.M. a fost depistat în aceeaşi zi, respectiv 09 august 2011 în jurul orelor 12.20 în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa doză cuţite de mărimi considerabile, care au fost ridicate de organele de poliţie potrivit proceselor-verbale de depistare.

S-a apreciat că încadrarea juridică a faptelor a fost just stabilită, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi ale infracţiunii de port ilegal de cuţit în instituţii publice prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din Legea nr. 61/1991, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina acestuia, ţinându-se seama de disp. art. 72 C. pen.

S-a constatat că susţinerile inculpatului referitoare la faptul că acesta ar fi fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, cu premeditare, sunt eronate, deoarece instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 175 lit. a) C. pen.

S-a mai motivat că este neîntemeiată cererea inculpatului referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., solicitare care a fost făcută şi la instanţa de fond şi care în mod întemeiat a fost respinsă.

S-a arătat că intenţia de ucidere a părţii vătămate a rezultat cu certitudine din faptul că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit, de o intensitate deosebită, perforând muşchii antebraţului stâng şi fracturând arcul costal VII stâng, partea vătămată încercând să se apere de loviturile inculpatului prin ridicarea antebraţului stâng, iar după aplicarea loviturii, a urmărit-o pe partea vătămată cu intenţia de a-i aplica şi alte lovituri, însă nu a reuşit să o ajungă din urmă pe aceasta, eventual consum al unor substanţe etnobotanice fiind irelevant.

Obiectul folosit de inculpat, respectiv un cuţit cu dimensiuni considerabile era apt să provoace leziuni care să conducă la decesul părţii vătămate; intensitatea loviturii aplicate de inculpat şi zona vizată de acesta erau apte să producă decesul părţii vătămate, însă rezultatul nu s-a produs, datorită comportamentului părţii vătămate, care s-a apărat ridicând braţul stâng şi cu toate acestea inculpatul, prin lovitura aplicată, i-a cauzat părţii vătămate leziuni grave.

Partea vătămată fiind cadru medical şi fiind într-o unitate sanitară în momentul agresiunilor exercitate de inculpat asupra sa, i s-au acordat îngrijiri medicale de urgenţă, fiind supusă unor intervenţii chirurgicale, care au condus la salvarea vieţii acestuia.

S-a apreciat astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. şi, totodată, că este neîntemeiată şi solicitarea inculpatului referitoare la reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa, respectiv art. 74 lit. b) şi c) C. pen. cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece inculpatul pe tot parcursul procesului a încercat prin diferite metode să se sustragă răspunderii penale, invocând starea în care s-a aflat în momentul comiterii faptei rezultată în urma consumului de substanţe interzise (etnobotanice) sau medicamente.

S-a mai constatat că la instanţa de fond partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.124 RON daune materiale, însă instanţa de fond a respins constituirea de parte civilă a părţii vătămate, pe motiv că aceasta nu a depus acte în vederea dovedirii pretenţiilor civile, sens în care inculpatul nu a fost obligat să plătească părţii vătămate nicio sumă de bani astfel că nu sunt aplicabile în cauză disp. art. 74 lit. b) C. pen. referitoare la stăruinţa inculpatului cu privire la repararea prejudiciului cauzat părţii vătămate şi nici disp. art. 74 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul după comiterea faptei a părăsit unitatea sanitară unde era internat, fiind depistat în aceeaşi zi în jurul orelor 12.20 în curtea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Cluj-Napoca, având asupra sa două cuţite de mărimi considerabile, de unde rezultă că pregătea comiterea de noi infracţiuni, dacă nu ar fi fost depistat şi reţinut de către organele de poliţie.

Recunoaşterea ulterioară a inculpatului cu privire la comiterea infracţiunii, nu s-a datorat comportamentului acestuia, ci împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea, respectiv într-o unitate sanitară în prezenţa mai multor persoane, care au asistat la comiterea infracţiunii şi care puteau da relaţii detaliate referitoare la împrejurările în care s-a comis fapta, fără ca inculpatul să aibă vreun comportament pozitiv la descoperirea împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea.

Instanţa de apel a reţinut că nici solicitarea inculpatului referitoare la reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 49 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată, în faza de urmărire penală s-a întocmit un raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către I.M.L. Cluj la data de 04 aprilie 2011 din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate polimorfă, datorită consumării substanţelor nocive pentru sănătate, că acesta poate aprecia critic conţinutul şi consecinţele faptelor sale, având discernământul general păstrat în raport cu faptele comise.

Tot în faza de urmărire penală s-a efectuat un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică de către I.M.L. „Mina Minovici”, din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

La instanţa de fond s-a efectuat o completare a raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. „Mina Minovici” din conţinutul căruia rezultă că inculpatul la momentul examinării evidenţiază un comportament de manipulare a examinatorilor în scopul beneficiului personal, cu simularea psihopatologiei. Inculpatul a afirmat că a consumat cocaină cu mulţi ani în urmă şi substanţe etnobotanice, ultimul consum cu o săptămână înainte de săvârşirea faptelor pentru care este cercetat.

Instanţa de apel a apreciat că obiectivul stabilit de instanţă legat de consumul de amfetamine nu-şi găseşte scopul şi că nu s-au relevat tulburări induse de amfetamină la momentul săvârşirii faptelor susţinerile inculpatului referitoare la compoziţia substanţelor legale în sensul că ar conţine amfetamină, fiind nefondate şi provenind de la persoane neavizate.

S-a concluzionat că inculpatul D.F.M. prezintă tulburare de personalitate emoţional instabilă de tip impulsiv, iar la data de 09 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost cercetat, nefiind necesare măsuri medicale de siguranţă.

La instanţa de apel au fost audiaţi martorii M.C. şi M.D., primul martor a arătat împrejurările în care s-a comis fapta, reţinute în detaliu mai sus, fără a preciza noi elemente, iar cea de-a doua martoră nu a asistat la comiterea faptei, ci doar la văzut pe inculpat că avea asupra sa un cuţit cu dimensiuni între 20 şi 25 cm în timp ce se afla la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Cluj-Napoca în noaptea de 08/09 august 2011.

S-a constatat din expertizele medico-legale şi completările la acestea că inculpatul a avut discernământ în momentul comiterii infracţiunii, iar susţinerile acestuia referitoare la faptul că discernământul său ar fi fost diminuat datorită consumului de substanţe etnobotanice sunt simple afirmaţii, fără niciun suport probator, acesta încercând în apel, aşa cum a încercat şi la instanţa de fond, să se sustragă de la răspunderea penală.

Cu privire la cele 40 de caracterizări pozitive la adresa inculpatului, depuse în apel s-a reţinut că acestea nu sunt în măsură prin ele însele să conducă la reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului. Raportat la modalitatea şi condiţiile în care s-au săvârşit infracţiunile arătate în detaliu mai sus, precum şi antecedentele penale ale inculpatului, care anterior a fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa închisorii, cu executarea în regim de detenţie, iar executarea acestor pedepse nu au fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Faţă de argumentele expuse apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

În baza art. 350 C. proc. pen., starea de arest a inculpatului a fost menţinută, apreciindu-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, iar la instanţa de fond inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, pedeapsa fiind menţinută şi în apel, iar pentru buna desfăşurare a procesului până la finalizarea acestuia şi pentru a înlătura o eventuală sustragere a inculpatului de la executarea pedepsei, se impune menţinerea în continuare a inculpatului în stare de arest.

Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de 09 august 2011, la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 8 raportat la pct. 17 C. proc. pen., art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. şi art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. S-a motivat că nu poate fi acceptată concluzia existenţei discernământului la momentul comiterii faptelor (având în vedere starea în care inculpatul se prezentase anterior la spital şi consumul de substanţe etnobotanice), astfel că se impune refacerea expertizei medicale, că probele au fost interpretate greşit, că inculpatul nu a intenţionat să ucidă partea vătămată, nu o cunoştea şi nu a lovit-o într-o zonă vitală, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 181 C. pen.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele prev. art. 385⁶alin. (1), (2) raportat la art. 385⁸ alin. (1) C. proc. pen. se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Din verificarea actelor dosarului şi pe baza propriei evaluări a probelor legal administrate în cursul urmăririi penale, respectiv readministrate în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate în etapa cercetării judecătoreşti (în faţa primei instanţe şi a celei de apel) instanţa de recurs reţine că starea de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost cercetat şi condamnat au fost just stabilite.

Astfel, după cum rezultă din probele dosarului, fapta inculpatului D.F.M., care la data de 09 august 2011, în incinta Unităţii de Primire a Urgenţelor I Cluj-Napoca, a agresat-o cu cuţitul pe partea vătămată C.A., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., totodată, fapta aceluiaşi inculpat care a pătruns în unitatea medicală indicată având asupra sa un cuţit, constituie infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din Legea nr. 61/1991.

Prin hotărârile anterior pronunţate s-a reţinut corect şi, contrar susţinerilor apărării, prin justa evaluare a probelor ce s-au coroborat, că inculpatul, acţionând cu discernământ (potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză realizate), a aplicat părţii vătămate lovituri cu cuţitul într-o zonă ce făcea posibilă producerea de leziuni unor organe vitale, rezultat care nu s-a produs deoarece partea vătămată s-a apărat, cu toate acestea, faţă de intensitatea loviturilor, vătămările produse fiind grave, dar partea vătămată beneficiind de asistenţă medicală de îndată. Aşadar, având în vedere modul în care inculpatul a acţionat, prin lovirea şi apoi urmărirea părţii vătămate pentru a-i aplica noi lovituri, obiectul folosit, intensitatea loviturilor şi zona vizată, în mod just s-a concluzionat că inculpatul a urmărit sau acceptat producerea rezultatului constând în suprimarea vieţii victimei, încadrarea juridică a faptei fiind just stabilită, poziţia subiectivă a inculpatului faţă de urmarea infracţiunii rezultând ex re, fapta comisă necircumscriindu-se conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 181 C. pen., criticile apărării în acest sens fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte susţinerea apărării relativă la comiterea faptelor fără discernământ şi necesitatea refacerii raportului de expertiză se constată că nici aceste apărări nu pot fi primite faţă de concluziile neechivoc exprimate de specialişti în cuprinsul rapoartelor de expertiză realizate, în sensul păstrării discernământului în raport cu faptele comise.

Aşa fiind, se constată că în mod just, prin aplicarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen. instanţele au stabilit, respectiv menţinut, sancţiunile - pedeapsa închisorii, cea accesorie şi complementară, acestea fiind judicios individualizate şi apte a conduce la realizarea scopurilor pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului, schimbarea atitudinii sale faţă de regulile de convieţuire socială şi valorile morale (cu atât mai mult cu cât acesta a mai fost condamnat pentru infracţiuni comise cu violenţă şi este cercetat pentru infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi port ilegal de cuţit în locuri publice), cuantumul sancţiunilor reflectând gravitatea faptelor, modul de comitere a acestora, urmarea produsă şi care se putea produce, persoana şi personalitatea inculpatului.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că decizia recurată este legală, temeinică şi complet motivată, iar criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, neexistând cazurile de casare a căror reţinere din oficiu să conducă la desfiinţarea hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen., va fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 09 august 2001 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.M. împotriva deciziei penale nr. 160/A din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 09 august 2011 la 04 decembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3960/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3994/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3983/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3983/2012. Penal