ICCJ. Decizia nr. 4014/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4014/2012
Dosar nr. 33222/197/2011
Şedinţa publică din 5 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196 din 7 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Braşov, s-au dispus următoarele:
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a ll-a), b) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ. s-au admis acţiunile civile formulate în cauză şi inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata către partea civilă CNCF CFR SA - Regionala CF B. a sumei de 2.502,06 RON şi către partea civilă SC T. CFR SA a sumei de 1.967,94 RON cu titlu de daune materiale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul B.M. un topor cu coadă scurtă, de aproximativ 30-35 cm de lemn cu lama de tăiere 6-7 cm, aflat în posesia organelor de poliţie.
În baza art. 357 C. proc. pen. s-a restituit inculpatului N.C. autoturismul D. cu numărul de înmatriculare BV-xx-xxx împreună cu bunurile aflate în interiorul acestuia (conform procesului verbal), după rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că există acţiunea fiecărui inculpat de punere în executare a rezoluţiei infracţionale de a lua bunuri mobile din detenţia altora, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, prin încercarea de a smulge cablurile din pământ, după ce acestea au fost secţionate, fără însă ca rezultatul socialmente periculos să se producă urmare a întreruperii acţiunii prin intervenţia unor forţe exterioare voinţei inculpatului. Sub aspectul laturii subiective, fiecare inculpat a acţionat cu intenţie directă, existând şi scopul însuşirii pe nedrept a bunului.
Instanţa a avut în vedere că în încadrarea faptei de furt s-a reţinut şi aplicabilitatea lit. e), respectiv săvârşirea faptei într-un loc public. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa a reţinut dispoziţiile art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei, precum şi criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., gradul de pericol social al faptei raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit şi urmarea produsă, precum şi persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a ţine cont de aplicabilitatea cu privire la cei trei inculpaţi a dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor, instanţa a reţinut în favoarea acestora, pe lângă faptul că sunt lipsiţi de antecedente penale şi au recunoscut săvârşirea infracţiunii încă din cursul urmăririi penale, prin atitudinea lor contribuind la justa soluţionare a cauzei, şi faptul că gradul de pregătirea şcolară şi profesională (inexistente) precum şi necesităţile de ordin material au influenţat comportamentul acestora, determinându-i să săvârşească infracţiunile deduse judecăţii.
Instanţa a constatat că, pentru ca o persoană să răspundă civil, este necesar să existe o faptă ilicită (încălcarea legii sau a obiceiului locului), prejudiciu, legătura de cauzalitate directă între acestea precum şi vinovăţia (chiar şi cea mai uşoară culpă). În speţă sunt îndeplinite aceste condiţii, în sarcina inculpaţilor fiind reţinută săvârşirea unei infracţiuni - cea de distrugere care a dus în mod direct la producerea unui prejudiciu şi care a fost comisă cu intenţie.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanţa a constatat că acesta reiese din înscrisurile depuse de părţile civile la dosarul de urmărire penale, respectiv devizele de calcul, astfel că instanţa va admite acţiunile civile astfel cum au fost formulate şi va obliga inculpaţii, în solidar, în conformitate cu prevederile art. 1382 C. civ. (cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat), la piaţa daunelor materiale invocate de părţile civile.
Prin deciziei penală nr. 668/R din 5 iulie 2012 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 196 din 7 februarie 2012 a Judecătoriei Braşov, care a fost casată în ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor G.O.M., N.C. şi B.M. şi rejudecând a înlăturat aplicarea art. 861, 862 şi 863 C. pen. pentru recurenţii-inculpaţi şi a dispus ca aceştia să execute pedepsele aplicate în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzice inculpaţilor pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. şi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepselor accesorii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi au fost respinse recursurile declarate de inculpaţii G.O.M., N.C. şi B.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către recurenţii-inculpaţi G.O.M., N.C. şi B.M.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi G.O.M., N.C. şi B.M. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen., hotărârea judecătorească poate fi supusă căilor de atac ordinare - apelul şi recursul - acestea neputând fi exercitate împotriva unei hotărâri definitive care, potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., devin executorii.
Potrivit prevederilor art. 3851alin (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţii de apel şi Curtea Militară de Apel.
În speţă, recurenţii-inculpaţi G.O.M., N.C., B.M. au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în soluţionarea recursurilor declarate de recurenţii-inculpaţi şi reprezentantul Ministerului Public, decizie care este definitivă.
Recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare, întrucât prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, nefiind permisă exercitarea vreunei căi de atac ordinare de tipul recursului împotriva hotărârii definitive.
Aşa fiind, întrucât nu pot fi atacate cu recurs hotărârile definitive, recursurile urmează a fi respinse ca atare, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii G.O.M., N.C. şi B.M. împotriva deciziei penale nr. 668/R din 5 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2012 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4012/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4017/2012. Penal → |
|---|
