ICCJ. Decizia nr. 4190/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4190/2012

Dosar nr. 258/100/2007*

Şedinţa publică din 17 decembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 123 din 24 februarie 2010 pronunţată în Dosar nr. 258/100/2007 al Tribunalului Maramureş, a fost condamnat inculpatul V.V.S. absolvent studii superioare, este căsătorit, fără antecedente penale, jurist la SC "N." SA Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (4 fapte), după schimbarea încadrării juridice dintr-o singură complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile de:

- primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., după schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals prev. de art. 288 şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata R.D., administrator la SC "Z.Z." SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (3 fapte), după schimbarea încadrării juridice dintr-o singură complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracţiunile de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracţiunile de: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (cele trei infracţiuni din urmă vizând autorizaţia de control şi călătorie R.A.T.C. Iaşi).

A fost achitată inculpata L.L.O., administrator la SC "Z.O." SRL Iaşi:

- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994;

- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.;

- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea faţă de toate infracţiunile a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul V.G., administrator al SC "A.B." SRL Iaşi, căsătorit, cu un copil minor, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile de:

- folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen.

A fost achitată inculpata V.M.M., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiunile de:

A fost condamnat inculpatul I.I.C., administrator la SC "I.D." SRL Iaşi, pentru comiterea infracţiunii de:

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 289 şi 291 C. pen., bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile de:

A fost condamnat inculpatul G.D.M., fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de:

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de omisiune a înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991.

A fost condamnat inculpatul M.A., fără antecedente penale, absolvent de liceu, căsătorit, 1 copil, stagiul militar satisfăcut, operator hidro la R.A.J.A.C. Iaşi, pentru comiterea infracţiunii de:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptelor din complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., respectiv art. 291 C. pen.

În temeiul art. 86¹, art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor sub supraveghere, pe un termen de încercare de:

- 6 ani pentru inculpaţii V.V.S., R.D. şi V.G.;

- 5 ani pentru inculpaţii I.I.C., G.D.M. şi M.A.

Pe durata termenului de încercare inculpaţii de mai sus se vor prezenta semestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, căruia vor anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau schimbarea locului de muncă şi vor comunica informaţii de orice natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra condiţiilor în care, potrivit art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen., suspendarea pedepselor sub supraveghere se anulează sau se revocă.

A fost condamnat inculpatul N.G.C., administrator la SC "A.C." SRL Bârlad, necăsătorit, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (4) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare;

- luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, cu aplicarea faţă de ambele infracţiuni a disp. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni prin Sentinţa penală nr. 44 din 13 noiembrie 2002 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 217 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv la 8 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 197 din 5 iulie 2000 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 2024 din 17 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, pedepse contopite prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 martie 2002 a Tribunalului Maramureş în pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită cu 6 luni rezultanta stabilită fiind de 8 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat, de asemenea, că pedeapsa de mai sus a fost executată de inculpat în perioada 19 martie 1999 - 14 aprilie 2000 şi 30 aprilie 2000 până la 9 noiembrie 2004 şi că astfel, pedeapsa aplicată prin prezenta se consideră executată în întregime.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea şi arestarea preventivă astfel: pentru inculpatul V.V.S. perioada 24 februarie - 26 martie 1999 şi 6 februarie - 10 aprilie 2001, pentru inculpata R.D. reţinerea de 24 de ore şi pentru inculpatul V.G. perioada 26 februarie - 27 martie 1999.

S-a confiscat în folosul statului, în temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., suma de 900 lei obligând pe inculpatul V.V.S. la plata acestei sume, iar în baza art. 254 alin. (3) C. pen., suma de 400 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei a acestora la data executării, obligând pe inculpatul N.G.C. la plata sumei.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor, astfel:

a) către SC "A." SA Iaşi, cu sediul în Iaşi,:

- pe inculpaţii V.G., V.V.S. şi R.D., în solidar, la 122.769,10 lei, din care pentru suma de 27.050,91 lei şi pe inculpatul M.A. (pentru medicamente livrate SC "A.B.");

- pe inculpatul G.D.M. în solidar cu inculpaţii V.V.S. şi R.D. la 67.052,56 lei (pentru medicamente livrate SC "E.E."), pentru ambele sume şi la plata dobânzilor legale aferente cu începere de la scadenţa plăţilor, până la completă dezdăunare.

S-a constatat că prejudiciile cauzate prin ridicarea medicamentelor de SC "Z.O." Iaşi şi SC "I.D." Iaşi de 151.158,28 lei, respectiv 137.196,07 lei s-au recuperat integral.

S-a omis obligarea la plata despăgubirilor a părţilor responsabile civilmente: SC "Z.Z." SRL Iaşi, SC "A.B." SRL Iaşi, SC "I.D." Iaşi şi SC "C.L." Iaşi.

b) către SC "A.A." Iaşi:

- pe inculpatul N.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A.C." SRL Tecuci, la plata sumei de 25.836,55 lei şi a dobânzilor legale aferente acestei sume, ce se vor calcula de la scadenţa plăţii până la achitare.

A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de R.A.T.E.C. (R.A.T.P.) Iaşi, cu sediul în Iaşi.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului astfel:

- pe inculpaţii R.D., I.I.C. şi M.A. la câte 560 lei;

- pe inculpaţii V.V.S., V.G. şi N.G.C. (acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL) la câte 770 lei, din care câte 150 lei reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu ce se va suporta în avans din fondurile Ministerului Justiţiei către avocat M.R. (care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului V.V.S.), avocat S.A. (care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului V.G.) şi avocat M.A. (care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului N.G.C.);

- pe inculpatul G.D.M. la 620 lei, din care 150 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va suporta în avans din fondurile Ministerului Justiţiei către avocat M.A.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatele L.L.O. şi V.M.M. în sumă de câte 150 lei către avocat M.A. şi A.N.C.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 134 din 24 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3226/2001 al Tribunalului Maramureş, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

V.V.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - primire de foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 256 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. - la 1 an închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prev. de art. 288 şi art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - la 10 luni închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., 4 fapte - urmare schimbării încadrării juridice a faptei dintr-o singură complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 3 ani închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

R.D., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: - înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 41 alin. (2) C. pen. - la 3 ani închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 33 lit. a) C. pen., 3 fapte - în urma schimbării încadrării juridice a faptei dintr-o singură infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - la câte 3 ani închisoare.

A achitat inculpata, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile de: dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.; potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea 31/1990, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege şi fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (cele trei infracţiuni din urmă vizând autorizaţia de control şi călătorie R.A.T.C. Iaşi).

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A achitat inculpata L.L. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii, prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi bancrută frauduloasă prev. şi ped. de art. 276 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, cu aplicarea faţă de toate infracţiunile a disp. art. 33 lit. a) C. pen.

V.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - la 3 ani închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi 13 C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. - la 3 ani închisoare;

- folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii, prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, 1 an închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, la 10 luni închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. - la 8 luni închisoare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

A constatat că pedepsele de 1 an şi de 10 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, sunt graţiate în întregime şi a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 7 din acelaşi act de clemenţă.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele negraţiate, aplicând-o pe cea mai grea, de 3 ani închisoare.

V.M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, la 1 an închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor, prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 la 10 luni închisoare.

A constatat că pedepsele de mai sus, potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002, republicată, sunt graţiate în întregime şi a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor prev. de art. 7 din acelaşi act normativ.

A achitat inculpata, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals prev. şi ped. de art. 289 respectiv art. 291 C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

I.I.C., pentru infracţiunile de: - înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - la 2 ani închisoare;

- folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, la 8 luni închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, la 5 luni închisoare.

Faţă de infracţiunile de mai sus, cu aplic. art. 74, 76 lit. d) C. pen.

A constatat că pedepsele de 8 luni închisoare şi de 5 luni închisoare sunt graţiate în întregime şi a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 7 din acelaşi act de clemenţă.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 289 şi 291 C. pen., bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea 31/1990 şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea faţă de infracţiunile de mai sus a disp. art. 33 lit. a) C. pen.

G.D.M., pentru infracţiunile de: - înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) şi art. 13 C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. - la 2 ani închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, la 5 luni închisoare.

Faţă de infracţiunile sus-menţionate, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d) C. pen.

A constatat că pedeapsa de 5 luni închisoare este graţiată în întregime şi a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 7 din acelaşi act de clemenţă.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 2 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) şi art. 13 C. pen. - în urma schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. - la 1 an şi 6 luni închisoare;

- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice a faptelor din complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 288 respectiv 291 C. pen., la 2 luni închisoare.

Faţă de ambele infracţiuni cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) resp. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor de mai sus, pe un termen de încercare de:

- 6 ani pentru V.V.S., R.D. şi V.G.;

- 5 ani pentru I.I.C., G.D.M. şi M.A.

Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpaţii de mai sus să se prezinte semestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi, căruia să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de orice natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpaţilor asupra condiţiilor în care, potrivit art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen., suspendarea pedepselor sub supraveghere se anulează sau se revocă.

N.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (4) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;

- luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

Cu aplicarea faţă de ambele infracţiuni a disp. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d), a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 2 ani.

A constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni prin Sentinţa penală nr. 44 din 13 noiembrie 2002 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 217 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv la 8 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 197 din 5 iulie 2000 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 2024 din 17 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, pedepse contopite prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 martie 2004 a Tribunalului Maramureş în pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită cu 6 luni, rezultanta stabilită fiind de 8 ani şi 6 luni închisoare.

A constatat, de asemenea, că pedeapsa de mai sus a fost executată de inculpat în perioada 19 martie 1999 - 14 aprilie 2000 şi 30 aprilie 2000 până la 9 noiembrie 2004 şi că astfel, pedeapsa aplicată prin prezenta se consideră executată în întregime.

Inculpaţii au fost reţinuţi şi/sau arestaţi preventiv, astfel: V.V.S. în perioada 24 noiembrie - 26 martie 1999 şi 6 februarie 2001 până la 10 aprilie 2001, R.D. timp de 1 zi, V.G. timp de 30 zile, de la data de 26 noiembrie 1999 până la 27 martie 1999.

A dispus confiscarea în folosul statului, în temeiul art. 256 alin. (2) C. pen., a sumei de 9.000.000 lei, obligând pe inculpatul V.V.S. la plata acestei sume, iar în baza art. 254 alin. (3) C. pen., suma de 400 dolari SUA sau echivalentul în lei a acestora la data executării, obligând pe inculpatul N.G.C. la plata sumelor respective.

În baza art. 14 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor, astfel:

a) către SC "A." SA Iaşi, cu sediul în Iaşi:

- pe inculpaţii V.G., V.V.S. şi R.D., în solidar, la 1.227.691.035 lei, din care pentru suma de 270.509.115 lei şi pe inculpatul M.A. (pentru medicamente livrate SC "A.B.");

- pe inculpatul G.D.M. în solidar cu inculpaţii V.V.S. şi R.D. la 670.525.677 lei (pentru medicamente livrate SC "E.E."), pentru ambele sume şi la plata dobânzilor legale aferente cu începere de la scadenţa plăţilor, până la completă dezdăunare.

A constatat că prejudiciile cauzate prin ridicarea medicamentelor de SC "Z.Z." Iaşi şi SC "I.D." Iaşi, de 1.511.582.864 lei respectiv 1.371.960.789 lei, s-au recuperat integral.

A dispus omiterea de la obligarea la plata despăgubirilor a părţilor responsabile civilmente: SC "Z.Z." SRL Iaşi, SC "A.B." SRL Iaşi, SC "I.D." Iaşi şi SC "C.L." Iaşi.

b) către SC "A.A." Iaşi, cu sediul în Iaşi:

- pe inculpatul N.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A.C." SRL Tecuci, la plata sumei de 258.365.500 lei şi a dobânzilor legale aferente acestei sume, ce se vor calcula de la scadenţa plăţii până la achitare.

A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de R.A.T.C. Iaşi, cu sediul în Iaşi.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii R.D., I.I.C. şi M.A. la câte 3.000.000 lei, iar pe inculpaţii V.V.S., V.G., V.M.M., G.D.M. şi N.G.C., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL, cu sediul în Tecuci, jud. Galaţi, şi Bârlad, jud. Vaslui, la câte 3.600.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 600.000 lei reprezintă onorariul avocaţilor din oficiu ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Maramureş.

În urma exercitării căii de atac al apelului, prin Decizia penală nr. 198 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, s-au admis apelurile formulate de inculpaţii R.D., I.I.C., M.A., G.D.M. şi a părţii civile SC "A." SA Iaşi şi, extinzându-se efectele apelurilor şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, sentinţa atacată a fost desfiinţată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Maramureş.

În motivarea deciziei s-a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută conform art. 197 alin. (2) C. pen., întrucât compunerea completului de judecată la prima instanţă a fost din doi judecători, şi nu un singur judecător, aşa cum s-ar fi impus potrivit dispoziţiilor legale aplicabile la acea dată.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureş sub nr. 4909/R/2005, pronunţându-se Sentinţa penală nr. 123 din 23 martie 2006, prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

V.V.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - primire de foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 256 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. - la 1 an închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) - urmare schimbării încadrării juridice din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prev. de art. 288 şi art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - la 10 luni închisoare.

- complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., 4 fapte - urmare schimbării încadrării juridice a faptei dintr-o singură complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

R.D., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: - înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 41 alin. (2) C. pen. - la 3 ani închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 33 lit. a) C. pen., 3 fapte - în urma schimbării încadrării juridice a faptei dintr-o singură infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - la câte 3 ani închisoare.

A achitat pe inculpată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile de: dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.; potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea 31/1990, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege şi fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (cele trei infracţiuni din urmă vizând autorizaţia de control şi călătorie R.A.T.C. Iaşi).

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A achitat pe inculpata L.L., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii, prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi bancrută frauduloasă prev. şi ped. de art. 276 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, cu aplicarea faţă de toate infracţiunile a disp. art. 33 lit. a) C. pen.

V.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de: - înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) - urmare schimbării încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - la 3 ani închisoare;

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. - la 3 ani închisoare;

- folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, 1 an închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, la 10 luni închisoare;

A constatat că pedepsele de 1 an şi de 10 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 40 din Legea nr. 82/1991, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 sunt graţiate în întregime şi a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 7 din acelaşi act de clemenţă.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele negraţiate, aplicând-o pe cea mai grea de 3 ani închisoare.

V.M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, la 1 an închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor, prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 la 10 luni închisoare.

A achitat pe inculpată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals prev. şi ped. de art. 289 respectiv art. 291 C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990.

I.I.C. pentru infracţiunile de: - înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - la 2 ani închisoare;

- folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, la 8 luni închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, la 5 luni închisoare.

Faţă de infracţiunile de mai sus, cu aplic. art. 74, 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 289 şi 291 C. pen., bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994.

Cu aplicarea faţă de infracţiunile de mai sus a disp. art. 33 lit. a) C. pen.

G.D.M., pentru infracţiunile de: - înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. - urmare schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. - la 2 ani închisoare;

- omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, la 5 luni închisoare.

Faţă de infracţiunile sus-menţionate, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d) C. pen.

A constatat că pedeapsa de 5 luni închisoare este graţiată în întregime şi a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 7 din acelaşi act de clemenţă.

M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. - în urma schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. - la 1 an şi 6 luni închisoare;

- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice a faptelor din complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 288 respectiv 291 C. pen., la 2 luni închisoare.

Faţă de ambele infracţiuni cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) resp. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor de mai sus, pe un termen de încercare de:

- 6 ani pentru V.V.S., R.D. şi V.G.;

- 5 ani pentru I.I.C., G.D.M. şi M.A.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpaţii să se prezinte semestrial la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Iaşi, căruia să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de orice natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpaţilor asupra condiţiilor în care, potrivit art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen., suspendarea pedepselor sub supraveghere se anulează sau se revocă.

N.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (4) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;

Cu aplicarea faţă de ambele infracţiuni a disp. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

A constatat că infracţiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni prin Sentinţa penală nr. 44 din 13 noiembrie 2002 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 217 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv la 8 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 197 din 5 iulie 2000 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 2024 din 17 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, pedepse contopite prin Sentinţa penală nr. 49 din 11 martie 2002 a Tribunalului Maramureş în pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită cu 6 luni, rezultanta stabilită fiind de 8 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpaţii au fost reţinuţi şi/sau arestaţi preventiv, astfel: V.V.S. în perioada 24 februarie - 26 martie 1999 şi 6 februarie 2001 până la 10 aprilie 2001, R.D. timp de 1 zi, V.G. timp de 30 zile, de la data de 26 noiembrie 1999 până la 27 martie 1999.

S-a dispus confiscarea în folosul statului, în temeiul art. 56 alin. (2) C. pen., a sumei de 9.000.000 lei, obligând pe inculpatul V.V.S. la plata acestei sume, iar în baza art. 54 alin. (3) C. pen., suma de 400 dolari SUA sau echivalentul în lei a acestora la data executării, obligând pe inculpatul N.G.C. la plata sumelor respective.

În baza art. 14 C. proc. pen. comb. cu art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligaţi inculpaţii la plata despăgubirilor, astfel:

a) către SC "A." SA Iaşi, cu sediul în Iaşi:

- pe inculpaţii V.G., V.V.S. şi R.D., în solidar, la 1.227.691.035 lei, din care pentru suma de 270.509.115 lei şi pe inculpatul M.A. (pentru medicamente livrate SC "A.B.");

A constatat că prejudiciile cauzate prin ridicarea medicamentelor de SC "Z.O." Iaşi şi SC "I.D." Iaşi de 1.511.582.864 lei, respectiv 1.371.960.789 lei s-au recuperat integral.

S-a dispus omiterea de la obligarea la plata despăgubirilor a părţilor responsabile civilmente: SC "Z.Z." SRL Iaşi, SC "A.B." SRL Iaşi, SC "I.D." Iaşi şi SC "C.L." Iaşi.

b) către SC "A.A." Iaşi, cu sediul în Iaşi:

A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de R.A.T.E.C. (R.A.T.P.) Iaşi, cu sediul în Iaşi.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii R.D., I.I.C. şi M.A. la câte 4.600.000 lei, pe inculpatul G.D.M. la 3.700.000 lei, iar pe inculpaţii V.V.S., V.G., V.M.M., şi N.G.C., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL, cu sediul în Tecuci, jud. Galaţi, şi Bârlad, jud. Vaslui, la câte 5.200.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 1.500.000 lei reprezintă onorariul avocaţilor din oficiu ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului de Avocaţi Baia Mare.

Prin Decizia penală nr. 258 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpaţii R.D., G.D.M., I.I.C. şi M.A. şi extinzând efectele şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, a desfiinţat în întregime Sentinţa penală nr. 123 din 23 martie 2006 a Tribunalului Maramureş şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, respectiv Tribunalului Maramureş.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, primind cauza spre rejudecare, instanţa de fond a procedat la pronunţarea unei hotărâri fără a mai administra nicio probă, cu toate că decizia de desfiinţare cu trimitere a constatat incidenţa unui caz de nulitate absolută, şi anume greşita compunere a completului de judecată. S-a mai constatat că probele administrate în Dosarul nr. 3226/2001 al Tribunalului Maramureş, cel puţin începând cu data de 4 noiembrie 2003, când completul de judecată a fost compus din doi judecători sunt lovite de nulitate absolută şi nu puteau fi luate în considerare la analiza făcută cu ocazia pronunţării sentinţei atacate. În consecinţă, instanţa de fond s-a bazat pe probe administrate anterior într-un complet nelegal constituit.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureş sub nr. 258/100/2007.

În conformitate cu hotărârea instanţei de apel, în rejudecare instanţa a procedat la administrarea tuturor probelor administrate în primul ciclu procesual începând cu 4 noiembrie 2003, reţinute ca lovite de nulitate absolută, precum şi a probelor solicitate de inculpata R.D., prin apărător, respectiv martorii C.M. şi C.M., alte probe nefiind solicitate. De asemenea, la cercetarea judecătorească instanţa a avut în vedere că prin hotărârile anterioare inculpaţii au fost achitaţi pentru o serie de fapte, că s-a dispus rejudecarea cauzei în urma admiterii apelurilor declarate de inculpaţi ori a extinderii efectelor apelurilor şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, astfel că inculpaţilor nu li se poate crea o situaţie mai grea, iar administrarea de probe cu privire la aceste fapte nu era utilă.

Inculpaţii nu s-au prezentat în instanţă pentru a fi audiaţi, cu excepţia inculpaţilor I.I.C. şi M.A., care au fost prezenţi la termenul din 16 octombrie 2007, însă procedura de citare nefiind legal îndeplinită cu ceilalţi inculpaţi, nu s-a procedat la începerea cercetării judecătoreşti, iar inculpaţii nu s-au mai prezentat la celelalte termene.

Procedând la judecarea cauzei, instanţa a reţinut că prin Rechizitoriul din 19 iulie 1999 dat în Dosarul nr. 331/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. V.V.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., faţă de toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., toate comise în condiţiile concursului real de infracţiuni reglementat de art. 33 lit. a) C. pen.

2. R.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., folosirea cu rea-credinţă a veniturilor societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, republicată, şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.

3. L.L., pentru infracţiunile de: evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.

4. V.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., folosirea cu rea-credinţă a creanţelor societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, republicată, omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. V.M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea cu rea-credinţă a creanţelor societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, republicată, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.

6. I.I.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 276 din Legea nr. 31/1990, republicată, omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

7. G.D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., bancrută frauduloasă prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, republicată, omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, în condiţiile art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

8. M.A. pentru infracţiunile de: complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. în condiţiile art. 33 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

9. N.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. şi luare de mită prev. de art. 254 C. pen.

Inculpaţii, cu excepţia inculpatului N.G., au negat comiterea faptelor.

Inculpatul N.G. a recunoscut săvârşirea tuturor infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile descrise în actul de trimitere în judecată.

Iniţial, cu judecarea cauzei a fost sesizat Tribunalul Iaşi, unde a fost înregistrată sub Dosar nr. 6461/1999, însă prin Încheierea nr. 2383 din 10 mai 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, admiţând cererea formulată de inculpatul V.V.S., a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Maramureş, unde a fost înregistrată sub Dosar nr. 3226/2001, apoi sub Dosar nr. 4909/R/2005 şi în prezent sub Dosar nr. 258/100/2007.

Trecând la soluţionarea cauzei, în baza materialului probator administrat, instanţa a reţinut următoarele:

I. Inculpata R.D. avea calitatea de administrator la SC Z.O. SRL Iaşi, specializată în achiziţionarea, depozitarea şi intermedierea vânzării de medicamente.

În luna aprilie - mai 1998, întrucât societatea sus-menţionată nu avea fonduri băneşti în cont şi nici lichidităţi şi având de efectuat o serie de plăţi la parteneri cu care avea în derulare diferite contracte, inculpata R.D. s-a hotărât să ridice diferite cantităţi de medicamente de la SC A. SA Iaşi, iar banii obţinuţi din valorificarea acestora să-i folosească în derularea altor contracte.

În acest scop, în luna mai 1998 inculpata R.D. l-a contactat pe inculpatul V.V.S., un cunoscut mai vechi de-al său, care în perioada respectivă îndeplinea funcţia de consilier juridic principal la SC A. SA Iaşi, pe care l-a rugat să o ajute în obţinerea aprobării conducerii societăţii respective. În vederea ridicării medicamentelor enumerate în comanda din 25 mai 1998.

Anterior acestei date, inculpata R.D. a desfăşurat tratative precontractuale cu SC M.P.E. SRL Bucureşti administrată de numitul D.N. cu care la data de 25 mai 1998 a încheiat un contract de intermediere pentru revânzarea produselor farmaceutice ce urmau a fi ridicate de la SC A. SA.

Primind comanda, inculpatul V.V.S. s-a prezentat cu aceasta la directorul tehnic C.M. şi relatându-i că îndeplineşte condiţiile de legalitate, i-a solicitat să o semneze.

Directorul C.M. a pus rezoluţia "Desfacere, se aprobă cu plata la maximum 10 zile".

Inculpatul, după ce a obţinut rezoluţia de aprobare, a modificat termenul de plată din 10 zile în 60 zile, iar apoi, împreună cu inculpata R.D., au modificat o serie de cantităţi din medicamentele trecute în anexele comenzii.

Tot atunci, inculpatul V.V.S. a prezentat directorului C.M. o comandă nedatată pentru cantitatea de 200.000 bucăţi ivermectrină (produs veterinar) pe care s-a pus rezoluţia "se aprobă - dispoziţie de plată, maximul 60 zile", dar persoane rămase neidentificate au radiat termenul de 60 zile, precum şi ultima cifră, "0" din cantitatea de 200.000 bucăţi, rezultând astfel cantitatea de "20.000 buc".

Folosind acelaşi procedeu, la data de 23 iunie 1998, inculpata R.D. a prezentat inculpatului V.V.S. o nouă comandă pentru achiziţionarea unor medicamente, în sortimentele şi cantităţile menţionate într-o anexă. Inculpatul V.V.S. nu a mai prezentat comanda la conducerea SC A. SA Iaşi şi falsificând semnătura directorului general s-a deplasat cu inculpata R.D. pentru ridicarea medicamentelor, ocazie cu care anexa a fost modificată în sensul că s-au adăugat 2.000 buc. unguent pentru acnee, în valoare de 292.500 lei.

După ce comenzile de la SC Z.O. SRL Iaşi au fost prezentate martorului C.M., şeful serviciului desfacere, inculpatul V.V.S. l-a asigurat pe acesta că ele îndeplinesc toate condiţiile de legalitate şi că sunt aprobate de către conducerea SC A. SA Iaşi în forma în care erau redactate.

În baza comenzilor sus-menţionate inculpata R.D., în perioada 4 iunie 1998 - 9 iulie 1998 a obţinut de la SC A. SA Iaşi, pentru SC Z.O. SRL Iaşi produse farmaceutice în valoare totală de 1.511.882.864 lei, pentru care au fost emise facturile cu nr. AA, BB, CC, DD, EE, FF, GG, HH, II şi JJ.

Termenul de plată era stabilit pentru unele medicamente 30 zile, iar pentru altele 60 zile, inculpata însă nu le-a respectat şi ştia de la început că nu le va respecta deoarece, pe de o parte, în contul societăţii nu avea disponibilul necesar, iar pe de altă parte, sumele obţinute de la SC M.P.E. SRL Bucureşti căreia a livrat toate produsele ridicate de la SC A. SA Iaşi le-a folosit în alte operaţiuni comerciale şi numai o mică parte din acestea a achitat către SC A. SA Iaşi.

Astfel, aşa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată, SC Z.O. SRL Iaşi la data de 31 mai 1998 avea un disponibil în cont de numai 189.678 lei, iar din suma totală de 407.000.000 lei încasată de la SC M.P.E. SRL Bucureşti în perioada 1 iunie 1998 - 7 octombrie 1998 a achitat la SC A. SA Iaşi doar suma de 60.000.000 lei (respectiv 10.000.000 lei la data de 28 septembrie 1998 şi 50.000.000 lei la data de 14 octombrie 1998).

După câteva zile de la livrarea produselor farmaceutice către SC Z.O. SRL Iaşi, inculpata R.D. a dat inculpatului V.V.S. pentru "serviciile aduse" suma de 2.000.000 lei.

În rechizitoriu, pe lângă starea de fapt redată mai sus s-au reţinut următoarele:

- După ce inculpata R.D. a recepţionat cantitatea de 5.000 buc. ivermectrină în valoare de 127.650.000 lei cu factura din 3 iulie 1999, din cele 20.000 bucăţi existente, pentru care însă nu avea comandă de la SC M.P.E. Bucureşti şi le-a depozitat până-n luna octombrie 1998 în str. B., inculpata L.L. - având şi ea calitatea de administrator la SC Z.O. SRL Iaşi - a întocmit în fals factura de livrare şi returnare la şi de la SC M.P.E. SRL Bucureşti, deşi în realitate, această cantitate de medicamente a fost livrată către SC O. SRL Timişoara, cunoscând că nu se va respecta termenul de plată. S-a constatat că SC Z.O. SRL Iaşi a primit de la SC B.B. SRL Bucureşti, un număr de 6 ordine de compensare tip "CONEL" pe data de 9 decembrie 1998 şi 11 decembrie 1998, în valoare totală de 400.000.000 lei pentru achiziţionare de grâu de panificaţie, acte pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, deşi conform prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, trebuia să le înregistreze.

- Inculpata R.D. în anul 1997 a falsificat autorizaţia de control şi călătorie cu nr. KK pe numele lui P.G., aplicându-i propria fotografie şi modificând ştampila.

- S-a mai stabilit că SC Z.O. SRL Iaşi, pentru a justifica sumele primite, a întocmit în fals, nota de recepţie a grâului din 4 ianuarie 1999 şi nota de livrare (fictivă) a grâului către SC B.B. SRL Bucureşti;

- Inculpata R.D. a folosit creditul societăţii în scopuri contrare interesului licit al acesteia şi a cumpărat de la C. Oneşti benzină în valoare de 250.000.000 lei.

Cu privire la toate aceste fapte instanţa se va referi cu ocazia încadrării în drept a faptelor inculpatelor R.D. şi L.L.

În derularea unor contracte economice pe parcursul desfăşurării activităţii sale de administrator inculpata R.D., a cunoscut şi pe inculpaţii I.I.C., V.G. şi G.D.M., administratori de societăţi comerciale, cărora fie direct, fie prin intermediul primului, le-a propus să achiziţioneze medicamente de la SC A. SA Iaşi, propunere care, evident a fost acceptată.

II. Astfel, inculpatul V.G. administrator la SC A.C. SRL Iaşi, dorind să achiziţioneze produse farmaceutice de la SC A. SA Iaşi, a întocmit o comandă prin care a solicitat un număr de 12 sortimente de medicamente, pe care a pus rezoluţia "se aprobă - 30 iunie 1998". Această comandă a fost prezentată de către inculpata R.D. inculpatului V.V.S., care a falsificat semnătura conducerii SC A. SA Iaşi, după care, cu inculpata s-a deplasat la Serviciul Desfacere şi a rugat pe şeful serviciului, martorul C.M., să livreze medicamentele solicitate.

Pentru că s-a implicat în obţinerea medicamentelor de pe comanda respectivă, inculpatul V.V.S. a primit de a inculpata R.D. suma de 2.000.000 lei.

La data de 14 iulie 1998 inculpatul V.G. a luat legătura cu inculpatul M.A., administrator la SC C.L. SRL Iaşi, de la care a aflat că anterior ridicase o serie de medicamente de la SC A. SA Iaşi pe care nu le-a achitat încă, situaţie în care societatea producătoare refuză să-i livreze alte produse farmaceutice.

În această împrejurare, cei doi s-au înţeles ca medicamentele să fie ridicate de inculpatul V.G. pentru SC A.B. SRL în mod formal, dar în realitate beneficiarul să fie SC C.L. SRL Iaşi, recepţia lor fiind făcută efectiv de către inculpatul M.A.

În acest scop, inculpatul V.G. a preluat comanda, întocmită iniţial de SC C.L. SRL Iaşi, a trecut denumirea societăţii administrată de el (SC A.B. SRL Iaşi) şi data de 14 iulie 1998, precum şi rezoluţia "se aprobă comenzile".

Comanda astfel falsificată, precum şi anexa acesteia "continuare la comandă" au fost transmise inculpatei R.D., care la rândul ei le-a dat inculpatului V.V.S., care a falsificat semnătura conducerii.

Inculpatul M.A. a ridicat medicamentele trecute în comenzi, iar apoi s-au întocmit documente de livrare de la SC A.B. SRL Iaşi la SC C.L. SRL Iaşi.

Pentru ajutorul dat în acest caz, inculpata R.D. a dat inculpatului V.V.S. suma de 1.000.000 lei.

Prin comenzile sus-menţionate s-au ridicat de la SC A. SA Iaşi medicamente în valoare de 1.357.690.035 lei, din care produse farmaceutice în valoare de 987.181.920 lei s-au livrat la SC A.B. SRL Iaşi, iar diferenţa produselor farmaceutice, în valoare de 370.509.115 lei, la SC C.L. SRL Iaşi.

După ridicarea lor, medicamentele au fost livrate de inculpatul V.G. cu 10 - 15% sub preţul lor de cumpărare la alte societăţi, iar banii obţinuţi din vânzarea lor au fost rulaţi de inculpat în alte afaceri.

Întrucât nu s-a respectat termenul de plată, termen pe care inculpaţii, de la bun început nu au avut intenţia să-l respecte, sumele primite din vânzarea medicamentelor fiind rulate în alte afaceri, la data de 14 octombrie 1998 inculpatul V.G. a încheiat minuta cu SC A. SA Iaşi, în care a recunoscut debitul existent, stabilind de comun acord unele modalităţi şi termene de plată, pe care însă nu le-a respectat.

Întrucât şi inculpatul M.A. a fost somat de conducerea SC A. SA Iaşi să plătească preţul produselor ridicate, acesta a achitat din suma datorată 100.000.000 lei, sens în care s-a întocmit un proces-verbal.

Aflând despre efectuarea acestei plăţi, inculpatul V.G. i-a pus în vedere să nu mai plătească la SC A. Iaşi, iar restul plăţii să-i fie făcut lui.

Din această cauză, inculpatul M.A. nu a mai achitat diferenţa de 270.509.115 lei la SC A. SA Iaşi.

Deşi din vânzarea medicamentelor la alte societăţi (la un preţ cu 10 - 15% sub preţul de cumpărare) SC A.B. SRL Iaşi a încasat suma de 691.000.000 lei, în balanţa societăţii inculpata V.M.M., evident cu acordul soţului său, inculpatul V.G., a prezentat această sumă ca neîncasată, care a fost apoi folosită în scopuri personale de către cei doi soţi, printre care şi pentru achiziţionarea unui autoturism marca "D.T.", neînregistrând în evidenţele contabile veniturile societăţii.

III. Inculpatul G.D.M. administrator la SC E.E. SRL Iaşi, în ultima decadă a lunii iunie 1998 a întocmit o comandă fără dată pentru achiziţionarea unui număr de 11 sortimente de medicamente de la SC A. SA Iaşi, deşi potrivit statutului societăţii nu putea comercializa medicamente. Prin intermediul inculpatului I.I., comanda a fost transmisă inculpatei R.D., care la rândul ei a prezentat-o inculpatului V.V.S., acesta a semnat în fals conducerea SC A. SA Iaşi şi după ce s-au deplasat la Serviciul desfacere, au fost livrate toate medicamentele din comandă, plata urmând să se facă în 30 - 60 zile.

Pentru medicamentele livrate, în valoare totală de 685.525.677 lei, s-au emis 2 facturi fiscale, respectiv nr. LL, în valoare de 565.224.887 lei, şi nr. MM, în valoare de 120.300.690 lei.

Deoarece preţul produselor nu s-a achitat, SC A. SA Iaşi a înştiinţat cumpărătorul să achite suma datorată, inculpatul G.D.M. s-a angajat să plătească până la data de 20 august 1998 50.000.000 lei, iar diferenţa până la 29 septembrie 1998, dar nu şi-a respectat angajamentul. Medicamentele ridicate au fost valorificate de inculpatul G.D.M. prin intermediul unor societăţi comerciale cu care avea încheiate contracte de asociere în participaţiune, dar cu toate că acestea i-au achitat întreaga sumă, inculpatul nu a achitat din valoarea produselor farmaceutice ridicate de la SC A. SA Iaşi, decât suma de 15.000.000 lei, diferenţa de 670.525.677 lei rămânând neachitată.

Pentru serviciul făcut, inculpatul V.V.S. a primit de la inculpata R.D. suma de 2.000.000 lei.

Prin actul de trimitere în judecată s-a mai reţinut că inculpatul în perioada octombrie 1998 - ianuarie 1999 a cumpărat ordine de compensare tip RENEL în sumă de 746.977.533 lei pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, şi că SC E.E. Iaşi nu a întocmit evidenţa contabilă, nu a depus declaraţia de impunere şi deconturi TVA.

Cu privire la aceste aspecte, instanţa a făcut referire cu ocazia încadrării în drept a faptelor inculpatului G.D.M.

IV. În luna iunie 1998 inculpata R.D. a vizitat la sediul SC I.D. SRL Iaşi pe administratorul acestuia inculpatul I.I. şi i-a propus să întocmească o notă de comandă pentru mai multe medicamente ce se găseau în stoc la SC A. SA Iaşi. Inculpatul a fost de acord şi a întocmit o comandă pentru ridicarea unor medicamente, act pe care l-a predat inculpatei, iar aceasta la rândul ei l-a prezentat inculpatului V.V.S. şi după ce acesta a semnat în fals pe directorul societăţii, a transmis actul la serviciul desfacere pentru a se face livrarea medicamentelor, menţionându-se că plata se face în 30 - 60 zile.

Pentru produsele farmaceutice livrate către SC I.D. SRL Iaşi, SC A. SA Iaşi a emis 5 facturi, respectiv 4 facturi în data de 16 iunie 1998, în valoare de 883.427.123 lei, şi o factură la data de 3 iulie 1998 în valoare de 488.536.660 lei, valoarea totală a mărfurilor fiind de 1.371.960.789 lei.

Întreaga cantitate de medicamente s-a valorificat cu acelaşi preţ, fără a se urmări un profit real, ci doar încasarea preţului care să fie folosit apoi în alte afaceri.

Pentru serviciul făcut de inculpatul V.V.S., inculpata R.D. i-a dat acestuia suma de 1.000.000 lei.

Toate medicamentele ridicate de la SC A. SA Iaşi au fost predate inculpatului G.D., care în 3 - 4 rânduri a achitat inculpatului I.I. sume cuprinse între 40 - 45 milioane lei, pe care acesta le-a rulat în alte afaceri. Întrucât la un moment dat inculpatul G.D.M. susţinerea că nu mai poate valorifica medicamentele, inculpatul I.I. le-a ridicat de la acesta şi le-a livrat la SC T. Bucureşti. Această unitate, după ce a distribuit medicamentele altor unităţi spre valorificare, a achitat inculpatului aproximativ 200.000.000 lei.

În loc ca sumele rezultate din vânzarea medicamentelor, de aproximativ 1.000.000.000 lei, să le vireze în contul SC A. SA Iaşi, inculpatul I.I. le-a folosit în derularea altor contracte cu alţi parteneri. Astfel, inculpatul a dat un avans de 145.000.000 lei pentru achiziţii de cherestea către numitul M.M.I., precum şi suma de 160.000.000 lei avans pentru achiziţionarea de încălţăminte de la SC C.H. SRL Vaslui, sume pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii. Tot astfel, în vara anului 1998, inculpatul I.I. a scos din fondurile societăţii, fără a înregistra în contabilitate, suma de 750,000.000 lei pentru achiziţionarea de telefoane celulare.

Pentru a nu fi descoperite aceste tranzacţii de către Garda Financiară, inculpatul I.I. a luat legătura cu inculpatul N.C., administrator la SC A.C. SRL Tecuci, cu sediul în Bârlad, cu care a convenit să întocmească acte justificative, în fals.

Astfel cei doi au încheiat Contractul din 4 decembrie 1998 (în realitate actul s-a încheiat în ianuarie 1999), prin care se atestă nereal faptul că SC I.D. SRL Iaşi a cumpărat de la SC A.C. SRL 4 transformatoare de locomotivă import Germania, în valoare de 829.000.000 lei. În acest scop au fost emise 4 facturi, un număr de 27 chitanţe şi anexe de contract fictive, toate atestând, nereal, că inculpatul I.I. a achitat suma de 829.000.000 lei către SC A.C. SRL Tecuci.

Tot în acelaşi scop, inculpatul I.I. a întocmit în fals procese-verbale, atestând că a împrumutat SC I.D. SRL Iaşi cu diferite sume de bani.

Pentru serviciile făcute de către inculpatul N.G.C., inculpatul I.I. a susţinut că i-ar fi dat suma de 2.000 dolari SUA, inculpatul N. recunoaşte însă primirea sumei de numai 400 dolari SUA.

V. Inculpatul N.G.C., la solicitarea numitului D.C. din Buzău a acceptat să fie cumpărată pe numele său SC A.C. SRL Tecuci, care a aparţinut numitei F.L. din Tecuci.

Aşa cum s-a relatat mai sus (pct. IV) la propunerea inculpatului I.I., inculpatul N.G.C. a acceptat încheierea unor acte financiare fictive pentru a justifica plata sumei de 829.000.000 lei de către SC I.D. SRL Iaşi către SC A.C. Tecuci, serviciu pentru care acesta recunoaşte că a primit suma de 400 dolari SUA.

Acelaşi inculpat în cursul lunii ianuarie 1999, prin intermediul numitului N.C.A. a luat legătura cu conducerea SC A.E. SA Iaşi, obţinând aprobarea pentru livrarea către SC A.C. Tecuci a unei cantităţi de alcool rafinat.

Astfel, la data de 20 ianuarie 1999, a ridicat alcool rafinat în baza facturii nr. NN în valoare de 154.667.940 lei, iar în data de 3 februarie 1999, în baza facturii nr. OO, alcool rafinat în valoare de 103.697.560 lei.

Pentru plata contravalorii alcoolului rafinat ridicat pe baza celor două facturi, inculpatul N.G.C. a emis două file CEC, respectiv cea cu nr. PP în valoare de 154.667.940 lei şi nr. QQ în valoare de 103.697.560 lei, sume care au fost refuzate la plată de către bancă, întrucât SC A.C. SRL Tecuci nu avea disponibil în cont.

Starea de fapt mai sus descrisă a rezultat din coroborarea următoarelor probe: adresele SC A. SA Iaşi, comenzile de medicamente, facturi de livrare, contracte, constatare grafică, documente cu evidenţa medicamentelor livrate, procesul-verbal de compensare, situaţia facturilor încasate, fişa postului, plângerea SC A. SA Iaşi în legătură cu paguba produsă de SC Z.O. SRL Iaşi, contracte, comenzi şi acte financiare ale SC Z.O. SRL, raport de constatare grafică, minuta-protocol pentru stingerea debitului avut de inculpatul G.D.M.,comanda de medicamente cu aprobare falsificată şi facturile fiscale, procesele-verbale de împrumut fără acoperire întocmite de inculpatul I.I., plângerea împotriva SC A.C. SRL Tecuci, procesul-verbal de confruntare, declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de inculpare, potrivit dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa a pus în discuţie la termenele de judecată din 7 aprilie 2009 şi 2 iunie 2009 schimbarea acestei încadrări.

În drept, cu privire la inculpatul V.V.S., instanţa a constatat că:

- Fapta inculpatului de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu de consilier juridic privitoare la primirea unor comenzi şi întocmirea unor documente în legătură cu livrarea unor cantităţi de medicamente şi de a primi ulterior efectuării livrărilor, de la inculpata R.D., fără vreo înţelegere prealabilă cu aceasta, în 5 rânduri suma totală de 9 milioane lei pe baza unei rezoluţii unice, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. şi ped. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

Această faptă a inculpatului, în actul de trimitere în judecată a fost încadrată în dispoziţiile art. 254 C. pen., fiind considerată infracţiunea de luare de mită. Pentru a exista această din urmă infracţiune, aşa cum rezultă din definiţia acesteia se cere, în cazul în care banii sau alte foloasele necuvenite se primesc ulterior îndeplinirii unui act în virtutea funcţiei deţinute de funcţionarul corupt, să existe o pretindere directă sau indirectă sau o acceptare de către acesta a promisiunii unor foloase necuvenite, anterioare îndeplinirii actului, condiţie care în speţă nu este realizată. Pe de altă parte o "înţelegere tacită" cum s-a reţinut în rechizitoriu, nu poate fi prezumată.

În consecinţă, instanţa a schimbat încadrarea juridică a acestei fapte în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

- Fapta inculpatului de a falsifica semnătura conducerii SC A. SA Iaşi, termenul şi modul de plată a mai multor comenzi de medicamente pe care le-a prezentat apoi la serviciul desfacere în vederea livrării unor cantităţi de medicamente către 4 societăţi comerciale, în condiţiile descrise în considerentele prezentei sentinţe, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. şi ped. de art. 288 C. pen. şi uz de fals prev. şi ped. de art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a proceda astfel, instanţa a avut în vedere faptul că SC A. SA Iaşi nu este o persoană juridică de interes public, iar bunurile acesteia, de asemenea, nu sunt de interes public în sensul prev. de art. 145 şi 150 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. absoarbe în conţinutul său atât alterarea actului în vreuna din modalităţile prev. de art. 288 C. pen., cât şi folosirea actului falsificat.

- Faptele inculpatului care prin prezentarea mai multor comenzi falsificate la serviciul desfacere din cadrul SC A. SA Iaşi a determinat, prin inducerea în eroare a funcţionarilor acestei unităţi, livrarea unor cantităţi de medicamente către SC Z.O. SRL Iaşi (în valoare de 1.511.582.864 lei), SC A.B. SRL Iaşi (în valoare de 1.357.691.035 lei), SC I.D. SRL Iaşi (în valoare de 1.371.960.789 lei) şi SC E.E. SRL Iaşi (în valoare de 685.525.677 lei) a căror contravaloare nu a fost achitată decât în parte peste termenul stipulat, cauzându-i-se astfel societăţii producătoare prejudiciile sus-menţionate, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 4 infracţiuni, respectiv câte una în raport de fiecare societate comercială beneficiară în parte.

În acest sens, tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului în rechizitoriu, dintr-o singură complicitate continuată la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a schimba în acest sens încadrarea juridică a faptei de mai sus, instanţa a avut în vedere în primul rând modificarea dispoziţiilor art. 146 C. pen., prin Legea nr. 456 din 25 iunie 2001 şi apoi prin Legea nr. 278/2006, potrivit cărui text prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei, în prezent 200.000 lei, sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice".

S-a reţinut că aceste ipoteze nu sunt realizate în speţă, întrucât prejudiciile cauzate prin cele patru fapte, fiecare în formă continuată, au fost sub 2 miliarde lei, iar existenţa unei perturbări deosebit de grave a activităţii SC A. SA Iaşi, nici măcar nu s-a susţinut.

Din descrierea faptelor rezultă că inculpata R.D. a apelat la ajutorul inculpatului V.V.S. în măsura în care a luat contact cu administratorii celorlalte societăţi comerciale care şi-au exprimat intenţia de a se aproviziona cu diverse medicamente şi nici inculpatul V.V.S. şi nici inculpata R.D. nu au beneficiat de pe urma acestor livrări.

Astfel, s-a apreciat că inculpatul (sau inculpata R.D.) nu şi-a putut reprezenta activitatea infracţională în ansamblu cu privire la toate societăţile comerciale, situaţie în care nu ne aflăm în prezenţa unei singure infracţiuni continuate de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ci a mai multor (patru fapte) asemenea infracţiuni aflate în concurs real. Cum livrările către aceleaşi societăţi s-au realizat în mai multe tranşe, ele se privesc a fi comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, având deci forma infracţiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., dar numai în aceste limite (fără a cuprinde toate livrările către cele patru societăţi comerciale în ansamblu).

S-a mai reţinut că acelaşi inculpat a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. şi ped. de art. 323 C. pen., constând în aceea că s-a asociat cu inculpata R.D. cu scopul de a ridica mari cantităţi de medicamente de la SC A. SA Iaşi de către 4 societăţi comerciale în baza unor comenzi falsificate, fără a se efectua plata acestora în termenul stabilit.

S-a constatat că această faptă a inculpatului nu realizează conţinutul infracţiunii de mai sus, ea presupunând, aşa cum a statuat atât literatura de specialitate, cât şi jurisprudenţa, organizarea grupului constituit în acest scop, reguli de acţionare de către membrii acestuia, a ierarhiei membrilor şi repartizarea rolurilor, fără de care infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni nu poate fi concepută.

În consecinţă, tribunalul, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) comb.cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionate.

Pentru inculpata R.D., instanţa a reţinut că, în drept, fapta acesteia de a ridica de la SC A. SA Iaşi pe baza unor comenzi falsificate, medicamente în valoare de 1.511.582.864 lei pentru SC Z.O. SRL Iaşi, cu scopul de a nu face plata acestora şi folosind sumele obţinute în derularea altor contracte, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., determinat de modificarea adusă dispoziţiilor art. 146 C. pen. prin Legea nr. 456 din 25 iunie 2001 şi apoi prin Legea nr. 278/2006, pentru aceleaşi argumente ca şi în privinţa inculpatului V.V.S.

S-a reţinut totodată că fapta inculpatei care prin prezentarea mai multor comenzi la inculpatul V.V.S., iar apoi la Serviciul desfacere din cadrul SC A. SA Iaşi a ajutat la ridicarea unor cantităţi de medicamente de către SC A.B. SRL Iaşi (în valoare de 1.357.691.035 lei), SC I.D. SRL Iaşi (în valoare de 1.371.960.789 lei) şi SC E.E. SRL Iaşi (în valoare de 685.525.677 lei), a căror contravaloare nu a fost achitată decât parţial şi după termenele stipulate, cauzându-se astfel societăţii furnizoare prejudiciile sus-menţionate, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. în raport de fiecare societate comercială beneficiară în parte (trei fapte).

Astfel, pentru considerentele arătate în cazul inculpatului V.V.S., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor dintr-o singură complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracţiuni de complicitate la înşelăciune prev. art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatelor R.D. şi L.L. nu au fost reţinute următoarele infracţiuni: dare de mită prev. de art. 255 C. pen., deoarece fapta inculpatului V.V.S., calificată prin actul de trimitere în judecată ca infracţiune de luare de mită prev. de art. 254 C. pen., s-a reţinut a fi în realitate infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., situaţie în care fapta persoanei care i-a remis în mai multe tranşe suma totală de 9.000.000 lei nu este prevăzută de legea penală; asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., pentru că, deşi inculpata a apelat în repetate rânduri la ajutorul inculpatului V.V.S. pentru ridicarea de la SC A. SA Iaşi a unor cantităţi de medicamente a căror contravaloare nu s-a achitat, în speţă, cei doi nu au acţionat în condiţiile unui grup organizat în acest scop, nu au fost stabilite reguli de acţionare pentru membri, nu a existat o repartizare a rolurilor şi nici ierarhia membrilor grupului, aşa cum s-a arătat, cu ocazia încadrării în drept a faptelor inculpatului V.V.S.; fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., constând din întocmirea în fals de către inculpata R.D. şi inculpata L.L., a facturilor de livrare către SC M.P. SRL Bucureşti şi retur a medicamentului ivermectrină în valoare de 127.650.000 lei, întocmirea în fals şi acceptarea notei de recepţie a grâului şi întocmirea în fals a facturii de livrare a grâului către SC B.B. SRL Bucureşti.

S-a reţinut că din definiţia acestei infracţiuni rezultă că ea presupune falsificarea unui înscris oficial, iar actele întocmite de o societate comercială care nu este persoană juridică de interes public, sunt considerate acte sub semnătură privată, ele nefiind susceptibile de a fi falsificate decât prin modurile prevăzute de art. 288 C. pen., dar nu şi prin atestarea unor fapte sau împrejurări nereale cu ocazia întocmirii lor.

Nu au fost reţinute infracţiunile de folosire cu rea-credinţă a creditelor societăţii, prev. de art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că, în perioada iunie 1998 - februarie 1999 inculpatele R.D. şi L.L. au remis din fondurile societăţii SC Z.O. SRL Iaşi suma de 624.990.000 lei pentru achiziţionarea de grâu şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, constând în faptele inculpatelor R.D. şi L.L. (potrivit actului de trimitere în judecată) de a nu înregistra în contabilitatea societăţii diferite sume de bani, "cum ar fi suma de 127.650,000 lei pentru medicamentul ivermectrină, ş.a.".

S-a arătat că prin actul de trimitere în judecată nu s-a reţinut o stare de fapt care să realizeze conţinutul acestor infracţiuni, ele fiind prezentate succint, cu ocazia încadrării în drept a faptelor celor două inculpate, fără a exista probe în sensul că plata acelui avans pentru achiziţionarea de grâu, cu acordul ambelor inculpate (administratori şi asociaţi) s-ar fi făcut în scop contrar intereselor societăţii, în folosul lor propriu sau pentru a favoriza o altă societate în care ar avea interese direct sau indirect.

De asemenea, nu s-a dovedit şi nici nu s-a susţinut că cele două inculpate ar fi falsificat, sustras sau distrus evidenţele contabile ale societăţii ori ar fi ascuns o parte din activul societăţii în scopul diminuării aparente a valorii activelor, sau că ar fi întocmit incomplet sau necorespunzător documente primare sau de a împiedica verificările financiar-contabile, pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.

De asemenea, nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1), uz de fals prev. de art. 291 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. constând în faptele inculpatei R.D. de a falsifica autorizaţia de control şi călătorie R.A.T.C. Iaşi cu nr. KK, vizată pe anul 1997, cu numele lui P.G., aplicându-i propria fotografie şi modificând ştampila şi de a folosi acest act pentru efectuarea călătoriilor cu mijloacele de transport în comun.

În legătură cu aceste infracţiuni s-a constatat că nu există nicio probă în sensul că inculpata este persoana care a făcut înlocuirea fotografiei titularei cu propria fotografie şi a falsificat ştampila unităţii emitente, pentru a se putea stabili forma de participaţie a acesteia la realizarea falsului. Această legitimaţie nu poate fi considerată un act oficial, ci unul sub semnătură privată, iar pentru a putea reţine consumarea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 288 alin. (1) C. pen.) se cere şi folosirea înscrisului falsificat, sens în care nu există nicio probă.

Inculpata nu a fost depistată folosind legitimaţia respectivă, ci aşa cum rezultă din procesul-verbal de la fila 293, acest act a fost ridicat de la ea împreună cu alte bunuri. Neexistând probe în sensul că pe baza legitimaţiei falsificate inculpata ar fi efectuat vreo călătorie cu mijloacele de transport în comun aparţinând R.A.T.C. Iaşi, nu poate exista nici infracţiunea de înşelăciune, nici măcar în forma tentativei.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor R.D. şi L.L. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus analizate.

Pentru inculpatul V.G., instanţa a reţinut că, în drept:

Fapta inculpatului care în calitate de administrator la SC A.B. SRL Iaşi, în cursul lunii iulie 1998, în mai multe rânduri, a ridicat de la SC A. SA Iaşi medicamente pentru societatea al cărei administrator este, în valoare de 987.181.920 lei, cu intenţia de a nu face plata acestora şi de a folosi sumele obţinute în derularea altor contracte, cauzând unităţii furnizoare un prejudiciu la nivelul sumei de mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

Fapta inculpatului de a ajuta pe inculpatul M.A. administrator la SC C.L. SRL Iaşi să ridice de la SC A. SA Iaşi pe baza unei comenzi falsificate, produse farmaceutice în valoare de 370.509.115 lei, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.

Pentru ambele infracţiuni, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice din autorat, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, soluţie ce este impusă de modificarea art. 146 C. pen. prin Legea nr. 456/2001 şi Legea nr. 278/2006, prejudiciile în ambele cazuri fiind sub limita valorică de 2 miliarde lei (200.000 lei), ţinând seama de dispoziţiile art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului de a achiziţiona (împreună cu soţia sa, inculpata V.M.M., din fondurile băneşti ale SC A.B. SRL Iaşi un autoturism marca "D.T." şi de a nu înregistra în evidenţele contabile ale aceleiaşi societăţi veniturile realizate de aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, şi omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.

La stabilirea încadrării juridice a acestor fapte s-a avut în vedere că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 82/1991 au suferit modificări şi completări, iar faptele comise sunt în prezent incriminate şi sancţionate de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 43 din Legea nr. 82/1991. Prin urmare, s-a procedat la calificarea juridică a faptelor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acest moment, care nu sunt mai puţin favorabile, în conformitate cu prevederile art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului de a modifica parţial comanda emisă iniţial de SC C.L. SRL Iaşi la data de 14 iulie 1998 şi de a o prezenta apoi la Serviciul desfacere al SC A. SA Iaşi pentru ridicarea medicamentelor trecute în aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., sens în care se schimbă încadrarea dată faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., reţinând că o comandă emisă de o societate comercială nu poate fi considerată, pentru argumentele menţionate mai sus, un înscris oficial, ci unul sub semnătură privată.

Pentru inculpata V.M.M., în drept, instanţa a reţinut că:

Fapta inculpatei, având şi ea calitate de administrator la SC A.B. SRL Iaşi, de a achiziţiona (împreună cu soţul ei inculpatul V.G.) din fondurile agentului economic menţionat un autoturism marca "D.T.", şi de a nu înregistra în contabilitatea societăţii veniturile realizate de aceasta, constituie infracţiunile de folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, şi omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată, astfel că instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru considerentele arătate în cazul inculpatului V.G.

Nu au putut fi reţinute în sarcina inculpaţilor V.G. şi V.M.M. următoarele infracţiuni: -bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru ambii inculpaţi - neexistând în cauză probe certe că aceştia ar fi falsificat, distrus sau sustras evidenţele contabile ale societăţii ori că ar fi ascuns părţi din activul societăţii sau că ar fi înfăţişat datorii inexistente, ori că ar fi prezentat sume nedatorate în scopul diminuării aparente a valorii activelor.

- fals intelectual şi uz de fals prev. de art. 289 şi 291 C. pen. pentru inculpata V.M.M., având în vedere că actele financiare ale societăţii, nefiind înscrisuri oficiale, ci înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea acestora este posibilă numai prin vreunul din modurile prev. de art. 288 C. pen., adică: prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau "prin alterarea lui în orice mod", deci nu şi cu prilejul întocmirii acestuia.

Având în vedere aceste considerente, inculpaţii V.G. şi V.M.M. au fost achitaţi de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor mai sus menţionate.

Pentru inculpatul I.I.C., în drept, instanţa a reţinut că:

Fapta inculpatului, administrator la SC I.D. SRL Iaşi de a ridica de la SC A. SA Iaşi pe baza unor comenzi falsificate medicamente în valoare de 1.371.960.789 lei cu intenţia de a nu face plata contravalorii acestora la termenul stabilit şi folosirea sumelor realizate din valorificarea lor în derularea altor contracte, cauzând astfel societăţii furnizoare un prejudiciu de aceeaşi valoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

Pentru a proceda la schimbarea încadrării juridice instanţa a avut în vedere modificarea dispoziţiilor art. 146 C. pen., prin Legea nr. 456/2001 şi Legea nr. 278/2006, în sensul arătat, cu ocazia tratării acestei infracţiuni la ceilalţi inculpaţi, precum şi dispoziţiile art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului de a achita sumele de 145.000.000 lei, 160.000.000 lei din fondurile băneşti ale societăţii SC I.D. SRL Iaşi cu titlu de avans achiziţii cherestea respectiv de încălţăminte şi de a achiziţiona telefoane celulare în valoare de 750.000.000 lei, realizează conţinutul infracţiunii de folosirea cu rea-credinţă a creditelor societăţii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată.

Fapta inculpatului de a omite înregistrarea în contabilitatea societăţii a cheltuielilor sus-menţionate respectiv de a înregistra în contabilitate acte financiare (facturi şi chitanţe) care atestă nereal achitarea sumei de 829.000.000 lei către SC A.C. SRL Tecuci, constituie infracţiunea de omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor, prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată.

Pentru aceste ultime infracţiuni s-a dispus schimbarea încadrării juridice ţinând seama de modificările legislative şi de dispoziţiile art. 13 C. pen.

Nu au putut fi reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat, următoarele infracţiuni: fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. - constând în întocmirea actelor fictive (contract, facturi şi chitanţe), împreună cu inculpatul N.G.C., pentru justificarea plăţii celor 4 transformatoare de locomotivă import Germania. Aceste acte nu pot fi considerate înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen., deoarece ele nu emană de la instituţii publice sau persoane juridice de interes public şi astfel ele nu pot fi falsificate decât prin modurile prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., ceea ce în speţă nu s-a realizat. Neexistând un "act fals" în sensul art. 290 C. pen. (raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.) nu poate exista nici infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 şi evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, deoarece starea de fapt descrisă în rechizitoriu nu conturează elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Astfel s-a reţinut că prin emiterea actelor financiare în valoare de 829.000.000 lei (pentru achiziţionarea a 4 transformatoare de locomotivă care nu reflectau operaţiuni reale, inculpatul a "ascuns activul societăţii în dauna creditorilor" susţinere care este nereală.

Aceste acte s-au încheiat tocmai pentru a justifica cheltuirea de către inculpat în scopuri contrare intereselor societăţii a unor sume (cu titlu de avans pentru cherestea, încălţăminte şi pentru procurarea de telefoane celulare), fapte care au fost însă încadrate în disp. art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990. În cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi falsificat, distrus sau sustras evidenţele contabile ale societăţii, să fi ascuns parte din activ, să fi înfăţişat datorii inexistente sau să fi prezentat sume nedatorate în vederea diminuării aparente a activelor.

Apoi, fapta inculpatului de a nu plăti impozitul pe profit în sumă de 3.082.662 lei şi "de a avea de rambursat TVA în valoare de 154.486.943 lei" nu realizează conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 (şi nici a vreunei alte forme a acestei infracţiuni prevăzute de acelaşi act normativ) aceasta presupunând întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidenţă contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală, ceea ce nu s-a reţinut prin rechizitoriu.

În consecinţă, instanţa a dispus achitarea inculpatului I.I. pentru infracţiunile mai sus analizate.

Pentru inculpatul G.D.M., în drept, instanţa a reţinut că:

Fapta inculpatului administrator la SC E.E. SRL Iaşi, de a ridica pe baza unei comenzi semnate în fals de la SC A. SA Iaşi medicamente în valoare totală de 685.525.677 lei, cu intenţia de a nu face plata contravalorii acestora, folosind sumele rezultate din vânzarea lor în derularea altor contracte, cauzând astfel societăţii comerciale furnizoare un prejudiciu în valoarea menţionată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., pentru considerentele arătate mai sus cu privire la aceeaşi infracţiune reţinută în sarcina celorlalţi inculpaţi.

Fapta inculpatului de a nu înregistra în contabilitatea societăţii ordine de compensare (pe care le-a cumpărat din fondurile băneşti ale societăţii) în valoare de 746.977.533 lei, constituie infracţiunea de omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei pentru considerentele deja arătate.

Instanţa de fond nu a reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 276 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, deoarece în rechizitoriu nu au fost descrise fapte care să realizeze elementele constitutive ale acestor infracţiuni. S-a reţinut că infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. presupune alterarea conţinutului unui înscris oficial, or actele financiare de orice fel ale societăţilor comerciale care nu sunt de interes public sunt înscrisuri sub semnătură privată.

Pentru aceste considerente, inculpatul a fost achitat de sub învinuirea săvârşirii acestor două infracţiuni.

Pentru inculpatul M.A., în drept, instanţa a reţinut că:

Fapta inculpatului, administrator la SC C.L. SRL Iaşi, de a ridica pe baza unei comenzi falsificate medicamente în valoare de 370.509.115 lei de la SC A. SA Iaşi cu intenţia de a nu face plata contravalorii acestora în termen şi de a folosi sumele rezultate din vânzarea acestora în derularea altor contracte, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., urmare schimbării încadrării juridice a faptei din înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. determinată de modificarea, ulterioară comiterii faptei, a dispoziţiilor art. 146 C. pen., ţinând seama şi de dispoziţiile art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului de a pune a dispoziţia inculpatului V.G. o comandă tip pentru medicamente, pe care cel din urmă a modificat-o (trecând denumirea propriei societăţi) şi a folosit-o la ridicarea unor medicamente în valoare de 370.505.115 lei de la SC A. SA Iaşi, constituie complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen.

În acest sens, instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prev. de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., având în vedere că în speţă este vorba de un înscris sub semnătură privată şi că în acest caz latura obiectivă presupune şi folosirea înscrisului falsificat sau încredinţarea acestuia altei persoane, ceea ce exclude existenţa infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

Pentru inculpatul N.G.C., în drept, instanţa a reţinut că:

Fapta inculpatului, administrator la SC A.C. Tecuci de a ridica la data de 20 ianuarie 1999 de la SC A.E. SA Iaşi alcool rafinat în valoare de 154.667.940 lei, iar la data de 3 februarie 1999 alcool rafinat în valoare de 103.697.940 lei şi de a emite pentru plata contravalorii mărfii două file CEC fără acoperire, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

Fapta inculpatului de a primi de la inculpatul I.I. suma de 400 dolari SUA, pentru întocmirea, în calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale, a unor acte financiare (contract, facturi şi chitanţe) care nu exprimau operaţiuni reale, constituie infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.

Faţă de ambele infracţiuni s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, primul termen al acesteia constituindu-l condamnarea de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1576 din 23 decembrie 1997 a Judecătoriei Bârlad, executată doar parţial până la data comiterii faptelor deduse judecăţii aşa cum rezultă din fişa de cazier.

Nu s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., deoarece aceasta presupune falsificarea unui înscris oficial, or contractul, facturile şi chitanţele întocmite fictiv de către acesta împreună cu inculpatul I.I. sunt înscrisuri sub semnătură privată. Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat mai sus (la inculpatul I.I.) pentru ca faptei respective să i se schimbe încadrarea juridică în aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, trebuia să fi existat alterarea conţinutului actului în vreunul din modurile prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., care însă nu s-a realizat.

De aceea, inculpatul N.G.C. a fost achitat de sub învinuirea săvârşirii acestei din urmă infracţiuni.

Cu privire la infracţiunile de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., omisiunea înregistrării în contabilitate a veniturilor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, modificată, şi folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, instanţa a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale, împrejurare pusă în discuţie la termenul de judecată din 10 noiembrie 2009.

Astfel, s-a arătat că legea sancţionează infracţiunea prev. de art. 256 C. pen. cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani şi infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 3 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar nu depăşeşte 5 ani, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

Ţinând seama că infracţiunile au fost comise în perioada mai - iulie 1998, dată de la care se socotesc termenele de prescripţie, instanţa de fond a constatat că termenele de prescripţie de 7 ani şi 6 luni s-au împlinit în ianuarie 2006.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru aceste infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor.

Pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, complicitate la înşelăciune, respectiv luare de mită, s-a dispus condamnarea inculpaţilor, în privinţa cărora au fost reţinute aceste infracţiuni, la pedepse cu închisoarea potrivit dispozitivului sentinţei. La individualizarea pedepselor s-a ţinut seama de gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii, contextul şi modalitatea de comitere, prejudiciile cauzate, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale ale acestora cu excepţia inculpatului N.G. În temeiul art. 86¹, art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor (cu excepţia inculpatului N.G.) pe durata termenelor de încercare stabilite potrivit dispozitivului sentinţei, apreciind în raport de persoana inculpaţilor şi conduita acestora că şi fără executarea pedepsei ei nu vor mai comite fapte de natură penală, iar prezenta condamnare constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea conduitei.

S-a dispus ca pe durata termenelor de încercare, inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere stabilite, atrăgându-se totodată atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ şi 86⁵ C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor V.V.S., R.D. şi V.G. perioadele reţinerii şi arestării preventive.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.G.C., s-a dispus ca pedepsele aplicate acestuia să se contopească în cea mai grea.

S-a constatat că cele două infracţiuni pentru care acest inculpat a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care i s-au aplicat pedepsele de: 7 ani şi 6 luni închisoare (prin Sentinţa penală nr. 44/2002 a Tribunalului Vaslui) respectiv de 8 ani închisoare (prin Sentinţa penală nr. 197/2000 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 2024/2002 a Curţii Supreme de Justiţie), pedepse contopite prin Sentinţa penală nr. 49/2004 a Tribunalului Maramureş, instanţă care, prin aplicarea unui spor de 6 luni, a dispus executarea de către condamnat a pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare.

Cum din această pedeapsă inculpatul a executat mai mult decât durata pedepsei ce i s-a aplicat prin sentinţă, instanţa a reţinut că această pedeapsă este considerată executată integral.

Soluţionând latura civilă a cauzei instanţa de fond a reţinut că valoarea prejudiciului creat SC A. SA Iaşi prin livrarea unor produse farmaceutice în legătură cu care s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., respectiv a complicităţii la aceasta prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se ridică la suma de 4.926.760.365 lei.

Situaţia pe societăţi beneficiare se prezintă astfel: - SC Z.O. SRL Iaşi prin inculpata R.D. a ridicat medicamente în valoare de 1.511.582.864 lei;

- SC A.B. SRL Iaşi prin administratorul acesteia, inculpatul V.G., a ridicat medicamente în valoare totală de 1.357.691.035 lei, din care produse în valoare de 370.509.115 lei s-au livrat SC C.L. SRL Iaşi prin inculpatul M.A.;

- SC I.D. SRL Iaşi prin administratorul acesteia, inculpatul I.I., a ridicat medicamente în valoare de 1.371.960.789 lei;

- SC E.E. SRL Iaşi prin administratorul său, inculpatul G.D.M., a ridicat produse farmaceutice în valoare de 685.525.677 lei.

În legătură cu producerea acestui prejudiciu, potrivit stării de fapt prezentate, răspunderea civilă a inculpaţilor este antrenată astfel:

- V.V.S. pentru tot prejudiciul cauzat, în calitate de complice la infracţiunile de înşelăciune având ca autori pe inculpaţii: R.D., V.G., I.I. şi G.D.;

Inculpata R.D., pentru contravaloarea medicamentelor ridicate de SC Z.O. SRL Iaşi, ca autor, iar pentru cele livrate către SC A.B. SRL Iaşi, SC I.D. SRL Iaşi şi SC E.E. SRL Iaşi în calitate de complice la infracţiunile de înşelăciune comise de inculpaţii V.G., I.I. şi G.D. ca autori;

- inculpatul V.G., pentru contravaloarea medicamentelor ridicate de SC A.B. SRL Iaşi (în valoare de 987.181.920 lei) ca autor, iar pentru cele livrate către SC C.L. Iaşi (în valoare de 370.509.115 lei) în calitate de complice la infracţiunea de înşelăciune având ca autor pe inculpatul M.A.;

- inculpatul M.A., pentru contravaloarea medicamentelor ridicate de SC C.L. SRL Iaşi ca autor al infracţiunii de înşelăciune;

- inculpatul I.I., pentru contravaloarea medicamentelor ridicate de SC I.D. SRL Iaşi, în calitate de autor al infracţiunii de înşelăciune;

- inculpatul G.D.M. pentru contravaloarea medicamentelor ridicate pentru SC E.E. SRL Iaşi, ca autor al infracţiunii de înşelăciune.

În cauză s-a constituit parte civilă SC A. SA Iaşi împotriva inculpaţilor şi a societăţilor comerciale beneficiare ale produselor farmaceutice livrate, acestea din urmă fiind introduse în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente.

De menţionat că SC C.L. Iaşi - având ca administrator pe inculpatul M.A. nu a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente, deoarece aşa cum rezultă din starea de fapt reţinută de instanţă, scriptic, produsele care au fost efectiv ridicate de aceasta, pe baza actelor de livrare emise de SC A. SA Iaşi, apar ca fiind livrate către SC A.B. SRL Iaşi.

Înainte de sesizarea instanţei cu infracţiunile comise de inculpaţi, SC A. SA Iaşi a acţionat în judecată toate cele patru societăţi comerciale beneficiare, obţinând hotărâri judecătoreşti de obligare a acestora atât la plata contravalorii medicamentelor livrate şi neachitate, cât şi a penalităţilor de întârziere calculate potrivit contractelor economice (încheiate ulterior cu acestea) şi a cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea litigiilor comerciale respective.

Aşa cum rezultă din Adresa din 25 februarie 2005 emisă de SC A. SA Iaşi, din contravaloarea medicamentelor ridicate pe seama celor patru societăţi comerciale sus-menţionate, au rămas nerecuperate următoarele sume:

- SC A.B. SRL Iaşi - 1.227.691.035 lei -122.769,10 lei (din totalul de 1.357.691.035 lei, compus din 987.181.920 lei, ridicat efectiv de această societate prin inculpatul V.G. şi 370.509.115 lei livrat către SC C.L. SRL prin inculpatul M.A.);

De menţionat că inculpatul M.A. a achitat către SC A. SA Iaşi, în cursul urmăririi penale, suma de 100.000.000 lei, astfel din suma de 1.227.691.035 lei, acesta răspunde doar pentru 270.509.115 lei (27.050,91 lei) în solidar cu inculpatul V.G.;

- SC E.E. SRL Iaşi 670.525.677 lei - 67.052,56 lei (din totalul de 685.525.677 lei).

Prejudiciile cauzate prin livrarea medicamentelor către SC Z.O. SRL Iaşi administrată de inculpata R.D. în sumă de 1.511.582.864 lei (151.158,28 lei), precum şi prin ridicarea medicamentelor de către SC I.D. SRL Iaşi, administrată de inculpatul I.I., în sumă de 1.371.960.789 lei (137.196,07 lei) s-au recuperat în întregime. Cu privire la această ultimă societate, întrucât din adresa de la fila 50 rezultă că a fost radiată, s-a omis citarea ei pe parcursul judecăţii.

Faţă de această situaţie, instanţa de fond a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor către SC A. SA Iaşi astfel:

- pe V.G., V.V.S. şi R.D., în solidar la plata sumei de 122.769,10 lei, din care pentru suma de 27.050,91 lei şi pe inculpatul M.A. (în solidar);

- pe inculpatul G.D.M. în solidar cu inculpaţii V.V.S. şi R.D. la 67.052,56 lei.

Pentru ambele sume inculpaţii au fost obligaţi şi la plata dobânzilor legale aferente, cu începere de la scadenţa plăţilor până la achitarea integrală a prejudiciilor.

Instanţa de fond a omis obligarea la plata despăgubirilor în solidar cu inculpaţii, a părţilor civilmente responsabile având în vedere că faţă de acestea SC A. SA a ales calea acţiunii civile (comerciale), unde a pretins şi obţinut obligarea lor atât la plata contravalorii produselor livrate, cât şi a penalităţilor de întârziere calculate (potrivit contractelor economice care au fost încheiate ulterior) şi cheltuielilor de judecată ocazionate, având deci un titlu executoriu faţă de aceşti agenţi economici.

Prin fapta inculpatului N.G., aşa cum s-a arătat în considerentele sentinţei s-a cauzat părţii civile SC A.A. SA Iaşi un prejudiciu total de 258.365.500 lei (154.667.940 lei + 103.697.560 lei) reprezentând contravaloarea alcoolului rafinat ridicat, pentru plata căreia a emis cele două CEC-uri fără acoperire.

Acest prejudiciu a rămas în totalitate nerecuperat, astfel societatea păgubită s-a constituit parte civilă în cauză cu suma sus-menţionată.

În consecinţă, tribunalul a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL Tecuci, la plata sumei de 25.836,55 lei şi a dobânzilor legale aferente, ce se vor calcula de la scadenţa plăţii până la completa dezdăunare.

În cauză s-a constituit parte civilă şi R.A.T.C. Iaşi, prejudiciul cauzat prin infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., constând în folosirea de către inculpata R.D. a unei autorizaţii de control şi călătorie pe mijloacele de transport în comun aparţinând acestei unităţi, pentru anul 1997.

Iniţial s-au solicitat despăgubiri în sumă de 371.000 lei reprezentând contravaloarea unui abonament liber în valoare de 90.000 lei, sumă care a fost reactualizată în funcţie de indicele preţului de consum, iar apoi suma de 3.285.116 lei, reprezentând valoarea unui abonament pe anul 1997 (suma de 798.400 lei) aşa cum rezultă din Adresa din 6 octombrie 2003 şi anexele acesteia reactualizată.

Având în vedere că pentru săvârşirea acestei infracţiuni inculpata R.D. a fost achitată, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a respins acţiunea civilă a părţii civile sus-menţionate, ca inadmisibilă.

La întreaga judecare a cauzei s-a avut în vedere că rejudecarea cauzei s-a dispus ca urmare a admiterii apelurilor declarate doar de inculpaţi, împrejurare în care s-a reţinut că nu se poate crea acestora o situaţie mai grea, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen., art. 372 alin. (2) şi art. 373 C. proc. pen. Din această perspectivă şi administrarea unor probe cu privire la infracţiunile pentru care inculpaţii au fost achitaţi a fost apreciată ca inutilă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpaţii cu privire la care s-a dispus condamnarea au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare, inculpatul N.G.C. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, potrivit dispozitivului sentinţei pronunţate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii R.D., I.I.C. şi M.A., cu toţii criticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

Inculpata R.D. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), b), d) C. pen. sub aspectul comiterii infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prev. şi ped. de art. 26, 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

În motivarea apelului inculpata R.D. a arătat că s-a dispus achitarea sa pentru comiterea infracţiunii de fals, că nu este dovedită participaţia sa la falsificarea comenzilor de medicamente ori folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace de inducere în eroare astfel că în lipsa folosirii vreunui mijloc dolosiv la încheierea contractelor, existenţa infracţiunii de înşelăciune nu poate fi reţinută nici în forma autoratului, nici în cea a complicităţii. Mai arată că în cauză s-a efectuat o expertiză de unde reiese că nu poate fi vorba despre un prejudiciu creat de partea responsabilă civilmente SC Z.Z. SA la SC A. SA Iaşi, ci despre neplata unei datorii la termen, că simpla neexecutare a unei obligaţii dintr-o convenţie civilă nu are caracter penal şi că datoria a fost achitată integral. Cu privire la infracţiunea de complicitate la înşelăciune, respectiv presupusul ajutor pe care l-ar fi dat la ridicarea unor cantităţi de medicamente către SC A.B. SRL şi SC E.E. SRL, acest ajutor nu a fost dovedit şi de asemenea nu s-a dovedit faptul că inculpata ar fi avut vreun beneficiu.

Inculpaţii I.I. şi M.A. au criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică.

Ambii inculpaţi au invocat nemotivarea sentinţei instanţei de fond din perspectiva reluării de către prima instanţă a aspectelor celor mai importante din motivarea primei soluţii de condamnare care a fost casată de Curtea de Apel Cluj, consecinţa fiind aceea că inculpaţii nu au avut parte de o judecată efectivă.

Inculpatul I.I. a invocat şi faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat şi nu a analizat una din infracţiunile pentru care a fost reţinută în actul de inculpare cu referire la infracţiunea de fals intelectual descrisă în rechizitoriu, fapta constând în aceea că ar fi folosit o comandă pentru a ridica medicamente cunoscând că aceasta este falsificată. S-a invocat faptul că analiza acestei infracţiuni ar fi condus instanţa la concluzia că această comandă nu reprezintă un act care să aibă vreo forţă juridică deosebită pentru că este o simplă foaie de hârtie pe care reprezentanţii societăţii o completau cu tipurile de medicamente şi cantităţile dorite, iar ulterior acestei comenzi se întocmeau facturi şi contracte comerciale. Ca atare, faptul că a existat sau nu în anumite situaţii, în ceea ce priveşte pe ceilalţi inculpaţi, o semnătură care aparţinea juristului sau reprezentantului de la compartimentul desfacere, nu are nicio importanţă faţă de derularea ulterioară a relaţiilor comerciale.

Acelaşi inculpat a mai invocat greşita reţinere de către instanţa de fond a unui raport de expertiză care vizează o altă societate aparţinând altui inculpat din cauză, dar a fost invocată ca probă în dovedirea comiterii infracţiunii de înşelăciune.

Ambii inculpaţi I.I. şi M.A. au invocat faptul că au fost condamnaţi pentru alte infracţiuni decât cele pentru care au fost trimişi în judecată deoarece în actul de sesizare nu se menţionează ca mod de operare că aceştia ar fi ridicat medicamente pe baza unei comenzi, cu intenţia de a nu face plata contravalorii la termen şi nu s-a adus nicio probă care să răstoarne o situaţie care a fost descrisă iniţial în rechizitoriu şi care să poată să atragă condamnarea inculpaţilor.

Inculpatul I.I. a invocat, în subsidiar, incidenţa art. 74¹ alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 13 C. pen., dat fiind faptul că pe parcursul judecării cauzei a fost în vigoare acest articol care reprezintă o cauză de nepedepsire şi că a recuperat integral prejudiciul care, la data când a făcut plata integrală a contravalorii medicamentelor, se situa sub 50 mii euro.

În final, ambii inculpaţi au solicitat modificarea modalităţii de executare a pedepselor aplicate invocând faptul că suspendarea sub supraveghere a executării nu se justifică având în vedere că parcursul celor 14 ani de când se judeca cauza inculpaţii nu au mai săvârşit alte fapte penale şi nu au mai avut incidenţe cu legea penală, astfel că suspendarea condiţionată a executării pedepsei constituie o modalitate justă de individualizare a executării sancţiunii penale.

Prin Decizia penală nr. 57/A din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul I.I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Maramureş pe care a desfiinţat-o cu privire la soluţia adoptată în legătură cu infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. rap. la art. 74¹ C. pen. s-a încetat procesul penal faţă sus-numitul inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului I.I.C. măsura administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei conform art. 91 lit. c). pen. rap. la art. 74¹ alin. (2) C. pen.

S-a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate. S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.D. şi M.A. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a efectuat o cercetare judecătorească laborioasă, administrând în mod direct şi nemijlocit probe noi procedând şi la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că apelanţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora.

Curtea şi-a însuşit în întregime argumentaţia instanţei de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei).

Critica vizând nemotivarea sentinţei atacate nu a fost primită deoarece s-a apreciat că instanţa de fond a motivat soluţia atacată, că au fost analizate şi s-a răspuns solicitărilor inculpaţilor, prezentând motive suficiente pentru a permite instanţei de control verificarea lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art. 6 parag. 1 din Convenţie obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument şi că aprecierea îndeplinirii obligaţiei de a motiva ce rezultă din art. 6 al Convenţiei poate fi determinată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze (cauza Boldea contra României). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că obligaţia instanţei de a motiva hotărârea pronunţată este aceea de a demonstra părţilor că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).

Astfel, s-a arătat că prima instanţă a indicat faţă de fiecare inculpat faptele pentru care au fost trimişi în judecată, au fost enumerate actele materiale reţinute în sarcina fiecăruia şi cele care au fost înlăturate, probele pe care s-au întemeiat concluziile instanţei, precum şi temeiurile de drept care susţin concluziile adoptate.

Critica vizând preluarea de către instanţa de fond a motivelor reţinute printr-o sentinţă anterioară care a fost desfiinţată de către instanţa de control judiciar a fost respinsă, Curtea apreciind că acest fapt nu poate constitui fundament pentru a se considera că sentinţa atacată este nemotivată atât prin prisma argumentelor arătate, dar şi pe considerentul că atâta timp cât în urma rejudecării starea de fapt nu a suferit modificări, identitatea de argumentaţie este una firească şi o consecinţă a concluziilor decurgând din probele cauzei care au fost supuse analizei proprii a instanţei de fond.

Referitor la motivul invocat de inculpatul I.I. vizând omisiunea pronunţării asupra unei fapte de fals intelectual reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, Curtea a reţinut că potrivit art. 263 C. proc. pen., rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată şi sesizarea instanţei de judecată trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, şi trebuie să cuprindă pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203 C. proc. pen., datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată. În plus, potrivit art. 317 C. proc. pen., "obiectul judecăţii se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei".

În acest sens, s-a reţinut că la fila 16 a actului de sesizare este descrisă comiterea de către inculpatul I.I. şi a unei a doua infracţiuni de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. constând în folosirea unei comenzi false în vederea ridicării de medicamente, însă prin dispozitivul actului de sesizare trimiterea în judecată a acestui inculpat s-a dispus doar pentru o singură infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

Mai mult, în cauză, cu ocazia primei judecăţi nu s-a solicitat extinderea procesului penal şi pentru această faptă şi atâta timp cât doar inculpaţii au exercitat căi de atac, iar sentinţa atacată a fost pronunţată tot ca urmare a exercitării apelului de către aceiaşi inculpaţi, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile legale arătate, dar şi de art. 372 C. proc. pen. privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac.

Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, Curtea a reţinut că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure şi certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a da eficienţă principiului "in dubio pro reo" care constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materialul probaţiunii.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecăţii, Curtea a observat că instanţa de fond în mod corect a stabilit că în cauză există probe indubitabile în sensul comiterii infracţiunii de înşelăciune.

S-a arătat că, potrivit art. 215 C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. La fel, există înşelăciune prin inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de înşelăciune este necesară intenţia directă, respectiv făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere o doreşte.

În speţă, această componentă a laturii subiective a fost probată. În speţă, inculpaţii, prin ascunderea dolosivă a faptului că societăţile comerciale administrate de către aceştia nu dispun de lichidităţi şi fonduri băneşti, direct sau indirect, prin intermediul altor persoane, au încheiat contracte de furnizare de medicamente cu partea civilă în scopul dobândirii unui folos material injust rezultând din aceea că nu aveau o aprobare valabilă a comenzilor (fiind falsificată semnătura factorului decident sau a cantităţilor solicitate), iar ulterior au procedat la revânzarea produselor achiziţionate (uneori la preţul de achiziţie sau sub această valoare) şi însuşirea sumelor de bani ori folosirea acestora în derularea altor activităţi comerciale, fără a achita preţul vânzătorului.

S-a apreciat evident faptul că inculpaţii au indus în eroare partea civilă asupra unui aspect esenţial în formarea conştiinţei şi voinţei sale de a contracta, atât în momentul încheierii contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia, prin ascunderea situaţiei financiare a firmelor şi susţinerea bunei-credinţe în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, modalitate care este cunoscută în doctrină ca "dol prin reticenţă", fapt care dacă ar fi fost cunoscut de către vânzător, la momentul încheierii contractului sau pe parcursul executării acestuia, nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Nu a fost reţinută apărarea potrivit căreia faţă de inculpatul I.I. s-ar fi reţinut ca probă de vinovăţie o expertiză care vizează un alt inculpat (cu referire la inculpatul G.) deoarece între cei doi s-a realizat o colaborare infracţională, respectiv produsele farmaceutice preluate de inculpatul I. au fost predate inculpatului G. pentru revânzare astfel că proba expertizei vine să susţină activitatea ambilor.

Cu privire la conţinutul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, Curtea a observat că instanţa de fond nu a reţinut altă modalitate de comitere a acestei fapte decât cea descrisă în considerentele şi dispozitivul actului de sesizare, critica potrivit căreia inculpaţii apelanţi ar fi fost condamnaţi pentru altă faptă decât cea pentru care au fost trimişi în judecată fiind nefondată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii R.D. şi M.A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Inculpata R.D. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (3 fapte), întrucât faptele nu există.

A menţionat faptul că neexecutarea unei obligaţii ce decurge dintr-un contract civil nu are caracter penal.

În subsidiar, a susţinut că în situaţia în care se va aprecia că din actele dosarului rezultă vinovăţia sa, solicită reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei, menţinerea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., care reglementează instituţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul M.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen.

A susţinut că în cauza dedusă judecăţii instanţele nu s-au pronunţat pe probe esenţiale. În ceea ce ce-l priveşte, în mod greşit s-a dispus condamnarea pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, fiind o situaţie delicată care a apărut la momentul în care a fost audiat în calitate de martor, reţinându-se că l-ar fi ajutat pe inculpatul V.G. prin înmânarea unei comenzi în alb pe care acesta a folosit-o la ridicarea de medicamente.

A învederat că de asemenea, în mod greşit a fost condamnat pentru comiterea unor alte fapte. Nu s-a adus nicio probă care să răstoarne o situaţie care a fost descrisă iniţial în rechizitoriu şi care să poată să atragă condamnarea sa.

A mai arătat că, în situaţia în care nu va fi primit primul motiv de recurs, solicită achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., întrucât faptele nu există.

Recursul declarat de inculpata R.D. este nefondat.

Recursul declarat de inculpatul M.A. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Examinând hotărârea atacată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de fiecare recurent inculpat, dar şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la criticile formulate de inculpaţii R.D. şi M.A. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., se impune a face unele precizări din perspectiva invocării acestui motiv de casare.

Este de esenţa recursului faptul că acesta nu declanşează un control asupra fondului cauzei. Instanţa de recurs controlează doar dacă s-a aplicat corect dreptul la faptele constatate de instanţa de fond.

Astfel, motivele recursului nu pot consta în erori de fapt (errores facti), cu excepţia erorii grave, ci numai în erori de drept (errores juris).

Cu toate acestea, instanţa de recurs mai controlează şi dacă faptele au fost constatate de către instanţa de fond cu respectarea regulilor de drept material sau formal.

Chestiunea dacă un fapt este constatat conform legii este, de regulă, o chestiune de drept, întrucât priveşte încadrarea juridică dată faptei săvârşite. Dar aceeaşi chestiune poate fi privită şi ca una de fapt.

Eroarea gravă de fapt, pentru a constitui motiv de casare, trebuie să rezulte din situaţia dosarului, privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se sprijină, în esenţă, pe contrarietatea evidentă şi necontroversată între conţinutul lucrărilor dosarului şi considerentele hotărârii criticate.

Aşa fiind, atunci când se invocă acest motiv de casare trebuie să se indice instanţei de recurs piesa dosarului, a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond ori al cărui cuprins a redat contrar ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

În principiu, instanţa de recurs verifică respectarea legii la judecarea cauzei de către instanţa de fond, luând în considerare situaţia de fapt pe care aceasta a reţinut-o prin propria apreciere dată probelor administrate.

În reglementarea recursului nu se prevede pentru instanţa de recurs dreptul de a da o nouă apreciere probelor.

În considerarea aspectelor menţionate, examinând criticile formulate de inculpaţii R.D. şi M.A. circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., instanţa reţine că acestea sunt neîntemeiate.

Din materialul probator judicios administrat, coroborat şi analizat în cauză, rezultă neîndoios că starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi însuşită ca atare de instanţa de prim control judiciar este conformă activităţii infracţionale desfăşurate de inculpata R.D.

Aceasta, în calitate de administrator la SC Z.O. SRL Iaşi, specializată în achiziţionarea, depozitarea şi intermedierea vânzării de medicamente, în luna aprilie - mai 1998, întrucât societatea sus-menţionată nu avea fonduri băneşti în cont şi nici lichidităţi, având de efectuat şi o serie de plăţi la parteneri cu care avea în derulare diferite contracte, s-a hotărât să ridice diferite cantităţi de medicamente de la SC A. SA Iaşi, iar banii obţinuţi din valorificarea acestora să-i folosească în derularea altor contracte.

În acest scop, în luna mai 1998 inculpata R.D. l-a contactat pe inculpatul V.V.S., un mai vechi cunoscut al său, care în perioada respectivă îndeplinea funcţia de consilier juridic principal la SC A. SA Iaşi, pe care l-a rugat să o ajute în obţinerea aprobării conducerii societăţii respective, în vederea ridicării medicamentelor enumerate în comanda din 25 mai 1998.

Anterior acestei date, inculpata R.D. a desfăşurat tratative precontractuale cu SC M.P.E. SRL Bucureşti, administrată de numitul D.N. cu care, la data de 25 mai 1998, a încheiat un contract de intermediere pentru revânzarea produselor farmaceutice ce urmau a fi ridicate de la SC A. SA.

Primind comanda, inculpatul V.V.S. s-a prezentat cu aceasta la directorul tehnic C.M. şi relatându-i că îndeplineşte condiţiile de legalitate, i-a solicitat să o semneze.

Aşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, directorul C.M. a pus rezoluţia "Desfacere, se aprobă cu plata la maximum 10 zile".

Cu acea ocazie, inculpatul V.V.S. a prezentat directorului C.M. o comandă nedatată pentru cantitatea de 200.000 bucăţi ivermectrină (produs veterinar) pe care s-a pus rezoluţia "se aprobă - dispoziţie de plată, maximul 60 zile", dar persoane rămase neidentificate au radiat termenul de 60 zile, precum şi ultima cifră, "0" din cantitatea de 200.000 bucăţi, rezultând astfel cantitatea de "20.000 buc".

În mod similar, la data de 23 iunie 1998, inculpata R.D. a prezentat inculpatului V.V.S. o nouă comandă pentru achiziţionarea unor medicamente, în sortimentele şi cantităţile menţionate într-o anexă. Inculpatul V. nu a mai prezentat comanda la conducerea SC A. SA Iaşi şi falsificând semnătura directorului general s-a deplasat cu inculpata R.D. pentru ridicarea medicamentelor, ocazie cu care anexa a fost modificată în sensul că s-au adăugat 2.000 buc. unguent pentru acnee, în valoare de 292.500 lei.

Pe baza acestor comenzi inculpata R.D., în perioada 4 iunie 1998 - 9 iulie 1998, a obţinut de la SC A. SA Iaşi pentru SC Z.O. SRL Iaşi, produse farmaceutice în valoare totală de 1.511.882.864 lei, pentru care au fost emise facturile cu nr. AA, BB, CC, DD, EE, FF, GG, HH, II şi JJ.

Din expertiza contabilă efectuată rezultă că SC Z.O. SRL Iaşi, la data de 31 mai 1998, avea un disponibil în cont de numai 189.678 lei, iar din suma totală de 407.000.000 lei încasată de la SC M.P.E. SRL Bucureşti în perioada 1 iunie 1998 - 7 octombrie 1998, a achitat la SC A. SA Iaşi doar suma de 60.000.000 lei (respectiv 10.000.000 lei la data de 28 septembrie 1998 şi 50.000.000 lei la data de 14 octombrie 1998).

După câteva zile de la livrarea produselor farmaceutice către SC Z.O. SRL Iaşi, inculpata R.D. a dat inculpatului V.V.S. pentru "serviciile aduse" suma de 2.000.000 lei.

În derularea unor contracte economice pe parcursul desfăşurării activităţii sale de administrator, inculpata R.D. a cunoscut şi pe inculpaţii I.I.C., V.G. şi G.D.M., administratori de societăţi comerciale, cărora fie direct, fie prin intermediul primului, le-a propus să achiziţioneze medicamente de la SC A. SA Iaşi, propunere care, evident, a fost acceptată.

Inculpatul V.G., administrator la SC A.C. SRL Iaşi, dorind să achiziţioneze produse farmaceutice de la SC A. SA Iaşi, a întocmit o comandă prin care a solicitat un număr de 12 sortimente de medicamente, pe care a pus rezoluţia "se aprobă - 30 iunie 1998".

Această comandă a fost prezentată de către inculpata R.D. inculpatului V.V.S., care a falsificat semnătura conducerii SC A. SA Iaşi, după care, cu inculpata, s-a deplasat la Serviciul Desfacere şi a rugat pe şeful serviciului, martorul C.M., să livreze medicamentele solicitate.

Urmare a implicării sale în obţinerea medicamentelor de pe comanda respectivă, inculpatul V.V.S. a primit de a inculpata R.D. suma de 2.000.000 lei.

La data de 14 iulie 1998 inculpatul V.G. a luat legătura cu inculpatul M.A., administrator la SC C.L. SRL Iaşi, de la care a aflat că anterior ridicase o serie de medicamente de la SC A. SA Iaşi pe care nu le achitase, situaţie în care societatea producătoare a refuzat să-i livreze alte produse farmaceutice.

În această împrejurare, cei doi s-au înţeles ca medicamentele să fie ridicate de inculpatul V.G. pentru SC A.B. SRL, în mod formal, în realitate beneficiarul să fie SC C.L. SRL Iaşi, iar recepţia lor să fie făcută efectiv de către inculpatul M.A.

Astfel, inculpatul V.G. a preluat comanda, întocmită iniţial de SC C.L. SRL Iaşi, a trecut denumirea societăţii administrate de el - SC A.B. SRL Iaşi - şi data de 14 iulie 1998, precum şi rezoluţia "se aprobă comenzile".

Comanda astfel falsificată, precum şi anexa acesteia intitulată "continuare la comandă" au fost transmise inculpatei R.D., care la rândul ei le-a dat inculpatului V.V.S., care a falsificat semnătura conducerii.

Inculpatul M.A. a ridicat medicamentele trecute în comenzi, iar apoi s-au întocmit documente de livrare de la SC A.B. SRL Iaşi la SC C.L. SRL Iaşi.

Pentru ajutorul dat în acest caz, inculpata R.D. a dat inculpatului V.V.S. suma de 1.000.000 lei.

Aflând despre efectuarea acestei plăţi, inculpatul V.G. i-a pus în vedere să nu mai plătească la SC A. Iaşi, iar restul plăţii să-i fie făcut lui.

Din această cauză, inculpatul M.A. nu a mai achitat diferenţa de 270.509.115 lei la SC A. SA Iaşi.

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi împreună cu inculpatul G.D.M., probele administrate în cauză relevă următoarele:

Inculpatul G.D.M., administrator la SC E.E. SRL Iaşi, în ultima decadă a lunii iunie 1998, a întocmit o comandă fără dată pentru achiziţionarea unui număr de 11 sortimente de medicamente de la SC A. SA Iaşi, deşi potrivit statutului societăţii nu putea comercializa medicamente.

Prin intermediul inculpatului I.I., comanda a fost transmisă inculpatei R.D., care la rândul ei a prezentat-o inculpatului V.V.S., care a semnat în fals conducerea SC A. SA Iaşi şi după ce s-au deplasat la Serviciul desfacere, au fost livrate toate medicamentele din comandă, plata urmând să se facă în 30 - 60 zile.

Pentru medicamentele livrate, în valoare totală de 685.525.677 lei, s-au emis 2 facturi fiscale, respectiv nr. LL în valoare de 565.224.887 lei şi nr. MM în valoare de 120.300.690 lei.

Preţul produselor nu s-a achitat, motiv pentru care SC A. SA Iaşi a înştiinţat cumpărătorul să achite suma datorată, inculpatul G.D.M. obligându-se să plătească, până la data de 20 august 1998, suma de 50.000.000 lei, iar diferenţa până la 29 septembrie 1998.

Angajamentul astfel asumat nu a fost respectat de inculpat întrucât medicamentele ridicate au fost valorificate prin intermediul unor societăţi comerciale cu care acesta avea încheiate contracte de asociere în participaţiune. Cu toate că acestea i-au achitat întreaga sumă, inculpatul nu a achitat din valoarea produselor farmaceutice ridicate de la SC A. SA Iaşi, decât suma de 15.000.000 lei, diferenţa de 670.525.677 lei rămânând neachitată.

În aceste condiţii pentru serviciul făcut, inculpatul V.V.S. a primit de la inculpata R.D. suma de 2.000.000 lei.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că în perioada octombrie 1998 - ianuarie 1999 inculpatul a cumpărat ordine de compensare tip RENEL, în sumă de 746.977.533 lei pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, şi că SC E.E. Iaşi nu a întocmit evidenţa contabilă şi nu a depus declaraţia de impunere şi nici deconturi TVA.

Cu privire la aceste aspecte, instanţa a făcut referire cu ocazia încadrării în drept a faptelor inculpatului G.D.M.

În desfăşurarea activităţii infracţionale, în luna iunie 1998, inculpata R.D. a vizitat la sediul SC I.D. SRL Iaşi pe administratorul acesteia, inculpatul I.I., căruia i-a propus să întocmească o notă de comandă pentru mai multe medicamente ce se găseau în stoc la SC A. SA Iaşi.

Inculpatul a fost de acord şi a întocmit o comandă pentru ridicarea unor medicamente, act pe care l-a predat inculpatei, iar aceasta la rândul ei, l-a prezentat inculpatului V.V.S. şi după ce acesta a semnat în fals pe directorul societăţii, a transmis actul la Serviciul Desfacere pentru a se face livrarea medicamentelor, menţionându-se că plata se face în 30 - 60 zile.

Întreaga cantitate de medicamente s-a valorificat cu acelaşi preţ, fără a se urmări un profit real, ci doar încasarea preţului care să fie folosit apoi în alte afaceri.

Pentru serviciul făcut de inculpatul V.V.S., inculpata R.D. i-a dat acestuia suma de 1.000.000 lei.

Toate medicamentele ridicate de la SC A. SA Iaşi au fost predate inculpatului G.D., care eşalonat a achitat inculpatului I.I. sume cuprinse între 40 - 45 milioane lei, pe care acesta le-a rulat în alte afaceri.

Întrucât la un moment dat inculpatul G.D.M. a susţinut că nu mai poate valorifica medicamentele, inculpatul I.I. le-a ridicat de la acesta şi le-a livrat la SC T. Bucureşti; această unitate, după ce a distribuit medicamentele altor unităţi spre valorificare, a achitat inculpatului aproximativ 200.000.000 lei.

Inculpatul I.I., în loc ca sumele rezultate din vânzarea medicamentelor, de aproximativ 1.000.000.000 lei, să le vireze în contul SC A. SA Iaşi, a folosit aceste sume în derularea altor contracte cu alţi parteneri. În acest demers, inculpatul a dat un avans de 145.000.000 lei pentru achiziţii de cherestea către numitul M.M.I. precum şi suma de 160.000.000 lei avans pentru achiziţionarea de încălţăminte de la SC C.H. SRL Vaslui, sume pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii. Tot astfel, în vara anului 1998, inculpatul I.I. a scos din fondurile societăţii, fără a înregistra în contabilitate, suma de 750.000.000 lei, pentru achiziţionarea de telefoane celulare.

În condiţiile arătate, cei doi au încheiat Contractul din 4 decembrie 1998 (în realitate actul s-a încheiat în ianuarie 1999) prin care se atestă nereal faptul că SC I.D. SRL Iaşi a cumpărat de la SC A.C. SRL 4 transformatoare de locomotivă import Germania, în valoare de 829.000.000 lei. În acest scop au fost emise 4 facturi, un număr de 27 chitanţe şi anexe de contract fictive, toate atestând, nereal, că inculpatul I.I. a achitat suma de 829.000.000 lei către SC A.C. SRL Tecuci.

În acelaşi scop, inculpatul I.I. a întocmit în fals procese-verbale, atestând că a împrumutat SC I.D. SRL Iaşi cu diferite sume de bani.

Pentru serviciile făcute de către inculpatul N.G.C., inculpatul I.I. a susţinut că i-ar fi dat suma de 2.000 dolari SUA, acesta recunoscând însă primirea sumei de numai 400 dolari SUA.

Pentru inculpata R.D., instanţa a reţinut în mod corect că fapta acesteia de a ridica de la SC A. SA Iaşi pe baza unor comenzi falsificate, medicamente în valoare de 1.511.582.864 lei pentru SC Z.O. SRL Iaşi, cu scopul de a nu face plata acestora şi folosind sumele obţinute în derularea altor contracte, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste condiţii, instanţa a procedat în mod just la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (59 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., determinat de modificarea adusă dispoziţiilor art. 146 C. pen. prin Legea nr. 456 din 25 iunie 2001 şi apoi prin Legea nr. 278/2006.

Tot astfel, fapta inculpatei care prin prezentarea mai multor comenzi la inculpatul V.V.S., iar apoi la Serviciul desfacere din cadrul SC A. SA Iaşi, a ajutat la ridicarea unor cantităţi de medicamente de către SC A.B. SRL Iaşi (în valoare de 1.357.691.035 lei), SC I.D. SRL Iaşi (în valoare de 1.371.960.789 lei) şi SC E.E. SRL Iaşi (în valoare de 685.525.677 lei) a căror contravaloare nu a fost achitată decât parţial şi după termenele stipulate, cauzându-se astfel societăţii furnizoare prejudiciile sus-menţionate, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. în raport de fiecare societate comercială beneficiară în parte (trei fapte).

Astfel, pentru aspectele menţionate în considerente, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor dintr-o singură complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracţiuni de complicitate la înşelăciune prev. art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, instanţa de prim control judiciar a reţinut că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure şi certe.

Este neîndoios că atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a da eficienţă principiului "in dubio pro reo" care constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materialul probaţiunii.

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecăţii, se constată că instanţele de fond şi apel în mod corect au stabilit că în cauză există probe indubitabile, în sensul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Potrivit art. 215 C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

De asemenea, există înşelăciune prin inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

În speţă, latura subiectivă a infracţiunii menţionate a fost probată.

Inculpaţii, prin ascunderea dolosivă a faptului că societăţile comerciale administrate de către aceştia nu dispun de lichidităţi şi fonduri băneşti, direct sau indirect, prin intermediul altor persoane, au încheiat contracte de furnizare de medicamente cu partea civilă în scopul dobândirii unui folos material injust rezultând din aceea că nu aveau o aprobare valabilă a comenzilor, iar ulterior au procedat la revânzarea produselor achiziţionate şi însuşirea sumelor de bani ori folosirea acestora în derularea altor activităţi comerciale, fără a achita preţul vânzătorului.

Este evident că inculpaţii au indus în eroare partea civilă asupra unui aspect esenţial în formarea conştiinţei şi voinţei sale de a contracta, atât în momentul încheierii contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia, prin ascunderea situaţiei financiare a firmelor şi susţinerea bunei-credinţe în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, modalitate care este cunoscută în doctrină ca "dol prin reticenţă", fapt care dacă ar fi fost cunoscut de către vânzător, la momentul încheierii contractului sau pe parcursul executării acestuia, nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

În mod corect, nu s-a reţinut apărarea potrivit căreia faţă de inculpatul I.I. s-ar fi reţinut ca probă de vinovăţie o expertiză care vizează un alt inculpat (cu referire la inculpatul G.) deoarece între cei doi s-a realizat o colaborare infracţională, respectiv produsele farmaceutice preluate de inculpatul I. au fost predate inculpatului G. pentru revânzare, astfel că proba expertizei vine să susţină activitatea ambilor.

Cu privire la conţinutul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, este de observat că instanţele nu au reţinut altă modalitate de comitere a acestei fapte decât cea descrisă în considerentele şi dispozitivul actului de sesizare, critică potrivit căreia inculpaţii ar fi fost condamnaţi pentru altă faptă decât cea pentru care au fost trimişi în judecată, fiind nefondată.

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpata R.D. fiind cea corectă, circumscrisă stării de fapt judicios stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză nu se poate dispune achitarea inculpaţilor în baza temeiului legal invocat - art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpata R.D.

Cu privire la individualizarea executării pedepselor, Înalta Curte reţine că potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancţiunea penală aplicată inculpatei, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen., evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatei, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acesteia, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare.

În acest context, nu poate fi omisă modalitatea de operare, valoarea ridicată a prejudiciului care este doar parţial recuperat şi impactul negativ asupra onestităţii care trebuie să guverneze mediul de afaceri.

Înalta Curte consideră că aspectele invocate de inculpată au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea sancţiunilor sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunilor comise, condiţiilor concrete în care s-au produs, dar şi totalităţii urmărilor faptelor, astfel că nu se impune a se da o eficienţă mai mare acestora.

Pentru aceste motive, Curtea consideră că pedepsele stabilite de către instanţa de fond, ca şi cuantum şi modalitate de executare, sunt juste şi proporţionale, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, scopul preventiv al sancţiunii şi că vor contribui la conştientizarea consecinţelor faptelor, în vederea unei reinserţii sociale reale a inculpatei.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpatul M.A., criticile formulate în considerarea acestui motiv de recurs sunt neîntemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Cazul de casare invocat constă aşadar în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale părţilor, de natură să le garanteze drepturile şi să le influenţeze soluţia procesului.

Cererile trebuie să fie însă formulate cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa să omită a se pronunţa asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele.

Pentru a opera acest caz de casare, legea mai pretinde ca cererile esenţiale ale părţilor, de natură să garanteze drepturile lor, să fie de natură să influenţeze soluţia procesului, adică cererea să fie de aşa natură încât să se poată aprecia că, dacă s-ar fi admis, s-ar fi schimbat soluţia cauzei.

Or, în cauză, critica formulată de recurenţii inculpaţi referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea privind valabilitatea mijloacelor de probă efectuate, în speţă, actele premergătoare, nu răspunde exigenţelor impuse de textul legal invocat.

Contrar susţinerilor formulate în acest sens, instanţele s-au pronunţat cu privire la aceste cereri motivând în considerente dispoziţia de respingere a cererii de restituire a cauzei la procuror.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat M.A., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat.

Verificând modul în care s-a individualizat sancţiunea penală aplicată inculpatului M.A. se constată că s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului M.A., apreciază că scopul preventiv al sancţiunii, aşa cum este reglementat în art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., având în vedere că pe parcursul celor 14 ani de când se judecă cauza inculpatul nu a mai săvârşit alte fapte penale şi nu a mai avut incidenţe cu legea penală.

Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a casa în parte decizia atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia sub aspectul modalităţii de executare, a face aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., menţinând restul dispoziţiilor deciziei recurate.

În baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata R.D. împotriva aceleiaşi decizii.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează, în parte, atât decizia penală atacată, cât şi Sentinţa penală nr. 23 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Maramureş, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi rejudecând în aceste limite:

Înlătură dispoziţiile art. 86¹ C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.A.

În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., pe durata de 3 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.D. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul de avocat, în sumă de 300 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.D. se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată R.D. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 3114/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1080/2012. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 4190/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4190/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs