ICCJ. Decizia nr. 4201/2012. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4201/2012

Dosar nr. 4222/91/2009

Şedinţa publică din 19 decembrie 2012

Deliberând a supra recursului de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. 4222/91/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.

- săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la 2 luni închisoare;

- săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie cu ştiinţă a formularelor tipizate în domeniul fiscal cu regim special prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 12 decembrie 2007 şi a contopit-o în pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus ca inculpatul să execute 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prin schimbarea încadrării juridice, a fost condamnat inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpaţii să fie lipsiţi de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen., iar inculpatul F.G. s-a dispus să fie lipsit şi de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la despăgubiri civile către partea civilă SC B.E. SRL - Săftica Bucureşti în sumă de 156.059 lei şi la 26.512 lei către SC G.C. SRL Constanţa (popi metalici).

A fost obligat numai pe inculpatul A.M. la despăgubiri civile către SC G.C. SRL Constanţa în sumă de 58.512,30 lei şi către SC A.T.D.T.C. SRL Bucureşti în sumă de 1028 lei.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra lucrurilor aparţinând inculpatului F.G. (fila 127 vol. III dosar urmărire penală) prin procesul - verbal din faza de urmărire penală.

S-au anulat cele 7 ordine de plată emise de inculpatul A.M.N. la 10 mai 2007 (2 ordine), 29 mai 2007 (2 ordine), 1 iunie 2007 (2 ordine) şi 5 iunie 2007 (un ordin) - filele din vol. I şi vol. II pag. 48, precum şi cele 12 facturi emise false pe numele SC M.I. SRL Mărăşeşti din :

- din 28 mai 2007; din 28 mai 2007;

- din 30 mai 2007; din 31 mai 2007;

- din 01 iunie 2007; din 02 iunie 2007;

- din 03 iunie 2007; din 04 iunie 2007;

- din 05 iunie 2007; din 06 iunie 2007;

- din 07 iunie 2007; din 08 iunie 2007.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 un exemplar al hotărârii s-a dispus a fi comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pentru fapta care l-a vizat pe inculpatul A.M.N.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 5.000 Iei cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A.M.N. s-a dispus a fi avansat din Fondul Ministerului Justiţiei.

S-a dedus pentru inculpatul A.M.N. perioada executată de la 27 mai 2009 până la 16 noiembrie 2009.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 299/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul A.M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada mai-iunie 2007 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi folosindu-se de ordine de plată întocmite şi semnate în fals în numele şi pentru SC V.I. SRL Focşani, a înşelat un număr de 3 societăţi comerciale, cauzându-le un prejudiciu de 215.589.73 lei

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada mai-iunie 2007 a întocmit în fals şi a semnat 7 ordine de plată pe care le-a folosit pentru înşelarea a 3 societăţi comerciale cărora le-a cauzat un prejudiciu total de 215.589,73 lei;

- punerea în circulaţie de formulare tipizate, fără drept prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că a completat în luna mai 2007, un număr de 12 facturi pentru cantitatea de 840 mp pe care le-a pus în circulaţie în numele SC M.I. SRL Mărăşeşti în condiţiile în care nu avea nici o calitate în această societate încasând de la inculpatul F. suma de 60.000 lei.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată şi inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. pentru aceea că în perioada mai iunie 2007, prin acte repetate şi cunoscând că provin din infracţiune l-a ajutat pe inculpatul A.M.N. să valorifice bunuri în valoare de 175.564 lei.

Cauza a mai parcurs un ciclu de judecată, prin Decizia penală nr. 98/2009 a Curţii de Apel Galaţi s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 165/2009 a Tribunalului Vrancea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea, unde s-a înregistrat sub nr. 4222/2009.

Din probele administrate în faza de urmărire penală şi cercetate judecătorească s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În luna martie 2007, inculpatul A.M.N. a preluat activitatea societăţii SC V.I. SRL a numitului B.I., societate înregistrată legal la O.R.C. din judeţul Vrancea. Prin înţelegere cu acesta s-a stabilit că inculpatul s-a obligat să aibă grijă ca societatea să funcţioneze.

După îndeplinirea formalităţilor de înregistrare a menţiunilor cu privire la domeniul principal de activitate la registrul comerţului s-a eliberat certificatul de înregistrare a acestor menţiuni, rămânând ca asociat unic şi administrator B.I., iar sediul apare în B-dul I.

Verificările tăcute au constatat că acest sediu a fost menţionat fictiv în actele societăţii.

S-a stabilit că deschiderea contului curent a SC V.I. SRL la B.R.D.- Sucursala Vrancea s-a făcut pe numele administratorului B.I., iar activităţile societăţii au fost desfăşurate de către inculpat dar fără procură specială de administrare, care să-i dea dreptul să efectueze acte şi fapte de comerţ în numele şi pentru SC V.I. SRL. Inculpatul a ridicat imprimate cu specific, respectiv chitanţiere şi facturi precum şi ordine de plată în alb având asupra sa şi ştampila societăţii.

După aceste acte premergătoare inculpatul s-a deplasat la SC G.C. SRL Constanţa, la data de 10 mai 2007, prezentându-se sub o identitate falsă de M.B. ca administrator al societăţii SC V.I. SRL pentru a achiziţiona popi metalici pentru construcţii. In această situaţie a încheiat şi un contract de vânzare - cumpărare cu plata prin două ordine de plată scadente la datele de 15 iunie 2007 în valoare de 32.000 lei şi la 26 iunie 2007 în valoare de 26.513 lei.

Aceste bilete la ordin au fost întocmite, semnate şi ştampilate de către inculpat.

Popii metalici au fost transportaţi în oraşul Odobeşti cu un autocamion condus de martorul P.V. angajat pentru acest transport.

De la Odobeşti popii metalici au fost încărcaţi într-un alt mijloc de transport şi duşi într-un loc necunoscut.

La datele scadente s-a constatat de către societatea constănţeană că nu există disponibil bănesc în contul societăţii.

Prejudiciul cauzat societăţii este de 58.512.30 lei şi a rămas neacoperit. La sfârşitul lunii mai 2007 inculpatul a cunoscut la Bixad, Satu Mare pe inculpatul F. înţelegându-se cu acesta, care era administrator al societăţii SC V.A. SA, să-i vândă schele metalice pe care el se obliga să le achiziţioneze de la alte societăţi.

În acest scop, la data de 28 mai 2007, s-a deplasat la SC B.E. SRL Săftica Bucureşti şi s-a prezentat ca patron a SC V.I. SRL, solicitând să i se livreze schele metalice pentru care a plătit în avans 16.000 lei, iar pentru diferenţe a emis două bilete la ordin având termen scadent la 9 iulie 2007 şi 20 iulie 2007 pentru sumele de 32.705 lei şi 28.084 lei. Pentru schelele metalice ridicate a întocmit factura fiscală 23 din 29 mai 2007 în valoare de 77.142,85 lei şi a fost ridicată cu un T.I.R. condus de B.V. şi F.G., fiul inculpatului F.G., administrator a SC V.A. SA Bixad.

La scurt timp inculpatul a solicitat ridicarea unui alt transport prin delegatul P.A. achitând un avans în sumă de 16.000 lei întocmindu-se şi factura fiscală din 1 iulie 2007 în valoare de 101.919 lei pentru care au şi fost întocmite şi completate apoi ştampilate prin două ordine de plată scadente la 4 iulie 2007 şi 25 iulie 2007 în valoare de 28.000 lei şi 66.919,58 lei.

Şi această cantitate a fost ridicată şi transportată de reprezentanţii SC V.A.B. SA ca şi la transportul anterior.

Cei 2.300 mp schela metalică „M." au fost achiziţionaţi de inculpatul F. cu suma de 60.000 lei deşi valoarea pieselor metalice se ridica la suma de 190.000 lei.

Suma a fost plătită inculpatului A.M. din casierie pe baza unor chitanţe emise prin societatea sa.

Pentru a ascunde diferenţa de valoare, inculpatul a folosit în evidenţele societăţii facturi provenind de la câteva societăţi care justificau achiziţionarea, în bucăţi piese metalice, societăţi care s-au dovedit ca sunt fictive sub aspectul existentei lor la adresele indicate şi declarate ca sedii şi nici nu au existat date că acestea ar fi fost clienţii SC B.E. SRL Săftica.

Din întreaga cantitate a fost livrată către SC F.G. SA cantitatea de 900 mp unde au fost identificate, iar pentru diferenţa documente de închiriere de la SC V.A. SA şi SC M.A. SRL Negreşti Oaş.

Pentru recuperarea a 900 mp schelă prejudiciul în suma de 156.049,40 lei a rămas nerecuperat.

Cu ocazia verificărilor au fost identificaţi la SC F.G. SA şi 300 bucăţi popi metalici livraţi tot de inculpatul F.G. cu aceleiaşi caracteristici cu cele de SC G.C. SRL către SC VI. SRL.

Inculpatul F.G. a declarat ca i-a achiziţionat de la un cetăţean străin în cursul anului 2007 fără documente de provenienţa deşi au fost livraţi cu facturi cei 300 de popi metalici către SC F. SA.

Această situaţie a dovedit legătura între cei doi inculpaţi şi livrarea produselor la un preţ subevaluat de către F.G.

În sarcina inculpatului A.M. s-a mai reţinut că în luna iunie 2007 s-a prezentat la SC A.T.D.T.C. SRL Bucureşti pentru a achiziţiona o masă de 5 jocuri în valoare de 1.428 lei.

A plătit un avans de 400 lei, rămânând diferenţe de 1.028 lei pentru care a emis un bilet la ordin cu termen de 18 iulie 2007 dar care nu s-a putut deconta din lipsa de disponibil.

De remarcat că şi la aceasta societate s-a prezentat ca fiind M.B. patron la SC V.I. SRL inducând în eroare conducerea societăţii.

Faptele inculpatului A.M.N. au fost cele cu care a fost sesizată instanţa şi s-a reţinut că întrunesc în drept elementele infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

Faptele inculpatului F.G. care, prin acte repetate, a înlesnit valorificarea bunurilor dobândite de A.M.N. s-au reţinut ca întrunind în drept elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) prin completarea încadrării juridice cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatului A.M.N., nu a dat declaraţii în prima fază de judecată ci doar inculpatul F.G. Cei doi inculpaţi au declarat în Dosarul nr. 4222/2009 la filele 123 şi 124. Ei nu au recunoscut faptele.

Apărările lor nu au putut fi primite, fiind infirmate de probele administrate din care a rezultat tară dubii că înţelegerea celor doi inculpaţi a vizat ascunderea provenienţei bunurilor prin întocmirea unor documente contabile contrare legii. De asemenea, prin întocmirea unor facturi pe numele unor societăţi fictive pentru a ascunde provenienţa unei cantităţi de piese metalice, acceptând să le achiziţioneze la un preţ sub preţul pieţei, producând un prejudiciu în solidar cu inculpatul A.M. Neculai societăţilor de la care le-a achiziţionat.

Situaţia de fapt a fost stabilită şi prin plângerile şi declaraţiile reprezentanţilor părţilor civile, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, instrumentele de plată, ordinele de plata întocmite, facturile fiscale întocmite în fals, declaraţiile martorilor l.E.P., V.V.P., B.L., C.V.D., P.G., U.G., P.V., M.R., A.R., date la urmărirea penală în primul ciclu de judecată la filele 188, 189, 190 vol. I Dosar nr. 4222/91/2009. De asemenea, prin planşele foto şi procesele-verbale de căutare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor ţinând seama pe de o parte de persoana inculpaţilor care nu sunt la primul impact cu legea penală astfel cum a rezultat şi din condamnările anterioare, iar pe de altă parte de prejudiciile deosebit de mari produse prin infracţiune societăţilor comerciale de la care s-au achiziţionat produsele.

Pentru inculpatul A.M.N. s-a avut în vedere vârsta acestuia.

S-a avut în vedere şi condamnarea de 6 luni cu suspendarea condiţionată aplicată anterior prin sentinţa penală nr. 195 din 12 decembrie 2007 pentru fapte concurente cu prezenta ceea ce a condus la anularea suspendării pedepsei şi contopirea cu pedeapsa ce s-a aplicat prin sentinţa apelată în baza art. 85 C. pen.

Pentru inculpatul F.G., în baza art. 334 C. proc. pen., s-a luat în calcul şi starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. urmare a comiterii prezentei fapte în cadrul termenului de încercare pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1082/2005 a Judecătoriei Satu Mare cu suspendare condiţionată, dispunându-se a fi revocat acest beneficiu şi a fi adăugată pedeapsa pentru a fi executată alături de cea aplicată prin sentinţa apelată, precum şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. având în vedere că infracţiunea a fost continuată, întrucât inculpatul a săvârşit acte materiale de complicitate la înşelăciune în aceeaşi modalitate, asupra aceleiaşi categorii de părţi vătămate şi la intervale scurte de timp.

Referitor la prejudiciul creat, s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor în raport de contribuţia fiecăruia la comiterea faptelor.

Pentru prejudiciul produs constând în neachitarea de schele şi popi metalici urmare a înţelegerii acestora, inculpaţii au fost obligaţi în solidar, iar pentru activitatea sa proprie inculpatul A.N. a fost obligat singular.

Sumele prejudiciate verificate şi în faza judecăţii au fost de 156.049 lei către SC B.E. SRL Săftica şi de 26.512 lei către SC G.C. SRL Constanţa, iar obligaţia a fost solidară pentru cei doi inculpaţi, iar pentru inculpatul A.N. s-a stabilit 58.512,30 lei către SC G.C. SRL Constanta şi 1.088 lei către SC A.T.D.C. SRL Bucureşti, sume la care au fost obligaţi, conform art. 14 C. proc. pen. şi 998 C. civ.

S-a menţinut şi măsura sechestrului asigurător instituit asupra inculpatului F.G. în faza urmăririi penale pentru recuperarea prejudiciului.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false.

În cauză pentru cei doi inculpaţi s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), ipoteza a II-a şi lit. b) C. pen., iar pentru inculpatul F.G. şi lit. c) C. pen. având în vedere legătura de cauzalitate dintre faptele inculpaţilor şi rezultatul acestora, pericolul social al acestor genuri de infracţiuni, precum şi calitatea pe care a avut-o inculpatul F.G. la data săvârşirii faptei.

Împotriva sentinţei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum şi inculpaţii A.M.N. şi F.G.

În apelul formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a arătat că sentinţa Tribunalului Vrancea, pronunţată în rejudecare, în procesul de individualizare a pedepselor, a făcut aplicarea unor dispoziţii legale ale căror efecte juridice s-au exclus. S-a bazat această afirmaţie pe faptul că inculpatului A.M.N. i s-a acordat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., reducându-i-se pedeapsa cu mult sub limita minimă a textului incriminator, dar în acelaşi timp a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., aplicându-i-se un spor de 6 luni închisoare, care s-a dispus a fi executat alături de pedeapsa rezultantă.

A considerat că dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. şi-au găsit aplicabilitatea dacă inculpatul nu ar fi beneficiat iniţial de reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante care a relevat un pericol social atenuat ca urmare a modului de comitere a infracţiunilor, a consecinţelor produse şi nu în ultima instanţă, comportarea inculpatului înainte, în timpul şi după comiterea infracţiunii - ceea ce nu s-a putut reţine în cauza de faţă.

S-a subliniat că potrivit art. 34 lit. b) C. pen., sporul de până la 5 ani s-a aplicat în situaţia în care pedeapsa aplicată nu ea fost îndestulătoare, aceasta fiind sporită până la maximum ei special, iar când acest maxim nu a fost îndestulător, a putut fi sporit.

În acest context, s-a apreciat că se impune eliminarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi menţinerea doar a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen.

A arătat că sentinţa penală nr. 14/2011 a fost nelegală sub aspectul greşitei indicări a temeiului juridic pe baza căruia s-a dat eficienţă circumstanţelor atenuante.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunilor deosebit de grave - în cazul nostru înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită de inculpatul A.M.N., dacă s-a constatat existenţa circumstanţelor atenuante pedeapsa închisorii putând fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special. In cazul de faţă până la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În raport de aceste dispoziţii, s-a considerat că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. privind pe inculpatul A.M.N., care prevăd că minimul special poate fi redus, dar nu mai jos de 3 ani.

În apelul formulat de inculpatul F.G., prin apărător ales, a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), C. pen. raportat la art. 26 C. pen.

Instanţa de fond a dispus condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea având în vedere că, a considerat aceasta, că a contribuit prin fapte de complicitate şi l-a ajutat pe A.M.N. la valorificarea unor schele metalice.

Conform dispoziţiilor art. 26 C. pen., complicele „este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

Cu toate că atât parchetul cât şi instanţa de fond au accentuat în acuzarea sa că faptele acestuia au fost de natura unei complicităţi săvârşite cu intenţie, nici una din probele administrate în cauză nu au fost de natură să demonstreze în acest sens.

Aşa cum a arătat textul de lege, există două condiţii esenţiale ale complicităţii: ajutorul dat în săvârşirea unei infracţiuni şi intenţia.

Aşa cum a rezultat din întreg materialul probator, el nu s-a făcut „vinovat" decât pentru faptul că a cumpărat de la A.M.N., schele metalice, care se pare că ulterior s-au dovedit a fi provenite din realizarea unor infracţiuni de înşelăciune.

Mai mult decât atât a fost atât de credul încât a primit acte pentru cumpărarea acestor schele pe care le-a şi introdus în evidenţele contabile. Şi mai mult decât atât şi aceste acte s-au dovedit a fi false.

Şi atunci se întreabă oare, cine ar fi introdus în gestiunea propriei societăţi marfa provenită din săvârşirea unei infracţiuni dar şi acte false ale acesteia. întrebarea s-ar pune: cunoscând că actele şi marfa erau de provenienţă dubioasă, le mai introducea în evidenţele societăţii.

A arătat la instanţa de fond că este administrator al unor societăţi comerciale de foarte multă vreme şi cu atât mai mult, aceste societăţi au ca obiect de activitate comerţul cu materiale de construcţii.

Probabil că intenţia lui A.M.N. a fost şi aceea de a contacta persoane care deţin astfel de societăţi, în realizarea infracţiunii şi pentru a avea un succes garantat, oferea preţuri atrăgătoare.

Desigur că singura inadvertenţă ar fi preţul mic al schelelor metalice. Insă acest aspect nu l-a putut învinovăţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, nici măcar sub aspectul complicităţii.

A considerat că prin acţiunile sau inacţiunile inculpatului, într-o eventuală realizare a scopului obţinerii de folos material injust nu s-a realizat sub nici o formă obiectul juridic al infracţiunii de înşelăciune.

Cu atât mai mult cu cât o presupusă tăinuire a mărfii de provenienţă infracţională nu a existat, atâta timp cât schelele metalice, aşa cum a mai arătat, au fost introduse în contabilitatea societăţii, au fost comercializate şi au fost regăsite în gestiunea societăţii la controlul financiar de specialitate.

Verificările gărzii financiare prin procesul verbal întocmit şi depus la dosarul cauzei, nu au evidenţiat decât că facturile nu corespund realităţii, (provin de la societăţi fantomă) şi că plusurile identificate de către I.P.J. Vrancea în gestiunea SC V.A. SA au reprezentat doar „plusuri de inventar".

De altfel verificările făcute de către autorităţile din judeţul Satu Mare, cât şi de către organul de cercetare penală în strângerea dovezilor incriminatoare, nu au fost decât în simplul fapt de a verifica existenţa şi autenticitatea societăţilor emitente ale facturilor. Numai atât.

Cu toate că a solicitat instanţei de fond o expertiză contabilă de specialitate pentru a se putea evidenţia modalitatea înregistrărilor în evidenţele SC V.A. SRL, atât a facturilor de provenienţă frauduloasă, cât şi a mărfii provenită din cumpărarea de la A.M.N., expertiză necesară şi utilă cauzei, avându-se în vedere acuzaţiile aduse, prin modalitatea participaţiei prin complicitate, această probă nu a fost admisă, considerând instanţa de fond că nu este nici pertinentă şi nici utilă cauzei.

Coroborat cu faptul că inculpatul A.M.N. prin declaraţia sa a fost ambiguu şi nu a făcut precizări esenţiale cu privire la desfăşurarea faptelor, dar mai ales că instanţa de fond a respins cererea de reaudiere a acestuia, a considerat că, condamnarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost bazată doar pe simpla supoziţie a parchetului că ar fi ascuns schelele şi popii metalici cumpăraţi în baza unor facturi înregistrate în contabilitatea societăţii a cărui administrator este, aspecte nedovedite de către nici o probă administrată în cauză.

Totodată a solicitat să se aprecieze faptul că a fost prezent de la începutul desfăşurării anchetei şi până în prezent ori de câte ori a fost chemat, iar aportul acestuia în vederea aflării adevărului a fost total.

Mai mult decât atât buna credinţă a acestuia a făcut trimitere şi la aspectul că, instanţa de fond trebuia a avut în vedere şi faptul că o mare parte din marfa cumpărată s-a aflat în custodia inculpatului, iar în cazul în care s-ar fi valorificat s-ar fi putut recupera prejudiciul reţinut în sarcina acestuia şi bineînţeles să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 74¹ C. pen., bineînţeles atunci când s-a dovedit complicitatea acestuia la săvârşirea faptelor descrise în Rechizitoriu.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În apelul formulat, inculpatul A.M.N., prin apărător ales, a arătat că apreciază sentinţa apelată ca netemeinică şi nelegală în totalitate, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond nu a stabilit pe bază de probe vinovăţia inculpatului, deşi avea această posibilitate legală. A avut în vedere faptul că nu s-au administrat (la instanţa de rejudecare), probele testimoniale admise şi în mod deosebit proba cu expertiza grafologică şi expertiza contabilă solicitate şi respinse cu multă uşurinţă de instanţă.

Proba cu martori admisă, s-a rezumat doar la audierea celor care s-au prezentat, unii dintre aceştia au trimis declaraţii prin fax sau poştă, ceea ce nu a fost procedural, instanţa fiind lipsită de un total rol activ, conferit de lege, probă care, dacă ar fi fost administrată în totalitate, ar fi condus la aflarea adevărului.

Surprinzător a fost şi faptul că instanţa a refuzat audierea administratorului societăţii SC V.I. SRL, în persoana numitului B.M., care în opinia acestuia a fost vinovat de cele întâmplare, mai concret inculpatul a fost doar un simplu muncitor care însoţea transporturile de mărfuri, negocierile şi semnăturile de pe biletele de ordin nu-i aparţin, motiv pentru care a solicitat o expertiză grafologică în scopul stabilirii cu exactitate cărei persoane îi aparţin acele semnături. Spre edificare, a învederat următoarele file din dosar, unde apar multe inadvertenţe şi chiar confuzii privind semnăturile de pe actele contabile şi anume; vol. I, filele 29, 30, 44, 47, 55 - bilete la ordine; fila 149 - declaraţia inculpatului; filele 288, 289, 290 - declaraţia lui F.G.; filele 65, 69, 96. în vol. III ; fila 8 - chitanţă, semnătura lui B.M. este asemănătoare cu cea din biletele la ordin.

Aceste situaţii au putut fi lămurite la instanţa de fond prin efectuarea expertizei grafologice, probă asupra căreia s-a prorogat discuţia după audierea martorilor şi în final a fost respinsă, fără motivare.

La fel s-a întâmplat şi cu expertiza contabilă solicitată în scopul stabilirii cu exactitate a cuantumului prejudiciului creat prin infracţiune şi fiind vorba de o infracţiune de prejudiciu, o astfel de probă a fost admisibilă şi chiar obligatorie, însă instanţa a respins-o fără nici o motivare, limitându-se doar la actele contabile care nu întotdeauna au reflectat adevărata realitate. Ori expertiza contabilă ar fi lămurit şi gradul de uzură al produselor, ştiut fiind faptul că aceasta exista.

Faţă de cele de mai sus, a solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi după administrarea probatori ii or (testimonială, expertiza grafică şi expertiza contabilă) să se pronunţe o soluţie temeinică şi legală.

De asemenea, în cursul judecăţii în apel inculpatul F.G. a solicitat completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat tuturor celor trei societăţi comerciale, precum şi a unei expertize grafologice care să stabilească cui aparţine scrisul de pe facturile şi în documentele de plată pentru cumpărarea, respectiv vânzarea schelelor metalice.

Cererile de suplimentare a probatoriului formulate de cei doi inculpaţi au fost dezbătute în şedinţa publică din 11 noiembrie 2011 şi respinse motivat prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, la data de 20 decembrie 2011 reprezentantul Ministerului Public nu a mai susţinut motivul scris de apel formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, potrivit căruia aplicarea prevederilor art. 34 lit. b) C. pen. face incompatibilă aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul A.M.N. prin apărător ales, a solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea audierii tuturor motivelor din acte şi administrării probei cu expertiza contabilă şi expertiza grafologică.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul diminuării acestora.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul F.G., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptelor le lipseşte un elemente constitutiv, anume intenţia în săvârşirea acestora.

În subsidiar a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în suspendarea sub supraveghere.

Prin Decizia penală nr. 303/A din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosar nr. 4222/91/2009 şi în consecinţă:

A desfiinţat în parte, sub aspectul laturii penale, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.M.N. şi numai în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune săvârşită de acesta, sentinţa penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare, a completat încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune săvârşită de inculpatul A.M.N. cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A.M.N., domiciliat în Râmnicu Vîlcea, domiciliat în com. Bixad, judeţul Satu Mare, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A constatat că inculpatul A.M.N. este în prezent arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanţii inculpaţi, la plata către stat a sumei de câte 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Suma de 150 lei reprezentând plata parţială a onorariului avocatului desemnat din oficiu (av. C.L.), s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea este fondat, urmând să fie admis, iar apelurile formulate de inculpaţii A.M.N. şi F.G. sunt nefondate, urmând să fie respinse din următoarele considerente:

1) Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost considerat fondat pentru motivul de nelegalitate vizând nereţinerea în încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A.M.N. referitor la infracţiunea de înşelăciune a prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. „în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, al infracţiunilor contra păcii şi omenirii, al infracţiunii de omor, al infracţiunilor săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracţiunilor care au produs consecinţe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special".

Având în vedere că infracţiunea de înşelăciune, prin cuantumul prejudiciului cauzat de inculpatul A.M.N. a produs consecinţe deosebit de grave, instanţa de fond, a reţinut în încadrarea juridică şi dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. cu toate că pedeapsa aplicată pentru această infracţiune, în cuantumul ei, respectă cerinţele art. 76 alin. (2) C. pen.

Astfel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare, a fost completată încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A.M.N., în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, şi cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte greşita reţinere de circumstanţe atenuante judiciare în sarcina celor doi inculpaţi, Curtea a apreciat că acest motiv de apel s-a dovedit nefondat, urmând a fi respins, deoarece instanţa de fond a motivat care sunt împrejurările de fapt reţinute ca şi circumstanţe atenuante judiciare, precum şi motivele care l-au determinat pe judecătorul fondului să acorde aceste circumstanţe atenuante judiciare.

2) Apelul inculpatului A.M.N. a fost considerat nefondat deoarece aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului inculpatul a fost cel care s-a prezentat sub identitatea falsă de B.M., dar a fost recunoscut din planşele foto de către martorii U.G., P.G., P.V., M.R., etc.

Cu privire la faptul că o parte din martorii audiaţi la urmărirea penală nu au mai putut fi audiaţi în faţa instanţei de fond, în al doilea ciclu procesual, aceasta s-a datorat timpului scurs de la data efectuării actelor de urmărire penală şi până la data cercetării judecătoreşti mai mulţi martori părăsind ţara pentru a lucra în străinătate, fapt atestat şi de procesele - verbale de imposibilitate a executării mandatelor de aducere depuse de organele de poliţie. Cu privire la efectuarea expertizelor contabile şi grafologice s-a constatat că nu s-a impus efectuarea acestor expertize din considerentele expuse în încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, care a tăcut parte integrantă din prezenta hotărâre, considerente care s-au menţinut.

Motivul de apel vizând reindividualizarea pedepsei aplicate s-a dovedit nefondat, deoarece pedeapsa aplicată a fost corect individualizată raportat la art. 72 C. pen. având în vedere natura faptei săvârşite, particularităţile cauzei (fapta necesitând un volum mare de investigaţii preliminare deoarece inculpatul nu era cunoscut pe raza de competenţă a judeţului Vrancea), şi persoana inculpatului care nu s-a aflat la prima confruntare cu legea penală, s-a sustras urmăririi şi judecăţii, a avut o atitudine nesinceră pe durata procesului penal (încercând tergiversarea cercetărilor) şi arestat în altă cauză aflată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, fiind deţinut în Penitenciarul Colibaşi, pentru acelaşi gen de fapte.

3) Apelul inculpatului F.G. a fost considerat nefondat. Din declaraţia inculpatului A.M.N. şi din materialul probator administrat a rezultat că societatea al cărei administrator a fost inculpatul F.G. executa lucrări de reabilitare a construcţiilor din Bucureşti, în special şcoli, iar pentru executarea acestor reparaţii închiria schele de la SC V.I. SRL Focşani, schele pe care această societate, la rândul său le închiria de la SC B.E. S.R.L. Bucureşti.

Fiind o persoană cu cunoştinţe de specialitate, în mod sigur inculpatul F.G. a cunoscut că acel tip de schele erau produse numai de către SC B.E. SRL Bucureşti şi că aceasta le-a închiriat către SC V.I. SRL Focşani.

Aşa fiind, inculpatul F.G. a avut reprezentarea că S.C. V.I. SRL Focşani, reprezentată de inculpatul A.M.N. nu a putut vinde acele schele şi a avut reprezentarea că preţul plătit pentru achiziţionarea acelei schele a fost derizoriu faţă de valoarea reală de piaţă a acestui tip de schelă.

A rezultat deci că nu se poate dispune achitarea inculpatului F.G. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aşa cum a solicitat acesta, prin apărător ales.

Nici cererea de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere nu este întemeiată.

Inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare prin sentinţa penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, iar la data săvârşirii faptelor s-a aflat în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei, sens în care instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 83 C. pen.

În această situaţie au devenit aplicabile considerentele Deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, şi obligatorie pentru instanţe potrivit art. 414 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căreia în caz de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei modalitatea de executare nu a putut fi decât cea cu privare efectivă de libertate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelurile formulate de inculpaţii A.M.N. şi F.G. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au fost respinse ca nefondate, iar fiecare dintre apelanţii-inculpaţi au fost obligaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii F.G. şi A.M.N.

În motivele scrise de recurs inculpatul F.G. a arătat următoarele:

1. Actele de comerţ exercitate au avut un caracter legal. Inculpatul F.G. era administrator al unei societăţi comerciale, SC V.A. SRL, ce îşi desfăşura activitatea în domeniul construcţiilor, având ca obiect de activitate comerţul cu materiale de construcţii. În cursul anului 2007, pentru realizarea activităţii sale, societatea al cărei administrator era inculpatul a achiziţionat schele metalice de la diferite societăţi (SC R. SRL, SC A.P. SRL, SC T. SRL şi SC P. SRL), inclusiv de la cea al cărei pretins administrator se pretindea a fi inculpatul A.M.N., pentru ca apoi să revândă, să închirieze sau să împrumute aceste bunuri pe bază de documente legal întocmite, unor societăţi, ca de exemplu SC M.A. SRL sau SC F.G. SRL (declaraţia inculpatului F.G., filele 128-138 vol. 1 dosar urmărire penală, declaraţia aceluiaşi inculpat filele 97-98 Dosar nr. 2073/91/2008 al Tribunalului Vrancea, declaraţiile martorilor V.V.P., reprezentant al SC M.A. SRL filele 286-287 vol. 1 dosar urmărire penală, fila 58 Dosar nr. 2073/91/2008 al Tribunalului Vrancea, declaraţia martorului F.D., reprezentant al SC F.G. SRL, filele 292-294 vol. 1 dosar urmărire penală, fila 96 Dosar nr. 2073/91/2008 al Tribunalului Vrancea, procesele verbale încheiate de organul de cercetare penală la datele de 9 august şi 11 octombrie 2007, filele 42-423 şi 424-428 vol. 2 dosar urmărire penală şi procesul verbal încheiat de organul de cercetare penală fila 142 - 145 vol. 1 dosar urmărire penală, declaraţia martorului B.L. fila 59 Dosar nr. 2073/91/2008 al Tribunalului Vrancea, filele 280-282 vol. 1 dosar urmărire penală.

Se impune a se constata că activitatea comercială derulată de către inculpatul F.G., prin intermediul societăţii al cărei administrator era, respecta exigenţele legale şi se subsuma scopului desfăşurării de activităţi comerciale pentru obţinerea de profit, inclusiv prin negociere în vederea obţinerii celui mai redus preţ pentru produsele legal achiziţionate.

Referitor la actele de comerţ imputate inculpatului şi circumscrise de organele judiciare sferei ilicitului penal în forma complicităţii la infracţiunea de înşelăciune pretins comisă de inculpatul A.M.N., în variantele normative prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. - probele administrate demostrează fără putinţă de tăgdă că inculpatul F.G. a achiziţionat legal şi la un preţ avantajos o anumită cantitate de schele metalice de la societatea pe care inculpatul A.M.N. pretindea că o reprezintă. De asemenea, cu privire la popii metalici identificaţi de organul de urmărire, inculpatul a arătat că au fost furnizaţi anterior de o persoană necunoscută, probele administrate, respectiv procesul-verbal încheiat de organul de cercetare la 11 octombrie 2007 (filele 332 - 333 vol. 2 dosar urmărire penală) şi declaraţia martorului M.G.L., administratorul SC G.C. SRL care a vândut asemenea bunuri coinculpatului A.M.N. (filele 13 - 14 vol. 1 dosar urmărire penală) necoroborându-se perfect pentru a conduce în mod indubitabil la concluzia identităţii bunurilor achiziţionate de inculpatul A.M.N. cu cele identificate a fi fost preluate de societatea al cărei administrator era inculpatul F.G., descrierea popilor metalici făcută de către furnizorul acestora nefiind suficient de precisă pentru a conduce la o atare concluzie.

2 Lipsa unei înţelegeri a inculpatului F.G. cu inculpatul A.M.N. în vederea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în participaţie

Din analiza coroborată a declaraţiilor inculpatului A.M.N. (fila 149 vol. 1 dosar urmărire penală, filele 34 - 35 Dosar nr. 2073/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi, fila 127 Dosar nr. 4222/91/2009 al aceleiaşi instanţe), a declaraţiilor inculpatului F.G. (fila 124 vol. 1 Dosar nr. 4222/91/2009 al Tribunalului Vrancea, filele 123-125, filele 126 -127 şi 128-138 vol. 1 dosar urmărire penală) şi a declaraţiei martorului P.V., reprezentantul furnizorului italian de schelă metalică (filele 304-307 vol. 1 dosar urmărire penală) rezultă inexistenţa unor date care să demonstreze existenţa unei înţelegeri prealabile sau concomitent intervenită între inculpaţi - prin raportare la datele comiterii pretinselor infracţiuni. Astfel, în sarcina inculpatului F.G. nu pot fi reţinute acte de complicitate materială şi nici chiar morală, lipsind elementul subiectiv, respectiv intenţia de a ajuta în orice mod pe coinculpat să comită infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Totodată, inculpatul F.G. nu avea posiblitatea să sprijine activitatea infracţională a coinculpatului deoarece nu cunoştea acesta a luat o rezoluţie infracţională, după cum nu avea date nici despre scopul ilicit urmărit de coinculpat sau de maniera în care acesta va fi realizat.

Probele administrate au relevat achiziţionarea pe baza de documente contabile, de către societatea al cărei administrator era inculpatul F.G., a unei cantităţi de schelă metalică, bun introdus în contabilitatea societăţii, folosită ulterior în desfăşurarea activităţilor specifice obiectului de activitate al respectivei societăţi. De asemenea, a fost identificată deţinerea unor popi metalici de către aceeaşi societate, ce ulterior au fost livraţi SC F.G. SRL.

Rezultă, aşadar, că este incontestabilă legalitatea operaţiunilor comerciale derulate, în condiţiile întocmirii documentelor contabile, împrejurarea justificării unor cantităţi de produse prin emiterea de facturi cuprinzând elemente eventual inexacte nefacând obiectul prezentei cauze şi constituind acte ce nu au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpatului F.G.

3. Probele solicitate a fi administrate de către apărare şi soluţiile dispuse de instanţe asupra acestor cereri

După cum reiese din verificarea actelor dosarului în cursul judecăţii (în apel - în primul ciclu procesual, în rejudecarea cauzei de către prima instanţă şi în apel - în al doilea ciclu procesual) apărarea a solicitat în mod repetat administrarea probelor constând în expertiza grafoscopică a facturilor despre care s-a pretins că includ denumiri de societăţi fictive, expertiza contabilă în scopul stabilirii prejudiciului imputat inculpatului F.G. şi confruntarea celor doi inculpaţi.

Cererile de probe au fost respinse nemotivat de către prima instanţă în rejudecarea cauzei (argumentele oferite, respectiv actele dosarului şi lipsa repetată a inculpaţilor) neputând fi apreciată ca o reală motivare a soluţiei dispusă (fila 237 verso din partea introductivă a sentinţei nr. 14/2011 a Tribunalului Vrancea, secţia penală). De asemenea, instanţa de apel, în primul ciclu procesual, a omis să se pronunţe cu privire la cererea de administrare a probei constând în expertiza grafoscopică, iar aceeaşi instanţă, în al doilea ciclu procesual a omis, de asemenea să se pronunţe cu privire la probele solicitate a fi administrate de către inculpatul F.G. (încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 11 noiembrie 2011, filele 128 verso - 130 Dosar nr. 4222/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi).

Aşadar, soluţiile pronunţate de către instanţe s-au bazat preponderent şi prioritar pe probele administrate în cursul urmăririi şi pe cele readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, ce confirmau starea de fapt reţinută prin actul de sesizare, preluate fără esenţiale amendamente de către instanţe.

În consecinţă au fost invocate următoarele cazuri de casare:

1 Cazul de casare prevăzut de art. 385¹⁹ pct. 13, 17² şi 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt comisă de organele judiciare, ce a determinat soluţia greşită de condamnare a inculpatului F.G. pentru o faptă neprevăzută de legea penală, activitatea comercială derulată de acesta respectând prevederile legale în materie.

2. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., referitor la nepronuntarea asupra unor cereri esenţiale ale părţii, de natură să garanteze drepturile acesteia şi să influenţeze soluţia procesului, respectiv nepronuntarea, respectiv nepronuntarea motivată asupra cererii de administrare a probelor constând în expertiza grafoscopică şi contabilă.

3. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., referitor la nemotivarea deciziei recurate întrucât din verificarea deciziei recurate şi a sentinţei pronunţată de prima instanţă reiese că acestea nu oferă argumente pertinente şi concrete care să susţină soluţiile dispuse.

4. Pe latură civilă, nu s-a precizat cazul de casare invocat însă s-a susţinut că obligarea în solidar a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile nu poate fi acceptată faţă de lipsa unei culpe reale şi efective a inculpatului F.G. în prejudicierea părţilor civile.

Ca urmare, pe latură penală s-a solicitat: admitere a recursului, în temeiul disp. art. 385¹⁵ alin. (2) pct. d C. proc. pen., casarea deciziei şi sentinţei recurate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului F.G. din infracţiunea prevăzută de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen. în infracţiunea prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen., descontopirea pedepsei aplicate, reducerea cuantumului pedepsei principale pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 rap la art. 215 alin. (1) C. pen. şi constatarea incidenţei disp. art. 74¹ C. pen. cu privire la infracţiunea pentru care anterior inculpatul a fost condamnat; iar pe latură civilă s-a solicitat, în temeiul disp. art. 385¹⁵ alin. (2) pct. c C. proc. pen., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea administrării probei cu expertiza contabilă în scopul determinării existenţei sau a inexistenţei unui prejudiciu prin faptele imputate inculpatului F.G. şi, în caz afirmativ, a întinderii acestuia.

În faţa instanţei de recurs inculpatul personal a invocat dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., renunţând la a valorifica motivele şi cazurile de recurs precizate în scris şi susţinând numai cazul de casare prevăzut de art 385⁹ pct. 14 referitor la individualizarea judiciară a pedepsei.

În motivele de recurs inculpatul A.M.N. a solicitat să se constate că s-a prezentat în faţa instanţei de apel, solicitând probe în apărare, respectiv audierea unor martori şi efectuarea unei expertize financiar contabile, susţinând că prin exercitarea căii de atac nu urmăreşte reducerea pedepsei aplicate, ci exercitarea dreptului la un proces echitabil prin aducerea în faţa autorităţii judiciare şi a celorlalţi participanţi (fila 4). În susţinerea orală a recursului apărătorul din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. c) sau d) şi, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei. Pe latură civilă s-a solicitat reducerea obligaţiei de plată stabilite în sarcina inculpatului, fără a se susţine motive sau cazuri de casare incidente.

Inculpatul A.M.N. nu a fost prezent la judecarea recursului, instanţa realizând demersuri pentru aducerea acestuia în vederea audierii (fila 38) şi verificând situaţia sa în baza de date A.N.P. (filele 111, 36), constatându-se că acesta nu apare ca fiind încarcerat. De altfel anterior, în cauză în contextul îndeplinirii procedurii de citare, se comunicase faptul că inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 7 februarie 2012, conform sentința penală nr. 242/2012 a Judecătoriei Tîrgul Jiu (fila 36).

În declaraţia de recurs (fila 2) inculpatul a precizat ca domiciliu, com. Hârtieşti, judeţul Argeş. Inculpatul A.M.N. a fost citat în cauză la toate domiciliile cunoscute din com. Hîrtieşti, judeţul Argeş, oraşul Râmnicul Vîlcea, dovezile de citare întorcându-se cu menţiunile "necunoscut" sau "mutat" (filele 32, 33, 40, 72, 34). Pentru ultimul termen de judecată procedura de citare s-a realizat prin afişare la uşa Consiliului Local Focşani şi la adresa din Râmnicul Vîlcea (fila 99 şi urm.), şi s-au efectuat verificări în baza de date a A.N.P. (fila 111).

În cursul judecării recursului s-au depus la dosar o serie de înscrisuri în circumstanţiere, respectiv acte medicale, pentru inculpatul F.G. (fila 62 şi urm.).

În şedinţa publică din data de 12 decembrie 2012 s-a procedat la audierea inculpatului F.G. acesta declarând că recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum este descrisă în actul de sesizare şi achiesează la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.

Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385⁹ pct. 12, 14, 17², şi 18 C. proc. pen., apreciază calea de atac declarată de inculpatul A.M.N. ca fiind nefondată şi cea declarată de inculpatul F.G. ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine faptul că prin rechizitoriul nr. 299/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul A.M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea următoarelor infracţiunii:

- înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada mai-iunie 2007 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi folosindu-se de ordine de plată întocmite şi semnate în fals în numele şi pentru SC V.I. SRL Focşani, a înşelat un număr de 3 societăţi comerciale, cauzându-le un prejudiciu de 215.589.73 lei

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată şi inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., reţinându-se că în perioada mai iunie 2007, prin acte repetate şi cunoscând că provin din infracţiune l-a ajutat pe inculpatul A.M.N. să valorifice bunuri în valoare de 175.564 lei.

I. Cu privire la invocarea dreptului la un proces echitabil de către inculpatul A.M.N. se constată că prin încheieri motivate instanţele s-au pronunţat asupra cererilor de probatorii formulate de inculpaţi. în acest sens în considerentele încheierii din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi se arată următoarele:

1. Efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului, nu este utilă în cauză deoarece prejudiciul poate fi stabilit prin însumarea valorii biletelor la ordin fără acoperire emise de către inculpatul A.M.N., avându-se în vedere şi relaţiile primite de la societăţile comerciale prejudiciate;

2. E xpertiza grafoscopică nu se dovedeşte utilă soluţionării cauzei, din întregul material probator rezultând că inculpatul A.M.N. era cel care completa biletele la ordin sau le lăsa gata completate la societăţile prejudiciate;

3. Identificarea şi audierea numitului M.B., nu este utilă deoarece din materialul probator a rezultat că inculpatul A.M.N. era cel care se prezenta sub identitatea falsă de M.B., fiind recunoscut de către reprezentanţii legali ai societăţii păgubite din planşele foto;

4. Audierea martorilor din acte, inclusiv a martorului B.I., s-a constată de instanţa de fond ce a făcut numeroase demersuri pentru audierea acestora, procedând inclusiv la emiterea unor mandate de aducere, ca fiind imposibil de administrat. Din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie în executarea acestor mandate a rezultat, fie imposibilitatea identificării noilor domicilii, fie faptul că aceştia au părăsit România, fiind plecaţi la muncă în străinătate;

5. Audierea ca martor a numitului Pascu Alexandru, nu este utilă deoarece existenţa acestui martor şi participarea lui la săvârşirea faptelor deduse judecăţii, alături de inculpatul A.M.N., nu rezultă din materialul probator, susţinerea inculpatului necoroborându-se cu alt mijloc de probă;

6. Cu privire la schela de construcţii, se constată că aceasta a fost dezmembrată, pentru a se asigura un câştig suplimentar şi că nu se mai poate folosi conform destinaţiei sale iniţiale. Din declaraţiile inculpatului F.G. a rezultat că schela a fost înstrăinată (fila 130).

În aceeaşi şedinţă publică, în faţa instanţei de apel, a fost audiat inculpatul A.M.N. care a declarat că nu a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa (fila 27).

Înalta Curte, în ceea ce priveşte stabilirea participanţilor şi a contribuţiilor infracţionale, reţine că inculpatul A.M.N. era acela ce se prezenta sub o identitate falsă faţă de cocontractanţi, completa şi remitea bilete la ordin fără acoperire în cont. în acest sens martora M.R. a declarat următoarele "Cu aproximaţie prin 2007-2008, era vara, am primit un telefon de la numitul A.M.N., care atunci şi-a dat un alt nume, .a spus că vrea să cumpere un obiect de la magazinul la care eu lucrez în Bucureşti. Era vorba despre o masă care se putea folosi la jocuri. Iniţial a spus că dorea să plătească o parte în numerar, iar diferenţa să o achite cu un bilet la ordin. M-am consultat cu patronul şi pentru că suma nu era foarte mare am decis că se poate face acest lucru. Când s-a depus biletul la ordin la bancă s-a constatat că acesta nu putea fi acoperit. Acest bilet la ordin era completat cu toate datele. Biletul mi s-a prezentat completat şi ştampilat. În acest moment nu-mi mai amintesc numele firmei, însă îmi amintesc că l-am spus la urmărirea penală. Când s-a prezentat persoana care a venit să ridice masa, nu s-a făcut verificarea acesteia şi s-a verificat biletul la ordin. Prejudiciul este de 1.008 lei. Societatea la care lucrez se numeşte SC A.T.D. T.M. SA - numele cu care s-a prezentat inculpatul A.M.N., persoană pe care eu am identificată după o poză .dacă aş vedea-o aş putea să o recunosc. Cred că M.B. este chiar inculpatul A.M.N." (fila 67 vol. II dosar fond).

Este relevant şi faptul că în cursul urmăririi penale s-au efectuat procedee probatorii precum conducerea în teren şi recunoaşterea de pe planşe foto în cadrul cărora au fost indicate locurile de preluare sau depozitare de mărfuri, iar inculpatul A.M.N. a fost recunoscut ca fiind cel cu care martorii B.L.V., G.S., U.G., M.G.L., P.G.l., P.A.M., B.A., l.E., Ţ.V., P.V., G.F., au derulat activităţi de natură comercială (filele 194, 205 şi urm. d.u.p.).

În acest context trebuie reiterată poziţia sinceră a coinculpatului F.G., acesta declarând că recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum este descrisă în actul de sesizare, declaraţie care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.

Toate aceste mijloace de probă alături de cele administrate de instanţele anterioare conduc la concluzia lipsei de susţinere a apărărilor invocate de inculpatul A.M.N. şi au impus îndepărtarea declaraţiilor acestuia din ansamblul probator, în baza art 69 C. proc. pen.

Ca urmare, faptele menţionate în actul de sesizare ce constituie infracţiuni au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de normele de incriminare.

În ceea ce priveşte caracterizarea în drept a faptelor descrise în actul de sesizare instanţa de fond a apreciat că, faţă de inculpatul A.M.N. aceasta este riguroasă, iar pentru inculpatul F.G., deşi s-a subliniat existenţa unei pluralităţi de acte de executare în secţiunea destinată analizei încadrării juridice şi în dispozitivul actului de sesizare, s-a omis în rechizitoriu să se menţioneze textul de lege, respectiv art. 41 alin. (2) C. pen., aspect ce echivalează cu o eroare materială, motiv pentru care prima instanţă a dispus completarea încadrării juridice cu textele ce reglementează cauzele de agravare referitoare la infracţiunea continuată, dar şi la recidivă, prevăzute de art 41 alin. (2), şi art. 37 C. pen.

Înalta Curte reţine că deşi caracterizarea în drept a faptelor de înşelăciune şi fals este analizată succint de instanţele anterioare aceasta nu este eronată. Astfel activitatea inculpatului A.M.N. de inducere în eroare a celor trei parteneri contractuali prin mijloace frauduloase constând în folosirea unor ordine de plată întocmite şi semnate în fals, cauzându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 215.589.73 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor livrate, întruneşte elementele constitutive ale unei pluralităţi infracţionale, înşelăciune în variantă agravată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului F.G. constând în ajutorul dat coinculpatului A.N.M. pentru valorificarea bunurilor obţinute din activitatea infracţională, întruneşte elementele constitutive ale unei complicităţi la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), 37 lit. a), 74 alin. (2) C. pen.

II. În ceea ce priveşte cererea inculpatului A.M. de a fi aduşi în faţa autorităţii judiciare toţi participanţi la comiterea infracţiunilor, Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare. Obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare.

Potrivit art. 263 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul sau actul de sesizare precizează fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă fapta reţinută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică, probele pe care se bazează învinuirea, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Conform art 345 C. proc. pen., instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului.

În cauză nu a fost incidenţă instituţia extinderii procesului penal cu privire la alţi participanţi întrucât nu au rezultat date care să sprijine această susţinere a inculpatului A.M. care de altfel este combătută de ansamblul probelor administrate ce dovedesc că inculpatul era acela care completa biletele la ordin le preda cocontractanţilor şi se prezenta sub un alt nume în cadrul activităţilor comerciale, respectiv "M.B., patron al SC V. SRL". Se vor aminti în acest sens declaraţia de recunoaştere a coinculpatului, declaraţiile de martori (filele 67 vol. II dosar fond), procesele verbale de recunoaştere de pe planşe foto realizată de martorii ce au derulat activităţi comerciale cu inculpatul, (filele 194, 205 şi urm. d.u.p.).

III. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate faţă de inculpaţi se constată că au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte reţine următoarele aspecte relevante pentru individualizarea judiciară a pedepselor:

- gradul de pericol social al faptelor cercetate este relativ ridicat, aspect dedus din modalitatea concretă de săvârşire, respectiv în participaţia penală, şi din urmarea produsă constând şi într-un prejudiciu considerabil şi neacoperit;

- perseverenţa infracţională dedusă din durata activităţii ilicite şi din pluralitatea actelor de executare relevă şi un grad sporit de periculozitate a faptelor şi făptuitorilor;

- contribuţia fiecărui inculpat în cadrul activităţii ilicit penale;

- circumstanţele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, ori pregătirea profesională, nu sunt suficiente şi eficiente pe aspectul individualizării judiciare şi nu pot conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepselor pentru inculpatul A.M., deoarece acestea nu subliniază decât elemente de normalitate şi în plus nici nu pot fi privite izolat ci vor fi evaluate numai împreună cu celelalte criterii amintite.

Ca urmare, pedepsele principale, pentru inculpatul A.M.N. sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Pentru inculpatul F.G. Înalta Curte, faţă de poziţia sa concretizată în recunoaşterea infracţiunii descrise în actul de sesizare şi achiesarea Ia materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, va face aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art 320¹ C. proc. pen.

Potrivit acestui text, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Minimul special al pedepsei prevăzut de norma de incriminare, pentru inculpatul F.G. este 3 ani închisoare, iar maximul de 15 ani închisoare (art 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.). Acest interval va fi redus ca urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepsei, minimul devenind 1 an, iar maximul 5 ani închisoare.

La stabilirea cuantumul pedepsei principale se va ţine seama de incidenţa cauzei legale de atenuare a răspunderii penale, - art 320¹ C. proc. pen., dar şi a circumstanţelor atenuante - art. 74 alin. (2) C. pen., acestea din urmă fiind anterior aplicate faţă de inculpat prin hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel.

În sarcina inculpatului F.G. se reţine, deopotrivă, şi starea de agravare referitoare la pluralitatea infracţională sub forma recidivei postcondamnatorii, fără însă a se da relevanţă dispoziţiilor speciale referitoare la sporirea sau agravarea pedepsei. Potrivit art 80 alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de concurs între cauzele de agravare şi de atenuare, pedeapsa se stabileşte ţinându-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidivă, iar coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

În aceste condiţii se va stabili o pedeapsă orientată uşor spre minimul special, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

Înalta Curte apreciază, având în vedere antecedenţa penală ce exclude incidenţa instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei, pentru inculpatul F.G. şi lipsa de căinţă a inculpatului A.M.N. că pedepsele urmează să fie executate în regim de detenţie.

Ca urmare, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat A.M.N., în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va îl va obliga la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezintă onorariul parţial ale apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul F.G. şi va proceda la rejudecare în sensul menţionat anterior, constatând, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acestei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva Deciziei penale nr. 303/A din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia recurată şi sentinţa penală nr. 14 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. 4222/91/2009 numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.G., şi rejudecând:

Condamnă pe inculpatul F.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. revocată suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului F.G. prin sentinţa penală nr. 1082 din 2 iunie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, urmând a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul F.G. va executa 2(doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M.N. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat A.M.N. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial în sumă de 150 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.G. până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul F.G., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4237/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4074/2012. Penal. Infracţiuni privind... →

ICCJ. Decizia nr. 4201/2012. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4201/2012. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs