ICCJ. Decizia nr. 4109/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4109/2012
Dosar nr. 11670/86/2010
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 576/P/20I0 al Parchetului de pe l ângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de port fără drept al cuţitului, prev. de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi tentativă Ia omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. Ia art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a re ţinut că în cursul nopţii de 07/ 08 august 2010, în jurul orelor 4,10 pe terasa non stop „T." din centrul municipiului Fălticeni a avut Ioc un incident între partea vătămată L.M.I. şi numitul B.A.B. - agent de poliţie şi fratele inc. B.I.C., incident aplanat de martorul V.B.I.
Imediat numitul B.A.B. l-a apelat telefonic pe fratele său, inculpatul în cauză, ce se afla la o discotecă în comuna Preuteşti şi relatându-i incidentul, i-a cerut să-i vină în ajutor.
La scurt timp inculpatul a venit cu ma şina condusă de martora P.A.M. la terasa „T." încercând să afle identitatea persoanei care l-a agresat pe fratele său. In acest sens, având asupra sa un cuţit s-a deplasat spre un grup de tineri care stăteau la mesele de pe partea opusă a străzii (declaraţii filele 17-270) şi prin ameninţarea fiecăruia cu cuţitul le-a solicitat relaţii despre agresor, respectiv numele acestuia şi zona în care locuieşte. În aceste împrejurări inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra martorului Ş.A., (fila 127 u.p.) iar în momentul în care a intenţionat să-l lovească şi pe martorul C.C.C. (f. 135 u.p.) a intervenit martora P.R.
Reu şind să afle datele necesare, inculpatul a plecat cu maşina în căutarea părţii vătămate. Ajungând în parcarea din spatele unui bloc, inculpatul a văzut partea vătămată într-un grup de tineri, motiv pentru care a coborât din maşină şi îndreptându-se spre aceasta a înjunghiat-o cu cuţitul în zona abdomenului.
Dup ă căderea victimei cel în cauză i-a mai aplicat acesteia, încă trei lovituri în zona sub-costală stângă şi în zona coapsei stângi.
Martorul V.B.I., văzând cele întâmplate a intervenit şi l-a dezarmat pe inculpat, călcându-l cu piciorul peste mâna în care avea cuţitul.
Ulterior şi celelalte persoane prezente auzind strigătele părţii vătămate au aplicat mai multe lovituri inculpatului determinându-l să-şi înceteze agresiunea.
Conform actelor medicale întocmite în cauză rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă tăiată penetrantă supra-ombilicală stângă, cu angularea marelui epiplon, o plagă sub-costală nepenetrantă stângă şi plăgi superficiale pe coapsa stângă, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor înţepător, fiind necesare pentru vindecare un număr de 23- 24 zile îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în primejdie astfel că intervenţia chirurgicală a fost necesară pentru salvarea acesteia .
Tribunalul Suceava, prin sentin ţa penală nr. 112 din 27 iunie 2011, (Dosar penal nr. 11670/86/2010) reţinând vinovăţia inculpatului, a dispus condamnarea pentru cele două infracţiuni, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare cu reţinerea stării de provocare în ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor. A fost aplicată ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe o perioadă de 5 ani.
De asemenea s-a dedus din pedeaps ă durata reţinerii şi s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpat, prin încheierea din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale c ătre partea civilă, precum şi la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 643,16 lei.
Instan ţa de fond a reţinut că cel în cauză a acţionat în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., conţinutul faptic al acestei provocări fiind agresiunea exercitată de către L.M.I. asupra fratelui inculpatului, martorul B.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa pentru infracţiunea de port ilegal de cuţit, schimbarea încadrării juridice din tentativ ă de omor în vătămare corporală gravă şi reindividualizarea pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penal ă nr. 9 din 25 ianuarie 2012, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi în rejudecare a înlăturat dispoziţiile de aplicare a disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. şi de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept al cuţitului.
În temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (în loc de 7 ani închisoare) şi la 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. (în loc de 5 ani).
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 10.500 lei cu titlu de daune morale (în loc de 35.000 lei).
A men ţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
În motivare se arată că în ceea ce priveşte infracţiunea de port fără drept al cuţitului, fapta nu întruneşte elementele constitutive deoarece nu s-a făcut dovada de către organul de urmărire penală că inculpatul obişnuieşte să poarte cuţit în locuri publice.
Relativ la pedeapsa aplicat ă inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faţă de toate împrejurările cauzei, dar şi de persoana inculpatului, curtea a apreciat că în favoarea acestuia se justifică a fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. urmând a-i da efectele prev. de art. 76 C. pen., astfel că o pedeapsă de 4 ani închisoare este necesară şi suficientă pentru a-şi atinge scopul educativ preventiv.
Sub aspectul solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere obiectul folosit, zona vizată, intensitatea loviturilor şi urmările produse.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul B.I.C.
Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., motivând că în mod greşit instanţa de apel a dispus achitarea inculpatului B.I.C. în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 şi în mod nejustificat a fost reţinută în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpatul B.I.C. a invocat următoarele motive:
- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. constând în aceea că instanţa de apel nu a motivat respingerea solicitării inculpatului de aplicare a unei pedepse cu suspendare sau cu executare la locul de muncă;
- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., care priveşte soluţia instanţei de fond în sensul că aceasta nu a administrat decât parţial proba cu martori şi nu s-a pronunţat asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei;
- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen.;
- cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen., în temeiul cărora solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, fie prin suspendare sub supraveghere, conform art. 861, fie la locul de muncă, conform art. 867 C. pen.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs formulat de parchet privind greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, Înalta Curte apreciază că, deşi motivarea instanţei de apel este eronată, soluţia pe fond de achitare, este corectă.
Instanţa de apel a motivat achitarea pentru infracţiunea evocată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că există infracţiunea de port ilegal de cuţit doar dacă se constată obişnuinţa de a-l purta în loc public, aspect nedovedit în speţă.
Conform disp. art. 11alin. (1) din Legea nr. 61/1991 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, portul fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnului, şişului, boxului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.
Din cuprinsul acestui text, rezultă că voinţa legiuitorului a fost de a sancţiona simpla deţinere, fără drept, a obiectelor sus-menţionate, fără existenţa vreunei alte cerinţe, legale referitoare la caracterul repetat al acţiunii, astfel încât aceasta să devină o obişnuinţă.
Caracteristica specifică infracţiunilor de obicei este pluralitatea acţiunilor succesive ce formează elementul material al acestor infracţiuni, pluralitate care se regăseşte în conţinutul textului incriminator prin folosirea expresiei „în mod repetat”, aspect ce nu rezultă din cuprinsul disp. art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, care este o infracţiune instantanee, momentană şi nu una de obicei aşa cum a susţinut instanţa de apel.
Înalta Curte constată însă, că în speţă, o altă cerinţă a textului de lege incriminator nu este îndeplinită, respectiv aceea ca portul cuţitului să se facă în locuri şi împrejurări în care s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru această faptă reţinându-se că la data de 7/ 8 august 2010 a avut asupra sa, într-un loc public din mun. Fălticeni, respectiv la terasa T., un cuţit.
În sentinţa pronunţată de instanţa de fond s-a constatat, cu privire la faptul că inculpatul avea sau nu asupra sa un cuţit în momentul în care a ajuns la terasa T., date fiind contradicţiile existente între depoziţiile martorilor că există un dubiu care îi profită inculpatului.
Cum hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel doar de inculpat, această constatare a tribunalului a rămas definitivă, neputându-se reveni asupra ei fără a fi încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Prin urmare, singurul loc în care s-a reţinut cu certitudine că inculpatul a avut un cuţit cu care a şi lovit victima este locul agresiunii, adică undeva pe o alee din spatele blocului, loc care însă nu poate fi considerat ca întrunind condiţiile art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, nefiind un loc în care s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte nu va reţine critica parchetului, menţinând soluţia de achitare dispusă în apel pentru această infracţiune.
Nici cea de-a doua critică formulată de parchet, privind greşita individualizare a pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. ), nu este fondată.
În mod corect instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care se referă la conduita bună a acestuia anterior săvârşirii infracţiunii, conduită ce rezultă din lipsa antecedentelor penale, din împrejurarea că era o persoană integrată social, căsătorit, provenind dintr-o familie organizată.
Înalta Curte apreciază că nici recursul inculpatului nu este fondat, niciuna din criticile formulate nefiind întemeiată.
În cuprinsul deciziei pronunţate în apel sunt analizate toate motivele de apel formulate de inculpat, precum şi toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 371, 378 C. proc. pen., inclusiv criticile acestuia sub aspectul individualizării pedepsei. Nu era necesară o argumentare punctuală, expresă, asupra solicitării inculpatului de suspendare sau executare la locul de muncă, câtă vreme se reţine că, în acord cu circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen., se justifică o reducere a pedepsei de la 7 ani la 4 ani închisoare, dar cu executare în detenţie raportat la natura şi gravitatea faptei comise.
Din acest punct de vedere, critica recurentului privind cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 C. proc. pen. nu este fondată.
Nici incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nu poate fi reţinută întrucât dispoziţiile legale nu obligă instanţa să se pronunţe expres asupra cererii inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei. În cuprinsul deciziei este analizată această apărare a inculpatului ca motiv distinct de apel, argumentându-se elocvent de ce instanţa a reţinut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la omor calificat. De asemenea, în decizie se arată, justificat, că nu i se poate reproşa primei instanţe o nepronunţare pe cererea de schimbare a încadrării juridice câtă vreme tribunalul a analizat latura subiectivă şi obiectivă a infracţiunii, concluzionând că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Înalta Curte apreciază că şi sub acest aspect, al încadrării juridice a faptei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.), hotărârile sunt legale şi temeinice.
Ambele instanţe au avut în vedere obiectul folosit de inculpat, apt de a suprima viaţa, zona vizată ca fiind una vitală, aşa cum rezultă din adresa nr. 479/ A din 15 ianuarie 2012 a S.M.L. Suceava (este vorba de regiunea abdominală), intensitatea loviturilor ce au pus în primejdie viaţa victimei, toate aceste elemente conducând la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia, chiar şi indirectă, de a ucide.
Ultima critică a inculpatului vizează individualizarea pedepsei sub aspectul schimbării modalităţii de executare, fie prin suspendare sub supraveghere (art. 861C. pen.), fie la locul de muncă (art. 867 C. pen.).
Deşi inculpatul indică pentru această solicitare cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 şi 172 C. proc. pen., Înalta Curte reţine doar incidenţa art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar nici sub acest aspect recursul nu este întemeiat.
În apel s-a acordat deja o largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, pedeapsa fiind coborâtă mult sub minimul textului incriminator.
În acelaşi timp, pentru asigurarea unei juste proporţii între aceste circumstanţe şi natura şi gravitatea infracţiunii, prin care inculpatul a acceptat producerea unui rezultat letal şi suprimarea vieţii victimei, Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare în regim de detenţie este singura în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 43/2012. Penal → |
|---|
