ICCJ. Decizia nr. 4082/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4082/2012
Dosar nr. 2021/3/2009
Şedinţa publică din 11 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 278 din 28 martie 2011 a condamnat pe inculpaţii:
D.C. la 6 ani închisoare pentru instigare prev. de art. 25 C. pen., la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74, art. 76 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 1923/2007 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 821/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pedeapsă ce se adaugă celei din cauză, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.
Inculpatul a mai fost condamnat la 3 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 şi a art. 76 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a mai arătat) şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpatul având de executat 3 ani şi 3 luni închisoare.
Acelaşi inculpat, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., a fost condamnat la 6 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpatul având de executat 3 ani şi 3 luni închisoare.
Acelaşi inculpat, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) a art. 37 lit. a), a art. 74 şi a art. 76 C. pen., a fost condamnat la 6 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), şi executarea acesteia acestea alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), şi executarea acesteia acestea alături de pedeapsa aplicată, în final inculpatul urmând să execute 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţi F.D.R. la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), a art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. d) din acelaşi cod, precum şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c) şi a art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 lit. a), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 2 ani închisoare să fie suspendată condiţionat, stabilindu-se termen de încercare de 4 ani.
Inculpatei, în baza art. 83 C. pen., i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
Inculpatul C.I.D. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. şi la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c) şi a art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare şi s-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 83 C. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra disp. art. 359 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
Inculpata B.P.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, în condiţiile infracţiunii continuate şi pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, reţinându-se în favoarea ei circumstanţe atenuante.
Şi în ce o priveşte pe această inculpată, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Inculpatul F.P. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de uz de fals şi infracţiunea de înşelăciune, şi în favoarea acestuia reţinându-se circumstanţe atenuante.
Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Inculpata D.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de uz de fals şi infracţiunea de înşelăciune cu reţinerea circumstanţelor atenuante.
Pedeapsa rezultantă a fost suspendată condiţionată pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Pe latură civilă, s-au admis acţiunile civile exercitate de părţile civile G.A. Asigurări, SC A. SA, Banca B., SC G. Asigurări SA şi de Banca C., inculpaţii fiind obligaţi la plata următoarelor sume:
- inculpata F.D.R., 11.721,92 euro către partea civilă G.A. Asigurări, 5.195,58 euro către partea civilă SC A. SA, 11.450,55 euro către partea civilă Banca B. şi 27.388,67 RON către partea civilă SC G. Asigurări SA,
- inculpatul C.I.D., 14.590,46 euro către partea civilă Banca B.;
- inculpatul F.P., 9.741,26 euro către partea civilă Banca C.;
- inculpata D.M., 8.810,70 euro către partea civilă Banca C.
S-a luat act că R. Bank, R.S. Bank şi C. Bank nu s-au constituit părţi civile referitor la creditele solicitate de inculpatul C.I.D., iar Banca C. şi A. Bank în ce priveşte creditele cerute de inculpata B.P.M.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false folosite (documente ce atestau calitatea de angajat la SC S.S. SRL a lui C.I.D., ale lui F.P., D.M., B.P.M., adeverinţe de salariat, carnete de muncă falsificate emanând de la aceeaşi societate.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
În luna februarie 2007, D.C., recomandându-i-se lui F.D.R. sub prenumele E., lui ea fiindu-i prezentată de cunoscutul lui B.A., a determinat-o ca prin utilizarea de adeverinţe de venit şi carnete de muncă falsificate care-i atestau calitatea de angajat la două societăţi comerciale, el procurându-le, să încheie contracte de credit, din sumele de bani astfel obţinute el cerând să i se dea jumătate. Ca atare, inculpatul i-a solicitat cartea de identitate, diploma de bacalaureat, ultima factură de la societatea de furnizare curent electric şi telefonie. După ce acestea i s-au predat, inculpatul, apelând la martora G.A., aceasta a scris adeverinţele de venit. În 21 februarie 2007, cei doi inculpaţi s-au reîntâlnit, D.C. înmânându-i coinculpatei o adeverinţă de venit falsă şi o copie a unui carnet de muncă certificat ca fiind conform cu originalul, din acesta reieşind că ea ar fi fost la acea dată angajată la SC A.C.U. SRL pe durată nedeterminată, fapt nereal. Alături de aceste documente, inculpatul i-a dat şi o foaie pe care scrisese date despre acea societate, despre postul ocupat, toate pentru ca inculpata să ştie ce să răspundă dacă va fi întrebată de către funcţionarii bancari. Având documentele amintite asupra sa, inculpata s-a prezentat la Banca B., a depus documentele, a completat şi semnat o cerere de credit pentru 10.000 euro, ulterior predându-i coinculpatului cartea de identitate.
În ziua următoare, 22 februarie 2007, inculpatul i-a înmânat o adeverinţă de venit falsă, o copie carnet de muncă certificată a fi conformă cu originalul, din acestea reieşind că este angajată la SC G.C. SRL pe durată nedeterminată, nereal. De această dată inculpata s-a prezentat la Banca U., a depus documentele false, a completat şi semnat o cerere de credit pentru suma de 5.407,5 euro şi ulterior a returnat coinculpatului cartea ei de identitate.
La 23 februarie 2007, inculpatul i-a înmânat coinculpatei o adeverinţă de venit falsă, o copie a unui carnet de muncă certificat ca fiind conform cu originalul, din acestea reieşind că F.D.R. era angajată la aceeaşi societate comercială, pe durată nedeterminată, nereal.
De această dată, coinculpata s-a prezentat la P. Bank, a depus actele false, a completat şi semnat o cerere de credit pentru 11.140 euro, după care i-a returnat inculpatului cartea ei de identitate.
La 26 februarie 2007, în mod identic acţionând, inculpata a prezentat documentele date de coinculpat la banca H.T. Bank, a completat şi semnat cerere de credit pentru 7.500 euro şi, de asemenea, a returnat cartea ei de identitate coinculpatului.
Cererile adresate băncilor în modul arătat au fost aprobate, inculpata fiind solicitată să se prezinte pentru a semna contractele de credit şi a intra în posesia sumelor cerute.
În vederea realizării acţiunii, la 23 februarie 2007 cei doi inculpaţi s-au întâlnit, inculpatul D.C. i-a dat coinculpatei cartea de identitate necesară ei pentru legitimare şi la Banca B. ea a semnat contractul de credit pentru consum pentru suma de 10.000 euro. După ce a încasat banii, inculpata i-a dat coinculpatului jumătate din sumă şi cartea ei de identitate.
În aceeaşi manieră inculpaţii au procedat şi la P. Bank, aici inculpata semnând contractul de credit din 23 februarie 2007 pentru 11.697 euro, din aceasta predându-i coinculpatului jumătate din sumă şi cartea ei de identitate.
La 26 februarie 2007, similar, au acţionat la Banca U., aici inculpata semnând contractul de credit şi de garanţie pentru nevoi personale pentru 5.407,5 euro, de asemenea ea dându-i coinculpatului jumătate din sumă.
La fel au procedat inculpaţii şi la 27 februarie 2007, de această dată inculpata semnând contractul de credit pentru suma de 7.500 euro de la H.T. Bank şi din nou dându-i coinculpatului jumătate din sumă. Cartea de identitate a rămas la inculpată.
În iulie 2008, inculpatul, pentru a obţine sume de bani din credite cu acte false, a început să caute date de identificare ale unor societăţile comerciale în numele cărora să falsifice adeverinţe de venit şi cărţi de muncă, el având grijă ca acestea să nu figureze în evidenţa SC R. SA ca fiind abonaţi telefonic.
După ce le depista, inculpatul cerea, pretinzând a fi reprezentant al acestora, instalarea de posturi telefonice pentru ca numerele de apel să se înscrie pe adeverinţele de venit false şi funcţionarii bancari apelând, să verifice date privind firma şi calitatea de angajat a solicitantului. În înţelegere cu inculpatul, persoane rămase neidentificate, confirmau funcţionarilor bancari „realitatea” astfel cum era evidenţiată în actele false. Pentru găsirea de doritori care să ceară credite, inculpatul a folosit persoane care, la rândul lor, au racolat cetăţeni neîncadraţi în muncă care au acceptat ceea ce inculpatul le-a promis.
În acest mod, prin intermediul lui G. a fost racolat inculpatul C.I.D., acestuia inculpatul spunându-i că prenumele lui este C., că inculpatul i-a prezentat certificatul de naştere, cartea de identitate, facturi de cablu TV şi energie electrică, pe numele tatălui lui, inculpatul detaliindu-i cum va proceda pentru a cere credite cu acte false prezentate de el. La 24 iulie 2008, cei doi s-au întâlnit, D.C. dându-i coinculpatului adeverinţă de venit, copie carnet de muncă certificată a fi conformă cu originalul, false, din acestea reieşind că ar fi angajat al SC S.S. SRL, nereal însă, şi l-a sfătuit să le depună la C. Bank pentru credit în sumă de 54.000 RON.
Coinculpatul a executat cele cerute, a completat şi semnat o cerere de credit şi i-a predat inculpatului cartea de identitate.
Pe cererea de credit, inculpatul C.I.D. a trecut numărul de telefon al coinculpatului pentru ca acesta, la rândul lui, să-l anunţe când se va rezolva cererea de credit.
La 25 iulie 2008, în aceeaşi manieră, inculpatul i-a dat coinculpatului C.I.D. adeverinţă de venit falsă, copie certificată a unui carnet de muncă, din acestea reieşind angajarea lui la aceeaşi societate comercială, nereal însă. Cu aceste documente, inculpatul s-a prezentat la R. Bank, aici, după depunerea documentelor ce i se dăduseră, a semnat o cerere de credit şi cont curent pentru persoane fizice pentru 10.000 euro.
Imediat, inculpatul i-a predat coinculpatului cartea de identitate şi de această dată, pe cererea de credit C.I.D. menţionase numărul de telefon al inculpatului D.C.
La 29 iulie 2008, cei doi au procedat similar, actele false date coinculpatului C.I.D. de către inculpat înscriind că primul ar fi fost angajat al aceleiaşi societăţi comerciale, fapt nereal. Actele au fost depuse la A. Bank, aici C.I.D. semnând cerere pentru acordarea unui împrumut pentru uz personal pentru 18.400 euro.
Pe cerere, inculpatul înscrisese numărul de telefon al coinculpatului D.C.
În aceeaşi zi, cei doi inculpaţi s-au deplasat spre sediul Banca B., după ce D.C. predase celuilalt acte false vizând acelaşi angajator. La respectiva agenţie, inculpatul C.I.D. a depus actele false şi a semnat cerere de credit pentru 15.000 euro. Şi de această dată, el a returnat coinculpatului cartea proprie de identitate. Pe cererea de credit inculpatul C.I.D. înscrisese tot numărul de telefon al coinculpatului.
După aprobarea creditorului, inculpatul D.C. i-a dat coinculpatului cartea de identitate pentru legitimare, acesta a semnat contractul de credit de consum din 07 august 2008, a încasat cei 15.000 euro şi din aceasta i-a dat coinculpatului aproximativ 6.000 euro şi cartea de identitate.
În aceeaşi lună (august 2008), după ce inculpatul D.C. l-a informat pe coinculpat că i s-a aprobat cererea de credit de către R. Bank, atunci când acesta din urmă s-a prezentat la bancă, a fost condus la Poliţia Sector 3.
G. şi A., în 22 iulie 2008, l-au prezentat inculpatului D.C., pe F.P., ei spunându-i că este persoana care îl va ajuta să obţină un credit, din sumă având obligaţia să-i dea 40%. În acest context, inculpatul D.C. i-a cerut să meargă la Banca C., de aici urmând să ia un formulat de adeverinţă de salariu. Conformându-se, inculpatul F.P. a luat formularul şi împreună cu cartea de identitate, le-a predat coinculpatului D.C., acesta anterior, spunându-i să memoreze unele date de ale SC S.S. SRL pentru a le comunica funcţionarilor bancari.
La 23 iulie 2008, în prezenţa lui G. şi a lui A., inculpatul i-a înmânat lui F.P. acte false de genul celor utilizate, acestea au fost depuse la banca amintită, aici el semnând contractul de credit pentru nevoi personale pentru 9.500 euro. După ce a încasat banii, coinculpatul i-a dat inculpatului 3.800 euro răsplată şi 240 euro împrumut.
T.A.D., cunoscută a inculpatului D.C. şi despre care ştia că se ocupă cu obţinerea de credite bancare, în iulie 2008, aflând de la D.M. că are nevoie de bani, i-a promis că o va ajuta punându-o în legătură cu C. (inculpatul) anterior ea cerându-i cartea de identitate pentru ca la rândul ei să o dea inculpatului. Cele două au convenit să se întâlnească cu inculpatul, fapt realizat, inculpatul solicitând şi carnetul de muncă. După câteva zile, cererea i-a fost acceptată. După primirea carnetului de muncă, inculpatul s-a interesat dacă D.M. a avut probleme cu poliţia, dacă a mai luat credite bancare, dacă are cazier. Răspunzându-i-se negativ, cei doi au convenit ca din creditul pe care urma să-l obţină, D.M. să dea jumătate coinculpatului pentru ajutorul dat în procurarea documentelor.
La 01 august 2008, inculpatul D.C. i-a dat coinculpatei actele false privind, nereal, că ar fi angajată la aceeaşi societate comercială, ei deplasându-se la Banca C. După ce inculpatul i-a predat cartea de identitate, inculpata a depus documentele false, a completat angajamentul de plată de pe adeverinţa falsă de venit şi a completat şi semnat o cerere de credit pentru suma de 8.700 euro. După ce inculpatul i-a dat informaţia că cererea de credit s-a aprobat, ei s-au întâlnit la data de 02 august 2008. Procedând similar celelalte situaţii deja amintite, inculpata a încasat 8.300 euro şi i-a predat coinculpatului 4.000 euro.
În aceeaşi lună, V.P.V. a pus-o pe B.P.M. în legătură cu G. şi A., aceştia prezentându-i-o inculpatului D.C. După ce a chestionat-o dacă a mai contractat credite bancare, dacă are sau nu carte de muncă, inculpatul i-a cerut cartea de identitate, ei convenind ca din creditul obţinut, inculpatul să primească 50%, din care el să dea 15% celor doi.
La 15 august 2008, cei 4 s-au întâlnit, inculpatul dând lui A. şi lui G. actele false susţinut a fi emanate de la aceeaşi societate comercială, în vederea predării lor lui B.P.M.
După ce a luat de la A. actele false, inculpata le-a depus la Banca C., aici ea cerând credit 10.000 euro. Cartea de identitate a inculpatei rămăsese la inculpatul D.C.
Dându-se drept R.N.S. (în realitate, acesta era asociat unic şi administrator al SC S.S. SRL) inculpatul, telefonic, de pe un mobil al său şi de la telefonul fix de la domiciliul lui, le-a contactat pe O.C. şi pe N.M.D., angajate ale băncii, de la acestea el aflând că cererea inculpatei nu fusese aprobată.
În aceeaşi lună, căutând societăţi comerciale în numele cărora să dreseze acte false pentru obţinerea de credite bancare, în maniera descrisă, inculpatul a găsit societatea M. SRL şi a trimis-o pe inculpata B.P.M. să ceară SC R. SA instalarea unui post telefonic, după ce i-a dat o procură.
După ce s-au atribuit trei numere de telefon, apelurile fiind redirijate pe numărul de mobil X, la începutul lunii septembrie 2008, cei doi s-au întâlnit, de faţă fiind şi I.A., consultant financiar, el dându-i acesteia, în Restaurantul L.M. acte false din care reieşea că B.P.M. ar fi angajată la SC M. SRL.
Martora a scris o cerere de acordare a unui împrumut pentru uz personal pentru 19.000 euro şi una de emitere a unui card de credit standard în numele inculpatei, ea luându-şi îndatorirea de a le depune la A. Bank. Pentru că fusese învăţată de inculpat ce să răspundă dacă va fi întrebată în legătură cu datele societăţii comerciale, răspunsurile inculpatei au convins-o pe martoră. După ce s-au semnat mai multe documente, inculpata omiţând însă să semneze cererile, pe acestea semnătura ei a fost imitată, neputându-se stabili de către cine, I.A. le-a depus la bancă, ele fiind preluate de o angajată, martora G.C.G. Împrumutul cerut nu a fost aprobat.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii D.C. şi F.D.R.
Apelul declarat de Parchet a fost motivat pe greşita încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului D.C., în sensul greşitei încadrări în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., valoarea prejudiciului fiind mai mică decât 200.000 RON, greşita reţinere, în ce-l priveşte pe inculpat, a art. 37 lit. a) C. pen. în raport cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1923/2007 a Judecătoriei sector 1, netemeinicia pedepselor aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. în condiţiile art. 25 C. pen., greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. direct pe lângă pedeapsa rezultantă, netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului urmare greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. şi greşita nededucere din pedeapsă, a reţinerii din data de 23 septembrie 2008.
În ce o priveşte pe inculpata F.D.R., apelul Parchetului a criticat sentinţa pentru nelegala pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., netemeinicia pedepsei pentru infracţiunea de înşelăciune şi a pedepsei rezultantă, iar în ce priveşte modalitatea de executare, stabilirea executării potrivit art. 861C. pen. pe termenul maxim de încercare aşa cum prevede art. 862 C. pen.
Inculpatul D.C. şi-a motivat apelul pe nulitatea absolută a hotărârii instanţei de fond în sensul nelegalei sesizări în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma instigării, greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în raport cu aceasta, Tribunalul nefiind competent material. Totodată, apelul inculpatului a fost motivat pe greşita reţinere a vinovăţiei, el susţinând că nu s-au administrat probe care să dovedească „determinarea” invocată.
Inculpata F.D.R., în faza judecării apelului, a cerut, în ce o priveşte, aplicarea disp. art. 3201C. proc. pen. în redactarea dată prin Legea nr. 202/2010 şi a criticat sentinţa numai în ce priveşte latura civilă, obligarea ei urmând a fi decisă numai pentru suma de 4.000 euro.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 35/A din 13 februarie 2012 a admis apelurile declarate de Parchet şi de cei doi inculpaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând, în ce-l priveşte pe inculpatul D.C., a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în pedepsele componente şi le-a repus în individualitatea lor. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele săvârşite în perioada februarie-martie 2007, astfel: din instigare, prev. de art. 25 C. pen. la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în aceeaşi infracţiune, prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru aceste infracţiuni, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare şi respectiv de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (faptele săvârşite în perioada iulie-august 2008).
În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare (fapte săvârşite în perioada iulie-august 2008).
În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1923/F/2007 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 821/R/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior cu pedepsele de 4 ani închisoare şi de 6 luni închisoare aplicate în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară.
În temeiul art. 39 alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în cauză, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul având de executat 4 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul, în final, având de executat pedeapsa cea mai grea, 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat, a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare (proces-verbal din 23 septembrie 2008, dosar urmărire penală).
În ce o priveşte pe inculpata F.D.R., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, în pedepsele componente şi repunerea în individualitatea lor.
În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. d) C. pen., inculpata a fost condamnată la 1 an şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., inculpata a fost condamnată la 1.000 RON amendă penală.
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpata urmând să execute 1 an şi 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2) C. pen. şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 81 alin. (1), (2), art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii şi a pedepselor accesorii, pe termenul de încercare de 3 ani şi 10 luni stabilit conform art. 82 alin. (1), (3) C. pen.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. inculpatei i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate.
Pe latură civilă, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii D.C. şi F.D.R., în solidar, au fost obligaţi la plata următoarelor sume: 11.721,92 euro (echivalent în RON la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României de la data plăţii) către partea civilă SC G.A. Asigurări SA; 5.195,58 euro (echivalentul în RON, în aceleaşi condiţii), către partea civilă SC A. SA SA; 11.450,55 euro (echivalentul în RON, în aceleaşi condiţii), către partea civilă SC Banca B. SA; 27.388,67 lei către partea civilă SC G. Asigurări SA.
Instanţa de apel, prin încheierea din 07 martie 2012 a dispus, în temeiul art. 195 C. proc. pen., din oficiu, îndreptarea erorii materiale din minuta deciziei penale nr. 35/A din 13 februarie 2012 în sensul că la pct. 1 privindu-l pe inculpatul D.C. se va menţiona „(…) anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (…)” în loc de „anulează suspendarea condiţionată” cum, din greşeală, se trecuse.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termenul legal, au declarat recursuri, inculpatul D.C. şi inculpata F.D.R.
La termenul de judecată din 30 octombrie 2012, inculpata F.D.R., prin cerere, apărarea sa fiind asigurată de avocatul ales N.P.D., a cerut retragerea recursului declarat în cauză.
Curtea, prin încheierea nr. 3500 din 30 octombrie 2012, a luat act de retragerea recursului declarat de inculpată.
Inculpatul D.C. a criticat decizia pronunţată în apel pe cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 12, pct. 9, pct. 18 C. proc. pen., dezvoltarea acestora fiind făcută în prezenta.
Recursul inculpatului nu este fondat astfel cum se va dezvolta.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., referitor la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, presupune că instanţa să fi pronunţat o soluţie de condamnare pentru o faptă care, în materialitatea ei, nu a făcut obiectul trimiterii lui în judecată.
Sub acest aspect, în motivarea cazului, apărarea inculpatului a arătat că pentru instigare la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, nu s-a făcut legal sesizarea instanţei, el fiind trimis în judecată pentru instigare la aceeaşi infracţiune, dar în încadrarea dată de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Amintind că o asemenea apărare s-a supus şi în faţa instanţei de prim control judiciar, din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că prin ordonanţa nr. 2457/P/2008 din 17 decembrie 2008 (proces-verbal din 14 ianuarie 2009) Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus, în ce-l priveşte pe inculpat, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La 15 ianuarie 2009 inculpatului, în prezenţa apărătorului ales, i s-a adus la cunoştinţă schimbarea de încadrare juridică, a fost audiat şi i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Prin rechizitoriul nr. 2457/P/2008 din 16 ianuarie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele şi pentru instigare la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave [art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.].
La 19 ianuarie 2009, cu adresa nr. 2457/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a înaintat dosarul de urmărire penală şi rechizitoriul Tribunalului Bucureşti, instanţă competentă material în raport cu infracţiunea menţionată, astfel cum prevede art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În cauză, deci, inculpatul a fost condamnat pentru fapta pentru care fusese cercetat şi trimis în judecată, astfel că nu este incident cazul de casare menţionat.
Referitor pct. 9 al art. 3859, acesta, de asemenea, nu este fondat. Instanţa de apel, cale de atac devolutivă, şi-a motivat soluţia amplu, cu raportare la probatoriul cauzei, textele legale şi apărărilor inculpatului, verificarea sa întinzându-se şi asupra situaţiei de fapt cât şi încadrării juridice, acestea, de asemenea, fiind criticate de inculpat.
Totodată, instanţa de apel a dezvoltat constatarea, din oficiu, a existenţei, în ce-l priveşte pe inculpat, a încă două motive de nelegalitate a sentinţei care au influenţat soluţia în defavoarea lui, respectiv nededucerea duratei reţinerii din 23 septembrie 2008 şi omisiunea dispunerii, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituirii unor bunuri ridicate la percheziţia domiciliară.
În ce priveşte apărarea inculpatului, că ar fi incident cazul de casare prev. la pct. 18 al art. 3859C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, acesta nu se regăseşte în cauză.
Eroarea gravă de fapt priveşte discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care probatoriul o susţine.
Instanţa de recurs, examinând mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, reţine că inculpatul, în perioada februarie-martie 2007 a determinat-o pe coinculpata F.D.R., căreia i-a pus la dispoziţie înscrisuri false oficiale şi sub semnătură privată, să inducă în eroare pe reprezentanţii a patru bănci, de la acestea cerând şi obţinând, patru credite în valoare totală de 34.604,5 euro, lui (instigator) remiţându-i-se jumătate din sumă (declaraţiile coinculpatei de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească, recunoaşterea din fotografie, inculpata a denunţat chiar şi faptele ei, declaraţii martori T.V., T.I., informaţiile furnizate de I.T.M. Bucureşti - adresa din 18 februarie 2008, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 septembrie 2008 privind caracterul fals al înscrisurilor).
În ce priveşte modul de operare al inculpatului, acesta este identic cu cel recunoscut, în declaraţiile lor, de ceilalţi 4 coinculpaţi şi aceştia identificându-l pe inculpatul D.C. din planşele foto prezentate.
În ce priveşte faptele din perioada iulie-august 2008, probatoriul a evidenţiat, fără dubiu, determinarea coinculpaţilor să obţină sume în aceeaşi modalitate (declaraţii constante inculpat C.I.D., recunoaşterea, de către acesta, în prezenţa martorului asistent T.G., din fotografie, a inculpatului, martor R.N.S., C.D., percheziţia domiciliară a apartamentului locuit de inculpat, la fel declaraţiile coinculpaţilor F.P., recunoaşterea din fotografie a inculpatului, percheziţia domiciliară amintită, D.M., martora T.A.D., recunoaşterea din fotografie a inculpatului, celelalte probe deja amintite.
Implicarea inculpatului în ce priveşte instigarea coinculpatei B.P.M., în aceeaşi modalitate, este dovedită cu declaraţiile constante ale coinculpatei, menţinute la cercetarea în fond, aceasta declarând şi numărul de telefon mobil deţinut de inculpat, precum şi cu ansamblul probelor deja enunţate, dar şi declaraţiile martorelor O.C.G., N.M.D., I.A., G.C.G.
Coroborând probatoriul care a evidenţiat situaţia de fapt, legal şi temeinic s-a stabilit vinovăţia inculpatului D.C. de a acţiona, deliberat, cu intenţie directă în vederea atingerii rezultatului infracţional dorit, respectiv obţinerea, pentru el, a unor foloase materiale injuste, în modul arătat el determinându-i pe toţi coinculpaţii din cauză să folosească înscrisurile oficiale şi sub semnătură privată false, pe care el le-a dat acelora şi, astfel, să inducă în eroare pe reprezentanţii unităţilor bancare, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor împrejurări mincinoase, respectiv calităţi de angajaţi la societăţi comerciale, conform acelor documente pentru obţinerea de credite pentru care, în realitate, nu îndeplineau condiţiile de acceptare şi acordare, toate acestea realizând obiectiv şi subiectiv, elementele materiale ale infracţiunilor de instigare la uz de fals şi la înşelăciune.
Ca atare, în cauză, hotărârea instanţei de apel fiind legală şi temeinică, din oficiu neconstatându-se cazuri de casare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 35/A din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4053/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4109/2012. Penal → |
|---|
