ICCJ. Decizia nr. 4150/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 4150 /2012
Dosar nr. 2821/246/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursului penal de-faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 512/R din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A.D., împotriva sentinţei penale nr. 12 din 24 ianuarie 2012 a Judecătoriei Ineu, pronunţată în Dosarul nr. 2821/246/2011.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit actelor de la dosar, la data de 15 decembrie 2011, Judecătoria Ineu a fost investită, în condiţiile prev. de art. 278 C. proc. pen., de petentul A.D., cu soluţionarea unei plângeri împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu nr. 389/P/2010 şi 157/11/2/2011.
Judecătoria Ineu prin sentinţa penală nr. 12/2012, a respins plângerea petentului.
Hotărârea pronunţată de Tribunalul Arad este definitivă, conform prev. art. 278 alin. (10) C. proc. pen. şi împotriva acesteia nu mai poate fi formulată nici o cale ordinară de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A.D.
Înalta Curte constată că recursul promovat este inadmisibil, pentru cele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8). C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în cauza de faţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIIl pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
De asemenea, conform art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii, sentinţele pronunţate de tribunalele militare, sentinţele pronunţate de Curţile de Apel şi Curtea Militară de Apel, sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de Curţi de Apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Astfel, rezultă că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text legal, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, petentul A.D. a declarat.recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac care nu întruneşte cerinţele dispoziţiei legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins, ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.D., împotriva deciziei penale nr. 512/R din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 291/2012. Penal → |
|---|
