ICCJ. Decizia nr. 4147/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 4147/2012
Dosar nr. 3180/2/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1046 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.G. împotrivă deciziei penale nr. 149 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I -a penală, în Dosarul nr. 10201/303/2011 întrucât, analizând cererea de contestaţie în anulare de faţă în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., curtea a constatat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, prin, aceea că depăşeşte termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Astfel, contestaţia în.anulare a fost depusă la data de 13 aprilie 2012, prin poştă, iar decizia contestată a fost pronunţată la data de 24 ianuarie 2012.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea C.G.
Înalta Curte constată că recursul promovat este inadmisibil, pentru cele ce succed.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii, sentinţele pronunţate de tribunalele militare, sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Astfel, rezultă că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text legal, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, contestatoarea C.G. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac care nu întruneşte cerinţele dispoziţiei legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoare este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins, ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.G. împotriva deciziei penale nr. 1046 din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 894/2012. Penal → |
|---|
