ICCJ. Decizia nr. 4146/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 4146 /2012
Dosar nr. 6986/202/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40 din 06 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public, de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul F.Ş. şi în baza art 334 C. proc. pen., a fost dispusă schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. în art 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen.
În baza art 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.Ş., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.Ş. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b şi lit. c) C. pen.
În baza art 33-34 C. pen. inculpatul F.Ş., va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În baza art 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului F.Ş., exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulate de partea civilă A.N.A.F. - Bucureşti D.G.F.P. Călăraşi.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente SC F. SRL Călăraşi, către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Călăraşi, la plata sumei de 728.048 RON, reprezentând 395.223 RON TVA şi 332.825 RON impozit pe profit, la care s-au adăugat şi dobânzile aferente până la data plăţii integrale a sumei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Călăraşi către stat la plata sumei de 1000 RON, cu judiciare, din care 200 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că: prin sentinţa penală nr. 414/2011, în baza art. 27 pct. 1 lit. e1) C. proc. pen., Judecătoria Călăraşi a admis excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cauzei, invocată de instanţă din oficiu.
În baza art. 42 alin. (1) C. pen.; a declinat competenţa soluţionării dosarului Judecătoriei Călăraşi nr. 6986/202/2011, privindu-l pe inculpatul F.Ş., fără antecedente penale, în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Călăraşi la data de 02 decembrie 2011 sub nr. 6986/202/2011 (nr format vechi 786/P/2011).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi din 6 octombrie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul F.Ş., domiciliat în comuna C.V., sat C., jud. Călăraşi pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută, de art. 9 lit. b) şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 42 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen.
Din actele şi lucrările dosarului, respectiv declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, note de constatare, facturi fiscale, chitanţe şi ordine de plată, borderouri de achiziţii, înscrisuri, instanţa de fond a reţinut, în fapt următoarea situaţie:
La data de 24 martie 2009 organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în cursul anilor 2007 - 2008, inculpatul F.Ş. şi numitul M.V., în calitate de administratori ai SC F. SRL Călăraşi au desfăşurat, fără drept, activităţi de comerţ cu cereale, falsificând documente de evidenţă primară şi înregistrând operaţiuni comerciale fictive şi cheltuieli nereale, în scopul diminuării veniturilor şi sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, existând indicii cu privire la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.
La data de 07 aprilie 2009 A.N.A.F. - Garda Financiară Călăraşi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi cu privire la faptul că în perioada martie - septembrie 2008, SC F. SRL, a achiziţionat cantitatea de 1267,56 tone produse agricole de la populaţie în valoare de 1.519.218,82 RON pe care le-a revândut către diverse societăţi comerciale cu valoarea totală de 2.475.381,52 RON.
Achiziţionarea acestora s-a efectuat pe bază de borderouri de achiziţie neconforme cu dispoziţiile O.U.G. nr. 12/2006 care prevede în art. 3 alin. (2) că:
„vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piaţa internă sau la export, se realizează ( ...) în cazul producătorilor agricoli persoane fizice pe baza contractelor de vânzare cumpărare şi a borderourilor de achiziţii cu regim special personalizat prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator".
Deoarece administratorii nu au încheiat contracte de vânzare cumpărare cu furnizorii, iar borderourile de achiziţii întocmite nu pot fi considerate documente legale de provenienţă, cheltuiala cu marfa nu poate fi înregistrată ca deductibilă în evidenţa societăţii.
Conform borderourilor de achiziţie întocmite, unele persoane fizice înscrise la rubrica „producători" nu au predat efectiv nici o cantitate de produse agricole SC F. SRL, iar altele nu mai locuiesc la domiciliile cunoscute.
Vânzarea produselor agricole aprovizionate s-a realizat pe bază de facturi către beneficiarii: SC B.G. SRL Constanţa, SC P. SA Galaţi, punct de lucru Călăraşi, SC A.C.T.I. SRL România, Bucureşti.
Din declaraţiile lunare depuse de societate a reieşit că aceasta a depus declaraţia 100 pentru perioada iunie 2007 - iunie 2008, declaraţia 102 pentru luna iunie 2008, decont TVA (300) pentru perioada iunie 2007 - iunie 2008, iar „situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii" la data de 30 iunie 2008 nu a fost depusă. Toate declaraţiile şi deconturile depuse nu au înregistrat sume de plată la bugetul de stat (impozit pe profit şi TVA), veniturile obţinute şi TVA colectată nefiind declarate.
Din verificările documentelor prezentate de societate, a mai rezultat că aceasta nu a declarat organelor fiscale veniturile obţinute prin vânzarea cantităţilor de produce agricole în sumă de 2.080.158,42 RON şi TVA colectată în valoare de 395.223 RON.
Prin aceste activităţi s-a calculat un prejudiciu adus bugetului de stat estimat la suma de 728.048 RON din care 395.223 RON TVA rezultat din cumularea TVA din facturile emise şi 332.825 RON impozit pe profit calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului realizat prin emiterea facturilor respective (2.080.158,42 x 16% = 332.825 RON).
La data de 07 iulie 2009 A.N.A.F. - D.G.F.P. Călăraşi a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 de către administratorii SC F. SRL, constând în aceea că, deşi au fost somaţi de trei ori pentru a se prezenta cu actele contabile în vederea efectuării inspecţiei fiscale, nu au dat curs invitaţiei.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul F.Ş. a recunoscut faptele săvârşite, susţinând că în cursul lunii februarie 2008 - o cunoştinţă de a sa pe nume C.V. şi numita F.N., i-au propus să facă afaceri cu cereale, având în vedere că deţinea o societate.
Fiind de acord, inculpatul i-a înmânat numitei F.N. copii de pe actele firmei, ştampila societăţii, carnetele cu facturi, avizele de însoţire a mărfii şi borderourile de achiziţii urmând ca F.N. să se ocupe de achiziţionarea cerealelor de la persoane fizice şi să întocmească borderourile de achiziţie.
Cu privire la facturile fiscale emise de societatea F., inculpatul recunoaşte ca pe o parte dintre acestea le-a semnat, fiind deja completate, iar pe altă parte le-a întocmit el, după care le-a semnat. În ceea ce priveşte sumele de bani care intrau în contul societăţii, inculpatul a declarat că era sunat de F.N. care îi aducea la cunoştinţă despre intrarea în contul: firmei a banilor, după care el îi ridica personal, în numerar, pe bază de chitanţă, de la Banca T., Banca U. Şi Banca R. din Călăraşi, unde firma sa avea conturi deschide.
Conform înţelegerii sumele de bani erau predate numitei F.N. pentru ca aceasta să achiziţioneze alte cereale, urmând ca la finalul anului 2008 profitul să fie împărţit între, cei 2, lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât F.N. nu a mai răspuns la telefonul mobil.
A mai arătat inculpatul că nu cunoaşte datele de stare civilă ale numiţilor C.V. şi F.N., nici unde locuiesc aceştia.
A recunoscut că nu a întocmit evidenţa contabilă, iar în momentul în care a fost chemat la Garda Financiară cu documentele a apelat la martora N.D., rugând-o să îi pună în ordine actele contabile.
În faza de cercetare judecătorească audiat fiind, inculpatul F.Ş. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, prin actul de inculpare, menţinând declaraţiile date în faza de; urmărire penală.
Cu privire la suma solicitată de A.N.A.F. ca prejudiciu produs bugetului statului, inculpatul a fost de acord cu achitarea acestuia, dat în timp, eşalonat, susţinând că în prezent nu dispune de bani.
La termenul din 6 martie 2012 reprezentantul parchetului a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin reţinerea şi a alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru ambele infracţiuni, deoarece, prin faptele deduse judecăţii, în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii, infracţionale unice inculpatul a produs un prejudiciu mai mare de 100.000. euro în echivalentul monedei naţionale şi ca atare sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), dar şi alin. (2) din legea specială, alin. (2) precizând că în astfel de situaţii cu prejudiciu mai mare de 100.000 euro se majorează minimu şi maximul pedepsei cu 2 ani.
Faţă de probele administrate în cauză, instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Probele administrate în cauză, dovedesc cu certitudine săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpatului, instanţa urmând să dispună condamnarea inculpatului.
În drept, faptele inculpatului F.Ş. care în calitate de administrator al SC F. SRL în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie - septembrie 2008 nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat organelor fiscale operaţiunile comerciale efectuate şi pentru justificarea achiziţiilor a evidenţiat în documente legale operaţiuni comerciale fictive în scopul sustragerii de la plata taxelor datorate statului, creând un prejudiciu în sumă de 728.048 RON; întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale, natura infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, poziţia de recunoaştere şi regret a faptelor, prejudiciul foarte mare creat în dauna statului, neacoperit nici măcar în parte, circumstanţe faţă de care pedeapsa s-a situat la limita minimă prevăzută de lege.
Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a apreciat, în raport de cuantumul ridicat al prejudiciului, de faptul că inculpatul nu a depus nici un fel de diligenţă pentru plată măcar a unei sume de bani, de gradul sporit de pericol social al faptelor săvârşite, de rezonanţa socială a acestora, de creşterea numărului de cazuri de evaziune fiscală, că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului nu se pot realiza decât prin privare de libertate, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa de fond a avut în vedere situaţia de fapt reţinută, cererea A.N.A.F., dar şi recunoaşterea inculpatului, acesta fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SRL Călăraşi către A.N.A.F. Bucureşti - D.G.F.P. Călăraşi la plata sumei de 728.048 RON, reprezentând 395.223 RON TVA şi 332.825 RON impozit pe profit, la care se vor adăuga dobânzile aferente până la data plăţii integrale a sumei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel inculpatul F.Ş., criticând greşita modalitate de executare a pedepsei şi cuantumul acesteia şi solicitând reducerea cuantumului pedepsei, potrivit art. 74, 76 C. pen. şi 3201 C. proc. pen.
Inculpatul a menţionat că recunoaşte şi regretă şi fapta comisă, aşa cum a fost reţinută în actul de inculpare, că societatea comerciala care se consideră prejudiciată, nu mai funcţionează din anul 2007, precizând că recursul vizează exclusiv latura penală.
Prin decizia penală nr. 151 A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 06 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.Ş., apărătorul acestuia restrângând, oral, motivele de recurs şi solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficiente dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. prin luarea în considerare şi a circumstanţelor sale personale, criticând şi neaplicarea de către instanţa de fond a art. 3201 C. proc. pen. având în vedere că a recunoscut săvârşirea faptelor.
Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 3856 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursu inculpatului F.Ş. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
Instanţa de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, a reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată acesteia, astfel cum a fost prezentată în actul de inculpare, precum şi dispoziţiilor legale aplicabile, speţei, aspecte constatate şi întărite de instanţa de apel.
Faţă de critica inculpatului, prin apărător din oficiu, privind neaplicarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte, reţine că în mod corect acestea nu au fost aplicate şi instanţa nu a dat eficienţă prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel cum a decis şi instanţa de apel.
Potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru; accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art: 3201 din C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, publicată în M. Of. Din 29 decembrie 2011.
La baza edictării O.U.G. nr. 121/2011; s-au aflat Deciziile nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 şi nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, prin care Curtea Constituţională a stabilit, că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Analizând situaţia în speţă, rezultă că cercetarea judecătorească la Tribunalul Călăraşi a început la primul termen cu procedura completă, respectiv la 31 decembrie 2012, în mod legal în lipsa inculpatului, întrucât acesta primise termen în cunoştinţă după ce i s-a acordat la data de 17 ianuarie 2012, o singură armânare, conform solicitării sale, pentru pregătirea apărării prin angajarea unui apărător ales.
Prin raportare la dispoziţiile art. XI coroborate cu cele ale art. V din O.U.G. nr. 121/2011, rezultă că, pe de o parte, deşi în raport cu datele speţei, art. 3201 C. proc. pen. era constituţional şi în consecinţă, putea fi aplicat, pe de altă parte, prin raportare la faptul că cercetarea judecătorească în fond la Tribunalul Călaraşi a început în mod legal în lipsa inculpatului, se reţine culpa procesuală a acestuia pentru absenţa din faţa instanţei şi lipsa posibilităţii acesteia de a-l întreba în virtutea alin. (3) al art. 3201 C. proc. pen., dacă solicită ca judecata să aibă loc, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
De altfel, inculpatul avea el însuşi posibilitatea de a declara, potrivit alin. 1 al art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, personal sau prin înscris autentic, că solicită judecarea în baza procedurii simplificate.
În ce priveşte individualizarea pedepselor, faţă de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., se va ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, rezultat din acţiunile ilicite ale inculpatului, reflectat de modul în care acesta a conceput şi realizat infracţiunile de evaziune fiscală, şi consecinţele faptelor, acesta acţionând în sensul sustragerii de la plata taxelor datorate statului, creând un prejudiciu de peste 100.000 euro (ceea ce a atras şi schimbarea încadrării juridice iniţiale), adică în sumă de 728.048 RON, prin societatea sa comercială şi de a obţine astfel, în mod facil, venituri superioare celor realizate din activitatea lucrativă curentă, de amploarea activităţii infracţionale desfăşurată în cursul anului 2008, în formă continuată.
Nu în ultimul rând, se va ţine seama de circumstanţele personale ale inculpatului, care, deşi a avut o atitudine procesuală corespunzătoare şi nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a depus vreo diligentă în scopul recuperării măcar a unei părţi din obligaţiile civile stabilite în sarcina sa, care au intrat în puterea lucrului judecat, dat fiind că recursul promovat de acesta vizează doar latura penală a cauzei.
Astfel, faţă de toate aspectele anterior reţinute, instanţa de recurs apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, în limite legale, în mod corect, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, aşa cum şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante în condiţiile art. 71 C. pen. este în măsură să asigure scopul preventiv-educativ al pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen.
Mai mult decât atât, reţinerea, în coordonare paralelă, a considerentelor privind justa individualizare a pedepselor şi a dispoziţiilor art. 861 alin. (2) C. pen., conduce la concluzia inaplicabilităţii acestei din urmă instituţii juridice, faţă de, în primul rând, pedeapsa rezultantă a concursului, care este, în speţă, mai mare de 3 ani, pe lângă neîndeplinirea celorlalte condiţii legale cumulative, subsumate alin. (1) al art. 861 C. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ş.
Împotriva deciziei penale nr. 151 A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a II-a penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.Ş. împotriva deciziei penale nr. 151 A din 24 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3740/2012. Penal → |
|---|
