ICCJ. Decizia nr. 291/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 291/2012
Dosar nr. 4527/99/2009
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 510 din 5 octombrie 2010 Tribunalul Iaşi a hotărât condamnarea inculpaţilor:
I. N.V., pentru săvârşirea infracţiunii de "viol", prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.
II. I.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de "viol", prevăzută şi pedepsită de 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (1), (4) C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pentru o durată de 5 (cinci) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare calculat în conformitate cu art. 110 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiaşi termen.
În baza art. 1101 C. pen. s-a dispus, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi şi s-a impus respectarea, de către acesta, a obligaţiilor prev. de art. 103 alin. (3) C. pen., respectiv.
- să nu frecventeze baruri, localuri, săli de internet şi jocuri mecanice;
- să nu intre în legătură cu inculpatul N.V.
S-a dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 lit. a), b), c) şi d) C. pen., respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi ca organ desemnat de instanţă pentru supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, precum şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, precum şi modalitatea de petrecere a timpului liber.
S-a dispus respectarea de către inculpat, pe durata termenului de încercare şi după împlinirea vârstei de 18 ani, a următoarelor obligaţii prev. de art. 863 alin. (3) C. pen.:
- să urmeze un curs de calificare;
- să nu frecventeze baruri, localuri, jocuri mecanice;
- să participe la programele educative derulate de organul de supraveghere.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 1101 alin. (3) C. pen. şi asupra disp. art. 864 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul major N.V. în solidar cu inculpatul minor I.A.C., cel din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente T. (fostă I.) L. (reprezentată în proces de N.I.) şi I.D., să plătească părţii civile minore P.N., domiciliată în satul Conteşti, comuna Valea Seacă, judeţul Iaşi, suma de 7.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: S-a reţinut că în noaptea de 23/24 august 2008 prin jurul orelor 24:00 inculpatul major N.V. a întreţinut prin constrângere, imobilizarea mâinilor fiind asigurată de inculpatul minor I.A.C. şi prin desconsiderarea refuzului victimei, un raport sexual cu partea vătămată minoră P.N., în vârstă de 14 ani şi 9 luni la momentul comiterii faptei, cunoscând vârsta acesteia.
Starea de fapt a fost probată cu declaraţiile martorilor C.P., R.I., A.D., M.V.C., B.A. şi B.A. precum şi cu Expertiza medico-legală nr. 5563/OF din 5 septembrie 2008 a I.M.L. Iaşi, procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată şi inculpaţi, procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţi.
Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 15739 din 9 octombrie 2010 al I.M.L. Iaşi a rezultat că inculpatul I.A.C. a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul I.A.C. a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei, pe când inculpatul N.V. a avut o atitudine oscilantă nerecunoscând comiterea faptei.
Deşi inculpatul I.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de viol, instanţa de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii în cea prev de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen. întrucât în alcătuirea laturii obiective a infracţiunii de viol, infracţiune complexă, intră două activităţi, strâns legate între ele, respectiv o activitate principală, care constă în realizarea unui act sexual, de orice natură, şi o activitate secundară, care constă într-o constrângere care poate fi fizică sau morală.
În speţa de faţă, prima instanţă a constatat că inculpatul minor I.A.C. a realizat activitatea infracţională care intră în elementul constitutiv al infracţiunii complexe de viol, respectiv activitatea secundară de constrângere, care s-a constituit într-o presiune fizică şi psihică (inculpaţii şi martorii oculari au recunoscut că partea vătămată plângea), ce a determinat înfrângerea rezistenţii părţii vătămate.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor.
La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului de executare, instanţa a ţinut cont de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, de împrejurările ce au generat ideea de a întreţine relaţii sexuale, de contribuţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, de urmările grave efectiv produse, cât şi de gradul de pericol social concret al faptelor, precum şi de atitudinea procesuală şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul N.V. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât deşi inculpatul minor I.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., el a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de ar. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., fără a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de către acesta.
În motivarea apelului, inculpatul N.V. a arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, întrucât partea vătămată P.N. a mers de bună voie cu cei doi inculpaţi "sub coastă" în afara satului, noaptea şi nu s-a opus nici măcar formal la intenţiile inculpaţilor, pe care le-a perceput şi înţeles foarte bine, mai ales că, în antecedentele sale, există multe asemenea "aventuri" şi "peripeţii" pe care le-a căutat singură.
S-a susţinut de către inculpatul N.V. că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii şi nu rezultă din ele că el ar fi ştiut vârsta părţii vătămate.
Pe de altă parte s-a mai arătat că mijloacele materiale de probă şi urmărirea penală nu s-au efectuat conform normelor legale, solicitându-se restituirea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond care nu s-a pronunţat pe toate problemele ridicate privind cercetarea la faţa locului şi reconstituirea faptelor.
Inculpatul N.V. a mai precizat că pedeapsa aplicată este prea mare faţă de vârsta sa şi lipsa antecedentelor penale, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 81 din 12 aprilie 2011 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva Sentinţei penale 510 din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Iaşi pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi rejudecând, s-a menţinut condamnarea inculpatului I.A.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 lit. b) C. pen. arătându-se că această încadrare a fost stabilită, conform art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.
Instanţa de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a analizat în mod judicios toate probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti şi a stabilit corect că prin ele a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii.
Coroborând probele administrate în cauză instanţa de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpaţi şi s-a reţinut în mod corect vinovăţia acestora.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut în mod temeinic de instanţa de fond care a ţinut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptelor şi urmările produse, precum şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, ambii fiind infractori primari, inculpatul N.V. nerecunoscând săvârşirea faptei şi având o atitudine necorespunzătoare în cauză, încercând să inducă în eroare organele judiciare iar inculpatul I.A.C. recunoscând şi regretând sincer faptele comise.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că în cazul inculpatului N.V. scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât pentru executarea pedepsei minime aplicate în regim de detenţie în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului faţă de normele de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii N.V. şi I.A.C. Inculpatul N.V. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. Inculpatul I.A.C. a precizat, în scris, că înţelege să îşi retragă recursul.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:
Instanţa reţine că, prin declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, în şedinţa de judecată din data de 17 ianuarie 2012 inculpatul N.V. a solicitat ca judecata să aibe loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi să se realizeze aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere poziţia procesuală a acestui inculpat exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reţine sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a hotărât că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Aşa fiind, se constată că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanţa de recurs urmând a lua act de poziţia procesuală a inculpatului exprimată în declaraţia dată la termenul de judecată din 17 ianuarie 2012 şi a proceda potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite de o persoană.
Astfel, având în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi, faţă de criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa apreciază că, faţă de natura şi gravitatea faptei comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acesteia şi a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale.
Faţă de poziţia procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor şi reţinerea stării de fapt.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul N.V. va fi admis, va fi casată decizia recurată şi sentinţa pronunţată la prima instanţă numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi se va reduce cuantumul sancţiunii aplicate pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 197 C. pen. de la 10 ani la 7 ani şi 4 luni închisoare. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate. Cât priveşte recursul declarat de inculpatul I.A.C., având în vedere declaraţia notarială prin care acesta arăta că îşi retrage recursul promovat în prezenta cauză, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a inculpatului, retragerea acestuia fiind făcută cu respectarea condiţiilor legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.: Admite recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 81 din 12 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală nr. 81 din 12 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţa penală nr. 510 din 05 octombrie 2010 a Tribunalului Iaşi, Secţia penală, minori, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.V. referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi rejudecând:
Condamnă pe inculpatul N.V., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.
Conform art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.
Ia act de retragerea recursului declarat de I.A.C., împotriva Deciziei penale nr. 81 din 12 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatului N.V. rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul I.A.C. la plata a 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4150/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4210/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
