ICCJ. Decizia nr. 4208/2012. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4208/2012

Dosar nr. 3013/120/2009/al

Şedinţa publică din 19 decembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 398 din 9 noiembrie 2011, Tribunalul Dâmboviţa i-a condamnat pe inculpaţii:

- B.D.N.M. şi O.C. la câte 6 pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare (4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani, deducând prevenţia de la 12 mai 2009 la 6 septembrie 2010, respectiv de la 6 iunie 2009 la 6 septembrie 2010;

- B.C. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare (2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani, deducând prevenţia de la 12 mai 2009 la 6 septembrie 2010;

- C.M. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 6 ani;

- M.A. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare (2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.), cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani;

- S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I. la câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi deducându-le prevenţia primilor trei;

- M.C.F. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.;

- N.I. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.), cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-le atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I., M.C.F. şi N.I. pentru săvârşirea câte unei infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. - (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. ) raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de CEC Bank Sucursala Târgovişte, fiind obligaţi în solidar la despăgubiri civile inculpaţii A.M., C.M., B.D., N.M., O.C.M. şi M.A. la 6.723,77 RON şi dobânzi; inculpaţii C.A., C.M., N.M. şi O.C.M. la 154,20 RON şi dobânzi; inculpaţii S.I., C.M., B.D., B.C., O.C.M. la 32.692,63 RON şi dobânzi; inculpaţii S.B.V., C.M., B.D.N. 618,31 RON şi dobânzi; inculpaţii T.M., C.M., B.D., N.M. şi O.C.M. la 14.023,83 RON şi dobânzi şi inculpaţii M.D., C.M., B.D., O.C.M. şi N.M. la 6.710,61 RON şi dobânzi.

S-a luat act că inculpaţii S.M., D.M.C., S.F., U.D., C.I.B., N.I., D.M., M.A. au achitat integral prejudiciul cauzat părţii civile CEC Bank Sucursala Târgovişte.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpata O.C.M. tehnica de calcul folosită la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-au confiscat de la inculpaţi bani obţinute prin săvârşirea infracţiunilor: de la C.M. şi B.D. 46.300 RON; de la O.C.M. 600 RON; de la C.M., B.D. şi B.C. 16.300 RON; de la C.M. 25.300 RON; de C.M. şi B.C. 8.300 RON; de la B.D. 21.700 RON.

În baza art. 14 şi art. 348 C. proc. pen. s-au desfiinţat înscrisurile false folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în lunile februarie - martie 2007, în vederea obţinerii în mod fraudulos de credite bancare, inculpaţii C.M., B.D., O.C.M., au iniţiat un grup infracţional organizat la care au aderat inculpaţii N.M., B.C. şi M.A., participaţia lor fiind determinată de sarcinile primite, de modul de organizare a grupului şi de scopul urmărit.

Astfel, inculpaţii au falsificat piesele dosarelor de creditare (contract individual de muncă, adeverinţă de venit, factură de utilităţi, carnete de muncă etc), banii obţinuţi .împărţindu-i între ei şi titulari contractelor de credite obţinute prin inducerea în eroare a părţilor civile. S-a reţinut că titulari ai contractelor de credite au fost inculpaţii S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., I.F., A.M., U.D., M.D., N.I. şi M.C.F., în timp ce de falsificarea actelor se ocupa inculpata O.C.M. fie prin scrieri de mână, (completare cu date neconforme realităţii), fie prin folosirea tehnicii de calcul, la domiciliul acesteia fiind găsite mai multe bucăţi de hârtie cu impresiunea ITM-ului, care era aplicată pe actele contrafăcute şi xerocopiate, relevante sub acest aspect fiind apreciate şi declaraţiile inculpatului C.M. şi raportul de constatare tehnică grafică/expertiza de grafologică.

Grupul infracţional organizat era coordonat de inculpaţii C.M. şi B.D., care împreună cu inculpatul B.C. profitând de starea materială precară a unora dintre coinculpaţi sau având acordul acestora (S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., I.F., A.M., U.D., M.D., N.I., M.C.F.) îi racolau în scopul obţinerii de credite, în timp ce inculpaţii O.C.M. şi N.M. falsificau actele necesare încheierii contractelor.

Coinculpaţii racolaţi, care de regulă nu aveau un loc de muncă şi prin urmare nu puteau obţine în mod legal credite bancare, predau actele lor de identitate pentru întocmirea pieselor dosarului de creditare şi în baza acestora se falsificau contracte individuale de muncă, adeverinţe de venit şi facturi de utilităţi. Apoi, „persoane racolate erau prelucrate", sens în care erau învăţaţi să declare organelor de poliţie în cazul în care ar fi depistate că au fost păcăliţi cu angajarea sau că au fost forţaţi să facă creditul de către necunoscuţi.

Datele de identificare ale firmelor „angajatoare" şi numele administratorilor, contabililor sau directorilor economici, erau luate de pe internet de către inculpata O.C.M., de regulă de pe site-urile Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor ori Camerei de Comerţ, iar adeverinţele de venit care aveau o rubrică destinată salariului brut şi una pentru salariului net, erau completate corespunzător de aceiaşi inculpată care ştia cum să coreleze datele dintre cele două valori. În adeverinţele de venit erau trecute numerele de telefon fix ale martorilor M.Gh., M.D., mama inculpatei O.C.M. şi M.Gh., tatăl vitreg al inculpatei O.C.M., ca fiind datele de contact ale societăţii angajatoare. Aceiaşi inculpată, în calitate de reprezentant al societăţilor comerciale angajatoare confirma realitate datelor înscrise în adeverinţa de venit şi în contractul individual de muncă.

Formularele de contracte individuale de muncă se completau, prin scriere de mână, atât cu datele societăţii comerciale angajatoare cât şi cu datele de identitate ale persoanelor racolate (coinculpaţi), apoi li se aplica ştampila firmei şi un înscris cu dimensiunea de aproximativ 3 x 3 cm, pe care erau ataşate impresiunile Inspectoratului Teritorial de Muncă, în final era xerocopiat, iar inculpata O.C.M. menţiona olograf „conform cu originalul", semna în numele directorului firmei angajatoare şi ştampila, în această ultimă formă, contractele de muncă erau introduse în dosarul de creditare, împrejurări reţinute de judecătorul fondului pe baza raportului de constatare grafică, expertizei criminalistică grafologice şi a declaraţiilor lui C.M. şi O.C.

Formularul adeverinţelor de venit era procurat de la părţile civile, completat prin scriere de mână cu datele societăţii angajatoare şi ale persoanei racolate de către inculpaţii B.C. şi N.M., fiind apoi trecut fictiv numărul de telefon fix al angajatorului, salariul brut şi salariul net al coinculpatului, în final fiind semnat la rubricile destinate reprezentantului firmei şi ştampilat.

Facturile de utilităţi ale persoanelor racolate erau falsificate de către inculpata O.C.M., cu ajutorul tehnicii de calcul.

Transportul coinculpaţii racolaţi şi al nucleului grupului infracţional sediul părţilor civile pentru depunerea dosarelor şi pentru a ridicarea banilor era efectuat de către inculpatul M.A., care primea în schimb o parte din banii obţinuţi în mod fraudulos, aspecte reţinute din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor C.M., C.B., A.M., I.F.

Dosarul de creditare era înmânat persoanei racolate-coinculpate care îi memora conţinutul pentru a putea să răspundă corect întrebărilor adresate de funcţionarul bancar.

La sediul părţii civile inculpaţii racolaţi erau însoţite de inculpaţii B.D., B.C., M.A. şi C.M., care-i sfătuiau cum să se comporte în faţa funcţionarilor bancari.

Relevante în fundamentarea vinovăţiei inculpaţilor C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C. şi M.A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 au fost apreciate declaraţiile inculpaţilor C.M., S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., rapoartele tehnico ştiinţifice grafologice, procesele verbale de percheziţie domiciliară, procesele-verbale de confruntare şi procesele-verbale de recunoaştere după fotografii.

S-a reţinut că inculpatul S.F. a obţinut creditul bancar cu ajutorul inculpaţilor B.D. şi N.M.; inculpaţii S.I., S.M., D.M., T.M., D.M. şi S.B.V. cu cel al inculpaţilor B.D. şi C.M.; inculpata C.A. cu cel al inculpatului C.M.; inculpatul C.I.B. cu cel al inculpaţilor B.C. şi M.A.; inculpatul A.M. cu cel al inculpaţilor B.D., C.M. şi M.A.; inculpatul I.F. cu cel al inculpaţilor B.D., C.M., O.C.M. şi M.A.; inculpatul M.D. cu cel al inculpaţilor B.D., C.M. şi O.C.M.; inculpatul N.I. cu cel al inculpaţilor C.M. şi B.C.; iar inculpatul M.C. cu cel al inculpatului B.C..

Pentru inculpaţii S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., trimişi în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în modalitatea normativă a „aderării" s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa acestei forme a infracţiunii.

Pornind de la aceste consideraţii, judecătorul fondului a constatat că acţiunile inculpaţilor S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C. nu echivalează cu activitatea de „aderare" în sensul normei de incriminare, ci cea conformă înţelesului comun al acestui verb, adică a se lipi/fixa/ataşa printr-o solidaritate conştientă, cuiva/la ceva pentru obţinerea unui credit de nevoi personale.

Edificatoare sub acest aspect au fost apreciate declaraţiile inculpatelor C.A., D.M.C. şi S.B.V. de la urmărire penală şi din instanţă.

Pentru aceste raţiuni, instanţa de fond apreciat că activitatea inculpaţilor S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În drept, s-a stabilit că activitatea inculpaţilor B.D., N.M., O.C.M., C.M. şi M.A. se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (diferite forme de participaţie) şi art. 290 C. pen., în timp ce pentru restul inculpaţilor sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 290 C. pen.

S-a reţinut în cazul infracţiunii de înşelăciune şi agravanta de la alin. (5) al art. 215 C. pen., pentru inculpaţii din nucleul grupului infracţional, întrucât aceştia au realizat o activitate de obţinere în mod fraudulos a mai multor credite bancare, iar totalul sumelor de bani depăşeşte valoarea stabilită în art. 146 C. pen.

Faţă de inculpatul M.A. care a asigurat transportul persoanelor racolate şi al inculpaţilor din cadrul nucleului grupului la instituţii bancar pentru depunerea dosarelor şi ridicarea sumelor de bani, împrejurări faptice reţinute în baza susţinerilor constante ale inculpaţilor C.M., C.I.B. şi A.M., s-a stabilit că acţiunile sale

S-a mai constatat că modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, materializată prin încheierea unor contracte de credit bancar în nume personal de către persoanele racolate care în schimbul unei părţi din suma împrumută au acceptat să se prezinte la instituţia bancară şi să uzeze de adeverinţe de venituri şi contracte individuale de muncă false realizează conţinutul constitutiv al infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.

La individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv faptele; amploarea prejudiciilor; metodele folosite pentru săvârşirea activităţii infracţionale; gradul de organizare şi calitatea atribuită în interiorul grupului; conduita socială anterioară ; antecedenţa penală; poziţia procesuală; încercarea sau chiar înlăturarea efectelor infracţiunii; pericolul social concret rezultat din pluralitatea de infracţiuni şi de persoane implicate în activitatea infracţională; perseverenţa infracţională; capacitatea reală a persoanelor inculpate de a se îndrepta, în raport de care a apreciat că inculpaţii C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C., M.A. trebuie să execute pedepsele în detenţie, în timp ce pentru ceilalţi inculpaţi suspendarea condiţionată a apărut ca suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe latură civilă obligarea inculpaţilor la repararea pagubelor s-a făcut în solidar stabilindu-se în raport de participarea acestora la fiecare acte material, a

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa şi inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. şi C.I.B.

Parchetul a criticat greşita achitare a inculpaţilor S.F., S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I., M.C.F. şi N.I. pentru săvârşirea infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât, chiar dacă aceştia nu au avut roluri bine definite în cadrul grupului, din probele administrate în cauză rezultă că nu se au sprijinit grupul infracţional organizat în condiţiile în care au luat credite în nume propriu, banii împărţindu-i cu inculpaţii care formau nucleul acestui grup, precum şi reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. faţă de toţi inculpaţii, în raport de circumstanţele reale ale cauzei şi cele personale ale acestora.

S-a mai invocat nelegalitate pedepsei aplicate inculpatului M.A., întrucât pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, aplicarea circumstanţelor atenuante permitea reducerea pedepsei până la minimul special de 3 ani închisoare, a inculpatului C.I.B. în condiţiile în care acesta este recidivist postexecutoriu, dispoziţii care însă nu au fost reţinute în sarcina sa, dar şi a pe inculpatului M.C.F. dat fiind faptul că deşi s-a constatat incidenţa circumstanţelor atenuante pedeapsa nu a fost coborâtă sub minimul special de 1 an şi 6 luni pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune în contracte.

Inculpatul B.D. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât activitatea nu s-a desfăşurat după un plan, coordonat şi organizat, iar în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul B.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, întrucât nu sunt probe din care să rezulte că a racolat potenţiali beneficiari ai creditelor bancare şi a falsificat cele trei adeverinţe, relevante fiind declaraţiile inculpaţilor C.I.B. şi M.C.

Inculpatul N.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât declaraţiile inculpaţilor şi martorilor dovedesc că nu cunoştea nicio persoană din grup, cu excepţia unui coleg de serviciu, iar în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., precum şi schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen., în raport de probleme grave de sănătate şi faptul că are în îngrijire cinci copii minori.

Inculpatul M.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu i-a cunoscut pe ceilalţi coinculpaţi, iar activitatea sa s-a limitat la a-l transporta cu taxiul pe inculpatul B.C., schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Inculpata O.C.M. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât l-a cunoscut doar pe inculpatul C.M., schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (5) din conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în raport de lipsa antecedentelor penale, şi împrejurarea că are un copil minor.

Inculpatul C.M. a solicitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a exista un grup infracţional organizat, precum şi reindividualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen., având în vedere conduita şi poziţia procesuală.

Inculpata S.B.V. a solicitat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpatul N.I. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât are discernământul diminuat în raport cu infracţiunile comise.

Inculpatul I.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.

Inculpatul C.I.B. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, întrucât i-a lipsit intenţia de a induce în eroare dat fiind faptul că s-a folosit de acte originale, iar pentru infracţiunea de fals pentru că s-a aflat în eroare şi în subsidiar, reindividualizarea pedepselor în raport de împrejurarea că acoperit prejudiciul.

Prin Decizia penală nr. 164 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelurile DIICOT - Biroul Teritorial Dâmboviţa şi al inculpatei O.C.M. a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor M.A., S.F., M.C.F. şi N.I. în pedepsele componente; a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 3 ani de închisoare; i-a condamnat pe inculpaţii S.F. şi N.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani ca pedeapsă complementară; l-a condamnat pe inculpatul M.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 1 an şi 3 luni închisoare; a contopit pedepsele aplicate celor 4 inculpaţi cu cele din sentinţa atacată, stabilind să execute pedepsele cele mai grele de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu executare în regim de detenţie pentru inculpatul M.A., de câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu executare în regim de detenţie pentru inculpaţii S.F. şi N.I., de 1 an şi 3 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare în dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. faţă de inculpatul C.I.B.; a înlăturat dispoziţia privind confiscarea sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunilor dispusă conform art. 118 lit. e) C. pen.; a desfiinţat în totalitate înscrisurile folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor în temeiul şi art. 348 C. proc. pen.; a respins apelurile inculpaţilor B.D., B.C., N.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. şi C.I.B.; a dedus prevenţia pentru inculpaţii B.D., O.C.M., N.M., B.C., S.F., S.I. şi S.B.V.; menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor au fost corect reţinute de către judecătorul fondului, excepţie făcând nereţinerea faţă de inculpaţii S.F. şi N.I. a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În aceste condiţii s-a reţinut că inculpatul S.F., pe lângă activitatea de obţinere a creditelor în nume propriu, s-a ocupat şi de racolarea de persoane (S.I., N.M., T.M.), în timp ce inculpatul N.I. a desfăşurat doar activitatea de racolare de persoane pentru obţinerea de credite în mod fraudulos, fără însă a lua credite în nume propriu, relevante sub acest aspect fiind considerate propriile-i declaraţii, precum şi cele ale coinculpaţi.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpaţilor S.F. şi N.I. întrunesc şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar în raport de criteriile generale de individualizare s-a apreciat că se impune condamnarea lor pentru această infracţiunea la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În plus, pentru a se asigura scopul preventiv educativ al regimul sancţionator s-a considerat că pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpaţi trebuie să fie executate în regim de detenţie, contrar celor reţinute de prima instanţă.

Referitor la achitarea inculpaţilor S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., U.D., M.D., N.I. şi M.C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de prim contro judiciar a constatat că activitatea lor s-a materializat în a apela la grupul infracţional organizat, nicidecum de a adera ori sprijini prin anumite acţiuni care este necesar să îmbrace o anumită formă calificată pentru a putea fi caracterizate în acest mod.

De altfel, atât activitatea de aderare cât şi cea de sprijinire a grupului ar fi trebuit să aparţină în mod obligatoriu unor persoane care ar cunoaşte în integralitate pe toţi membrii grupului, ori instanţa de apel a reţinut că acest fapt nu s-a realizat în cauză.

S-a mai constatat că probatoriul administrat în cauză dovedeşte dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpaţilor B.D. şi N.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., a inculpatului B.C. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa şi a inculpaţilor M.A., O.C.M., C.M. şi N.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor s-a constatat că judecătorul fondului a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 72 C. pen., luând în considerare gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete de comitere a acestora, precum şi circumstanţele persoanele ale inculpaţilor, exceptându-i pe inculpaţii C.I.B. pentru care eronat nu s-a reţinut incidenţa art. 37 lit. b) C. pen., M.A. căruia i s-a stabilit pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă calificată şi continuată o pedeapsă nelegală în condiţiile în care limita minimă specială a pedepsei fiind de 10 ani, o dată aplicate circumstanţele atenuante cuantumul pedepsei nu putea fi coborât sub 3 ani închisoare şi M.C.F. în cazul căruia pedeapsa trebuia redusă sub limita specială de 1 an şi 6 luni pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune în convenţii, dată fiind aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

S-a mai constatat şi încălcarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., în condiţiile în care s-a admis acţiunea civilă şi inculpaţii au fost obligaţi la plata sumelor de bani obţinute în mod fraudulos către partea vătămată.

Ca nefondate au fost apreciate criticile procurorului privind reţinerea faţă de toţi inculpaţii a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dar şi cele referitoare la nulitatea absolută a contractelor de credit, în condiţiile în care Codul de procedură penală reglementează desfiinţarea totală a înscrisurilor false pentru a se restabili situaţia anterioară comiterii activităţii infracţionale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. şi N.I., S.B.V. şi S.F.

Parchetul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a arătat că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, aceştia le-au înmânat membrilor nucleului grupului infracţional actele de identitate pe baza cărora s-au acordat creditele, deşi au prezentat adeverinţe false de venituri neavând locuri de muncă, pentru ca în final banii obţinuţi să fie împărţiţi cu aceştia, criticând totodată suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului C.I.B. întrucât este recidivist postexecutoriu, dar şi reţinerea dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. faţă de cei 14 inculpaţi, iar faţă de inculpată S.M. s-a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. ca urmare a decesului survenit.

Inculpata S.B.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea şi aplicarea unei amenzi administrative întrucât faptele săvârşite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar în subsidiar reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Inculpatul B.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unor relaţii prestabilite între inculpaţi, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. nefiind incidente dispoziţiile art. 146 C. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante, respectiv atitudinii sincere şi situaţiei familiale, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul B.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 290 C. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unui grup infracţional organizat cu roluri bine prestabilite şi cu o activitate coordonată şi a falsificării celor trei adeverinţe, în condiţiile în care expertiza extrajudiciară a stabilit că scrisul de pe cele 3 adeverinţe nu este al inculpatului B.C., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., având în vedere că este infractor primar, provine dintr-o familie respectabilă, are un loc de muncă şi se află în continuarea studiilor.

Deşi inculpatul a criticat hotărârile şi din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest motiv a fost invocat formal în condiţiile în care, nici în scris şi nici în şedinţă publică nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor sale într-alte infracţiuni.

Inculpatul N.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 290 C. pen., întrucât nu cunoştea nicio persoană din grup, ci doar pe inculpatul S.I. care era colegul său de serviciu, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., nefiind- incidente dispoziţiile art. 146 C. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante, întrucât are în întreţinerea 5 copii şi este infractor primar, motiv pentru care se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpata O.C.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, întrucât motivele pe care se întemeiază soluţia contrazic dispozitivul deciziei, achitarea sa dat fiind faptul că în activitatea desfăşurată nu a luat legătura cu nicio altă persoană în afară de inculpatul M.C., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., în raport de faptul că nu s-a sustras de la urmărire penală fiind plecată la muncă în Austria, are un copil minor în întreţinere, este angajată şi a executat deja 1 an şi 6 luni închisoare din pedeapsă.

Inculpatul M.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17², 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi cea de complicitate la înşelăciune întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile ce caracterizează grupul organizat care trebuie să funcţioneze o perioadă de timp, în mod coerent, consecvent, iar membrii grupului să-şi cunoască fiecare rolul, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante şi a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Întrucât criticile inculpatului cu privire la acuzaţiile aduse vizează lipsa mijloacelor de probă care să-i dovedească vinovăţia, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu doar cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., fiind astfel invocat formal motivul reglementat în 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Inculpatul C.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate nu rezultă că cele 6 persoane care se presupune că formau nucleul grupului infracţional se cunoşteau între ele, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare, urmând să fie suspendată sub supraveghere, dată fiind faptul că este singurul care a ajutat la aflarea adevărului, furnizând date şi informaţii pertinente şi are 4 copii minori în întreţinere.

Inculpaţii N.I. şi S.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., au solicitat redozarea pedepselor aplicate, primul susţinând că sunt îndeplinite condiţiile şi pentru suspendarea condiţionată sau suspendare sub supraveghere a tratamentului sancţionator.

Cu toate că în motivele de recurs dezvoltate în scris inculpatul N.I. a invocat şi cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., oral nu le-a mai susţinut, criticând hotărârea doar prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel că Înalta Curte va analiza calea de atac a acestuia doar sub aspectul tratamentului sancţionator.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 17, 17², 18 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti ca fiind fondat, iar cele promovate de inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. şi N.I., S.B.V. şi S.F., ca nefondate pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs, conform dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) şi (3) C. proc. pen. se formulează în scris şi trebuie depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând examinarea cauzei de către instanţă numai sub aspectul cazurilor de casare care în condiţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare doar din oficiu.

Ca atare, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen invocat de inculpata O.C.M., nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât aceasta a depus motivele de recurs la 10 mai 2012, în condiţiile în care primul termen acordat în cauză a fost la 10 aprilie 2012, iar potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie trebuiau depuse cu cel puţin 5 zile înaintea acestei date.

Pornind de la principiul conform căruia răspunderea penală este personală, legiuitorul a stabilit în art. 385 pct. 15 C. proc. pen., că hotărârile sunt supuse casării dacă a intervenit decesul inculpatului.

Având în vedere relaţiile emise de Primăria Oraşului Găieşti (£159, dos. instanţei de recurs) care atestă că inculpata S.M. a decedat la data de 27 martie 2012, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesului penal faţă de această inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.

Conform art. 37 lit. b) C. pen., starea de recidivă postexecutorie există dacă infracţiunea care formează cel de-al doilea termen al recidivei a fost săvârşită cu intenţie după executarea unei pedepse mai mari de 6 luni sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, iar în condiţiile art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. pedeapsa aplicată poate fi suspendată condiţionat dacă infractorul nu a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, excepţie făcând cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.

În speţă, inculpatul C.I.B. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 424 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş, definitivă prin neapelare, fiind arestat la 3 martie 2004 şi eliberat condiţionat la 14 noiembrie 2005, rămânându-i de executat un rest de 230 zile, iar înainte de reabilitarea sa a comis în anul 2007 infracţiunile pentru care este cercetat în prezenta, motiv pentru care instanţele inferioare au constatat în mod corect că sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. privind starea de recidivă postexecutorie.

În aceste condiţii executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată de judecătorul fondului şi menţinută de instanţa de prim control judiciar nu putea fi suspendată condiţionat, motiv pentru care Înalta Curte constată ca fiind întemeiată critica parchetului formulată sub acest aspect, dat fiind faptul că din interpretarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen. rezultă că executarea pedepsei închisorii se face în regim de detenţie în cazul în care infractorul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni.

În cazul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, reţinerea agravantei consecinţelor deosebit de grave, astfel cum sunt definite în art. 146 C. pen. se face independent de numărul părţilor vătămate, dacă totalul pagubelor provocate prin acţiunile sau inacţiunile componente este mai mare decât cuantumul stabilit de lege pentru incidenţa acestei agravante.

Deci, în cazul infracţiunii continuate prejudiciul este format din totalul pagubelor cauzate prin actele materiale care se circumscriu unităţii legale de infracţiuni.

Având în vedere că prejudiciul total cauzat de către inculpaţii B.D. şi N.M. prin actele materiale de inducere în eroare a unităţii de creditare care realizează conţinutul constitutiv al aceleaşi infracţiuni continuate, este mai mare de 200.000 RON, în mod corect instanţele inferioare au reţinut în încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. şi alineatul (5), privind consecinţele deosebit de grave.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei. Aşadar, greşita examinare a probelor administrate la instanţa de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existenţa unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reţinerea situaţiei de fapt.

Ca atare, existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanţei de prim control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.

În speţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. şi S.B.V., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris şi în şedinţă publică, nu au fost în măsură să evidenţieze vreo contradicţie evidentă şi controversată între conţinutul probelor şi împrejurările de fapt stabilite de către instanţele inferioare.

Mijloacele de probă administrate dovedesc că inculpaţii S.I., S.B.V., S.M., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. au avut un rol important şi foarte bine definit în cadrul grupului infracţional organizat menit să asigure membrilor săi folos material injust, obţinut ca urmare a fraudării instituţiei bancare, dar şi cele ale celor şapte inculpaţi privind neimplicarea în activitatea infracţională a grupului.

Din împrejurările de fapt, corect stabilite de judecătorul fondului şi instanţa de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpaţilor B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A. şi C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., precum şi a infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., excepţie făcând M. cu privire la infracţiunea de fals.

Relevante în acest sens sunt declaraţiile coinculpaţilor C.M., S.F., S.I., S.B., S.M., D.M., T.M., C.A., C.I.B., D.M., A.M., I.F., M.D., N.I., M.C., rapoartele tehnico ştiinţifice grafologice, procesele verbale de percheziţie domiciliară procesele-verbale de confruntare şi procesele-verbale de recunoaştere după fotografii care au confirmat că inculpaţii B.D., B.C., N.M., C.M. şi O.C.M. erau implicaţi în racolarea persoanelor care obţineau în mod nelegal credite, sens în care după ce în prealabil i determina pe titularii de contracte să solicite împrumuturi, le contrafăceau adeverinţa de venituri (O.C.M.), formularele de venit (B.D., B.C., N.M.) sau după caz facturile de utilităţi (O.C.M.) şi în final îi însoţeau la instituţiile de creditare pentru a le explica cum trebuie să acţioneze şi pentru a-şi asigura partea cuvenită din această afacere frauduloasă, precum şi declaraţiile coinculpaţilor C.M., A.M. şi C.I.B. conform cărora inculpatul M.A. asigura transportul cu taxi-ul celor racolaţi la instituţia bancară, aspect recunoscut chiar de către inculpat, în schimb acesta primind diferite sume de bani.

Oricum, modalitatea în care au acţionat inculpaţii C.M., B.D., O.C.M., N.M., B.C. şi M.A., prin desfăşurarea de activităţi materiale concordante, fiecare contribuind nemijlocit la realizarea inducerii în eroare a angajaţilor instituţiilor bancare în scopul obţinerii de credite în mod fraudulos conform sarcinilor prestabilite, demonstrează faptul că aceştia făceau parte activ din grupul infracţional organizat, acţiunile lor negăsindu-şi altfel justificare în condiţiile în care nu ar fi cunoscut caracterul ilicit al demersurilor făcute de titularii de credite, pe care de altfel primii şase inculpaţi în racolau, ba chiar le falsificau documentele din dosarele de credit în timp ce M.A. îi transporta la şi de la bancă.

De asemenea, şi vinovăţia inculpatei S.B.V. sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune în convenţii şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată este susţinută de probatoriul administrat (propriile-i declaraţii, cele ale inculpatului C.M., adeverinţa falsă de venit şi formularul de venit completat cu date nereale) din care rezultă că aceasta a solicitat creditul după ce a fost racolată şi îndrumată de inculpaţii B.D. şi C.M.

Contrar solicitărilor inculpatei, se apreciază că faptele inculpatului sale prezintă gradul de pericol social cerut de lege, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, date fiind natura importanţe valorilor sociale proteguite de legiuitor, natura şi gravitatea faptelor, motiv pentru care se impune menţinerea soluţiei de condamnare.

În acest context, Înalta Curte constatată că doar elementele favorabile ce ţin de persoana inculpatei S.B.V. (conduita bună avută anterior comiterii faptelor, vârsta, împrejurarea că este integrat în societate), necoroborate ceilalţi factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracţiuni, nu pot fundamenta concluzia că faptele acesteia sunt în mod vădit lipsite de importanţă, în condiţiile în care oricum datele ce-o caracterizează au fost valorificate la stabilirea cuantumului şi la alegerea modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

Pe de altă parte, nici parchetul nu a prezentat elemente care să reliefeze existenţa unei evidente contradicţii între probele administrate şi soluţia de achitare a inculpaţilor S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care, conform propriilor lor declaraţii, proceselor verbale de confruntare, dar şi a susţinerilor coinculpaţilor C.M., B.D., O.C.M., nu s-a demonstrat că cei paisprezece inculpaţi au avut conştiinţa apartenenţei la un grup infracţional organizat constituit pentru fraudarea instituţiilor creditare, dat fiind faptul că activităţile lor s-au limitat la a solicita credite deşi nu îndeplineau condiţiile legale, sens în care foloseau adeverinţe de venituri false, fără să cunoască amănunte cu privire la obţinerea lor şi potenţialele activităţii desfăşurate de membrii grupului, aceştia intrând în contact doar cu persoana care îi racolase şi, uneori şi cu cel care-i transporta. În aceste condiţii este greu de crezut că au putut să realizeze că sunt membrii ai unui grup infracţional organizat, cu atât mai mult cu cât nu deţineau informaţii despre existenţa şi activităţile desfăşurate de către iniţiatorii grupului."

Ca atare, probele administrate pe parcursul procesului penal nu au condus la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. sub aspectul infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat.

De altfel, prin criticile formulate de procuror şi inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. şi S.B.V. se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raţionamente care în opinia acestora ar putea demonstra vinovăţia, respectiv nevinovăţia pentru infracţiunile de aderare la grup infracţional organizat, înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, operaţiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., faţă de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului stabilit pentru fiecare infracţiune cât şi sub aspectul modalităţii de executare a acestora, în raport de criteriile generale reglementate de art. 72 alin. (1) C. pen.

Au fost avute în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, precum şi conduita inculpaţilor înainte, dar şi după comiterea faptelor.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod just, instanţele inferioare au reţinut în favoarea inculpaţilor S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. circumstanţe atenuante în raport de gradul de implicare în activitatea infracţională, aceştia fiind simpli executanţi ai planului pus la punct de membrii grupului infracţional organizat care racolau numai persoane cu nevoi materiale, în schimbul solicitării creditelor primind o parte din banii obţinuţi nelegal şi de lipsa antecedentelor penale.

Ca atare, tratamentul sancţionator aplicat celor treisprezece inculpaţi a fost judicios proporţionalizat şi nu există temeiuri care să justifice majorarea pedepselor, aşa cum a solicitat parchetul, întrucât cuantumul stabilit de instanţele inferioare este în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor S.I., S.B.V., D.M.C., T.M., C.I.B., C.A., D.M., A.M., U.D., I.F., M.D., N.I. şi M.C.F. şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

De altfel, circumstanţele reale ale desfăşurării activităţilor, numărul şi tipul infracţiunilor, importanţa valorilor sociale proteguite de legiuitor nu impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor S.B.V., S.F. şi N.I., în condiţiile în care deja cuantumul acestora a fost stabilit sub minimul special prevăzut de lege în urma reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât s-ar lipsi total de conţinut şi eficienţă tratamentul sancţionator, cu atât mai mult cu cât executarea sa a fost suspendată condiţionat.

Şi faţă de inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A. şi C.M., Înalta Curte constată că nu se impune redozarea pedepselor aplicate de către instanţele inferioare, întrucât au fost corect individualizate cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a .împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi a datelor care caracterizează persoana acestora.

Astfel, gravitatea faptelor ce rezidă din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, importanţa valorilor sociale lezate prin comiterea faptelor, respectiv integritatea patrimoniului instituţiilor bancare, încrederea în realitatea celor atestate de înscrisurile sub semnătură privată, amploarea activităţii infracţionale concretizată în numărul persoanelor implicate, întinderea în timp şi caracterul organizat, fiecare dintre cei şase inculpaţi având sarcini bine stabilite şi un rol determinat în cadrul grupului infracţional organizat sunt tot atâtea elemente care exclud acordarea unei eficientizări sporite circumstanţelor personale favorabile şi în consecinţă nu justifică reducerea pedepselor până la minimul general pentru aceştia, dar nici schimbarea modalităţii de executare .

Oricum, datele care caracterizează persoana inculpaţilor B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. au fost deja valorificate la momentul individualizării pedepsei, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., împrejurare ce a atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile care le-au fost imputate.

În consecinţă, faţă de considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte apreciază că nu se justifică stabilirea unor sancţiuni penale mai uşoare, sau cu altă formă de executare, pedepse care ar fi insuficiente pentru a asigura reeducarea inculpaţilor B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M., S.B.V., S.F. şi N.I. şi realizarea scopului lor preventiv-educativ.

Constatând că, în cauză, sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 15 şi 17² C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite, recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti, va casa în parte decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 258 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi rejudecând, va înlătura faţă de inculpatul C.I.B. dispoziţiile art. 81 - art. 82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare şi ale art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., ca urmare a intervenirii decesului, va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate, deducând prevenţia pentru inculpatul M.A. de la 16 octombrie 2012 la 19 decembrie 2012 şi va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M., N.I., S.B.V. şi S.F.

Având în vedere că recurenţii inculpaţi B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M., N.I., S.B.V. şi S.F. sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 164 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 358 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi rejudecând:

Înlătură în privinţa inculpatului C.I.B. dispoziţiile art. 81 - 82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare şi ale art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Constată că inculpatul C.I.B. este arestat în altă cauză.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.A., durata arestării preventive de la 16 octombrie 2012 la 19 decembrie 2012.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. şi N.I. şi intimaţii inculpaţi S.B.V. şi S.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi S.B.V., B.D., N.M., S.F., la plata sumei de câte 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, C.I.B., S.I., S.M., D.M.C., T.M., C.A., D.M., A.M., U.D., M.D., N.I., M.C.F. şi I.F., în sumă de 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.C., O.C.M., M.A., C.M. şi N.I. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4074/2012. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 932/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4074/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4190/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4201/2012. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4237/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 468/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs