ICCJ. Decizia nr. 4205/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4205/2012

Dosar nr. 9862/3/2008

Şedinţa publică din 19 decembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 346 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului Z.F.D. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi din infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă cererea inculpatului Z.F.D. de reţinere a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F.D., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 46 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 ianuarie 2005 la 21 mai 2005.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului C.A.A. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

- să anunţe S.P.T.T., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice S.P.T.T. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice S.P.T.T. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 26 ianuarie 2005 la 24 februarie 2005.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., invocată din oficiu.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 ianuarie 2005 la 24 februarie 2005.

4. În baza art. 334 C. proc. pen., au fost respinse cererile inculpatului B.Ş.S. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi din infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ş.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

- să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 27 ianuarie 2005 la 24 februarie 2005.

5. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea inculpatului B.C. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, invocată din oficiu, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 26 rap. la 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

A fost respinsă cererea inculpatului B.C. de reţinere a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

6. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea inculpatului Ş.R.A. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice, invocată din oficiu, din infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infr. prev. de art. 26 rap. la 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

A fost respinsă cererea inculpatului Ş.R.A. de reţinere a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.R.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

7. În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b), art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul M. (fost S.) D.I., zis G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

8. În baza art. 334 C. proc. pen.., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., invocată din oficiu.

În baza art. 7 alin. (1) rap .la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.R.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

9. În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. b), art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.T., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.T. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.T. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

10. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului V.A.G. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b), art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.A.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

11. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea inculpatului P.C.E. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b), art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.E., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d), art. 80 C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

12. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului V.B.G. de schimbare a încadrării juridice, din infr. prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b), art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.B.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d), art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

13. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.M., din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 58 din Legea nr. 161/2003, invocată din oficiu.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.T., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.T. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.T. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

14. În baza art. 334 C. proc. pen., au fost respinse cererile inculpatei S.M.S. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi din infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnată inculpata S.M.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

15. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului D.I.A. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

16. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea inculpatului M.A.P. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.P. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierii de probaţiune;

b) să anunţe S.P.T.B., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice S.P.T.B. şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice S.P.T.B. informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 84⁴ C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999, 1003 C. civ., au fost admise acţiunile civile formulate de următoarele părţi civile şi au fost obligaţi, în solidar:

- inculpaţii P.R.S., B.C., Ş.R.A., Z.F.D., S.C.A., C.A.A., Ţ.S.M., V.A.G., P.C.E., V.B.G., S.R.F., A.I.G., N.E.D. fost C., N.M., în solidar şi cu inculpatul T.C., la plata următoarelor sume către următoarele părţi civile:

1. L.S. - 1824 dolari SUA

2. R.Y. - 981 dolari SUA

3. J.F. - 2250 dolari SUA

4. M.D. - 1300 dolari SUA

5. R.J.F. - 1050 dolari SUA

6. G.R. - 1809 dolari SUA

7. N.J. - 500 dolari SUA

8. E.A.K. - 999 dolari SUA

9. A.M.E. - 771 dolari SUA

10. M.H. - 1919 dolari SUA

11. H.J. - 1150 dolari SUA

12. R.D.B. - 1800 dolari SUA

13. W. (B.) F. - 1047 dolari SUA

14. M.M. -1100 dolari SUA

15. A.J.B. - 1581 dolari SUA

16. J.J.W. - 1600 dolari SUA

17. R.G.M. - 1502 dolari SUA

18. S.M.C. - 1074.99 dolari SUA

19. M.S. - 1070 dolari SUA

20. R.O.K. - 1189 dolari SUA

21. M.K.H. - 900 dolari SUA

22. T.A.W. - 1600 dolari SUA

23. L.K.K.R. - 500 dolari SUA

24. M.A.M. JR - 985 dolari SUA

25. M.L. - 2306.35 dolari SUA

26. J.J.G. - 867 dolari SUA

27. M.J.Q. - 865 dolari SUA

28. R.S.C. - 1400 dolari SUA

29. A.F. - 1090 dolari SUA

30. A.D.F. - 999,99 dolari SUA

31. M.W.B. - 2025 dolari SUA

32. R.W.F. - 663 dolari SUA

33. B.P. - 700 dolari SUA

34. A.G. - 2040 dolari SUA

35. R.M. III - 2255 dolari SUA

36. R.S. - 3135 dolari SUA

37. P.O. - 3299 dolari SUA

38. J.P. - 2645 dolari SUA

39. J.P.T. - 3355 dolari SUA

40. J.C.L. - 3775 dolari SUA

41. J.R. - 3800 dolari SUA

42. S.D. - 2735 dolari SUA

43. J.H.T. - 3355 dolari SUA

44. D.Z. - 3035 dolari SUA

45. W.J.G. - 3355 dolari SUA

46. A.C.S. - 6000 dolari SUA.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999, 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B.M.G. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.R.S., B.C., Ş.R.A., S.A.I., B.Ş.S., S.M.S., M.A.P., V.A.I. în solidar şi cu inculpatul T.C., la plata către aceasta a sumei de 2600 dolari SUA.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă E., prin reprezentant legal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile J.K.S. şi T.E.J.

S-a luat act că părţile vătămate J.W.J., P.F., R.J.R., E.C.B., S.M.H., M.T., T.D.D.N., A.D.R., J.R., C.H.H., G.C., S.H., M.L., E.V., T.S., A.R.M., J.E.C., K.B., C.J.G., J.L.B., H.H.G., K.L.M., P.S.W., J.G.J., P.A.F., G.E.B., F.S., J.B., G.C., R.D.F., A.B.P., H.C., S.L., R.E.M.C., E.S., L.R.T., E.S., J.C.W.L., K.H., M.R., Y.N.K., W.S.M., V.G., G.P., J.C., J.V.H., S.D.B., R.K., T.N., M.R.P., B.G., J.K., E.C., D.W., D.P.H., A.B.M., E.S., J.W., A.J.M., L.P., J.A.D., S.S., .K.S., J.D. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat următoarele sume de bani:

- de la inculpatul P.R.S. - 3039 dolari SUA;

- de la inculpatul B.C. - 28511,5 dolari SUA;

- de la inculpatul Ş.R.A. - 22578,5 dolari SUA;

- de la inculpatul Z.F.D. - 7138 dolari SUA;

- de la inculpatul B.P.E. - 1907,5 dolari SUA;

- de la inculpatul C.A.A. - 99,99 dolari SUA;

- de la inculpatul A.I.G. - 3034 dolari SUA;

- de la inculpatul N.E.D. - 3117,5 dolari SUA;

- de la inculpatul V.A.I. - 8917 dolari SUA;

- de la inculpatul M. (S.) D.I. - 3222 dolari SUA;

- de la inculpatul S.A.I. - 7125 dolari SUA;

- de la inculpatul B.Ş.S. - 6150 dolari SUA;

- de la inculpata S.M.S. - 975 dolari SUA;

- de la inculpatul S.C.A. - 6400 dolari SUA;

- de la inculpatul Ţ.S.M. - 9100 dolari SUA;

- de la inculpatul V.A.G. - 35100 dolari SUA;

- de la inculpatul P.C.E. - 4300 dolari SUA;

- de la inculpatul V.B.G. - 12850 dolari SUA;

- de la inculpatul S.R.F. - 19379 dolari SUA;

- de la inculpatul M.A.P. - 10.000 dolari SUA.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat bunurile folosite pentru săvârşirea infracţiunilor, respectiv hard-discuri, disckete, CD-uri, unităţi centrale ş.a., conform dovezii de depunere la camera de corpuri delicte seria A nr. xx IGPR DCJEO.

Au fost menţinute sechestrele asigurătorii dispuse prin ordonanţa din 15 iulie 2004 (asupra imobilului situat în Bucureşti şos. M.B. aparţinând inculpatului Z.F.D.), prin ordonanţa din 20 iulie 2004 (asupra sumei de 908 dolari SUA şi 20 euro aparţinând inculpatului Z.F.D.), prin ordonanţa din 20 iulie 2004 (asupra sumei de 9.650.000 ROL ridicată de la inculpatul B.C.), prin ordonanţa din 28 iulie 2004 (asupra autoturismului marca V.P.), prin ordonanţa din 20 iulie 2004 (asupra sumei de 1000 euro ridicată de la inculpatul C.A.A.), prin ordonanţa din 28 iulie 2004 (asupra autoturismelor marca A. aparţinând inculpatului Ş.R.A., autoturismul marca V.V. aparţinând inculpatului T.C.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile avocaţilor din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - nr. 206/D/P/2003 din data de 07 martie 2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

1. Z.F.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. C.A.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. S.A.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. B.Ş.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. B.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

6. Ş.R.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

7. S.D.I., zis G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

10. S.R.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

11. Ţ.S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

12. A.I.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

13. V.A.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

14. P.C.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

15. V.B.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

16. S.C.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

17. N.E.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

18. N.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003.

19. S.M.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

20. D.I.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

21. V.A.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

22. M.A.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003.

23. T.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Z.F.D., B.C., Ş.R.A., P.R.S., s-a reţinut că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 au iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup organizat şi au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.A.A., S.R.F., Ţ.S.M., S.D.I., B.P.E., V.A.G., P.C.E., V.B.G., S.C.A., N.E.D. fost C., s-a reţinut că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 au aderat şi sprijinit un grup organizat constituit în jurul inculpaţilor Z.F.D., B.C., Ş.R.A., P.R.S., cu care împreună au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.A.I., şi B.Ş.S., s-a reţinut că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 au iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup organizat şi au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.M.S., D.I.A., V.A.I., s-a reţinut că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 au aderat şi sprijinit un grup organizat constituit în jurul inculpaţilor S.A.I. şi B.Ş.S., cu care împreună au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.F.D., s-a reţinut că a organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi; a creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim; a deţinut şi mai apoi a pus la dispoziţia altor persoane conturi, coduri şi parole, alte date informatice care permit în tot sau în parte accesul la un sistem informatic.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Ş.R.A. şi B.C., s-a reţinut că au organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens în mod nelegal de conturile ori identitatea unor alte persoane.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.A.A., V.A.G., V.B.G., P.C.E., s-a reţinut că au organizat, în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi; că au creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.R.F. şi Ţ.S.M., s-a reţinut că au organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi; că au creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.D.I., B.P.E., A.I.G., s-a reţinut că au organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii, folosindu-se în acest sens, în mod nelegal, de conturile şi de identitatea unor alte persoane, prin intermediul unor site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.C.A., s-a reţinut că a organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii, folosindu-se în acest sens în mod nelegal de conturile şi de identitatea unor alte persoane, prin intermediul unor site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.R.S., N.E D. s-a reţinut că au ridicat în mod repetat sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitaţii frauduloase lansate prin intermediul reţelei Internet; pentru inculpatul N.E.D., s-a reţinut în plus că a racolat persoane, pentru ca sub identitatea acestora să fie organizate licitaţii.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul N.M., s-a reţinut că a ridicat/încasat în mod repetat sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitaţii frauduloase lansate prin intermediul reţelei Internet.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.A.I., B.Ş.S., S.M.S., s-a reţinut că au organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi; că au creat, prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.I.A., s-a reţinut că a organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens în mod nelegal de conturile şi de identitatea unor alte persoane.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.A.I., s-a reţinut că a ridicat/încasat în mod repetat sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitaţii frauduloase, lansate prin intermediul reţelei Internet.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A.P., s-a reţinut că a ridicat/încasat în mod repetat sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitaţii frauduloase lansate prin intermediul reţelei Internet.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.C., s-a reţinut că a vândut s-au pus la dispoziţia inculpaţilor cercetaţi în cauză, date şi informaţii de natura celor necesare accesului neautorizat, organizării frauduloase de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe internet, cunoscând activitatea infracţională a acestora; că a accesat fără drept serverele E. cu scopul verificării valabilităţii conturilor unor clienţi legitimi; că a deţinut pe sistemele informatice proprii date informatice de natura celor care permit în tot sau în parte accesul la un sistem informatic.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângeri ale părţilor vătămate/părţi civile, procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul B.C., procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul Ş.R.A., procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul Z.F.D., procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S.A.I., procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul V.A.I., interceptarea traficului de date informatice corespunzător conexiunii Z., utilizată de inculpaţii S.A.I. şi S.M.S., rezultatul accesului autorizat la adresa de e-mail zzz, utilizată de inculpatul S.A.I., rezultatul accesului autorizat la adresa de e-mail xxx, utilizată de inculpatul C.A.A., verificări telefoane, listinguri telefonice, verificări IP-uri, documente bancare, verificări evidenţa populaţiei, intrări/ieşiri, procese-verbale investigaţii, verificări cazier judiciar, percheziţii domiciliare, percheziţie informatică asupra sistemelor ridicate de la domiciliul inculpatului B.C., percheziţie informatică asupra sistemelor ridicate de la domiciliul inculpatului Ş.R.A., percheziţie informatică asupra sistemelor ridicate de la domiciliul inculpatului T.C., percheziţie informatică asupra sistemelor ridicate de la domiciliul inculpatului Z.F.D., percheziţie informatică asupra sistemelor ridicate de la familia B., percheziţie informatică asupra sistemelor ridicate din str. P.N.T. - unitate gygabit şi staţiile 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, declaraţii inculpaţi.

În cursul cercetării judecătoreşti, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., au fost audiaţi inculpaţii Z.F.D., S.A.I., B.Ş.S., S.M.S., T.C., B.C., Ş.R.A., S.R.F., Ţ.S.M., C.A.A., D.I.A., M.A.P., B.P.E., S.C.A., P.C.E., V.A.G., N.M., V.B.G., S.D.I., A.I.G., în conformitate cu disp. art. 323 C. proc. pen. şi martorii B.E., P.S., S.M., B.M., B.F., E.A.Ş., Ş.M.V., M.C., Ţ.N.C., B. (fost C.) A., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

În ceea ce îi priveşte pe martorii C.F.R., C.M., Z.I.O., D.I.V., T.F.C., P.S.G., S.C.I., P.C.Ş., instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., constatând imposibilitatea audierii acestora.

De asemenea, instanţa de fond a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de inculpaţii M.A.P., Ş.R.A., S.C.A., C.A.A., N.M., T.C., S.D.I., S.R.F., B.P.E., V.B.G., Ţ.S.M., S.M.S., D.I.A., B.Ş.S., S.A.I., B.C., P.C.E., V.B.G.

Inculpatul S.D.I. a consemnat la dispoziţia Tribunalului Bucuresti suma de 4000 RON, reprezentând o parte din prejudiciul produs.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

În perioada 2003 - 2004, mai multe persoane vătămate, cetăţeni străini, au formulat plângeri penale cu privire la săvârşirea unor fapte de înşelăciune prin intermediul unor site-uri, în cadrul unor licitaţii privind vânzarea unor bunuri hardware şi electronice (laptopuri, televizoare plasma, camere video, etc.), dar şi autoturisme, motociclete, ATV-uri sau biciclete.

Din plângerile şi documentele anexate (în principal corespondenţa purtată cu persoanele care s-au prezentat drept deţinătorii conturilor şi vânzătorii bunurilor respective), a rezultat că persoanele vătămate, în marea lor majoritate cetăţeni americani, au accesat site-uri specializate pentru licitaţii, lansate pe Internet (în principal E., dar şi U., M., Y., A., AU., C., U.S.) cu scopul achiziţionării unor bunuri on line.

Compania E., prin pagina de web E., asigură mediul informatic în care persoanele interesate în a vinde sau a cumpăra diverse produse ori servicii, pot efectua aceste tranzacţii. Pentru a încheia o tranzacţie, persoana interesată trebuie să devină membru/utilizator E., sens în care se înregistrează ca „seller” (vânzător) sau „buyer” (cumpărător) prin completarea unor câmpuri (rubrici) conţinând date personale, precum nume, prenume, adresă, cod poştal, numărul cărţii de credit şi de asemenea, îşi va alege un nume de utilizator pe care îl va folosi în relaţiile cu ceilalţi membri E. (username/E./user ID).

Înregistrarea ca utilizator este gratuită şi verificabilă prin informaţiile obligatorii care trebuiesc completate şi care trebuie să coroboreze între ele serviciile asigurate de companie, respectiv de găzduire a ofertelor de vânzare, însă serviciile de licitare propriu zisă, sunt plătite de utilizator (prin cartea de credit, cu cec, virament etc. în raport de rubrica completată).

Numele de utilizator (username) şi parola vor permite persoanei să acceseze mediul pus la dispoziţie prin pagina de web E. (ori similar, existând branşe ale companiei precum E.uk - Marea Britanie, E. - Germania).

Numele de utilizator este unic şi identifică fiecare persoană în parte. Produsele înregistrate spre vânzare sunt de asemenea identificate prin numere unice, ca de altfel şi anunţurile de cumpărare. Conform uzanţelor, la deschiderea licitaţiilor, vânzătorul, persoană fizică ori juridică, indică produsul oferit spre vânzare, caracteristicile acestuia, preţul de pornire, precum şi adresa de contact, e-mail, telefon, fax etc. După închiderea licitaţiei şi declararea formală a unui câştigător, între acesta şi vânzător este iniţiată corespondenţa agreată, de cele mai multe ori, aşa cum este şi recomandat, prin intermediul interfeţei puse la dispoziţie de către platforma comercială sau prin e-mail direct, pentru perfectarea detaliilor vânzării-cumpărării, respectiv preţul ferm, condiţiile şi modalităţile de plată, condiţiile de livrare, termenul de livrare, garanţiile etc.

În unele situaţii, persoanele interesate (precum părţile vătămate din prezenta cauză), ies de sub protecţia mediului asigurat de companie (care agreează doar anumite modalităţi de plată, controlabile) şi corespondează direct, în baza unei încrederi presupuse în persoana co-contractantului, prin poşta electronică (e-mail), stabilind direct detaliile necesare perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Drept urmare, principala obligaţie asumată de persoanele vătămate, „câştigători” ai licitaţiilor, respectiv plata preţului (total sau jumătate pentru sumele foarte mari), se execută prin transfer direct pe numele şi la adresele indicate de aşa zişii „vânzători”.

Aşa cum rezultă din corespondenţa ataşată plângerilor de către persoanele vătămate, aceste detalii necesare perfectării unei reale vânzări-cumpărări, au fost stabilite, iar principala obligaţie asumată de persoanele vătămate, „câştigători” ai licitaţiilor - plata preţului - a fost executată prin transfer pe numele şi la adresele indicate de vânzători.

În realizarea activităţii infracţionale, inculpaţii, prin folosirea conturilor de E. ale unor utilizatori legitimi, purtau corespondenţă prin poşta electronică cu atribuirea unor calităţi mincinoase şi identităţi reale fraudulos folosite, prezentau prin texte-şablon caracteristicile produselor şi condiţiile de plată, urmărind astfel să creeze părţilor vătămate convingerea că produsele oferite la vânzare existau în realitate, acestea din urmă plătind contravaloarea lor în condiţiile cerute de către inculpaţi.

Bunurile oferite şi vândute în această modalitate nu au ajuns niciodată în posesia cumpărătorilor, pentru că nu au existat niciodată. De altfel, nu a existat niciodată în intenţia vânzătorilor achiziţionarea unor astfel de bunuri, pentru ca vânzarea să fie perfectată.

La începutul anului 2003, inculpaţii B.C. şi Ş.R.A., au racolat diferite persoane - inculpaţii Z.F.D., T.C., S.A.I., P.R.S., S.D.I., B.P.E.. - care s-au constituit într-un grup având ca scop crearea unor filiere prin intermediul cărora să materializeze ideea infracţională, respectiv organizarea sistematică de licitaţii frauduloase pe site-urile specializate menţionate privind vânzarea unor bunuri inexistente.

Din mai multe zone ale capitalei, în principal din săli de Internet, sub pretextul unor oferte, în aparenţă reale, de vânzare a unor produse (PC-uri, laptop-uri, camere video, aparate foto, subansamble, autoturisme, biciclete, motociclete, etc), cu indicarea calităţii acestora, preţul de pornire, numele şi adresa de contact a vânzătorilor, inculpaţii B.C., Ş.R.A., Z.F.D., S.A.I., S.D.I., B.P.E. au lansat o serie de licitaţii pe site-uri specializate, precum E., A., Y.A. ş.a.

Pentru a îngreuna posibilitatea identificării lor şi pentru a câştiga încrederea cumpărătorilor, care datorită numeroaselor fraude comise prin Internet de cetăţeni români, evitau să încheie tranzacţii cu persoane din România, cei doi au apelat la ajutorul inculpatului P.R.S., cetăţean român, cu reşedinţa necunoscută în SUA. Acesta îşi procura identităţi false, pe care le transmitea în România, spre a fi apoi indicate victimelor, care expediau banii prin W.U. în diferite oraşe din SUA. După ce victimele comunicau datele necesare operării transferurilor (numele şi adresa ordonatorului, numărul de transfer - MTCN, cuantumul, eventual întrebări cheie, parole ş.a.), acestea erau transmise telefonic, prin voce sau SMS inculpatului P.R.S., care ridica sumele transferate drept preţ de către persoanele vătămate, ca urmare a licitaţiilor organizate de inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. Plângerile formulate de persoanele vătămate indică aceste identităţi false drept autori ai înşelăciunilor ale căror victime au fost.

Ulterior, în dezvoltarea activităţii infracţionale, inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. au început racolarea altor persoane, care să primească identităţile furnizate de inculpatul P.R.S. şi să le folosească în organizarea licitaţiilor frauduloase, urmând ca profitul material să se împartă între persoanele implicate, potrivit contribuţiei fiecăruia şi rolului în ierarhia grupului infracţional organizat.

În acest scop, au fost atraşi iniţial, inculpaţii Z.F.D., S.A.I., T.C., M. (fost S.) D.I. şi B.P.E., sarcinile fiecăruia fiind bine stabilite.

Astfel, inculpatul P.R.S. se ocupa de procurarea actelor de identitate false, comunicând identitatea şi adresa persoanei, prin telefon sau prin poşta electronică inculpaţilor B.C. sau Ş.R.A. Aceştia comunicau mai departe datele inculpaţilor Z.F.D., S.A.I., S.D.I., B.P.E., care organizau licitaţiile frauduloase, solicitând ca preţul pentru produsele oferite la vânzare să fie expediat în SUA, pe adresa şi identitatea respectivă. Datele privind transferul banilor erau apoi comunicate prin telefon sau prin poşta electronică inculpaţilor B.C. sau Ş.R.A., care le transmiteau pe aceeaşi cale inculpatului P.R.S. Acesta din urmă ridica banii, îşi oprea 40% din valoarea transferului, şi expedia restul de bani de pe numele său, al mamei sale, sau de pe identităţi fictive, prin serviciul W.U., pe numele inculpaţilor B.C., Ş.R.A., sau pe alte identităţi comunicate de aceştia. Ulterior banii erau împărţiţi conform înţelegerii prealabile şi implicării fiecărui inculpat în activitatea infracţională desfăşurată.

Inculpatul T.C. se ocupa cu obţinerea frauduloasă de conturi ale unor utilizatori legitimi ale site-urilor de licitaţii (user şi parolă) şi date ale unor cărţi de credit, necesare în organizarea licitaţiilor frauduloase. Legătura acestuia cu grupul infracţional a fost asigurată de inculpatul Ş.R.A., prin intermediul căruia erau transmise aceste informaţii şi celorlalte persoane. Ulterior, schimbul de informaţii s-a realizat şi direct, respectiv cu inculpaţii Z.F.D., S.A.I., N.E.D., B.C., S.D.I., inculpatul T.C., transmiţându-le acestora din urmă, fără drept şi contra cost parole, coduri de acces şi alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul utilizării acestora în mod fraudulos în activitatea de vânzare de bunuri inexistente pe Internet. În cadrul grupului constituit iniţial au fost atrase ulterior şi alte persoane.

Astfel, în jurul inculpatului Z.F.D. au fost atraşi inculpaţii C.A.A., A.I.G., P.C.E., V.A.G., S.R.F., V.B.G., S.C.A., Ţ.S.M., care organizau licitaţiile privind vânzarea bunurilor inexistente în realitate şi inculpaţii N.E.D., N.M., care ridicau sumele de bani aferente transferurilor efectuate de persoanele vătămate.

Totodată, în jurul inculpatului S.A.I., au fost atraşi inculpaţii B.Ş.S., S.M.S., D.I.A., care se ocupau cu organizarea licitaţiilor frauduloase, precum şi inculpaţii V.A.I., M.A.P. care ridicau sumele de bani obţinute.

Astfel, ramificaţiile grupului infracţional se prezintă după cum urmează:

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar conform alin. (3) al aceluiaşi art., dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Art. 2 alin. (1) lit. a) al legii defineşte „grupul infracţional organizat” ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. În prezenta cauză, s-a reţinut că între membrii grupului (inclusiv subramuri) există o coeziune, exprimată prin modul în care au fost schimbate informaţiile şi planificate activităţile infracţionale. S-a observat totodată, o grijă efectivă de împărţire a beneficiilor posibil de realizat, precum şi o grijă în remedierea unor eventuale pierderi.

S-a reţinut că iniţierea şi constituirea grupului organizat este relevată de manifestarea de voinţă a membrilor, în sensul constituirii acestuia sau de adeziune la grupul format. Efortul individual şi calităţile proprii ale fiecărui participant au contribuit la menţinerea structurii grupului şi totodată la atingerea scopurilor pentru care s-a constituit grupul, respectiv obţinerea de beneficii materiale şi comiterea de infracţiuni grave.

Între inculpaţi a existat o activitate efectivă de coordonare, organizare şi control desfăşurată de inculpaţii B.C., Ş.R.A., Z.F.D. asupra activităţii infracţionale a celorlalţi inculpaţi, în timp ce inculpatul P.R.S. se ocupa de ridicarea banilor din SUA.

Din materialul probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că între cele trei mari grupuri infracţionale, astfel cum au fost prezentate în schema anterioară, a existat o înţelegere în sensul iniţierii, constituirii/formării unei grupări care, sub o îndrumare quasiunitară, să pună în aplicare un plan infracţional amplu şi bine conturat, având ca principal obiectiv înşelarea părţilor vătămate prin vânzarea unor produse fictive, activitate producătoare de beneficii materiale importante.

Instanţa de fond a mai reţinut că materialul probator administrat demonstrează locul fiecăruia în ierarhia grupului. Astfel, în cadrul primului grup infracţional organizat, inculpaţii Z.F.D., Ş.R.A. şi B.C. au executat acte de conducere, finanţare, planificare a activităţii infracţionale, în timp ce ceilalţi inculpaţi au efectuat acte materiale în vederea punerii în executare a activităţii infracţionale.

Astfel, iniţial, inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. foloseau pentru licitaţiile fictive conturile de E. ale unor utilizatori legitimi procurate contra cost de la inculpatul T.C., în timp ce inculpatul P.R.S. le comunica identităţile fictive, acesta din urmă ocupându-se şi de ridicarea sumelor de bani din SUA.

Ulterior, în activitatea infracţională au fost cooptaţi inculpaţii Z.F.D., S.C.A., C.A.A., Ţ.S.M., V.A.G., P.C.E., V.B.G., S.R.F., A.I.G. care au efectuat licitaţiile frauduloase, în timp ce inculpaţii N.M. (în privinţa căruia nu s-a reţinut însă participarea la grupul infracţional organizat, datorită specificului activităţii acestui inculpat) şi N.E.D. ridicau din străinătate banii trimişi cu titlu de preţ de către părţile vătămate.

În cadrul celui de-al doilea grup infracţional organizat, inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. aveau acelaşi rol, de iniţiatori şi coordonatori, în timp ce inculpaţii B.P.E. şi M. (S.) D. erau licitatori.

În cadrul celui de-al treilea grup, inculpatul S.A.I. a avut rolul de a constitui şi coordona grupul infracţional organizat, în timp ce inculpaţii S.M.S., B.Ş.S., D.I.A. au efectuat licitaţiile frauduloase, M.A.P. (în privinţa căruia nu s-a reţinut însă participarea la grupul infracţional organizat, datorită specificului activităţii acestui inculpat) şi V.A.I. ridicau sumele de bani trimise de cumpărători cu titlu de preţ.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită şi condiţia elementului material al laturii subiective, întrucât inculpaţii au cunoscut şi acceptat să facă parte dintr-un grup infracţional organizat, iar fiecare acţiune realizată a condus la aducerea la îndeplinire efectivă a scopului pentru care există grupul.

Tribunalul a concluzionat faptul că inculpaţii au acţionat organizat, într-un grup format din mai multe persoane, că acest grup a acţionat o perioadă lungă de timp, respectiv 2003 - 2004, în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor informatice pentru a obţine beneficii financiare, fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de disp. art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În raport de cele mai sus arătate, s-a reţinut că susţinerile inculpaţilor în sensul că faptele săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, analizând probele în mod exhaustiv, a prezentat activitatea infracţională a fiecăruia dintre inculpaţi şi a constatat că faptele pentru care au fost trimişi în judecată îndeplinesc condiţiile laturii obiective şi subiective ale infracţiunilor reţinute în actul de sesizare şi au fost săvârşite de aceştia cu vinovăţie, dispunând condamnarea acestora.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a avut în vedere următoarele consideraţii:

În realizarea activităţii infracţionale, inculpaţii licitatori foloseau conturilor de E. ale unor utilizatori legitimi, obţinute, astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, de la inculpatul T.C. În corespondenţa purtată prin poşta electronică cu părţile vătămate/părţile civile, inculpaţii licitatori şi-au atribuit identităţi nereale şi, după stabilirea detaliilor necesare perfectării vânzării-cumpărării produselor care în realitate nu existau (respectiv preţ, modalitate de expediere), „câştigătorii” licitaţiilor urmau să facă plata preţului prin transfer, direct pe numele şi la adresele indicate de „vânzători”.

Astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. au apelat la ajutorul inculpatului P.R.S., care avea reşedinţa în SUA, acesta din urmă procurându-şi identităţi false, pe care le transmitea în România celor doi inculpaţi, (prin telefon sau sms) identităţi care erau indicate „câştigătorilor” licitaţiilor, care expediau banii prin W.U. în diferite oraşe din SUA. Părţile vătămate/civile comunicau datele necesare operării transferurilor pe numele şi la adresele indicate de „vânzători”, (numele şi adresa ordonatorului, numărul de transfer - MTCN, cuantumul sumei) acestea fiind transmise telefonic inculpatului P.R.S., care ridica sumele transferate.

Ulterior, când activitatea infracţională s-a dezvoltat şi a căpătat amploare, inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. au început racolarea altor persoane, care să primească identităţile furnizate de inculpatul P.R.S. şi să le folosească în organizarea licitaţiilor frauduloase, sau care să-i sprijine în activitatea infracţională, urmând ca profitul material ilegal obţinut să se împartă între persoanele implicate.

Astfel, în grupul infracţional au fost atraşi iniţial, inculpaţii Z.F.D., S.A.I., T.C., M. (fost S.) D.I., B.P.E., care organizau licitaţiile frauduloase, datele privind transferul banilor fiind comunicate inculpaţilor B.C. sau Ş.R.A., care le transmiteau pe aceeaşi cale inculpatului P.R.S. Acesta din urmă ridica banii, îşi oprea 40% din valoarea transferului, şi expedia restul de bani, pe numele inculpaţilor B.C., Ş.R.A., sau pe alte identităţi comunicate de aceştia, banii fiind împărţiţi conform înţelegerii prealabile şi implicării fiecăruia în activitatea infracţională.

Ulterior, în cadrul grupului constituit iniţial au fost atrase şi alte persoane. În jurul inculpatului Z.F.D. au fost atraşi inculpaţii C.A.A., A.I.G., P.C.E., V.A.G., S.R.F., V.B.G., S.C.A., Ţ.S.M. care organizau licitaţii privind vânzarea bunurilor inexistente în realitate şi inculpaţii N.E.D., N.M., care ridicau din străinătate sumele de bani aferente transferurilor efectuate de persoanele vătămate/civile. În jurul inculpatului S.A.I. au fost atraşi inculpaţii B.Ş.S., S.M.S., D.I.A. (licitatori) şi inculpaţii V.A.I., M.A.P. (care ridicau sumele de bani aferente transferurilor efectuate de persoanele vătămate/civile).

În actul de sesizare a instanţei, în mod corect s-au reținut următoarele sume de bani obţinute de inculpaţi. Astfel, aşa cum s-a reţinut şi în latura penală a cauzei, din documentele primite de la instituţiile bancare, prin serviciile M G. şi W.U., şi din cadrul Poştei Române, a rezultat că în total inculpaţii au ridicat suma de 107.985 dolari SUA şi suma de 9.581 euro după cum urmează:

- B.C. a ridicat suma de 46.035 dolari SUA;

- Ş.R.A. a ridicat suma de 5.000 dolari SUA;

- B.S. a ridicat suma de 1.032 dolari SUA;

- E.A.Ş. a ridicat suma de 19.594 dolari SUA;

- Z.F.D. a ridicat suma de 6.831 euro;

- A.I.G. a ridicat suma de 2.750 euro şi suma de 21.378 dolari SUA;

- C.F.R. a ridicat suma de 1818 dolari SUA;

- S.A.I. a ridicat suma de 1800 dolari SUA;

- S.M.S. a ridicat suma de 516,86 dolari SUA;

- V.A.I. a ridicat suma de 10.812 dolari SUA.

De asemenea, inculpatul P.R.S. a expediat inculpatului B.C. peste 25.000 dolari SUA prin intermediul firmei SC A. Însă, astfel cum se reţine în mod corect în actul de sesizare, această sumă reprezintă un profit parţial, deoarece din materialul probator administrat în cauză a rezultat că pentru primirea banilor au fost folosite şi alte metode în afara transferurilor efectuate prin W.U. şi M.G. Astfel, diverse sume de bani fiind înmânate direct sau prin intermediari inculpaţilor.

Astfel, N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care precizează, în plus, că şi N.M., zis M., îi trimitea banii în România prin şoferi de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România prin şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

Însă, sumele de bani menţionate mai sus nu reprezintă prejudiciul total cauzat prin activitatea ilicită a inculpaţilor. Astfel, sumele transmise inculpaţilor (prin M.G., W.U., Poşta Română, personal de martori sau inculpaţi sau transmişi prin şoferii de autobuze sau microbuze) reprezintă doar o parte din prejudiciul creat, întrucât un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15%.

Mai mult, astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat că nu toate persoanele vătămate prin activitatea ilicită a inculpaţilor au depus plângeri penale (a se vedea latura penală a cauzei, în care se evidenţiază transferurile interceptate şi din care rezultă mai multe identităţi decât cele menţionate de părţile vătămate care au formulat plângeri penale, astfel cum se va evidenţia în continuare).

Astfel, din plângerile penale formulate de părţile vătămate L.S., R.Y., J.F., M.D., R.J.F., G.R., N.J., E.A.K., A.M.E., M.H., H.J., R.D.B., W. (B.) F., M.M., A.J.B., J.J.W., R.G.M., S.M.C., M.S., R.O.K., M.K.H., T.A.W., L.K.K.R., M.A.M. Jr, M.L., J.J.G., M.J.Q., R.S.C., A.F., A.D.F., M.W.B., R.W.F., B.P., A.G., R.M. III, R.S., P.O., J.P., J.P.T., J.C.L., J.R., S.D., J.H.T., D.Z., W.J.G., A.C.S., J.W.J., P.F., R.J.R., E.C.B., S.M.H., M.T., T.D.D.N., A.D.R., J.R., C.H.H., G.C., S.H., M.L., E.V., T.S., A.R.M., J.E.C., K.B., C.J.G., J.L.B., H.H.G., K.L.M., P.S.W., J.G.J., P.A.F., G.E.B., F.S., J.B., G.C., R.D.F., A.B.P., H.C., S.L., R.E.M.C., E.S., L.R.T., E.S., J.C.W.L., K.H., M.R., Y.N.K., W.S.M., V.G., G.P., J.C., J.V.H., S.D.B., R.K., T.N., M.R.P., B.G., J.K., E.C., D.W., D.P.H., A.B.M., E.S., J.W., A.J.D.M., L.P., J.A.D., S.S., K.S., J.D. (cu excepţia E. şi a părţilor civile J.K.S. şi T.E.J., în privinţa cărora acţiunea civilă a fost respinsă), a rezultat un prejudiciu de 166.457,98 dolari SUA (rezultat din adiţionarea sumelor plătite de aceste părţi civile).

În consecinţă, tribunalul a constatat că, în mod corect s-a reţinut prin actul de sesizare în urma analizării sesizărilor depuse de cetăţenii străini că prejudiciul este de peste 150.000 dolari SUA, cu precizarea - corectă şi de această dată - că prejudiciul efectiv creat este mult mai mare, deoarece nu toate persoanele păgubite s-au adresat autorităţilor române, din interceptarea convorbirilor telefonice au rezultat şi alte transferuri sau identităţi decât cele care se regăsesc în cuprinsul plângerilor părţilor vătămate/civile). S-a constatat aşadar presupusa neconcordanţă (invocată de apărătorii inculpaţilor) dintre această sumă şi totalul transferurilor identificate în comunicările interceptate între membrii grupării.

Astfel, din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat un total de 327.577 dolari SUA. În urma verificării acestor transferuri la W.U. a rezultat că 57.565,77 dolari SUA au fost retraşi de expeditori înainte ca sumele de bani să fie ridicate, iar 213.775 dolari SUA au fost ridicaţi efectiv de către membrii grupului.

Tribunalul a avut în vedere în soluţionarea laturii civile faptul că majoritatea identităţilor fictive transmise către părţile vătămate au fost identificate în interceptările convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi însă, datorită specificului activităţii infracţionale, astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, este imposibil a se stabili care dintre inculpaţii care aparţin grupurilor infracţionale (identificate în latura penală a cauzei) a efectuat respectiva licitaţie. Instanţa de fond a mai avut în vedere şi faptul că suma de bani oprită cu titlu de comision de către ridicători era variabilă, la fel şi modalitatea de împărţire a sumelor de bani obţinute din licitaţiile frauduloase. Mai mult, o parte din sumele de bani erau aduse personal în România sau prin şoferi de microbuze.

Pe de altă parte însă, Tribunalul a reţinut că prejudiciile create părţilor civile sunt consecinţa activităţii ilicite conjugate a tuturor membrilor grupului infracţional (conform schemei grupului infracţional evidenţiată în latura penală a cauzei) şi, în consecinţă, a constatat incidenţa în cauză a disp. art. 1003 C. civ., potrivit cărora când delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubirea părţilor vătămate constituite părţi civile. Astfel, Tribunalul a reţinut că prejudiciul creat părţilor civile nu se limitează la suma efectivă încasată de fiecare inculpat (respectiv procentul încasat de fiecare inculpat din sumele obţinute în urma licitaţiilor), aşa cum au susţinut în mod constant aceştia, sau, în privinţa inculpatului T.C., la contravaloarea conturilor vândute către inculpaţi. Prejudiciul creat acestor părţi civile constă în suma efectiv plătită de părţile civile (inclusiv comisionul plătit societăţilor bancare pentru transmiterea sumelor de bani), chiar dacă fiecare inculpat urma să încaseze doar un procent din această sumă.

În raport de declaraţiile părţilor vătămate, ale părților civile, de corespondenţa ataşată acestor plângeri, precum şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, Tribunalul a stabilit identităţile false folosite pentru realizarea tranzacţiilor, discuţiile inculpaţilor dintre cele trei mari grupuri infracţionale în care s-a identificat identitatea falsă folosită, aspecte în raport de care, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale (fapta ilicită a inculpaţilor, prejudiciul produs, legătura de cauzalitate între acestea şi vinovăţia inculpaţilor), i-a obligat în solidar pe inculpaţii care au făcut parte din fiecare dintre cele trei grupuri infracţionale la plata sumelor de bani către părţile vătămate constituite părţi civile astfel:

- primul grup: P.R.S., B.C., Ş.R.A., Z.F.D., S.C.A., C.A.A., Ţ.S.M., V.A.G., P.C.E., V.B.G., S.R.F., A.I.G., N.E.D. fost C., N.M.;

- al doilea grup: P.R.S., B.C., Ş.R.A., S.D.I., B.P.E. (însă, astfel cum se va reţine mai jos, părţile vătămate înşelate de acest grup infracţional nu s-au constituit părţi civile);

- al treilea grup: P.R.S., B.C., Ş.R.A., S.A.I., B.Ş.S., S.M.S., M.A.P., V.A.I.

Inculpatul T.C. a fost obligat în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi în unul dintre grupurile infracţionale organizate, având în vedere că acesta a furnizat conturile inculpaţilor licitatori, contribuind astfel esenţial şi nemijlocit la crearea prejudiciilor aduse tuturor părţilor civile.

Astfel:

Partea vătămată L.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1824 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.C./K.D.

Identitatea „A.C.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată R.Y. s-a constituit parte civilă cu suma de 981 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.R.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii P.R.S. şi B.C.

Partea vătămată J.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 2250 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată M.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 1300 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea E.B.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii P.R.S. şi B.C.

Partea vătămată R.J.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1050 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.C./A.G.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată G.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 1809 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea D.H.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj primit de inculpatul Ş.R.A.

Partea vătămată N.J. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea D.K.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C. şi Z.F.D.

Partea vătămată E.A.K. s-a constituit parte civilă cu suma de 999 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea D.K.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C. şi Z.F.D.

Partea vătămată A.M.E. s-a constituit parte civilă cu suma de 771 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi P.R.S.

Partea vătămată M.H. s-a constituit parte civilă cu suma de 1919 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.C.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată H.J. s-a constituit parte civilă cu suma de 1150 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.B.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi B.C.

Partea vătămată R.D.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 1800 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.K. („A.”).

Identitatea A.K. a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate dintre inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată W. (B.) F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1047 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.O.B.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi B.C.

Partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1100 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T., alias A.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată A.J.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 1581 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea I.M., alias S.M.

Identitatea „S.M.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată J.J.W. s-a constituit parte civilă cu suma de 1600 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.G., alias J.M.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată R.G.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1502 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.G., alias A.B.G.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată S.M.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1074.99 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.O.B., alias P.W.

Identitatea „R.O.B.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi B.C.

Partea vătămată M.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1070 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea S.M., J.M.

Identitatea „S.M.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată R.O.K. s-a constituit parte civilă cu suma de 1189 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K., alias A.G.

Identitatea „A.G.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată M.K.H. s-a constituit parte civilă cu suma de 900 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.M./A.G.

Identitatea „A.G.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată J.K.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1709 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.M.

Tribunalul nu a identificat însă această identitate în niciuna dintre convorbirile telefonice interceptate în cauză. De asemenea, nu a identificat nici nr. transferului W.U. (M.T.C.N.).

Partea vătămată T.A.W. s-a constituit parte civilă cu suma de 1600 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K./R.K.

Identitatea „R.K.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi B.C.

Partea vătămată L.K.K.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.A.B.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată M.A.M. JR s-a constituit parte civilă cu suma de 985 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.R.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii P.R.S. şi B.C.

Partea vătămată M.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 2306.35 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată J.J.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 867 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi P.R.S.

Partea vătămată M.J.Q. s-a constituit parte civilă cu suma de 865 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată R.S.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi P.R.S.

Partea vătămată A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1090 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.M. alias S.M.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată A.D.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 999,99 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată M.W.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 2025 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea M.S., alias S.G.

Identitatea „S.M.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată R.W.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 663 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.K./M.D., M.D., M.D.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată B.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea S.M./R.B.

Identitatea „S.M.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată A.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 2040 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea M.S.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată T.E.J. s-a constituit parte civilă cu suma de 3655 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea H.S.

Tribunalul nu a identificat însă această licitaţie în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate între inculpaţi. De asemenea, nu a identificat nici nr. transferului W.U. (MTCN).

Partea vătămată R.M. III s-a constituit parte civilă cu suma de 2255 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.K.

Această identitate a fost identificată într-un sms trimis de inculpatul S.R.F. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată R.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 3135 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea V.M.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul V.A.G. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată P.O. s-a constituit parte civilă cu suma de 3299 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.H.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul V.A.G. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată J.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 2645 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.K., alias D.M., F.G.L.

Identitatea „J.K.” a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul V.A.G. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată J.P.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 3355 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.H.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi N.E.D. (ridicător).

Partea vătămată J.C.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 3775 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea H.K., N.F.

Identitatea „H.K.” a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul Ţ.S.M. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată J.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 3800 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea S.C. (destinatarului sumei de bani pe transferul W.U. fiind A.R.).

Identitatea „A.R.” a fost identificată într-un mesaj transmis de inculpatul S.C.A. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată S.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2735 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.K.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj transmis de inculpatul S.R.F. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată J.H.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 3355 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.H.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul V.A.G. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată D.Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 3035 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.K.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul V.A.G. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată W.J.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 3355 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.H.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul V.A.G. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată B.M.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 2600 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.B.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul B.Ş.S. inculpatului S.A.I.

49. Partea vătămată A.C.S. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea T.H. este de 6000 dolari SUA şi s-a constituit parte civilă (deşi în actul de sesizare s-a menţionat că nu s-a constituit parte civilă).

Această identitate a fost identificată într-un mesaj transmis de către inculpatul S.R.F. inculpatului Z.F.D.

Faţă de cele reţinute mai sus, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14, 346 rap. la art. 998, 999, 1003 C. civ. au fost admise acţiunile civile formulate de următoarele părţi civile şi obligaţi în solidar:

- inculpaţii din primul grup infracţional organizat, respectiv P.R.S., B.C., Ş.R.A., Z.F.D., S.C.A., C.A.A., Ţ.S.M., V.A.G., P.C.E., V.B.G., S.R.F., A.I.G., N.E.D., N.M., în solidar şi cu inculpatul T.C., la plata următoarelor sume către următoarele părţi civile:

- L.S. - 1824 dolari SUA;

- R.Y. - 981 dolari SUA:

- J.F. - 2250 dolari SUA;

- M.D. - 1300 dolari SUA;

- R.J.F. - 1050 dolari SUA;

- G.R. - 1809 dolari SUA:

- N.J. - 500 dolari SUA;

- E.A.K. - 999 dolari SUA;

- A.M.E. - 771 dolari SUA;

- M.H. - 1919 dolari SUA;

- H.J. - 1150 dolari SUA;

- R.D.B. - 1800 dolari SUA;

- W. (B.) F. - 1047 dolari SUA;

- M.M. - 1100 dolari SUA;

- A.J.B. - 1581 dolari SUA;

- J.J.W. - 1600 dolari SUA;

- R.G.M. - 1502 dolari SUA;

- S.M.C. - 1074.99 dolari SUA;

- M.S. - 1070 dolari SUA;

- R.O.K. - 1189 dolari SUA;

- M.K.H. - 900 dolari SUA;

- T.A.W. - 1600 dolari SUA;

- L.K.K.R. - 500 dolari SUA;

- M.A.M. JR - 985 dolari SUA;

- M.L. - 2306.35 dolari SUA;

- J.J.G. - 867 dolari SUA;

- M.J.Q. - 865 dolari SUA;

- R.S.C. - 1400 dolari SUA;

- A.F. - 1090 dolari SUA;

- A.D.F. - 999,99 dolari SUA;

- M.W.B. - 2025 dolari SUA;

- R.W.F. - 663 dolari SUA;

- B.P. - 700 dolari SUA;

- A.G. - 2040 dolari SUA;

- R.M. III - 2255 dolari SUA;

- R.S. - 3135 dolari SUA;

- P.O. - 3299 dolari SUA;

- J.P. - 2645 dolari SUA;

- J.P.T. - 3355 dolari SUA;

- J.C.L. - 3775 dolari SUA;

- J.R. - 3800 dolari SUA;

- S.D. - 2735 dolari SUA;

- J.H.T. - 3355 dolari SUA;

- D.Z. - 3035 dolari SUA;

- W.J.G. - 3355 dolari SUA;

- A.C.S. - 6000 dolari SUA.

- inculpaţii din al treilea grup infracţional organizat, respectiv P.R.S., B.C., Ş.R.A., S.A.I., B.Ş.S., S.M.S., M.A.P., V.A.I., în solidar şi cu inculpatul T.C., la plata către partea civilă B.M.G. la plata sumei de 2600 dolari SUA.

Având în vedere faptul că în privința părţilor vătămate J.K.S. şi T.E.J., nu s-au putut identifica identităţile folosite pentru efectuarea licitaţiilor în niciunul dintre procesele-verbale interceptate în cauză, tribunalul a respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de aceştia.

La data de 19 aprilie 2004, partea vătămată E., prin reprezentant legal K.K., a formulat plângere împotriva unei persoane care s-a prezentat sub identitatea D.K. şi care a oferit spre vânzare mai multe produse, folosind conturile unui utilizatori E., solicitând ca banii să fie transmişi la o adresă din Londra, Marea Britanie.

Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 37.643,46 dolari SUA, reprezentând taxa de înregistrare, taxe asupra valorii finale, precum şi la încrederea clienţilor a căror conturi de utilizatori au fost încălcate.

La data de 30 august 2004, partea vătămată, prin reprezentant legal K.K., a revenit cu o nouă plângere, arătând că mai mulţi cetăţeni români care foloseau nume de utilizatori E. şi parole şi ofereau spre vânzare articole electronice de mare valoare, au încălcat 17 conturi şi au oferit spre vânzare 22 de produse.

Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 6.042,50 dolari SUA, reprezentând taxa de înregistrare, taxe asupra valorii finale, precum şi la încrederea clienţilor a căror conturi de utilizatori au fost încălcate.

La data de 11 iunie 2004, aceeaşi parte vătămată, prin reprezentant legal K.K., a revenit cu o nouă plângere în care arată că mai mulţi cetăţeni români foloseau nume de utilizatori E. şi parole şi ofereau spre vânzare articole electronice de mare valoare, că au fost încălcate 22 conturi, fiind oferite spre vânzare 30 de produse.

Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 27.764 dolari SUA, reprezentând comisioane de înscriere, comisioane de valoare finală şi încrederea viitoare a consumatorilor a căror conturi de utilizatori au fost furate.

S-a făcut precizarea de către partea civilă că, având în vedere că cele 22 de conturi active ale vânzătorilor E. au fost furate, proprietarul contului a cedat afacerea pe E., ceea ce a determinat o pierdere a profitului E. bazată pe comisioane şi costuri ale serviciilor datorate activităţii contului, că suma totală marginală brută a vânzărilor pentru aceste conturi din perioada 2001 - 2003 a fost de 295.877,62 dolari SUA, iar E. a primit suma de 23.670 dolari SUA cu titlu de comisioane, că, bazându-se pe o creştere medie anuală a afacerilor de 8%, venitul pierdut în perioada 2003 - 2004 este de 25.564 dolari SUA, la care se adaugă suma de 2200 dolari SUA, reprezentând comisioane de înscriere ce au fost creditate deţinătorilor de conturi pentru licitaţiile false plasate pe conturile lor, în total 27.764 dolari SUA.

Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora repararea pagubei se va face potrivit legii civile, trebuie coroborate cu dispozițiile art. 998-999 C. civ. care prevăd condiţiile în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală şi cu dispoziţiile art. 1169 C. civ. potrivit căruia cel ce formulează o pretenţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească. Având în vedere că partea civilă nu a făcut nicio dovadă a prejudiciului produs, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă E., prin reprezentant legal.

Celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile, precizând următoarele aspecte:

Partea vătămată J.W.J. a arătat că parola contului a fost schimbată fără ştirea sa, contul fiind folosit pentru comunicarea cu vânzătorii, însă arată că nu a suferit niciun prejudiciu.

Partea vătămată P.F. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.C. este de 1500 dolari SUA. Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată R.J.R. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.A.B. este de 600 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată E.C.B. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.A.B. este de 1700 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată S.M.H. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea E.M. este de 999,99 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii P.R.S. şi B.C.

Partea vătămată M.T. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea E.M. este de 1500 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii P.R.S. şi B.C.

Partea vătămată T.D.D.N. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.O.B. este de 973 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi B.C.

Partea vătămată A.D.R. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K./B.G. este de 712 dolari SUA.

Identitatea „B.G.” a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată J.R. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.G. este de 1353 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată C.H.H. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.G. este de 999 dolari SUA. Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată G.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.G. este de 1025 dolari SUA, însă a fost avertizat de W.U. cu privire la suspiciunea de fraudă şi nu a mai transmis suma de bani.

Partea vătămată S.H. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K. este de 1000 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Z.F.D. şi B.C.

Partea vătămată M.L. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.R. este de 2578 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii P.R.S. şi B.C.

Partea vătămată E.V. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 1600 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată T.S. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A. şi A.G. este de 1079 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată A.R.M. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 1649 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată J.E.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 1500 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată K.B. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.M. este de 1740 dolari SUA. Partea vătămată a precizat că vânzătorul a indicat numele de A.T. pentru transmiterea sumei de bani, identitate identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.P.E. şi B.C.

Partea vătămată C.J.G. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T. este de 1074.99 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice dintre inculpatul B.P. şi B.C.

Partea vătămată J.L.B. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T. este de 1000 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice dintre inculpatul B.P. şi B.C.

Partea vătămată H.H.G. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.B. este de 1000 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată K.L.M. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.B. este de 1850 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată P.S.W. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.B. este de 1080,99 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată J.G.J. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea P.B. este de 1715 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată P.A.F. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 865 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată G.E.B. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 1035 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată F.S. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.C. este de 865 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată J.B. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.A. este de 1135 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată G.C. a arătat că a câştigat o licitaţie pe Y.A. la data de 25 februarie 2003, însă nu se precizează în plângere dacă se constituie parte civilă.

Partea vătămată R.D.F. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.A. este de 1507 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată A.B.P. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.C. este de 494 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată H.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 1790 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

De altfel, şi identitatea părţii vătămate a fost identificată în convorbirile dintre cei doi inculpaţi.

Partea vătămată S.L. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T. este de 875 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată R.E.M.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T. este de 2899 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată L.R.T. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 1899 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată E.S. a arătat că vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. a insistat transmiterea sumei de bani prin W.U., dar nu a precizat cuantumul bunurilor licitate, dacă tranzacţia a fost finalizată sau dacă se constituie parte civilă.

Partea vătămată J.C.W.L. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 901,67 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată K.H. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 975 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii Ş.R.A. şi B.C.

Partea vătămată M.R. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G. este de 810 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată Y.N.K. a arătat că a achiziţionat un produs de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.G., însă a reuşit să oprească plata, fiind avertizată de fraudă.

Partea vătămată W.S.M. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T. este de 950 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată V.G. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.T. este de 450 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată G.P. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea S.M. este de 1650 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată J.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.C. este de 1900 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată J.V.H. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.C. este de 1507 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată S.D.B. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea G.C. este de 871 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată R.K. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K. este de 1189 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată T.N. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea D.K. este de 950 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A. şi B.C. şi P.R.S. şi B.C. şi Z.F.D.

Partea vătămată M.R.P. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea A.K. este de 1000 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.C. şi P.R.S.

Partea vătămată B.G. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea T.D. este de 1300 dolari SUA şi că numele persoanei autorizate să primească banii este M.S.

Identitatea „M.S.” a fost identificată în convorbirile telefonice purtate între inculpaţii B.C. şi Ş.R.A.

Partea vătămată J.K. a arătat că a achiziţionat o combină de la un vânzător care s-a prezentat sub identitatea M.S., banii fiind transmişi prin serviciul W.U., însă partea vătămată nu a precizat valoarea transferului.

Partea vătămată E.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea M.A. este de 1914 dolari SUA.

Tribunalul nu a identificat însă această identitate (şi nici identitatea P.C., pe care partea vătămată a expediat banii) în convorbirile telefonice interceptate între inculpaţi.

Partea vătămată D.W. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.K. este de 3035 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj transmis de către inculpatul Z.F.D. inculpatului N.E.D.

Partea vătămată D.P.H. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea R.S. este de 3100 dolari SUA, însă a reuşit să anuleze tranzacţia.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj transmis de către inculpatul Z.F.D. inculpatului N.E.D.

Partea vătămată A.B.M. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea C.P. este de 3000 dolari SUA, însă a reuşit să anuleze tranzacţia.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj transmis de către inculpatul S.R.F. inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată E.S. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.H. este de 3200 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj interceptat între inculpaţii Z.F.D. şi N.E.D.

Partea vătămată J.W. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea S.J. este de 99,99 dolari SUA de pe adresa de e-mail kkk.

În urma percheziţionării sistemelor informatice ridicate din sala de Internet din str. P.N.T. a fost identificată pe staţia 4 adresa de e-mail kkk. Această adresă a fost accesată din adresele de e-mail a căror folosire a fost recunoscută de inculpatul C.A.

Partea vătămată A.J.D.M. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea B.B. este de 1500 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj transmis de către inculpatul A.I.G., inculpatului Z.F.D.

Partea vătămată L.P. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea F.P. este de 140 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj interceptat între inculpaţii Z.F.D. şi A.I.G.

Partea vătămată J.A.D. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea F.A.P. este de 4428 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj interceptat între inculpaţii Z.F.D. şi A.I.G.

Partea vătămată S.S. a arătat că la data de 12 mai 2003 o persoană necunoscută a folosit ID-ul său de pe E. şi a introdus o ofertă.

Partea vătămată K.S. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea M.A. este de 3467 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj primit de inculpatul V.A.I. de la un număr necunoscut.

Partea vătămată J.D.F. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul pe care l-a contactat de pe adresa de email zzz prezentat este de 3600 dolari SUA (licitaţia având loc pe site-ul zzz.com). Identitatea expeditorului a fost identificată în mesajele trimise de inculpatul V.A.I., ca fiind transferuri re-expediate pentru a fi ridicate din străinătate.

Partea vătămată S.L.C. a arătat că valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea H.W. este de 1850 dolari SUA.

Această identitate a fost identificată într-un mesaj primit de inculpatul V.A.I. de la un număr necunoscut.

Având în vedere că părţile vătămate J.W.J., P.F., R.J.R., E.C.B., S.M.H., M.T., T.D.D.N., A.D.R., J.R., C.H.H., G.C., S.H., M.L., E.V., T.S., A.R.M., J.E.C., K.B., C.J.G., J.L.B., H.H.G., K.L.M., P.S.W., J.G.J., P.A.F., G.E.B., F.S., J.B., G.C., R.D.F., A.B.P., H.C., S.L., R.E.M.C., E.S., L.R.T., E.S., J.C.W.L., K.H., M.R., Y.N.K., W.S.M., V.G., G.P., J.C., J.V.H., S.D.B., R.K., T.N., M.R.P., B.G., J.K., E.C., D.W., D.P.H., A.B.M., E.S., J.W., A.J.D.M., L.P., J.A.D., S.S., K.S., J.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză, Tribunalul a luat act de acest fapt.

Potrivit art. 118 lit. e) C. pen., au fost confiscate bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite părţii vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Având în vedere că din probatoriul administrat a reieşit că respectivele identităţi (şi, pe cale de consecinţă, sumele de bani transmise de părţile vătămate neconstituite părţi civile) au fost identificate în convorbirile telefonice interceptate de inculpaţi, astfel cum s-a reţinut anterior, Tribunalul a confiscat de la inculpaţii care au efectuat acele convorbiri sumele respective, în proporţie egală.

Astfel, în baza art. 118 lit. e) C. pen. instanţa de fond a dispus de la inculpaţi următoarele sume de bani:

- de la inculpatul P.R.S. - 500 dolari SUA (pct. 5) + 750 dolari SUA (pct. 6) + 1289 dolari SUA (pct. 13) + 500 dolari SUA (pct. 49) - în total - 3039 dolari SUA.

- de la inculpatul B.C. - 750 dolari SUA (pct. 2) + 300 dolari SUA (pct. 3) + 850 dolari SUA (pct. 4) + 500 dolari SUA (pct. 5) + 750 dolari SUA (pct. 6) + 486,5 dolari SUA (pct. 7) + 356 dolari SUA (pct. 8) + 676,5 dolari SUA (pct. 9) + 500 dolari SUA (pct. 10) + 500 dolari SUA (pct. 12) + 1289 dolari SUA (pct. 13) + 800 dolari SUA (pct. 14) + 539,5 dolari SUA (pct. 15) + 824,5 dolari SUA (pct. 16) + 750 dolari SUA (pct. 17) + 870 dolari SUA (pct. 18) + 537,5 dolari SUA (pct. 19) + 500 dolari SUA (pct. 20) + 500 dolari SUA (pct. 21) + 925 dolari SUA (pct. 22) + 540,5 dolari SUA (pct. 23) + 857,5 dolari SUA (pct. 24) + 432,5 dolari SUA (pct. 25) + 517,5 dolari SUA (pct. 26) + 432,5 dolari SUA (pct. 27) + 567,5 dolari SUA (pct. 28) + 753,5 dolari SUA (pct. 30) + 247 dolari SUA (pct. 31) + 895 dolari SUA (pct. 32) + 437,5 dolari SUA (pct. 33) + 1449,5 dolari SUA (pct. 34) + 949,5 dolari SUA (pct. 35) + 451 dolari SUA (pct. 37) + 487,5 dolari SUA (pct. 38) + 405 dolari SUA (pct. 39) + 475 dolari SUA (pct. 41) + 225 dolari SUA (pct. 42) + 825 dolari SUA (pct. 43) + 950 dolari SUA (pct. 44) + 753,5 dolari SUA (pct. 45) + 435,5 dolari SUA (pct. 46) + 594,5 dolari SUA (pct. 47) + 475 dolari SUA (pct. 48) + 500 dolari SUA (pct. 49) + 650 dolari SUA (pct. 50) - în total - 28511,5 dolari SUA.

- de la inculpatul Ş.R.A. - 750 dolari SUA (pct. 2) + 300 dolari SUA (pct. 3) + 850 dolari SUA (pct. 4) + 356 dolari SUA (pct. 8) + 676,5 dolari SUA (pct. 9) + 500 dolari SUA (pct. 10) + 800 dolari SUA (pct. 14) + 539,5 dolari SUA (pct. 15) + 824,5 dolari SUA (pct. 16) + 750 dolari SUA (pct. 17) + 500 dolari SUA (pct. 21) + 925 dolari SUA (pct. 22) + 540,5 dolari SUA (pct. 23) + 857,5 dolari SUA (pct. 24) + 432,5 dolari SUA (pct. 25) + 517,5 dolari SUA (pct. 26) + 432,5 dolari SUA (pct. 27) + 567,5 dolari SUA (pct. 28) + 753,5 dolari SUA (pct. 30) + 247 dolari SUA (pct. 31) + 895 dolari SUA (pct. 32) +437,5 dolari SUA (pct. 33) + 1449,5 dolari SUA (pct. 34) + 949,5 dolari SUA (pct. 35) + 451 dolari SUA (pct. 37) + 487,5 dolari SUA (pct. 38) + 405 dolari SUA (pct. 39) + 475 dolari SUA (pct. 41) + 225 dolari SUA (pct. 42) + 825 dolari SUA (pct. 43) + 950 dolari SUA (pct. 44) + 753,5 dolari SUA (pct. 45) + 435,5 dolari SUA (pct. 46) + 594,5 dolari SUA (pct. 47) + 475 dolari SUA (pct. 48) + 650 dolari SUA (pct. 50) - în total - 22578,5 dolari SUA.

- de la inculpatul Z.F.D. - 486,5 dolari SUA (pct. 7) + 500 dolari SUA (pct. 12) + 1517,5 dolari SUA (pct. 53) + 1600 dolari SUA (pct. 56) + 750 dolari SUA (pct. 58) + 70 dolari SUA (pct. 59) + 2214 dolari SUA (pct. 60) - în total - 7138 dolari SUA.

- de la inculpatul B.P.E. - 870 dolari SUA (pct. 18) + 537,5 dolari SUA (pct. 19) + 500 dolari SUA (pct. 20) - în total - 1907,5 dolari SUA.

- de la inculpatul C.A.A. - 99,99 dolari SUA (pct. 57).

- de la inculpatul A.I.G. - 750 dolari SUA (pct. 58) + 70 dolari SUA (pct. 59) + 2214 dolari SUA (pct. 60) - în total - 3034 dolari SUA.

- de la inculpatul N.E.D. fost C. - 1517,5 dolari SUA (pct. 53) + 1600 dolari SUA (pct. 56) - în total - 3117,5 dolari SUA.

- de la inculpatul V.A.I. - 3467 dolari SUA (pct. 62) + 3600 dolari SUA (pct. 63) + 1850 dolari SUA (pct. 64) - în total - 8917 dolari SUA.

Însă, întrucât nu toate victimele activităţii infracţionale a inculpaţilor au depus plângeri penale, iar din interceptarea convorbirilor telefonice efectuate între inculpaţi au rezultat şi alte identităţi fictive comunicate între inculpaţi, care nu figurează printre identităţile furnizate părţilor vătămate/părţilor civile din prezenta cauză, sumele respective au fost confiscate de la inculpați întrucât nu servesc la despăgubirea persoanelor vătămate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M. (S.) D.I., Tribunalul a reţinut în latura penală a cauzei date ale unor transferuri W.U. ex.: B.M./R.F.B. 732 dolari SUA; N.E./R.F.B. 750 dolari SUA.

De asemenea, în convorbirile dintre inculpaţii Ş.R.A. şi B.C. au fost identificate discuţii referitoare la activitatea inculpatului M. (S.) D.I. (ex.: trimiterea unui transfer de 1740 dolari SUA în adresa de e-mail aaa).

În consecinţă, tribunalul, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 3222 dolari SUA de la acest inculpat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.A.I., astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, acesta a primit de la inculpatul B.Ş.S., transferuri în valoare de peste 12.300 dolari SUA (H.U.S./K.S. 2000 dolari SUA; S.N./M.S. 1.500 dolari SUA; J.G./J.B. 1500 dolari SUA; S.K./J.B. 2500 dolari SUA; J.G./J.B. 1000 dolari SUA; G.C./J.B. - 1000 dolari SUA; T.R./J.B. - 2800 dolari SUA). Totodată, în latura penală a cauzei s-a reţinut că inculpatul S.A.I. i-a comunicat datele privind transferul J.D.R./J.S. în valoare de 1.950 dolari SUA.

În consecinţă, tribunalul a confiscat de la inculpatul S.A.I. suma de 6.150 dolari SUA + 975 dolari SUA, în total 7125 dolari SUA, de la inculpatul B.Ş.S., 6.150 dolari SUA şi de la inculpata S.M. 975 dolari SUA.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.C.A., astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, acesta a trimis inculpatului Z.F.D. datele transferurilor W.U. obţinute ca urmare a licitaţiilor frauduloase organizate, în valoare de 6400 dolari SUA - A.L./S.L. 1.350 dolari SUA; T.T./J.T. 1.450 dolari SUA; J.R./A.R. 3.600 dolari SUA, sumă pe care Tribunalul a confiscat-o de la acest inculpat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ţ.S.M., acesta a transmis date ale unor transferuri W.U. către inculpatul Z.F.D. ca urmare a licitaţiilor frauduloase organizate, fiind identificate astfel: J.P./I.V. 4500 dolari SUA; J.L./H.K. 3600 dolari SUA; B.N./A.U. 1000 dolari SUA, în total 9100 dolari SUA, sumă ce a fost confiscată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.A.G., au fost identificate date ale unor transferuri W.U. comunicate de acest inculpat, inculpatului Z.F.D. ca urmare a licitaţiilor organizate - de ex. T.W./R.L. 6.650 dolari SUA; P.T.S./A.S. 4500 dolari SUA; P.C./R.T. 4.500 dolari SUA; T.R./D.B. 999 dolari SUA; A.L./S.L. 1.350 dolari SUA; J.S./Z.C. 2.000 dolari SUA; G.B./S.T. 2.000 dolari SUA; R.S./V.M. 3.000 dolari SUA; F.M./F.M. 2.900 dolari SUA; S.K./A.R. 3.100 dolari SUA; L.M./M.M. 3.100 dolari SUA; C.P./P.T. 1.000 dolari SUA, în total 35.100 dolari SUA, sumă care a fost confiscată de la acest inculpat.

Întrucât în privinţa următoarelor transferuri - J.L./J.K. 2900 dolari SUA; A.M./J.K. 2.900 dolari SUA; I.N./J.K. 1.400 dolari SUA; J.N.P./J.K. 2.500 dolari SUA; D.H./B.H. 3.200 dolari SUA; X.S./E.S. 3.200 dolari SUA; P.D./B.H. 3.200 dolari SUA; P.O./B.H. 3.100 dolari SUA; J.P.T./B.H. 3.200 dolari SUA, identităţile folosite au fost identificate în plângerile părţilor vătămate/părţilor civile, sumele nu au mai fost avute în vedere la stabilirea sumei ce a fost confiscată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.C.E., au fost identificate şi unele date privind transferuri W.U. comunicate de acest inculpat, inculpatului Z.F.D. ca urmare a licitaţiilor frauduloase organizate (ex. M.W./E.G. 4.300 dolari SUA), sumă ce a fost confiscată de la acesta.

Referitor la inculpatul V.B.G., din datele care atestă efectuarea transferurilor W.U.: K.J./K.N. 1.800 dolari SUA; E.M./D.B. 4.500 dolari SUA; T.S.K./L.H. 1.875 dolari SUA; R.M./C.A. 1.875 dolari SUA; ulterior discută despre acest MTCN; S.J./N.W. 1.850 dolari SUA; J.P./R.N. 950 dolari SUA, au rezultat în total, 12850 dolari SUA, sumă ce a fost confiscată.

În ceea ce priveşte transferul J.A./D.A. - 950 GBP, întrucât identitatea folosită a fost identificată în plângerile părţilor vătămate/părţilor civile, această sumă nu a fost avută în vedere la stabilirea sumei confiscată.

Referitor la inculpatul S.R.F. s-a reţinut că în urma percheziţiei informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului Z.F.D., în mesajele e-mail, au fost identificate datele unor transferuri trimise de către inculpatul S.R.F. către inculpatul Z.F.D. - mesaj O.@yahoo.com, subiect mt r./germania D.M./J.B. 1370 dolari SUA; mesaj A.@yahoo.com către O.@yahoo.com, subiect mtcn r. 5+1; W.S./P.R. 971 euro; mesaj O.@yahoo.com, subiect mt - ra./germania, B.P./J.B. 1680 dolari SUA, F.K./J.B. 1370 dolari SUA. Numele P.R., de la rubrica destinatar a fost identificat în convorbirile telefonice dintre inculpatul B.C. şi inculpatul Z.F.D. ca identitate comunicată pentru a se organiza licitaţii. În aceste convorbiri au fost identificate discuţii despre organizarea de licitaţii frauduloase, transferuri trimise de inculpatul S.R.F. către inculpatul Z.F.D. - A.G./B.R. 700 dolari SUA; A.G./B.R. 600 dolari SUA; R.P./R.P. 1.600 dolari SUA; R.F./I.F. 12.500 dolari SUA; P.F./B.A. 999 dolari SUA; N.B./P.A. 1.490 dolari SUA; N.B./P.A. 1.490 dolari SUA; acesta din urmă reexpediindu-i pentru a fi ridicaţi după cum urmează: 7.500 dolari SUA în Anglia către B.A., zis C., 2.130 dolari SUA în Italia către N.M., 4.600 dolari SUA în Olanda către N.E.D., zis T., 7.500 în SUA către B.C., care i-a retransmis mai apoi către P.R.S., în total 19379 dolari SUA, sumă ce a fost confiscată de la acest inculpat.

Având în vedere că, în ceea ce priveşte următoarele transferuri - J.D./R.R. 1180 dolari SUA, Y.J./P.R. 1080 dolari SUA, Y.J./P.R. 500 dolari SUA, L.A.H. Jr/P.R. 1590 dolari SUA, R.M./J.K. 2.130 dolari SUA; P.M./C.P. 3.800 dolari SUA; J.S./T.H. 6.000 dolari SUA) - identităţile folosite au fost identificate în plângerile părţilor vătămate/părţilor civile, sumele nu au fost avute în vedere la stabilirea sumei ce a fost confiscată.

De la inculpatul M.A.P., Tribunalul a confiscat suma de 10.000 dolari SUA, deoarece, astfel cum s-a reţinut în latura penală a cauzei, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S.A.I. a rezultat că inculpatul M.A.P. a primit de la inculpatul S.A.I. date ale unor transferuri W.U., pentru a fi ridicate din străinătate, în valoare de peste 10.000 dolari SUA.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor folosite pentru săvârşirea infracţiunilor, respectiv hard-discuri, disckete, CD-uri, unităţi centrale ş.a., conform dovezii de depunere la Camera de corpuri delicte seria A nr. xx I.G.P.R. - D.C.J.E.O.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii A.I.G., B.C., B.Ş.S., C.A.A., D.I.A., M. (fost S.) D.I., M.A.P., N.M., P.C.E., S.R.F., S.A.I., S.M.S., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G. şi Z.F.D.

1. Inculpatul S.R.F. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

1) În mod greşit a fost obligat în solidar cu ceilalţi coinculpaţi la plata de despăgubiri către toate părţile civile deoarece:

- suma efectivă încasată este mult mai mică, nu a depăşit 2000 dolari SUA şi nu poate fi obligat la plata sumelor întregi, cum greşit a fost obligat de instanţa de fond;

- nu a fost implicat în nici un fel în tranzacţiile încheiate de ceilalţi licitatori, inculpatul nu cunoştea nici câţi licitatori sunt și nici cine sunt aceştia.

2) În mod greşit a fost confiscată de către instanţa de fond suma de 19.379 dolari SUA, deoarece în urma interceptărilor convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul Z.F.D., au fost identificate discuţii despre organizarea de licitaţii frauduloase, transferuri trimise de inculpatul S.R.F. către inculpatul Z.F.D. Inculpatul S.R.F. nu a făcut altceva decât să organizeze licitaţiile şi a comunicat datele transferurilor către inculpatul Z.F.D. care a reexpediat banii pentru a fi ridicaţi de alte persoane.

Inculpatul S.R.F. a mai susţinut că nu a cunoscut cine ridica banii din străinătate, el solicita cumpărătorilor doar expedierea banilor pe diferite adrese din Italia, Spania, Germania, SUA, Anglia, Elveţia, Olanda şi Portugalia.

În concluzie, inculpatul a susţinut că nu a obţinut pentru el şi nu a deţinut niciodată sumele de bani menţionate mai sus, motiv pentru care în mod greşit s-a dispus confiscarea respectivelor sume. De asemenea, întrucât o parte din persoane şi-au ridicat banii, în sarcina lui nu se poate stabili ce sumă ar trebui supusă confiscării.

3) Valoarea prejudiciului la plata căruia a fost obligat este incorectă, deoarece, din totalul celor 51 de persoane care au depus plângeri penale şi s-au constituit şi părţi civile, un număr de 12 persoane nu au făcut dovada plăţii sumelor de bani pe care spun că le-au plătit, nefiind ataşată la dosar nicio dovadă în acest sens.

2. Inculpatul Ş.R.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinţei, schimbarea încadrării juridice şi disjungerea laturii civile a cauzei.

Susnumitul inculpat a criticat hotărârea instanţei de fond pentru următoarele motive:

- greşita încadrare juridică a faptelor în sensul că instanţa de fond a reţinut în sarcina sa dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen., cu referire la art. 146 C. pen. În realitate, în cauză sunt incidente dispozițiile. art. 160 C. proc. pen. Din considerentele sentinţei rezultă că prejudiciul reţinut în sarcina sa ar fi mai mare de 200.000 RON. În realitate, din transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei, rezultă că numele său apare legat de un număr de 57 părţi vătămate, din totalul de 110, cu un prejudiciu total de 45.116 dolari SUA, împrejurare faţă de care, raportat la cursul de schimb valutar de la data săvărșirii faptelor reiese un prejudiciu, exprimat în RON, chiar mai mic decât 200.000 RON.

- greşita reţinere de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Instanţa de fond a reţinut că este vorba de trei grupări infracţionale distincte care au participat la diferite fapte de înşelăciune, independente una faţă de cealaltă, deci nu se poate face vorbire de realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Inculpatul, prin apărător, a mai arătat că din considerentele sentinţei instanţei de fond reiese faptul că unii dintre inculpaţi au acţionat şi separat, fără ştirea şi participarea sa, rezultând astfel că el nu a participat în nici un mod la unele din faptele de înşelăciune.

- instanţa de fond s-a pronunţat fără a clarifica toate aspectele infracţionale reţinute. Referitor la această susţinere, inculpatul a arătat că în multe cazuri a fost imposibil să se stabilească identitatea făptuitorilor, şi că instanţa de fond trebuia să se pronunţe numai cu privire la faptele pentru care au existat probe certe de vinovăţie în sarcina unuia sau altuia dintre inculpaţi.

- instanţa de fond nu a aplicat în mod judicios şi temeinic criteriile de individualizare a pedepsei, deşi în considerente şi în actul de inculpare se reţine că el a contribuit efectiv la identificarea altor participanţi la săvârşirea faptelor penale, a avut o atitudine corectă, nu a fost indicat de ceilalţi inculpaţi ca având rol de coordonator sau iniţiator al grupului infracţional, este încadrat în muncă, nu a mai săvârşit alte fapte. Instanţa de fond, neţinând cont de aceste argumente i-a aplicat o pedeapsă disproporţionată în raport cu ceilalţi inculpaţi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat ca la soluţionarea acesteia, instanţa de apel să aibă în vedere valoarea reală a prejudiciului.

Instanţa de fond, deşi a reţinut că inculpatul P.R.S. opera pentru sine din sumele primite în cont de la părţile vătămate un procent de 40%, a dispus să se confişte de la acesta numai suma 3,39 dolari SUA, de la inculpatul Ş.R.A. suma de 22.578 dolari SUA, fără a avea un criteriu de diferenţiere. În aceste condiții se impunea efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească valoarea prejudiciilor, care sunt părţile civile, ce sume de bani a primit fiecare dintre inculpaţi şi alte aspecte care ţin de latura civilă şi pe care instanţa de apel ar trebui să le aibă în vedere la judecarea cauzei.

3. Inculpaţii V.A.G., V.B.G. şi P.C.E. au criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, deoarece nu au avut reprezentarea clară a faptelor comise, nu au cunoscut că aparţin unui grup infracţional organizat şi, implicit, nu au fost conştienţi de scopul pentru care grupul luase fiinţă.

În motivele de apel depuse prin apărător, inculpaţii au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate şi nici de infracțiunea de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând astfel date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 58 din Legea nr. 161/2003, inculpaţii au solicitat achitarea, deoarece nu se fac vinovaţi de comiterea acesteia.

În subsidiar, au solicitat ca, în cazul în care instanţa îi va găsi vinovaţi de acuzaţiile care li se aduc, la individualizarea pedepselor aplicate să se aibă în vedere circumstanţele personale şi să li se reducă pedeapsa sub 3 ani, iar ca modalitate de executare să se aplice suspendarea condiţionată a executării acesteia.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpaţii au susținut că prejudiciul a fost stabilit la suma de 250.007,63 dolari SUA, pentru un număr de 51 persoane vătămate care au depus plângeri penale, 12 dintre acestea nefăcând dovada plăţii sumelor pe care pretind că le-au achitat, nefiind, astfel, depuse la dosar dovezile efectuării plăţii, ceea ce reiese că prejudiciul nu a fost corect stabilit.

4. Inculpatul M.A.P. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii comise, nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.

Instanţa de fond nu a făcut o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, în conformitate cu disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., din actele dosarului nu rezultă că se face vinovat de săvârşirea faptei, la un moment dat s-a aflat în posesia telefonului mobil al inculpatului S.A.I., probă insuficientă pentru a putea fi acuzat de săvârşirea vreunei fapte penale. Instanţa de fond în mod greşit a înlăturat depoziţia inculpatului S.M. care a precizat că a fost de faţă atât în momentul în care inculpatul a înmânat telefonul inculpatului S.A.I., cât şi în momentul în care acesta din urmă îi cerea telefonul inculpatului M.A.P. pentru a da mesaje şi a apela anumite persoane.

În mod greşit instanţa de fond a reținut că el ar fi încasat, în mod repetat sume de bani, la dosar neexistând nicio probă care să dovedească acest aspect, situație în raport de care nu i se putea reține în sarcină prejudiciul material în cuantum de 10.000 dolari SUA. Singurele probe care sunt acuzatoare, sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, care nu au cum să stabilească vinovăţia sa.

5. În motivele de apel depuse, inculpatul B.C. a arătat că a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpatul a învederat instanţei că se face vinovat pentru un prejudiciu de cel mult 25.043,99 dolari SUA şi că sub nicio formă nu rezultă din probe faptul că suma de 25.000 dolari SUA trimisă de inculpatul P.R.S. ar fi provenit din prejudicierea a 117 părţi vătămate.

În concluzie, inculpatul a solicitat instanţei de apel să aibă în vedere faptul că de la săvârşirea faptelor au trecut aproape 7 ani, interval de timp în care nu a mai săvârşit nicio faptă prevăzută de legea penală, a recunoscut săvârşirea faptelor, nu are antecedente penale, obține venituri în mod licit și este caracterizat pozitiv la locul de muncă.

Apărătorul inculpatului a arătat că prejudiciul s-a stabilit pe baza interceptărilor convorbirilor telefonice, pe baza adiţionării sumelor reclamate şi pretinse de cele 51 de persoane care au depus plângere penală, la suma de 165.525 dolari SUA, pe baza adiţionării sumei de 84.755,63 dolari SUA, valoarea prejudiciului cauzat unui număr de 55 de persoane care nu au depus plângere penală şi nu s-au constituit părţi civile.

Instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt, în sensul că a luat în calcul un prejudiciu cu consecinţe asupra încadrării juridice a faptei, respectiv prin reţinerea alin. (5) în privința infracţiunii de înşelăciune, deşi nu există legătură de cauzalitate între părţile vătămate, prejudiciu şi faptele sale.

În mod corect instanţa de fond a dispus confiscarea sumei de 28.511 dolari SUA, deoarece nu s-a dovedit că această sumă provine din săvârşirea unei fapte penale.

Totodată, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ C. pen.

6. Inculpatul N.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apelantul inculpat a învederat faptul că s-a comis o gravă eroare de fapt cu privire la identitatea sa şi a persoanei numită „M.”, eroare produsă ca urmare a faptului că a fost recunoscut în faza de urmărire penală de pe planşele foto de către inculpatul Z.F.D. Aceste susţineri ale procurorului nu pot fi avute în vedere, deoarece, atât în actul de sesizare a instanţei, cât şi în sentinţa instanţei de fond se reţine că nu îl cunoştea pe inculpatul Z.F.D., că a luat legătura telefonic cu acesta prin intermediul unei persoane pe nume „Ma.”, care nu a putut fi încă identificat.

La instanţă, inculpatul Z.F.D. nu a mai reuşit să-l identifice pe numitul „M.”. Inculpatul N.M. a mai precizat că nu a fost niciodată şoferul vreunui primar din Alexandria, nici angajat al acestei primării, că în perioada în care s-au săvârşit faptele, se afla împreună cu familia în Spania unde lucra în mod legal.

7. Inculpatul A.I.G. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul aplicării art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cerere care i-a fost respinsă de instanţa de fond. A menţionat faptul că a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând comiterea faptei.

Pe latură civilă, a solicitat admiterea apelului, înlăturarea obligării sale de a plăti cheltuieli judiciare părţilor civile care s-au constituit părţi civile în procesul penal, să fie redus cuantumul cheltuielilor de judecată, deoarece nu a solicitat să fie numit un mandatar.

8. Inculpatul M. (fost S.) D.I. a criticat hotărârea instanţei de fond atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei. Criticile sale au vizat greşita individualizare a pedepsei rezultante aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cât şi pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., deoarece se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale; are o familie întemeiată şi un copil minor în întreţinere; suferă de numeroase afecţiuni, depunând în acest sens la dosarul cauzei un set de acte medicale.

La instanţa de fond a arătat că regretă comiterea faptei, a recunoscut că a organizat trei licitaţii pe conturi E., cumpărate de la inculpatul T.C., că a obţinut 3000-4000 dolari SUA şi că s-a oprit atunci când a aflat că obiectele licitate nu au ajuns la cumpărători; a achitat la CEC suma de 4000 RON pentru acoperirea prejudiciului produs părţilor vătămate.

Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat, prin apărător, diminuarea despăgubirilor materiale, iar la stabilirea lor să se ţină cont de contribuţia fiecărui inculpat în parte la săvârşirea faptelor, de împrejurarea că nu toate părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză.

9. Inculpaţii B.Ş.S., M. (S.) M.S. şi D.I.A. au susținut că în mod greșit au fost condamnați la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și că prin operațiunea de contopire a pedepselor nu s-au aplicat regulile de la concursul de infracțiuni, ci cumulul aritmetic.

Au mai menţionat susnumiții inculpați că faptele reţinute în sarcina lor au fost comise în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, dată la care abia trecuseră de vârsta majoratului, că de la acea dată nu au mai comis fapte prevăzute de legea penală.

10. Inculpatul Z.F.D. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizarea a pedepselor aplicate şi sub aspectul modalității de citare a părţilor vătămate - părţi civile.

A susţinut că a recunoscut săvârşirea faptelor şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă cu aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a art. 320¹ C. proc. pen.; a criticat şi modalitatea de citare a părţilor vătămate - părţi civile care nu au fost citate în conformitate cu norma internaţională aplicabilă, respectiv Tratatul dintre România şi SUA privind asistenţa judiciară în materie penală. Inculpatul a mai arătat că are familie, o afacere din care obţine venituri licite, un copil minor, aspecte cu privire la care a solicitat să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei.

11. Inculpatul S.A.I. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepsei, susţinând că a comis fapta la o vârstă destul de fragedă, a practicat sportul, este antrenor de rugby şi a solicitat a se coborî pedeapsa sub minimul prevăzut de legea penală. În consecinţă, a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

Inculpata M.M.S. (fostă S.) a depus la dosar acte referitoare la starea civilă şi înscrisuri în circumstanţiere.

Inculpaţii M.A.P., Z.F.D., B.Ş.S., D.I.A. şi S.R.F. au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere.

În faţa instanţei de apel au dat declaraţii inculpaţii B.C., M.A P., S.A.I., Ş.R.A., Z.F.D., P.C.E., S.R.F., V.A.G., V.B.G., ceilalţi inculpaţi prezenţi refuzând să dea declaraţii la acest moment procesual.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.A.A., faţă de manifestarea sa de voinţă din şedinţa din 08 noiembrie 2011, când a fost prezent personal şi asistat de apărător ales, faţă de dispozițiile art. 369 C. proc. pen., prin încheierea de la acel termen, instanța de apel a luat act că inculpatul şi-a retras calea de atac.

Prin decizia penală nr. 173 A din 6 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9862/3/2008 (3228/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat că prin încheierea din 8 noiembrie 2011 s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul C.A.A.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.I.G., B.C., B.Ş.S., D.I.A., M. (fost S.) D.I., N.M., P.C.E., S.A.I., M. (fostă S.) M.S., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G. şi Z.F.D.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii S.R.F. şi M.A.P., a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, a dispus confiscarea sumei de 5000 dolari SUA de la inculpatul M.A.P. şi a sumei de 9690 dolari SUA de la inculpatul S.R.F.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat pe apelanţii-inculpaţi A.I.G., B.C., M.D.I., N.M., P.C.E., S.R.F., S.A.I., V.A.G., V.B.G., Z.F.D. la plata a câte 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, şi pe apelanţii-inculpaţi B.Ş.S., D.I.A., M.A.P., S.M.S., Ş.R.A. la plata a câte 3000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

Onorariul avocaţilor din oficiu în cuantum de câte 400 RON cuvenit apărătorilor apelanţilor A.I.G., M.D.I., S.R.F. şi intimaţilor B.P.E., P.R.S., S.C.A., Ţ.S.M. s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al avocaţilor din oficiu în cuantum de câte 200 RON cuvenit apărătorilor apelanţilor B.C., N.M., P.C.E., S.A.I., V.A.G., V.B.G., Z.F.D. şi a intimatului V.A.I. s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În considerentele deciziei, instanţa de prim control judiciar a reţinut că în mod temeinic, tribunalul, în urma analizării in extenso a probelor, a constatat că inculpaţii au săvârşit cu vinovăţie infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi a dispus condamnarea acestora. Analizând motivele de apel invocate de fiecare apelant inculpat, instanța de apel a concluzionat în sensul celor ce vor fi expuse în continuare:

I. Referitor la criticile aduse sentinţei de către inculpatul A.I.G.:

În ce priveşte solicitarea acestui inculpat de reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în locul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispuse de instanţa de fond, instanţa de apel a reţinut că nu este fondată.

Pentru a concluziona astfel, Curtea a constatat că susnumitul inculpat a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane, a căror influență negativă a suferit-o, a avut o atitudine procesuală oscilantă, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar contribuţia sa nu a fost esenţială la săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi membri ai grupului, elemente în raport de care a apreciat că inculpatul nu se poate îndrepta singur, fiind necesar ca pe o perioadă de timp să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale.

Referitor la critica vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei prin obligarea la plata sumelor cuvenite avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru reprezentarea părţilor vătămate, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 189 C. proc. pen., cheltuielile necesare pentru (…) retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi, iar conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţă gratuită, care rămân în sarcina statului.

Prin urmare, în afara situaţiilor expres prevăzute de dispoziţiile legale susmenționate (situaţii în care inculpatul nu se găseşte), în toate celelalte situații, inculpatul condamnat este ţinut să acopere toate cheltuielile făcute de stat şi ocazionate de proces, cheltuieli în care sunt incluse toate sumele apreciate de instanță ca fiind necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

În speţă, instanţa de fond, aplicând dispoziţiile art. 174 alin. (3) C. proc. pen., a dispus numirea în calitate de reprezentant comun, a avocaţilor din oficiu care să asigure reprezentarea intereselor numeroaselor părţi vătămate şi civile, cele mai multe având domiciliul în străinătate, evitând, astfel, reluarea procedurii de citare în străinătate pentru fiecare dintre ele şi prezumând toate actele de procedură comunicate avocaţilor din oficiu sau de care aceştia au luat cunoştinţă ca fiind cunoscute de persoanele reprezentate.

Prin urmare, Curtea a apreciat că măsura luată de instanța de fond nu a fost una arbitrară, ci a fost impusă de necesitatea desfăşurării procesului în bune condiţii. În consecință, onorariul cuvenit avocaţilor din oficiu numiţi reprezentanţi ai părţilor civile şi vătămate a fost în mod corect inclus în cheltuielile judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii (nefiind vorba, aşa cum eronat a arătat inculpatul, de includerea acestor sume în despăgubirile la care au fost obligaţi inculpaţii, întrucât este vorba de cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului şi nu de prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii).

II. În ce priveşte criticile aduse sentinţei de către inculpatul B.C.:

Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., Curtea a constatat că, deşi iniţial, în cursul urmăririi penale, inculpatul B.C. a negat săvârşirea faptelor, ulterior le-a recunoscut, arătând că s-a implicat în activităţile infracţionale reţinute în actul de sesizare, pentru ca în cursul cercetării judecătoreşti, să revină din nou asupra declaraţiilor date şi să precizeaze că nu cunoştea faptul că produsele licitate pe E. nu existau în realitate, că a aflat acest lucru după 6 luni, moment în care a oprit efectuarea licitaţiilor. În faţa instanţei de apel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că a organizat licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate, oferind spre vânzare bunuri inexistente, dar a precizat că nu a colaborat cu inculpaţii B.P.E., A.I.G. şi nici cu ceilalţi inculpaţi.

La momentul audierii inculpatului de către prima instanţă de judecată, nu erau în vigoare dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, publicată la data de 26 octombrie 2012, înainte de pronunţarea soluţiei în primă instanţă la data de 25 mai 2012.

Prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că o astfel de procedură se subsumează exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevărului în cauzele penale. Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătoreşti, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Dispoziţiile contestate nu dispun in terminis cu privire la o sancţionare diferită a persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică. Instituţia fiind nou introdusă, implementarea ei în sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretărilor diferite, consecinţe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu ţin de o anumită atitudine asumată de către inculpaţi, ori de alte raţiuni obiective şi rezonabile. Pe de altă parte, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Prin urmare, deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea a constatat că într-o atare situaţie este incident principiul legii penale mai favorabile. În cazul situaţiilor tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mixt al dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. care consacră un caracter mai blând, prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanţelor de judecată, singurele în drept să hotărască cu privire la aplicarea legii în interpretarea constituţională astfel statuată, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecărei speţe în parte.

În concluzie, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Ţinând seama de aceste considerente, în raport de care trebuie interpretat dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale, instanţa de apel a apreciat că este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen. ca lege penală mai favorabilă situaţiilor născute sub imperiul legii vechi, dar care nu sunt soluţionate printr-o hotărâre definitivă în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acestei instituţii. Întrucât Curtea Constituţională a avut în vedere aplicarea principiului nediscriminării ce presupune aplicarea unui tratament juridic similar unor situaţii similare, instanţa de apel a reţinut că această decizie a avut în vedere situaţia inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit legea nouă mai favorabilă. Doar aceşti inculpaţi se află într-o situaţie juridică similară celor care recunosc săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi şi care beneficiază de aplicarea acestor dispoziţii şi nu cei care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată.

Prin urmare, în situaţia în care un inculpat nu recunoaşte săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, neaflându-se într-o situaţie similară celor care au recunoscut săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi, acesta nu poate beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal menţionat. Doar în situaţia în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe şi nu a putut beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. care au intrat în vigoare la un moment ulterior acestei prime audieri, acesta urmează să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, el aflându-se într-o situaţie similară inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe după intrarea în vigoare a legii noi. În caz contrar, ar însemna ca inculpaţii care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe să beneficieze de un tratament favorabil pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la momentul introducerii acestei instituţii care a urmărit aplicarea unor circumstanţe legale atenuante ca urmare a unei atitudini procesuale pozitive.

În consecinţă, întrucât inculpatul B.C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe, Curtea a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la acesta, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru a da efect acestei norme cu titlu de lege penală mai favorabilă. De altfel, în faţa instanţei de apel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, dar circumstanţiat, precizând că nu a avut legături cu inculpaţii B.P.E., A.I.G. şi nici cu ceilalţi inculpaţi, singurele persoane cu care a colaborat, fiind inculpaţii Ş.R.A., Z.F.D. şi T.C. (prin urmare, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, aşa cum impune art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen.).

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 9 din Legea nr. 39/2003, instanţa de apel a constatat că nici această critică nu este fondată.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 508/2004, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În privinţa inculpatului B.C. s-a reţinut că acesta, nu numai că nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în cursul urmăririi penale, dar mai mult, iniţial a negat săvârşirea faptelor.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Nici această cauză de reducere a pedepsei nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului, în condiţiile în care, iniţial, în cursul urmăririi penale, a negat săvârşirea faptelor, pentru ca ulterior, să le recunoască circumstanţiat. Pe de altă parte, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit din nou asupra declaraţiilor date, susţinând că nu cunoştea faptul că produsele licitate pe E. nu existau în realitate, contrar celor reţinute în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezultă că vânzătorii erau consideraţi „fraieri” iar inculpatul „şmecher”, iar în cursul urmăririi penale a negat legăturile cu o parte dintre coinculpaţi.

Atitudinea oscilantă a inculpatului nu poate atrage aplicarea faţă de acesta a unui tratament sancţionator mai favorabil în condiţiile în care, legiuitorul a urmărit aplicarea acestor dispoziţii ca o consecinţă a unei atitudini procesuale pozitive, de cooperare activă cu organele judiciare. Declaraţiile inculpatului, modificate la fiecare moment procesual nu au fost de natură a ajuta organele judiciare la aflarea adevărului în cauză, ci au îngreunat buna soluţionare a cauzei.

Referitor la greşita încadrare juridică a infracţiunii de înşelăciune prin reţinerea agravantei prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen., instanţa de apel a constatat că în condiţiile în care, numai în urma verificării transferurilor efectuate de inculpaţi prin W.U., au fost ridicaţi efectiv 213.775 dolari SUA, de către membrii grupului (cuantumul prejudiciului fiind, în fapt, mult mai mare întrucât sumele de bani au ajuns la inculpaţi şi prin alte modalităţi) sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 146 C. pen. care defineşte noţiunea de „consecinţe deosebit de grave” şi, în consecinţă, că agravanta prevăzută la alin. (5) a art. 215 C. pen. a fost corect reţinută de instanţa de fond.

În ce priveşte critica privind stabilirea arbitrară a prejudiciului şi greşita obligare a inculpaţilor în solidar la acoperirea integrală a acestuia, Curtea a constatat că valoarea prejudiciului a fost corect stabilită de instanţa de fond, în funcţie de sumele pe care inculpaţii le-au ridicat, aşa cum rezultă acestea din documentele primite de la instituţiile bancare, prin serviciile M.G. şi W.U. şi din cadrul Poştei Române, ţinând cont şi de faptul că un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15% şi că inculpaţii au folosit şi alte modalităţi pentru a ajunge în posesia banilor. Astfel, N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care precizează în plus, că şi N.M., zis „M.”, îi trimitea banii în România prin intermediul şoferilor de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România prin şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

S-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile în conformitate cu dispoziţiile art. 1003 C. civ., în condiţiile în care acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 9/2003 care incriminează ca infracțiune distinctă o formă de pluralitate constituită de infractori). Prin urmare, nu are relevanţă suma efectiv încasată de fiecare inculpat în parte ca urmare a procentului-comision pe care îl primea fiecare, toţi, împreună, urmând să asigure părţilor civile recuperarea integrală a prejudiciului prin instituirea unei obligaţii solidare.

De altfel, prima instanţă a obligat în solidar doar pe inculpaţii care aparţineau aceluiaşi grup infracţional, iar pe inculpatul T.C., care a furnizat conturi şi parole tuturor membrilor grupurilor, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi într-unul din grupurile infracţionale organizate.

Referitor la critica vizând stabilirea greşită a sumelor confiscate de la inculpat, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor obţinute de inculpaţi de la părţile vătămate care nu s-au constituit părţi civile, împărţind în proporţie egală aceste sume între inculpaţii care au purtat convorbirile în care apar identităţile false indicate acestor părţi vătămate pentru expedierea sumelor de bani plătite cu titlu de preţ. Deşi confiscarea este o măsură personală, neputându-se stabili ce sumă a ajuns efectiv la fiecare inculpat în parte, este corect procedeul instanţei de fond de a împărţi în mod egal sumele între inculpaţii care au efectuat aceste convorbiri.

Astfel, de la inculpatul B.C. au fost confiscate următoarele sume de bani: 750 dolari SUA (pct. 2) + 300 dolari SUA (pct. 3) + 850 dolari SUA (pct. 4) + 500 dolari SUA (pct. 5) + 750 dolari SUA (pct. 6) + 486,5 dolari SUA (pct. 7) + 356 dolari SUA (pct. 8) + 676,5 dolari SUA (pct. 9) + 500 dolari SUA (pct. 10) + 500 dolari SUA (pct. 12) + 1289 dolari SUA (pct. 13) + 800 dolari SUA (pct. 14) + 539,5 dolari SUA (pct. 15) + 824,5 dolari SUA (pct. 16) + 750 dolari SUA (pct. 17) + 870 dolari SUA (pct. 18) + 537,5 dolari SUA (pct. 19) + 500 dolari SUA (pct. 20) + 500 dolari SUA (pct. 21) + 925 dolari SUA (pct. 22) + 540,5 dolari SUA (pct. 23) + 857,5 dolari SUA (pct. 24) + 432,5 dolari SUA (pct. 25) + 517,5 dolari SUA (pct. 26) + 432,5 dolari SUA (pct. 27) + 567,5 dolari SUA (pct. 28) + 753,5 dolari SUA (pct. 30) + 247 dolari SUA (pct. 31) + 895 dolari SUA (pct. 32) + 437,5 dolari SUA (pct. 33) + 1449,5 dolari SUA (pct. 34) + 949,5 dolari SUA (pct. 35) + 451 dolari SUA (pct. 37) + 487,5 dolari SUA (pct. 38) + 405 dolari SUA (pct. 39) + 475 dolari SUA (pct. 41) + 225 dolari SUA (pct. 42) + 825 dolari SUA (pct. 43) + 950 dolari SUA (pct. 44) + 753,5 dolari SUA (pct. 45) + 435,5 dolari SUA (pct. 46) + 594,5 dolari SUA (pct. 47) + 475 dolari SUA (pct. 48) + 500 dolari SUA (pct. 49) + 650 dolari SUA (pct. 50) - în total - 28511,5 dolari SUA, în raport de sumele plătite de părţile vătămate P.F., R.J.R., E.C.B., S.M.H., M.T., T.D.D.N., A.D.R., J.R., C.H.H., S.H., M.L., E.V., T.S., A.R.M., J.E.C., K.B., C.J.G., J.L.B., H.H.G., K.L.M., P.S.W., J.G.J., P.A.F., G.E.B., F.S., J.B., R.D.F., A.B.P., H.C., S.L., R.E.M.C., L.R.T., J.C.W.L., K.H., M.R., W.S.M., V.G., G.P., J.C., J.V.H., S.D.B., R.K., T.N., M.R.P., B.G.

În ce priveşte solicitarea de reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei şi aplicare a art. 86¹ C. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat inculpatului B.C. o pedeapsă rezultantă de 6 ani cu executare în regim penitenciar, luând în considerare gravitatea infracţiunilor săvârşite, atitudinea oscilantă adoptată pe întreg parcursul procesului penal (iniţial, în cursul urmăririi penale, a negat faptele, pentru ca ulterior să revină şi să le recunoască, însă circumstanţiat, arătând că nu cunoştea faptul că produsele licitate nu există în realitate, iar în apel să nege legăturile cu alţi coinculpaţi, aspecte ce dovedesc faptul că inculpatul nu a conştientizat pe deplin gravitatea şi consecinţele antisociale ale activităţii sale, încercând să evite răspunderea penală), faptul că este cunoscut cu antecedente penale (fiind condamnat la 5 luni închisoare şi 600 RON amendă echivalent a 309 euro, pedeapsă suspendată, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la data de 25 mai 2000, de către Tribunalul Pravia). Totodată, cu ocazia individualizării pedepsei, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de circumstanţele personale ale acestuia: a fost angajat la SC E.I.C. SRL ca funcţionar administrativ, fiind apreciat ca un bun profesionist în scrisoarea de recomandare depusă la dosarul cauzei şi a redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

În raport de aceste criterii, ca şi de contribuţia esenţială a inculpatului la săvârşirea faptelor, dar şi în cadrul grupului criminal, instanţa de apel a apreciat că aplicarea unor pedepse şi mai mici care nu şi-ar putea atinge scopul represiv şi cel al prevenţiei speciale şi generale cerut de art. 52 C. pen.

Totodată, în raport de gravitatea faptelor, precum şi de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, instanţa de apel a reţinut că acesta nu este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei nu constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale. Prin urmare, Curtea a apreciat că în cauză nu se justifică aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind necesară executarea pedepsei în regim închis, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actelor sale antisociale şi pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. De altfel, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, legea nu permite aplicarea acestei instituţii procesuale inculpatului, fiind necesar ca pedeapsa să fie de maxim 3 ani închisoare.

III. Referitor la criticile aduse sentinţei de către inculpatul B.Ş.S.

În ce priveşte solicitarea de a se constata eroarea comisă de instanţa de fond referitor la contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate pentru infracţiuni concurente, instanţa de prim control judiciar a constatat că inculpatul B.Ş.S. a fost condamnat de tribunal la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003. Pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare (aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003). În consecinţă s-a reţinut că nu este vorba de nicio eroare la efectuarea operaţiunii de contopire a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiuni concurente, nefiind aplicate regulile cumulului aritmetic, aşa cum greşit a invocat apărătorul inculpatului, ci regulile cumulului juridic.

Referitor la cererea de reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei şi de aplicare a art. 81 C. pen., instanţa de apel a constatat că inculpatul B.Ş.S. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, dovedind astfel că nu a conştientizat pe deplin gravitatea şi consecinţele antisociale ale activităţii sale şi încercând să evite răspunderea penală. Astfel, în cursul urmăririi penale, susnumitul inculpat a declarat că a accesat site-uri de licitaţii, dar a negat orice implicare în organizarea de licitaţii sau în vânzarea de bunuri fictive pe Internet, iar în cursul cercetării judecătoreşti a precizat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că nu a accesat niciodată site-ul E. şi nu a primit de la S.A.I. date despre transferuri. În apel, inculpatul a refuzat să dea alte declaraţii.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, nu are antecedente penale, este cunoscut de vecini ca având un comportament civilizat, a fost angajat în perioada aprilie 2007 - octombrie 2008 la SC I.C.S. în funcţia de şofer, iar din decembrie 2008, la SC P.A.C. SRL, în funcţia de asistent manager, aspecte în raport de care a fost reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege. În raport de aceste aspecte, instanţa de apel a apreciat că nu se impune reducerea şi mai mult a pedepselor aplicate.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane a căror influenţă negativă a suferit-o, faptele au fost comise în urmă cu aproximativ 8 ani, a avut o atitudine procesuală oscilantă, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu este cunoscut cu antecedente penale, iar contribuţia sa nu a fost esenţială la săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi membri ai grupului. În raport de aceste elemente, s-a apreciat că inculpatul nu se poate îndrepta singur, fiind necesar ca pe o perioadă de timp să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale, motiv pentru care Curtea a concluzionat că nu se impune modificarea modalităţii de executare a pedepsei (de altfel, în raport de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nici nu ar fi posibil în condiţiile art. 81 alin. (2) C. pen.).

IV. Referitor la apelul inculpatului D.I.A. şi care vizează aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de apel a apreciat că susnumitul inculpat nu a conştientizat pe deplin gravitatea şi consecinţele antisociale ale activităţii sale şi a constatat că acesta a încercat să evite răspunderea penală. Astfel, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că nu a vândut niciodată bunuri pe internet, că a folosit adresele de e-mail xxx sau yyy, folosite până în 2002 şi Al.@yahoo.com până la data audierilor, aceasta fiind accesată zilnic şi că nu a comunicat nimănui cele 2 parole. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că a folosit adresele de e-mail xxx, yyy şi Al.@yahoo.com, însă nu a accesat site-ul E. În apel inculpatul nu a dat declaraţii suplimentare.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, nu este cunoscut cu antecedente penale, este angajat la firma D.I. România SRL în funcţia de curier, este înscris la Universitatea S.H., aspecte în raport de care a apreciat că se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate fiind astfel coborâte sub minimul special prevăzut de lege. În raport de aspectele mai susmenţionate, s-a apreciat că nu se impune reducerea şi mai mult a pedepselor aplicate.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane a căror influenţă negativă a suferit-o, faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 8 ani, a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu este cunoscut cu antecedente penale, iar contribuţia sa nu a fost esenţială la săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi membri ai grupului. În raport de aceste elemente, instanţa de apel a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim penitenciar, dar în acelaşi timp, că inculpatul nu se poate îndrepta singur, fiind necesar ca pe o perioadă de timp să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale, motiv pentru care a concluzionat că nu se impune modificarea modalităţii de executare a pedepsei (de altfel, în raport de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nici nu ar fi posibil în condiţiile art. 81 alin. (2) C. pen.).

V. Cu privire la apelul declarat de inculpatul M. (fost S.) D.I.:

În ce priveşte solicitarea susnumitului inculpat de reindividualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, în sensul aplicării art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a pedepsei, instanţa de apel a arătat că art. 72 C. pen. stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret, în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.- funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de faţă, instanţa de fond a indicat criteriile generale de individualizare a pedepsei şi, raportându-le la circumstanţele speţei, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub minimul special de 5 ani prevăzut de lege şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Curtea a apreciat în raport de circumstanţele speţei: modul în care au fost săvărşite faptele, organizat, prin participarea mai multor persoane, prin acte repetate de executare care s-au întins pe o perioadă mare de timp, cu consecinţa producerii unui prejudiciu important, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal (iniţial, în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine sinceră, pentru ca ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, să-şi nuanţeze declaraţiile atât cu privire la numărul de licitaţii efectuate, cât şi cu privire la faptul că nu cunoştea caracterul fictiv al tranzacţiilor efectuate, iar în faza apelului nu a dat declaraţii suplimentare), suferă de diverse afecţiuni medicale, a consemnat la dispoziţia Tribunalului Bucureşti suma de 4000 RON, reprezentând o parte din prejudiciul produs, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreţinere, că nu se impune micşorarea pedepsei aplicate de prima instanţă de judecată.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane, a căror influenţă negativă a suferit-o, faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 8 ani, a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu este cunoscut cu antecedente penale, iar contribuţia sa nu a fost esenţială la săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi membri ai grupului. În raport de aceste elemente, instanţa de apel a reţinut că nu se impune executarea pedepsei în regim penitenciar, dar şi că nu are convingerea că inculpatul se poate îndrepta singur, fiind necesar ca pe o perioadă de timp să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale, motiv pentru care a concluzionat că nu se impune modificarea modalităţii de executare a pedepsei (de altfel, în raport de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nici nu ar fi posibil în condiţiile art. 81 alin. (2) C. pen.).

În ce priveşte solicitarea de micşorare a cuantumului daunelor morale, instanţa de apel a constatat că inculpatul M.D.I. (fost S.) nu a fost obligat la despăgubiri materiale către părţile civile, fiind inclus în cel de-al doilea grup infracţional alături de inculpaţii P.R.S., B.C., Ş.R.A., B.P.E. care au procedat la inducerea în eroare a părţilor vătămate care nu s-au constituit părţi civile în cauză, astfel încât, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 3222 dolari SUA, Tribunalul reţinând în latura penală a cauzei date ale unor transferuri W.U. ex.: B.M./R.F.B. 732 dolari SUA; N.E./R.F.B. 750 dolari SUA şi că în convorbirile dintre inculpaţii Ş.R.A. şi B.C. au fost identificate discuţii referitoare la activitatea inculpatului M. (S.) D.I. (ex.: trimiterea unui transfer de 1740 dolari SUA în adresa de e-mail J..

VI. Referitor la apelul inculpatului M.A.P.:

În ce priveşte solicitarea susnumitului inculpat de a se pronunţa achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru că a ajutat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin ridicarea/încasarea în mod repetat a unor sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că acestea provin din organizarea unor licitaţii frauduloase lansate prin intermediul reţelei Internet.

În cursul urmăririi penale, inculpatul M.A.P. s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a arătat că pe inculpatul S.A.I. l-a cunoscut în anul 2003, fiind colegi de facultate şi că a fost rugat de acesta să transmită mesaje primite de la el pe telefonul mobil către alte numere de telefon indicate de acelaşi inculpat. A mai arătat inculpatul că informaţiile (constând în diverse cifre şi nume) erau transmise de pe un telefon cu număr în reţeaua C. primit de la inculpatul S.A.I., acesta din urmă folosind şi el respectivul telefon. În faţa instanţei de apel, inculpatul a recunoscut că a transmis informaţii de pe telefonul primit de la inculpatul S.A.I., la solicitarea acestuia, dar nu a ştiut că era vorba de informaţii folosite pentru vânzarea unor bunuri fictive, fiind un simplu intermediar.

Din analiza proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă însă, că inculpatul M.A.P. a cunoscut scopul în care erau transmise aceste informaţii, fiind implicat activ în procesul de inducere în eroare a părţilor vătămate.

Astfel:

- în convorbirea din data de 5 noiembrie 2003, inculpaţii S.A.I. şi M.A.P. (care folosea postul telefonic cu nr. P1) discută despre numele sender-ului: L.E.E. sau L.E.A.;

- în convorbirea din data de 5 noiembrie 2003, inculpatul S.A.I. îl întreabă pe inculpatul M.A.P. (care folosea postul telefonic cu nr. P1) dacă a trimis MT-ul, întrucât „nu s-au luat nici până acum” (banii, n.inst.) acesta confirmând că l-a trimis;

- în convorbirea din data de 5 noiembrie 2003, inculpatul M.A.P. (care folosea postul telefonic cu nr. P1) l-a contactat pe inculpatul S.A.I., spunându-i să-i trimită lui C. „3, 4, 5 conturi”;

- în convorbirea din data de 5 noiembrie 2003, inculpatul S.A.I. l-a contactat pe inculpatul M.A.P. (care folosea postul telefonic cu nr. P1) şi i-a spus că „acela de 1000 mi-a mai pus încă 800 (…); două de pe acelaşi nume şi diferite doar MT-urile”; inculpatul M.A.P. îl întreabă pe interlocutor dacă le poate trimite în acelaşi mesaj, iar inculpatul S.A.I. îi spune acestuia să îl sune şi să-i spună (persoanei care ridică banii, n. inst.) că e acelaşi sender, inculpatul M.A.P. spunându-i acestuia că „nu îi trebuie decât sender-ul şi cifrele”, ceea ce dovedeşte fără dubiu că inculpatul M.A.P. nu era un simplu intermediar în transmiterea mesajelor, ci avea un rol esenţial în ridicarea banilor obţinuţi în urma licitaţiilor. Tot din această convorbire rezultă că inculpatul M.A.P. i-a spus inculpatului S.A.I. să trimită datele „la numărul ăla”. Faptul că imediat după această convorbire (care a avut loc la ora 23.09) inculpatul S.A.I. i-a trimis un mesaj inculpatului M.A.P., însă la alt număr de telefon (P2) este dovedită de înregistrarea mesajului de la ora 23.17, când inculpatul S.A.I. îi trimite inculpatului M.A.P. datele transferului despre care tocmai vorbiseră în urmă cu 8 minute: sender: S.L.; MTCN: 1 (999 dolari SUA), MTCN: 2 (801 dolari SUA). Acelaşi sender. Acest mesaj concretizează discuţia anterioară a inculpaţilor, respectiv că aceeaşi persoană vătămată a trimis două sume de bani (fapt concretizat în două MTCN-uri) şi că mesajul a fost transmis pe alt număr de telefon decât nr. P1, pe care inculpatul M.A.P. îl folosea frecvent;

- în discuţia din data de 06 noiembrie 2003, inculpatul M.A.P. îi solicită inculpatului S.A.I. să îi încarce cartela, ceea ce infirmă varianta susţinută de inculpat că ar fi primit telefonul de la inculpatul S.A.I. pentru a-l folosi în interes propriu, situaţie în care ar fi trebuit să folosească fonduri proprii pentru încărcarea cartelei;

- în convorbirea din data de 6 noiembrie 2003, inculpatul S.A.I. îi comunică inculpatului M.A.P. (care folosea postul telefonic cu nr. P1) „am un din ăla de 999, dar are şi receiver”, întrebându-l unde să-l trimită; inculpatul M.A.P. îi spune să îl trimită pe acelaşi nume, confirmându-i primirea unui procent de 30%; inculpatul S.A.I. îi spune că nu ştie dacă merge My X-ul şi că „îl trimit de pe numărul meu, aşa cum l-am trimis şi pe celălalt”.

Concretizarea acestei convorbiri o constituie mesajul din aceeaşi dată, după 8 minute, când inculpatul S.A.I. îi trimite un mesaj inculpatului M.A.P. cu datele despre care vorbiseră la telefon: „sender: J.J., receiver: K.J., italia; suma: 999 dolari SUA”. Mesajul este trimis de inculpat la acelaşi nr. de telefon - P3 care era folosit de inculpatul M.A.P.

- în convorbirea din 7 noiembrie 2003, ora 16.16, cei doi inculpaţi vorbesc de transferuri în valoare de 1850, 2000, 6000 dolari SUA, unul dintre transferuri nefiind „bun” şi „l-au trimis ăia înapoi”. Concluzia inculpatului în legătură cu această convorbire, în sensul că inculpatul M.A.P. nu ştia de mesajele primite pe numărul său de telefon (primit de la inculpatul S.A.I.) este infirmată de însăşi conţinutul convorbirii, din care rezultă fără îndoială că inculpatul M.A.P. cunoştea de existenţa licitaţiilor, de transferurile care erau „bune” sau nu;

- în mesajul din data de 7 noiembrie 2003, ora 18.53, inculpatul S.A.I. i-a transmis inculpatului M.A.P. (care folosea postul telefonic cu nr. P1) datele transferului despre care vorbiseră anterior: „sender: M.K. …; receiver: A.K. … Suma: 1850 dolari SUA. Vezi că este pe SUA şi nu se scoate”;

- în discuţia din data de 18 noiembrie 2003, inculpatul M.A.P. îi spune inculpatului S.A.I. că îi poate scoate banii pe Italia, şi, la întrebarea inculpatului S.A.I. dacă „merge şi fără receiver”, inculpatul M.A.P. îi răspunde că „nu mai merge nimic. Au căzut blaturile”. În continuare, cei doi inculpaţi discută despre transferurile care pot fi scoase (de 999, 1200 dolari SUA);

- în discuţia din data de 18 noiembrie 2003, inculpaţii discută despre conturi.

Folosirea unor termeni ca „blaturi”, „fraudă” în discuţiile cu inculpatul S.A.I. este un element obiectiv de natură a indica întrunirea condiţiilor de existenţă a laturii subiective necesare complicităţii la infracţiunea de înşelăciune şi a acordului de voinţă existent între autor şi complice necesar pentru existenţa participaţiei penale în această formă.

Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ce priveşte critica vizând greşita stabilire a despăgubirilor civile, instanţa de apel a constatat că inculpatul M.A.P. a fost obligat în solidar cu inculpaţii din al treilea grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţii vătămate B.M.G. prin activitatea conjugată a acestora. Această parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2600 dolari SUA, reprezentând valoarea bunurilor achiziţionate de la vânzătorul care s-a prezentat cu identitatea J.B. Această identitate a fost identificată într-un mesaj trimis de inculpatul B.Ş.S. inculpatului S.A.I., cu care inculpatul M.A.P. a comunicat prin intermediul telefonului primit de la acesta.

În consecinţă, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile în raport de dispoziţiile art. 1003 C. civ., în condiţiile în care acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care incriminează o formă de pluralitate constituită de infractori), neavând relevanţă suma efectiv încasată de fiecare inculpat în parte ca urmare a procentului-comision pe care îl primea sau faptul că nu au primit nicio sumă de bani (aşa cum afirmă inculpatul M.A.P.).

Referitor la critica vizând greşita stabilire a sumei pe care prima instanţă a confiscat-o de la inculpat, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor obţinute de inculpaţi de la părţile vătămate care nu s-au constituit părţi civile, împărţind în proporţie egală aceste sume între inculpaţii care au purtat convorbirile în care apar identităţile false indicate acestor părţi vătămate pentru expedierea sumei de bani plătite cu titlu de preţ. Deşi confiscarea este o măsură personală, în situaţia în care nu se poate stabili ce sumă a ajuns efectiv la fiecare inculpat în parte, instanţa de fond a procedat în mod corect şi echitabil împărţind în mod egal aceste sume între inculpaţii care au efectuat aceste convorbiri.

Astfel, de la inculpatul M.A.P. a fost confiscată suma de 10.000 dolari SUA, având în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S.A.I. din care a rezultat că inculpatul M.A.P. a primit de la inculpatul S.A.I. date ale unor transferuri W.U., pentru a fi ridicate din străinătate, în valoare de peste 10.000 dolari SUA. Instanţa de apel, constatând că această sumă a fost obţinută de inculpaţii M.A.P. şi S.A.I., a admis apelul inculpatului M.A.P. sub acest aspect şi a dispus micşorarea sumei confiscate de la acest la 5000 dolari SUA (jumătate din această sumă ar fi trebuit confiscată de la inculpatul S.A.I., însă instanţa nu poate dispune cu privire la acest aspect ca urmare a limitelor impuse de principiul neagravării în propria cale de atac).

VII. În ce priveşte apelul inculpatului N.M. prin care a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut că acest inculpat a fost trimis în judecată şi condamnat pentru că a ridicat/încasat, în mod repetat, sume de bani transferaţi din străinătate, de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că provin din organizarea de licitaţii frauduloase lansate prin intermediul reţelei Internet.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile coinculpatului Z.F.D., declaraţiile martorilor, procesele - verbale privind redarea convorbirilor telefonice, mesajele care atestă efectuarea transferurilor W.U.

Astfel, din declaraţia coinculpatului Z.F.D. rezultă că a fost pus în legătură cu inculpatul N.M. de un anume „Ma.”, despre care însă nu a putut furniza alte date. Acesta i-a spus că avea o afacere cu un anume „M.”, din Alexandria, fost şofer al primarului din această localitate, dar că în prezent sunt certaţi, motiv pentru care l-a rugat pe el să-i transmită acestuia nişte date ale unor transferuri de bani prin serviciul W.U. şi să primească banii pe care îi trimitea M., dându-i totodată şi un număr de telefon din Spania pentru a-l contacta.

Inculpatul Z.F.D. l-a recunoscut în cursul urmăririi penale de pe planşe foto, pe inculpatul N.M. ca fiind „M.”, precizând că acesta folosea posturile telefonice cu nr. P4, P5, P6 şi P7.

Inculpatul Z.F.D. a precizat faptul că N.M., zis „M.”, asigura ridicarea banilor din Europa, în special Spania, ţară în care locuia. Acesta dădea 50% din valoarea transferului, iar banii erau trimişi în România prin şoferi de microbuze sau prin serviciul W.U. pe numele lui A.I.G. sau pe numele lui C.F.R.

Inculpatul l-a recunoscut de pe planşe foto pe inculpatul N.M., atribuindu-i următoarele numere de telefon din agenda telefoanelor sale, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare: (M. - A. P7, M. - A. 2 P6, M. Spania P4, M. Bun P5).

Faptul că acest inculpat a fost sau nu efectiv şoferul primarului din Alexandria nu are relevanţă cu privire la răspunderea sa penală, fiind un amănunt pe care inculpatul Z.F.D. l-a aflat de la o altă persoană, pe care nici nu a fost în măsură să o identifice complet, astfel încât această informaţie oferită de o sursă neidentificată (fără se putea deci verifica, dacă a comunicat efectiv sau nu acest aspect şi pe ce bază a făcut această afirmaţie) nu poate duce la concluzia neparticipării sale la activitatea infracţională, câtă vreme participarea este confirmată de mijloacele de probă coroborate în cauză.

Situaţia de fapt mai sus menţionată rezultă şi din procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Astfel, în urma interceptării convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul Z.F.D. cu o persoană care folosea posturile telefonice cu numerele P8 şi P5 au reieşit următoarele sms-uri trimise şi convorbiri: („Trimite-mi sumele”- nr. P8), („Ai primit două” - nr. P8), (MTCN 2: Sender: A.L., Receiver: I.K. - nr. P8), („L-ai primit? Să îmi dai suma la acela de azi” - nr. P8), („1990.780.Plus 500 Totalin. (2160). Ok” - nr. P8), („Vezi că sunt 2 acolo” - nr. P8), („Le-ai luat?”- nr. P5), („Dă-mi sumele”- nr. P5), („380.640.Total 3760.Ok”- nr. P8); („Zi mă că alea de 900 euro că nu e al meu şi să îi dau bani de la mine”- nr. P8), (o conversaţie telefonică avută de inculpatul Z.F.D. cu o persoană căreia îi spune „M.a.” - nr. P8), fiind identificate datele unui transfer W.U. expediat de inculpatul Z.F.D.: A.L./I.K. 2.600 dolari SUA precum şi o identitate pe care numitul N.M. să expedieze banii ridicaţi: C.F.R. - nr. P8).

Din declaraţia martorului C.F.R. dată în cursul urmăririi penale - în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă martorul nu a mai putut fi audiat, făcându-se aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. - a rezultat că l-a cunoscut foarte puţin pe inculpatul Z.F.D), prin intermediul prietenului său, inculpatul A.I.G., cu care însă nu a discutat niciodată, nu i-a comunicat datele personale şi nu a primit sume de bani de la acesta.

Inculpatul N.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, arătând că a folosit telefonul cu nr. P9 şi că în perioada cât s-a aflat în Spania nu a comunicat cu inculpatul Z.F.D. De asemenea, inculpatul a arătat că nu are porecla „M.”, ci „C.” şi că a fost confundat cu o altă persoană care are această poreclă.

S-a reţinut că în mod corect tribunalul a înlăturat declaraţiile inculpatului N.M., acestea fiind infirmate de declaraţiile inculpatului Z.F.D. şi de procesele-verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice. Mai mult, poziţia nesinceră a inculpatului este demonstrată şi de faptul că în cursul urmăririi penale, atât în declaraţia olografă, cât şi în declaraţia consemnată pe formular tipizat, inculpatul N.M. a precizat că porecla sa este „M.”, ceea ce confirmă susţinerea inculpatului Z.F.D. din cursul urmăririi penale în sensul că inculpatul N.M. este cel cunoscut cu porecla „M.”, deşi acesta nu recunoaşte că ar fi avut această poreclă.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că participarea inculpatului N.M. la activitatea infracţională este dovedită, astfel încât nu se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

VIII. Cu privire la apelul inculpatului P.C.E.

Prima solicitare a susnumitului inculpat de a se pronunţa achitarea în temeiul art. 10 lit. a), c), d) C. proc. pen. a fost respinsă de instanţa de prim control judiciar cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că participarea sa la activitatea infracţională este dovedită, că nu s-a confirmat faptul că efectuarea licitaţiilor a fost realizată de o altă persoană şi, în consecinţă, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

În concret, instanţa de apel a constatat că inculpatul P.C.E. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă pentru că a aderat şi sprijinit un grup organizat în jurul inculpaţilor Z.F.D., B.C., Ş.R.A., P.R.S., cu care a planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

Acelaşi inculpat a organizat, în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi.

De asemenea, inculpatul a creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor, de a le folosi în mod legitim.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpatului P.C.E., decaraţiile inculpaţilor Z.F.D., V.B.G., A.I.G., S.R.F., Ţ.S.M., S.C.A., C.A.A., declaraţiile martorului Ţ.N.C., procesele - verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării percheziţiilor informatice.

Inculpatul P.C.E. a avut o atitudine procesuală oscilantă, dând declaraţii contradictorii pe parcursul procesului penal. Astfel, în cursul urmăririi penale, în prima declaraţie a recunoscut faptele, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul Z.F.D. în primăvara-vara anului 2003, acesta din urmă învăţându-l activităţile care trebuiesc desfăşurate pentru a vinde bunuri pe internet, cum să acceseze site-ul E. folosind conturi ale unor utilizatori legitimi, cum să listeze produse spre vânzare, cum să modifice contul astfel încât întrebările celor ce doreau să cumpere produsul să ajungă în adresa de e-mail controlată de ei, ce anume să răspundă acestora (la început traducând în engleză ceea ce spunea inculpatul, mai târziu folosind texte-şablon transmise de inculpatul Z.F.D.). În declaraţiile ulterioare însă, inculpatul P.C.E. a revenit asupra precizărilor de mai sus, recunoscând în continuare faptele săvârşite, dar cu motivarea că nu a avut la început reprezentarea activităţii desfăşurate, crezând că este angajat ca translator şi că inculpatul Z.F.D. vindea în mod real bunurile în cauză. Inculpatul a mai declarat că în momentul în care a înţeles că ceea ce făcea este ilegal, a încetat activităţile respective, dar teama faţă de inculpatul Z.F.D. l-a determinat să mimeze continuarea activităţii.

În ultima declaraţie dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a revenit total asupra celor declarate, punând chiar sub semnul întrebării probabilitatea ca activitatea celor menţionaţi mai sus sa fie ilegală.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, susnumitul inculpat a susţinut în continuare că inculpatul Z.F.D. i-a spus că produsele licitate existau în realitate şi că şi-a dat seama de contrariu în momentul în care a primit e-mailuri de la cumpărători, care îl anunţau că produsele nu au ajuns.

În apel, inculpatul a recunoscut că a efectuat licitaţii la cererea inculpatului Z.F.D., dar a arătat că s-a oprit la puţin timp după ce şi-a dat seama că erau fictive (prin urmare, cel puţin pentru o perioadă de timp, inculpatul a continuat activitatea infracţională, având reprezentarea faptului că licitaţiile efectuate erau fictive) ca urmare a faptului că inculpatul Z.F.D. îl ameninţa (aspect care nu este credibil în condiţiile in care inculpatul nu a fost în măsură a preciza cu ce l-a ameninţat inculpatul Z.F.D., astfel încât se poate trage concluzia că nu a fost vorba de o ameninţare de natură a-l alarma sau de o constrângere prin ameninţare cu un pericol grav care nu putea fi înlăturat în alt mod).

S-a constatat că în mod corect prima instanţă de judecată a reţinut prima declaraţie dată de inculpat şi le-a înlăturat pe celelalte, întrucât nu se coroborează cu elemente de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă, fiind încercări ale inculpatului de a se sustrage de la răspunderea penală.

Astfel, din declaraţiile inculpaţilor Z.F.D., V.B.G., A.I.G., S.R.F., Ţ.S.M., S.C.A., din declaraţia martorului Ţ.N.C., din interceptările convorbirilor telefonice şi percheziţiile informatice a reieşit că inculpatul P.C.E. a avut reprezentarea actelor materiale pe care le-a realizat, că îi cunoştea pe ceilalţi inculpaţi şi activitatea desfăşurată de fiecare, că cei în cauză au acţionat în mod organizat, sprijinindu-se unul pe altul, făcând schimb de instrumente sau de informaţii, din iniţiativă proprie sau la solicitarea inculpatului Z.F.D., fiecare contribuind la perfecţionarea instrumentelor folosite şi la îmbunătăţirea metodelor de inducere în eroare a cetăţenilor străini, potenţiali cumpărători.

Această situaţie de fapt este confirmată şi de procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Z.F.D., precum şi de rezultatul percheziţiilor sistemelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului Z.F.D. şi din sala de Internet din str. P.N.T.

Referitor la cererea susnumitului inculpat de a se dispune reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, instanţa de apel a constatat că şi aceasta este nefondată.

Art. 72 C. pen. stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen., funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de faţă s-a reţinut că instanţa de fond a indicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. şi, raportându-le la circumstanţele speţei, l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sub minimul special de 5 ani prevăzut de lege, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. sub minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de lege, 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Curtea a apreciat în raport de circumstanţele speţei: modul în care au fost săvârşite faptele, organizat, prin participarea mai multor persoane, prin acte repetate de executare care s-au întins pe o perioadă mare de timp, producând un prejudiciu important, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal, nu are antecedente penale, este caracterizat de vecini şi cunoscuţi ca fiind o persoană onestă, a finalizat cursuri liceale, că nu se impune micşorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă de judecată, apreciind că acest cuantum este de natură a duce la realizarea funcţiilor pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a avut în vedere că atât suspendarea simplă, cât şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt mijloace de individualizare a executării pedepsei, măsuri de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului şi pe supunerea lui la încercare în acest scop, ambele fiind destinate să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

În vederea aplicării acestor instituţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să cunoască cât mai amănunţit personalitatea infractorului şi numai dacă în urma acestei analize şi-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale, va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Elementul esenţial pentru aplicarea acestor dispoziţii este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanţa de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare a inculpatului, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar şi la comportarea după săvârşirea faptei, la atitudinea faţă de muncă, faţă de regulile de convieţuire în general.

Diferenţa dintre cele două instituţii constă în aptitudinea inculpatului de a-şi restructura valorile şi a se îndrepta singur, fără supravegherea şi controlul organelor abilitate sau, dimpotrivă, această corijare este posibilă doar ca urmare a acţiunii şi consilierii unor persoane specializate care pot să îl îndrume şi să îi ofere sprijinul necesar reintegrării în societate.

Curtea a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane a căror influenţă negativă a suferit-o, faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 8 ani, a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente în raport de care a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim penitenciar, dar nici că inculpatul se poate îndrepta singur, fiind necesar ca pe o perioadă de timp, acesta să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale, motiv pentru care a concluzionat că nu se impune modificarea modalităţii de executare a pedepsei (de altfel, în raport de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nici nu ar fi posibil în condiţiile art. 81 alin. (2) C. pen.).

În ce priveşte critica vizând aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a art. 9 din Legea nr. 39/2003, instanţa de prim control judiciar a reţinut că potrivit art. 18 din legea menţionată, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Or, inculpatul P.C.E., nu numai că nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în cursul urmăririi penale, dar mai mult, a negat săvârşirea faptelor.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

S-a constatat că nici această cauză de reducere a pedepsei nu poate reţinută în favoarea inculpatului, în condiţiile în care, în cursul urmăririi penale, acesta a negat săvârşirea faptelor, după ce anterior le-a recunoscut, iar în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel le-a recunoscut circumstanţiat, negând faptul că ar fi avut cunoştinţă că licitaţiile erau fictive.

Atitudinea oscilantă a inculpatului nu poate atrage aplicarea unui tratament sancţionator mai favorabil în condiţiile în care legiuitorul a urmărit aplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate ca o consecinţă a unei atitudini procesuale pozitive, de cooperare activă cu organele judiciare. Declaraţiile modificate ale inculpatului la fiecare moment procesual nu au fost de natură a ajuta organele judiciare la aflarea adevărului în cauză, ci au îngreunat buna soluţionare a cauzei.

Referitor la critica vizând greşita soluţionare a laturii civile, Curtea a constatat că valoarea prejudiciului a fost stabilită de instanţa de fond în funcţie de sumele pe care inculpaţii le-au ridicat - aşa cum rezultă din documentele primite de la instituţiile bancare - prin serviciile M.G. şi W.U. şi din cadrul Poştei Române, ţinând cont şi că un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15% şi că inculpaţii au folosit şi alte modalităţi pentru a ajunge în posesia banilor. Astfel, N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care precizează, în plus, că şi N.M., zis „M.”, îi trimitea banii în România prin şoferi de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România prin şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

S-a concluzionat că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile în raport de dispoziţiile art. 1003 C. civ., în condiţiile în care acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care incriminează o formă de pluralitate constituită de infractori). Nu are relevanţă suma efectiv încasată de fiecare inculpat în parte ca urmare a procentului-comision pe care îl primea fiecare, toţi urmând să asigure părţilor civile recuperarea integrală a prejudiciului prin instituirea unei obligaţii solidare. De altfel, prima instanţă a obligat în solidar doar inculpaţii care aparţineau aceluiaşi grup infracţional, iar pe inculpatul T.C., care a furnizat conturi şi parole tuturor membrilor grupurilor, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi într-unul sau altul din grupurile infracţionale organizate.

IX. În privinţa apelului declarat de inculpatul S.R.F.

Solicitarea de a se constata că instanţa de fond a soluţionat greşit latura civilă a cauzei a fost apreciată ca neîntemeiată.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că valoarea prejudiciului a fost stabilită de instanţa de fond în funcţie de sumele pe care inculpaţii le-au ridicat - aşa cum rezultă din documentele primite de la instituţiile bancare - prin serviciile M.G. şi W.U. şi din cadrul Poştei Române, ţinând cont şi de faptul că un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15%, dar şi de faptul că inculpaţii au folosit şi alte modalităţi pentru a ajunge în posesia banilor. Astfel, N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care precizează, în plus, că şi N.M., zis „M.”, îi trimitea banii în România prin şoferi de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România de şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

S-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile, în raport de dispoziţiile art. 1003 C. civ., în condiţiile în care acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care incriminează o formă de pluralitate constituită de infractori) neavând relevanţă suma efectiv încasată de fiecare inculpat în parte ca urmare a procentului-comision pe care îl primea, toţi urmând să asigure părţilor civile recuperarea integrală a prejudiciului prin instituirea unei obligaţii solidare. De altfel, prima instanţă a obligat în solidar doar inculpaţii care aparţineau aceluiaşi grup infracţional, iar pe inculpatul T.C., care a furnizat conturi şi parole tuturor grupurilor, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi într-unul sau altul din grupurile infracţionale organizate.

Referitor la critica vizând greşita stabilire a sumei pe care prima instanţă a confiscat-o de la inculpat, instanţa de apel a constatat că tribunalul a dispus confiscarea sumelor obţinute de inculpaţi de la părţile vătămate care nu s-au constituit părţi civile, împărţind în proporţie egală aceste sume între inculpaţii care au purtat convorbirile în care apar identităţile false atribuite respectivelor părţi vătămate pentru expedierea sumelor de bani plătite cu titlu de preţ. Deşi confiscarea este o măsură personală, întrucât nu se poate stabili ce sumă a ajuns efectiv la fiecare inculpat în parte, instanţa de fond a procedat în mod corect şi echitabil împărţind în mod egal aceste sume între inculpaţii care au purtat aceste convorbiri.

Astfel, de la inculpatul S.R.F. a fost confiscată suma de 19.379 dolari SUA, avându-se în vedere că în urma percheziţiei informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului Z.F.D., în mesajele e-mail, au fost identificate datele unor transferuri trimise de către inculpatul S.R.F. inculpatului Z.F.D. - mesaj O.@yahoo.com, subiect mt r./germania D.M./J.B. 1370 dolari SUA; mesaj A.@yahoo.com către O.@yahoo.com, subiect mtcn r. 5+1: W.S./P.R. 971 euro,; mesaj O.@yahoo.com, subiect mt r./germania, B.P./J.B. 1680 dolari SUA, F.K /J.B. 1370 dolari SUA. Numele P.R., de la rubrica destinatar a fost identificat în convorbirile telefonice dintre inculpatul B.C. şi inculpatul Z.F.D. ca identitate comunicată pentru a se organiza licitaţii.

În aceste convorbiri au fost identificate discuţii despre organizarea de licitaţii frauduloase, transferuri trimise de inculpatul S.R.F. către inculpatul Z.F.D. - A-G./B.R. 700 dolari SUA; A.G./B.R. 600 dolari SUA; R.P./R.P. 1.600 dolari SUA; R.F./I.F. 12.500 dolari SUA; P.F./B.A. 999 dolari SUA; N.B./P.A. 1.490 dolari SUA; N.B./P.A. 1.490 dolari SUA; acesta din urmă reexpediindu-i pentru a fi ridicaţi după cum urmează: 7.500 dolari SUA în Anglia către B.A., 2.130 dolari SUA în Italia către N.M., 4.600 dolari SUA în Olanda către N.E.D., 7.500 în SUA către B.C., care i-a retransmis mai apoi către P.R.S.

Instanţa de apel constatând că această sumă ar fi trebuit împărţită în mod egal între inculpatul S.R.F. şi Z.F.D. deoarece au obţinut-o împreună, fără a putea stabili efectiv procentul reţinut de fiecare dintre ei, a admis apelul inculpatului S.R.F. şi a dispus micşorarea sumei confiscate de la acesta la 9689 dolari SUA (jumătate din această sumă ar fi trebuit confiscată de la inculpatul Z.F.D., însă instanţa nu poate dispune cu privire la acest aspect ca urmare a limitelor impuse de principiul neagravării în propria cale de atac).

X. Referitor la apelul declarat de inculpatul S.A.I.

Cu privire la cererea susnumitului inculpat de a se face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că în faţa primei instanţe de judecată inculpatul S.A.I. a declarat că nu a organizat licitaţii fictive pe E., nu a primit şi nici nu a transferat date de transferuri, nu a cumpărat de la inculpatul T.C. conturi de E. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ş.R.A., inculpatul S.A.I. a precizat că îl cunoaşte din cartier, însă nu a spus procurorului acest aspect pentru că îi era teamă.

În faţa instanţei de apel, inculpatul S.A.I. a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că a organizat licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate oferind spre vânzare bunuri inexistente, dar a precizat că a folosit telefonul inculpatului M.A.P. fără ca acesta să aibă cunoştinţă că licitaţiile erau fictive.

La momentul audierii inculpatului în primă instanţă, nu erau în vigoare dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, publicată la data de 26 octombrie 2012, înainte de pronunţarea soluţiei în primă instanţă, la data de 25 martie 2012.

Prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 Curtea Constituţională a reţinut că o astfel de procedură se subsumează exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevărului în cauzele penale. Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătoreşti, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Dispoziţiile contestate nu dispun in terminis cu privire la o sancţionare diferită a persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică. Instituţia fiind nou-introdusă, implementarea ei în sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretărilor diferite, consecinţe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu ţin de o anumită atitudine asumată de către inculpaţi ori de alte raţiuni obiective şi rezonabile. Pe de altă parte, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Prin urmare, deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea Constituţională a constatat că, într-o atare situaţie, este incident principiul legii penale mai favorabile. În cazul acestor situaţii tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mixt al dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanţelor de judecată, singurele în drept să hotărască cu privire la aplicarea legii în interpretarea constituţională astfel statuată, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecărei speţe în parte.

În concluzie, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În raport de aceste considerente de care trebuie interpretat dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale, instanţa de apel a apreciat că este posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. ca lege penală mai favorabilă situaţiilor născute sub imperiul legii vechi, dar care nu sunt soluţionate printr-o hotărâre definitivă, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acestei instituţii. Întrucât Curtea Constituţională a avut în vedere aplicarea principiului nediscriminării ce presupune aplicarea unui tratament juridic similar unor situaţii similare, instanţa de apel a reţinut că această decizia a avut în vedere situaţia inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit legea nouă mai favorabilă. Doar aceşti inculpaţi se află într-o situaţie juridică similară celor care recunosc săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi şi care beneficiază de aplicarea acestor dispoziţii şi nu şi cei care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată.

Prin urmare, în situaţia în care un inculpat nu recunoaşte săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, neaflându-se într-o situaţie similară celor care au recunoscut săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi, acesta nu poate beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal susmenţionat. Doar în situaţia în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe şi nu a putut beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. care au intrat în vigoare la un moment ulterior acestei prime audieri urmează să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, aflându-se într-o situaţie similară inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe după intrarea în vigoare a legii noi. În caz contrar, ar însemna ca inculpaţii care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe să beneficieze de un tratament favorabil pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la momentul introducerii acestei instituţii care a urmărit aplicarea unor circumstanţe legale atenuante ca urmare a unei atitudini procesuale pozitive.

În aceste condiţii, având în vedere că inculpatul S.A.I. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe, Curtea a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la acesta, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru a da efect acestei norme cu titlu de lege penală mai favorabilă. De altfel, inculpatul, în faţa instanţei de apel, a recunoscut săvârşirea faptelor, dar circumstanţiat, precizând că s-a folosit de inculpatul M.A.P. fără ca acesta să aibă cunoştinţă că licitaţiile sunt frauduloase (prin urmare, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, aşa cum impune art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen.).

Referitor la cererea susnumitului inculpat prin care a solicitat r eindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, Curtea a constatat că prima instanţă a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim penitenciar şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., luând în considerare că a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal; deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul a fost sancţionat la data de 17 mai 2010, în cursul soluţionării cauzei în primă instanţă cu amendă administrativă în cuantum de 600 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 - 209 lit. e), g) C. pen.; are loc de muncă la compania „L.P.P.”, din Viena, în funcţia de ajutor cofetar şi este jucător de rugby, talentul său sportiv fiind apreciat pozitiv de preşedintele clubului unde joacă, are un copil minor şi este apreciat de vecini, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, dar şi contribuţia esenţială pe care a avut-o în cadrul grupului infracţional din care au făcut parte şi inculpaţii S.M.S., B.Ş.S., D.I.A., V.A.I., atribuţiile acestuia de organizator şi licitator, fiind esenţiale în realizarea activităţii infracţionale. Totodată, la individualizarea pedepsei, prima instanţă a aplicat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de circumstanţele personale ale inculpatului: are loc de muncă, un copil minor, astfel încât pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

În raport de criteriile susmenţionate, dar şi de contribuţia esenţială a inculpatului la săvârşirea faptelor, cât şi în cadrul grupului criminal, instanţa de apel a apreciat că prin aplicarea unor pedepse şi mai mici nu s-ar putea atinge scopul represiv şi cel al prevenţiei speciale şi generale prev. de art. 52 C. pen.

Totodată, în raport de gravitatea faptelor, precum şi de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, instanţa de apel a considerat că acesta nu este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei nu constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale şi, în consecinţă, că nu se impune suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, fiind necesară executarea sancţiunii în regim închis, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial şi pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. De altfel, s-a constatat că în raport de cuantumul pedepsei rezultante, legea nu permite aplicarea acestei instituţii procesuale inculpatului S.A.I., fiind necesar ca pedeapsa să fie de maxim 3 ani închisoare.

XI. În ce priveşte apelul declarat de inculpata M. (fostă S.) M.S.

Referitor la cererea susnumitei inculpate de reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen., instanţa de apel a apreciat că inculpata nu a conştientizat pe deplin gravitatea şi consecinţele antisociale ale activităţii sale, încercând să evite răspunderea penală. Astfel, în cursul urmăririi penale a negat implicarea în activităţi legate de vânzări de bunuri pe internet, arătând că nu a accesat niciodată site-uri de licitaţii şi că nu a oferit niciodată bunuri spre vânzare pe Internet. În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpata şi-a păstrat aceeaşi poziţie, în sensul că nu a organizat licitaţii pe E., că singura adresă folosită era A.m.@yahoo.com şi că nu îl cunoaşte pe inculpatul V.A.I. A mai reţinut instanţa de apel că inculpata a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, a avut o atitudine nesinceră pe întreg parcursul procesului penal, dar şi că nu este cunoscută cu antecedente penale, are un copil minor în întreţinere, este angajată la SC O.C.B. în funcţia de crupier din februarie 2010, este cunoscută de vecini ca o persoană responsabilă, care contribuie la creşterea şi educarea copilului său minor, aspecte în raport de care instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a avut în vedere că atât suspendarea simplă, cât şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt mijloace de individualizare a executării pedepsei, măsuri de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului şi pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinate să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

În vederea aplicării acestor instituţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să cunoască cât mai amănunţit personalitatea infractorului şi numai dacă, în urma acestei analize şi-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale, va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Elementul esenţial pentru aplicarea acestor dispoziţii legale este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanţa de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar şi la comportarea după săvârşirea faptei, la atitudinea faţă de muncă, faţă de regulile de convieţuire în general.

Diferenţa dintre cele două instituţii constă în aptitudinea inculpatului de a-şi restructura valorile şi a se îndrepta singur, fără supravegherea şi controlul organelor abilitate sau, dimpotrivă, această corijare este posibilă doar ca urmare a acţiunii şi consilierii unor persoane specializate care pot să îl îndrume şi să îi ofere sprijinul necesar reintegrării în societate.

Curtea, constatând că inculpata a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane a căror influenţă negativă a suferit-o, că faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 8 ani, că a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, ceea ce dovedeşte că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), că nu este cunoscută cu antecedente penale, iar contribuţia sa nu a fost esenţială la săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi membri ai grupului a concluzionat că nu se impune executarea pedepsei în regim penitenciar, dar nici că inculpata se poate îndrepta singură, fiind necesar ca pe o perioadă de timp aceasta să fie supravegheată şi îndrumată în vederea reintegrării sale. În consecinţă a respins cererea acesteia de a se aplica dispoziţiile art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei care, de altfel nu este posibil a se dispune în raport de cuantumul pedepsei rezultante aplicate - 3 ani - care depăşeşte limita cerută de art. 81 alin. (2) C. pen.

XII. Referitor la apelul declarat de inculpatul Ş.R.A.

În ce priveşte cererea susnumitului inculpat de a se face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că în faţa tribunalului, acesta a declarat că inculpatul P.R.S. i-a propus atât lui, cât şi inculpatului B.C. să vândă diferite produse pe internet, motivând că firma cu care lucra era scutită de taxe şi impozite dacă anunţurile erau postate din altă ţară, decât S.U.A. În plus, inculpatul Ş.R.A. a precizat că nu i-a rugat pe inculpaţii S.C.A., S.A.I., Z.F.D., V.A.G., S.R.F., P.C.E. sau B.P.E. să efectueze licitaţii pe E., că nu a cooptat pe nimeni în această afacere, că a lucrat doar cu P.R.S. şi că nu a primit date ale transferurilor de la inculpatul Z.F.D.

În faţa instanţei de apel, inculpatul Ş.R.A. a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că a organizat licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate, oferind spre vânzare bunuri inexistente, dar a precizat că nu a colaborat cu inculpaţii V.A.G., S.R.F. şi P.C.E., alături de care se reţine în actul de sesizare că a format un grup infracţional.

La momentul audierii inculpatului de către prima instanţă de judecată, nu erau în vigoare dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, publicată la data de 26 octombrie 2012, înainte de pronunţarea soluţiei în primă instanţă, la data de 25 martie 2012.

Prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că o astfel de procedură se subsumează exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevărului în cauzele penale. Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătoreşti, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Dispoziţiile contestate nu dispun in terminis cu privire la o sancţionare diferită a persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică. Instituţia fiind nou-introdusă, implementarea ei în sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretărilor diferite, consecinţe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu ţin de o anumită atitudine asumată de către inculpaţi ori de alte raţiuni obiective şi rezonabile. Pe de altă parte, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Prin urmare, deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea Constituţională a constatat că, într-o atare situaţie, este incident principiul legii penale mai favorabile. În cazul acestor situaţii tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mixt al dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanţelor de judecată, singurele în drept să hotărască cu privire la aplicarea legii în interpretarea constituţională astfel statuată, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecărei speţe în parte.

În concluzie, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Faţă de aceste considerente în raport de care trebuie interpretat dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale, instanţa de apel a apreciat că este posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. ca lege penală mai favorabilă, situaţiilor născute sub imperiul legii vechi, dar care nu sunt soluţionate printr-o hotărâre definitivă, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acestei instituţii. Întrucât Curtea Constituţională a avut în vedere aplicarea principiului nediscriminării ce presupune aplicarea unui tratament juridic similar unor situaţii similare, instanţa de apel a reţinut că decizia susmenţionată a avut în vedere situaţia inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit legea nouă mai favorabilă. Doar aceşti inculpaţi se află într-o situaţie juridică similară celor care recunosc săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi şi care beneficiază de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., nu şi cei care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată.

Prin urmare, în situaţia în care un inculpat nu recunoaşte săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, neaflându-se într-o situaţie similară celor care au recunoscut săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi, acesta nu poate beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal. Doar în situaţia în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe şi nu a putut beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. care au intrat în vigoare la un moment ulterior acestei prime audieri, urmează să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, el aflându-se într-o situaţie similară inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe după intrarea în vigoare a legii noi. În caz contrar, ar însemna ca inculpaţii care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe să beneficieze de un tratament favorabil pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la momentul introducerii acestei instituţii care a urmărit aplicarea unor circumstanţe legale atenuante ca urmare a unei atitudini procesuale pozitive.

În aceste condiţii, având în vedere că inculpatul Ş.R.A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe, Curtea a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru a da efect acestei norme cu titlu de lege penală mai favorabilă. De altfel, inculpatul, în faţa instanţei de apel, a recunoscut săvârşirea faptelor, dar circumstanţiat, precizând că nu a colaborat cu inculpaţii V.A.G., S.R.F. şi P.C.E., alături de care se reţine în actul de sesizare că a format un grup infracţional (prin urmare, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, aşa cum impune art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen.).

Referitor la critica vizând greşita încadrare juridică a faptei de înşelăciune prin reţinerea alin. (5) al art. 215 C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a reţinut că nu este fondată.

În condiţiile în care se reţine că numai în urma verificării transferurilor efectuate de inculpaţi prin sistemul W.U., suma de bani efectiv ridicată de membrii grupului din care a făcut parte şi inculpatul este de 213.775 dolari SUA (cuantumul prejudiciului fiind, în fapt, mult mai mare întrucât banii au ajuns la inculpaţi şi prin alte modalităţi) este evident că art. 146 C. pen. care defineşte noţiunea de „consecinţe deosebit de grave” este incident în cauză. Tot astfel, în mod corect au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea de înşelăciune fiind comisă printr-o pluralitate de acte de executare (aspect recunoscut de inculpat în declaraţia dată în faţa instanţei de apel), fiecare dintre ele îndeplinind condiţiile de existenţă ale infracţiunii de înşelăciune, fiind comise de acelaşi subiect activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale). Simplul fapt că inculpatul a colaborat pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate cu mai mulţi coinculpaţi, nu este de natură a duce la concluzia epuizării infracţiunii şi reluării activităţii infracţionale în baza unei noi rezoluţii întrucât, acesta este doar unul dintre criteriile avute în vedere la stabilirea unicităţii hotărârii infracţionale necesare pentru existenţa infracţiunii în formă continuată.

În cazul infracţiunii săvârşite în formă continuată, la stabilirea existenţei formei agravante prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. se adună pagubele materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii, în raport de Decizia nr. 14/2006 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii. Chiar dacă prejudiciul produs exclusiv prin licitaţiile direct organizate de acest inculpat nu depăşeşte suma de peste 200.000 RON, în condiţiile în care el a furnizat informaţiile necesare licitaţiilor fictive organizate de coinculpaţii din cadrul grupului, având reprezentarea prejudiciului produs şi prin acţiunile acestora, în sarcina acestui inculpat în mod justificat s-a reţinut forma agravată a infracţiunii.

În ce priveşte reţinerea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, instanţa de prim control judiciar a reţinut că atitudinea oscilantă a inculpatului Ş.R.A. nu poate atrage aplicarea unui tratament sancţionator mai favorabil în condiţiile în care legiuitorul a avut în vedere aplicarea acestor prevederi legale ca o consecinţă a unei atitudini procesuale pozitive, de cooperare activă cu organele judiciare. Or, declaraţiile inculpatului, modificate la fiecare moment procesual nu au fost de natură a ajuta organele judiciare la aflarea adevărului în cauză, ci au îngreunat buna soluţionare a acesteia.

În cursul urmăririi penale, iniţial, inculpatul Ş.R.A. a recunosut săvârşirea faptelor, însă nu a denunţat sau facilitat identificarea ori tragerea la răspundere penală a vreunui membru al grupului infracţional. Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, susţinând că nu cunoştea faptul că produsele licitate pe E. nu existau în realitate, afirmaţii contrazise de menţiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din care se reţine că vânzătorii erau consideraţi „fraieri”, iar inculpatul „şmecher”. În declaraţiile date la instanţa de apel, inculpatul a susţinut că a organizat licitaţii fictive, folosind conturi cumpărate de la inculpatul T.C., dar nu a recunoscut colaborarea cu inculpaţii V.A.G., S.R.F. şi P.C.E.

Şi cererea prin care inculpatul Ş.R.A. a solicitat reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a fost apreciată de instanţa de apel ca fiind neîntemeiată.

Curtea a constatat că prima instanţă de judecată a aplicat inculpatului Ş.R.A. o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., luând în considerare că a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, a avut o atitudine oscilantă pe întreg parcursul procesului penal (iniţial, în cursul urmăririi penale, a recunoscut săvârşirea faptelor, pentru ca ulterior să revină şi să circumstanţieze comiterea acestora, arătând că P.R.S. i-a propus, atât lui cât şi inculpatului B.C., să vândă diferite produse pe internet, motivând că firma cu care lucra era scutită de taxe şi impozite dacă anunţurile erau postate din altă ţară decât SUA şi că nu i-a rugat pe inculpaţii S.C.A., S.A.I., Z.F.D., V.A.G., S.R.F., P.C.E. sau B.P.E. să efectueze licitaţii pe E., că nu a cooptat pe nimeni în această afacere, că a lucrat doar cu P.R.S. şi că nu a primit date ale transferurilor de la inculpatul Z.F.D.), ceea ce dovedeşte că nu a înţeles nici la acest moment gravitatea faptelor săvârşite, încercând să evite răspunderea penală, ceea ce demonstrează că nu are nici un regret cu privire la faptele săvârşite, dar şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată, cu ocazia individualizării pedepsei, prima instanţă a aplicat inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de circumstanţele personale ale acestuia: are loc de muncă, astfel încât pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

În raport de criteriile susmenţionate, ca şi de contribuţia esenţială a inculpatului la săvârşirea faptelor, dar şi în cadrul grupului criminal, instanţa de apel a apreciat că dacă s-ar aplica pedepse şi mai mici, acestea nu ar putea să-şi atingă scopul represiv şi cel al prevenţiei speciale şi generale prev. de art. 52 C. pen.

Totodată, în raport de gravitatea faptelor, precum şi de atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, instanţa de apel a apreciat că acesta nu este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei sau că pronunţarea pedepsei ar constitui un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale ale sale. Prin urmare, Curtea a reţinut că nu se impune aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, fiind necesară executarea pedepsei de către inculpat în regim închis, astfel încât acesta să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial pentru ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. De altfel, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, legea nu permite aplicarea acestei instituţii procesuale inculpatului Ş.R.A., fiind necesar ca pedeapsa să fie de maxim 3 ani închisoare.

În ce priveşte critica vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei care, în opinia inculpatului se impunea a fi disjunsă, Curtea a constatat că valoarea prejudiciului a fost stabilită de instanţa de fond în funcţie de sumele pe care inculpaţii le-au ridicat- aşa cum rezultă din documentele primite de la instituţiile bancare - prin serviciile M.G. şi W.U. şi din cadrul Poştei Române, de faptul că un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15% şi că inculpaţii au folosit şi alte modalităţi pentru a intra în posesia banilor. Astfel, N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care precizează, în plus, că şi N.M., zis „M.”, îi trimitea banii în România prin şoferii de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi numitul M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România prin şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

S-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile, în raport de dispoziţiile art. 1003 C. civ. şi de faptul că prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care incriminează o formă de pluralitate constituită de infractori), neavând relevanţă suma efectiv încasată de fiecare inculpat în parte ca urmare a procentului-comision pe care îl primea fiecare, toţi împreună urmând să asigure părţilor civile recuperarea integrală a prejudiciului prin instituirea unei obligaţii solidare.

De altfel, prima instanţă a obligat în solidar doar pe inculpaţii care aparţineau aceluiaşi grup infracţional, iar pe inculpatul T.C., care a furnizat conturi şi parole tuturor grupurilor, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi într-unul sau altul din grupurile infracţionale organizate.

Întrucât la momentul soluţionării laturii penale, prima instanţă a avut toate elementele necesare soluţionării laturii civile, astfel încât rezolvarea pretenţiilor civile nu determina o întârziere a soluţionării acţiunii penale, instanţa de apel a apreciat că nu era necesară în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 347 C. proc. pen.

XIII. În ce priveşte apelul declarat de inculpatul V.A.G.

În raport de probele administrate în cauză, instanţa de prim control judiciar a concluzionat că participarea susnumitului inculpat la activitatea infracţională este dovedită, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, fiind astfel exclusă incidenţa prevederilor art. 10 lit. a), c), d) C. proc. pen. în conformitate cu care se dispune achitarea inculpatului când fapta nu există, nu a fost săvârşită de acesta sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.

În concret, instanţa de apel a reţinut că inculpatul V.A.G. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă pentru că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 a aderat şi sprijinit un grup organizat constituit în jurul inculpaţilor Z.F.D., B.C., Ş.R.A., P.R.S., cu care a planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave, precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

Acelaşi inculpat a organizat în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens - prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate - de conturile unor utilizatori legitimi.

De asemenea, inculpatul a creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpatului, declaraţiile coinculpaţilor Z.F.D., S.R.F., P.C.E., Ţ.S.M., S.C.A., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Inculpatul V.A.G. a avut o atitudine procesuală oscilantă, dând declaraţii contradictorii pe parcursul procesului penal. Astfel, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut săvârşirea faptelor, precizând că nu a accesat niciodată site-ul E. sau alte site-uri de licitaţii, că nu a vândut bunuri pe Internet, că nu a primit sau dat conturi de E. şi nici nu cunoaşte ce reprezintă acestea.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor date, arătând că în toamna anului 2003 l-a cunoscut pe inculpatul Z.F.D., care i-a propus să obţină o sumă de bani din vânzarea unor bunuri pe internet. A mai arătat inculpatul că iniţial, stătea cu inculpatul Z.F.D. la acelaşi calculator şi răspundea la email-urile cumpărătorilor, încercând să-i convingă să cumpere produsele postate, obţinând 5% din sumele încasate. Ulterior, inculpatul Z.F.D. l-a învăţat să liciteze, asigurându-l că produsele există în realitate, moment în care comisionul său a crescut la 10%. Inculpatul a precizat că în perioada noiembrie - decembrie 2003 a primit mesaje de la cumpărători, prin care era anunţat de aceştia că nu au primit produsele licitate, aspect despre care a discutat cu inculpaţii V.B.G., P.C.E. şi S.R.F.

În faţa instanţei de apel, inculpatul a recunoscut faptul că a realizat licitaţii pe E., dar când şi-a dat seama că bunurile erau fictive s-a oprit.

În mod corect prima instanţă de judecată a reţinut în parte declaraţia dată de inculpat şi doar în măsura în care aceasta s-a coroborat cu elemente de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, din declaraţiile inculpatului Z.F.D. rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul V.A.G. prin inculpatul P.C.E., iar prin intermediul celor doi, i-a cunoscut pe inculpaţii S.R.F. şi V.B.G.. Ca şi ceilalţi inculpaţi, inculpatul V.A.G. „i-a solicitat” să îl ajute la ridicarea banilor din străinătate, stabilind că pentru fiecare transfer să îi dea acestuia 25-30% din suma primită în România. Conform declaraţiei inculpatului Z.F.D., inculpatul V.A.G. ştia să facă licitaţii când s-au întâlnit, el doar comunicându-i prin e-mail, telefon (voce sau sms) sau personal, elementele cu caracter de noutate pe care le afla. A mai arătat inculpatul Z.F.D. că mai târziu, inculpatul V.A.G. a creat fiecăruia o adresă de e-mail cu numele „k.”, urmat de un număr, unde a trimis informaţii necesare efectuării licitaţiilor: conturi E. (useri şi parole), texte, sfaturi, date ale unor cărţi de credit, etc. Transferurile erau primite de la inculpatul V.A.G. prin SMS.

Inculpaţii S.R.F., P.C.E., Ţ.S.M. şi S.C.A. au confirmat că şi inculpatul V.A.G. a efectuat licitaţii frauduloase împreună cu inculpatul Z.F.D., aspect confirmat şi de menţiunile din procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Z.F.D.

Au fost identificate date ale unor transferuri W.U. comunicate de inculpatul V.A.G., transferuri care se regăsesc şi în procesele - verbale în care se consemnează rezultatele percheziţiei informatice efectuate asupra sistemelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului Z.F.D., în mesajele e-mail, transferuri în valoare totală de peste 10.000 dolari SUA.

Colaborarea inculpatului V.A.G. cu membrii grupului nu a fost întreruptă nici în momentul în care acesta a fost plecat din Bucureşti, în mun. Târgu Mureş, unde şi-a continuat activitatea infracţională la o sală de Internet din oraş, deşi în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a precizat că la Târgu Mureş nu a efectuat tranzacţii.

Toate aceste aspecte dovedesc că atitudinea nesinceră a inculpatului din cursul urmăririi penale a continuat şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul V.A.G. recunoscând selectiv anumite aspecte, încercând să-şi îmbunătăţească situaţia procesuală, în condiţiile existenţei unui probatoriu extrem de bogat care îi dovedeşte vinovăţia.

Şi cererea inculpatului de reindividualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare a fost apreciată de instanţa de apel ca fiind nefondată.

Art. 72 C. pen. stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi, prin aplicarea lor, la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen. - funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială - astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial şi pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de faţă, instanţa de fond a indicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. şi, raportându-le la circumstanţele speţei, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub minimul special de 5 ani, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., sub minimul special de 3 ani, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Curtea a apreciat că în raport de circumstanţele speţei: modul de săvărşire a faptelor, organizat, prin participarea mai multor persoane, prin acte repetate de executare care s-au întins pe o perioadă mare de timp, producând un prejudiciu important, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal, nu are antecedente penale, că nu se impune micşorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă de judecată, apreciind că acest cuantum este de natură a duce la realizarea funcţiilor pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a avut în vedere că atât suspendarea simplă, cât şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt mijloace de individualizare a executării pedepsei, măsuri de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului şi pe supunerea lui la încercare în acest scop, ambele fiind destinate să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

În vederea aplicării acestor instituţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să cunoască cât mai amănunţit personalitatea infractorului şi, numai dacă în urma acestei analize şi-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale ale acestuia, va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Elementul esenţial pentru aplicarea acestor dispoziţii legale este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanţa de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare a inculpatului, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară a acestuia, dar şi la comportarea după săvârşirea faptei, la atitudinea faţă de muncă, faţă de regulile de convieţuire în general.

Diferenţa dintre cele două instituţii constă în aptitudinea inculpatului de a-şi restructura valorile şi a se îndrepta singur, fără supravegherea şi controlul organelor abilitate sau, dimpotrivă, este necesară acţiunea şi consilierea unor persoane specializate care pot să îl îndrume şi să îi ofere sprijinul necesar reintegrării în societate.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane a căror influenţă negativă a suferit-o, faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 8 ani, a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu este cunoscut cu antecedente penale, instanţa de apel a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim penitenciar, dar nici că inculpatul se poate îndrepta singur, dimpotrivă este necesar ca pe o perioadă de timp să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale. În consecinţă, s-a reţinut că nu se impune modificarea modalităţii de executare a pedepsei dispusă de instanţa de fond (de altfel, în raport de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nici nu ar fi posibil în condiţiile art. 81 alin. (2) C. pen.).

Referitor la aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a art. 9 din Legea nr. 39/2003, Curtea a reţinut că:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 508/2004, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Or, inculpatul V.A.G. nu numai că nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în cursul urmăririi penale, dar mai mult, a negat săvârşirea faptelor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Nici această cauză de reducere a pedepsei nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului, în condiţiile în care, în cursul urmăririi penale, a negat săvârşirea faptelor, iar în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel le-a recunoscut circumstanţiat, negând faptul că ar fi avut cunoştinţă că licitaţiile erau fictive.

S-a concluzionat că atitudinea oscilantă a inculpatului nu poate atrage aplicarea unui tratament sancţionator mai favorabil în condiţiile în care, legiuitorul a urmărit aplicarea acestor dispoziţii ca o consecinţă a unei atitudini procesuale pozitive, de cooperare activă cu organele judiciare. Declaraţiile inculpatului, modificate la fiecare moment procesual, nu au fost de natură a ajuta organele judiciare la aflarea adevărului în cauză, ci au îngreunat buna soluţionare a acesteia.

În fine şi critica vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei a fost apreciată ca nefondată.

Curtea a reţinut că valoarea prejudiciului a fost stabilită de instanţa de fond în funcţie de sumele pe care inculpaţii le-au ridicat - aşa cum rezultă din documentele primite de la instituţiile bancare - prin serviciile M.G. şi W.U. şi din cadrul Poştei Române, ţinând cont că un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15%, precum şi de faptul că inculpaţii au folosit şi alte modalităţi pentru a ajunge în posesia banilor. Astfel, N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care precizează în plus, că şi N.M., zis „M.”, îi trimitea banii în România prin şoferii de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi numitul M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România prin şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

S-a concluzionat că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile, în raport de dispoziţiile art. 1003 C. civ. şi în condiţiile în care acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care incriminează o formă de pluralitate constituită de infractori), fiind lipsită de relevanţă suma efectiv încasată de inculpati ca urmare a procentului-comision pe care îl primea fiecare; toţi urmând să asigure părţilor civile recuperarea integrală a prejudiciului prin instituirea unei obligaţii solidare.

De altfel, prima instanţă a obligat în solidar doar pe inculpaţii care aparţineau aceluiaşi grup infracţional, iar pe inculpatul T.C., care a furnizat conturi şi parole tuturor grupurilor, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi într-unul din grupurile infracţionale organizate.

XIV. Referitor la apelul declarat de inculpatul V.B.G.

În raport de probele administrate în cauză, instanţa de apel a concluzionat că cererea prin care susnumitul inculpat a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a), c) şi d) C. proc. pen. nu este fondată.

În concret, Curtea a reţinut că inculpatul V.B.G. a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă pentru că a organizat, în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi şi a creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic, cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

Acelaşi inculpat, în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 a aderat şi sprijinit un grup organizat constituit în jurul inculpaţilor Z.F.D., B.C., Ş.R.A. şi P.R.S. având ca scop săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpatului V.B.G., declaraţiile coinculpaţilor, procesele-verbale privind efectuarea percheziţiilor informatice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, mesajele care atestă efectuarea transferurilor W.U.

Inculpatul V.B.G. a avut o atitudine procesuală oscilantă, dând declaraţii contradictorii pe parcursul procesului penal. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că la indicaţiile inculpatului Z.F.D. a tradus anumite texte ulterior, organizând singur licitaţii.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpatul a declarat că iniţial, s-a ocupat de întreţinerea calculatoarelor şi a reţelei de internet de la sala de internet a inculpatului Z.F.D., din str. P.N.T., ulterior acesta cerându-i să traducă în limba engleză texte şablon, care conţineau descrierea şi datele tehnice ale unor produse. Inculpatul a mai arătat că nu şi-a pus niciodată problema că nu ar exista bunurile oferite spre vânzare, având în vedere că existau pozele şi detaliile acestora şi că în luna decembrie a citit email-uri în care diverse persoane se plângeau de faptul că bunurile nu au fost livrate, însă arată că a mai răspuns la încă două email-uri, folosind textele primite de la inculpatul Z.F.D.

În faţa instanţei de apel inculpatul a recunoscut că a realizat licitaţii pe E., dar când şi-a dat seama că bunurile nu existau în realitate, s-a oprit.

Instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă de judecată a înlăturat declaraţiile inculpatului cu privire la faptul că nu avea cunoştinţă că bunurile erau fictive, întrucât susţinerile sale nu se coroborează cu elemente de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă, fiind încercări ale inculpatului de a se sustrage de la răspunderea penală.

Aspectele reţinute de instanţa de fond rezultă din procesele - verbale de efectuare a percheziţiilor informatice şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate din care a reieşit că între inculpaţii Z.F.D. şi V.B.G. au loc mai multe convorbiri telefonice de la posturile telefonice P9, P10, P11, P12, P13, P14, P15, P16, P17 (discuţie telefonică în care inculpatul Z.F.D. îi comunică inculpatului V.B.G. că o sumă de bani care trebuia ridicată „are probleme” şi că trebuie „să-i dăm drumul la treabă în continuare”), (discuţie telefonică în care inculpatul Z.F.D. îi comunică inculpatului V.B.G. „să dea pe New York”, „Pe nume de băiat. Pe nume de fată. Nu contează” - în sensul de a organiza licitaţie, fără a conta dacă vânzătorul fictiv este femeie sau bărbat, numai să fie din New York).

Astfel, din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate între cei doi inculpaţi a rezultat că activitatea inculpatului V.B.G. s-a desfăşurat sub controlul şi coordonarea inculpatului Z.F.D., care îi dădea în mod constant indicaţii şi îl întreba despre stadiul licitaţiilor efectuate, dar şi faptul că inculpatul V.B.G. cunoştea caracterul fictiv al licitaţiilor efectuate.

De asemenea, în conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate între cei doi inculpaţi, se regăsesc discuţii referitoare la activitatea altor membrii ai grupului cunoscuţi de ambii: Z.I.G., V.A.G., S.R.F., P.C.E., Ţ.S.M.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă, rezultă şi din mesajele care atestă efectuarea transferurilor W.U.

În ce priveşte cererea inculpatului de reindividualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, instanţa de apel a reţinut că art. 72 C. pen. stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen. - funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială - astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de faţă, instanţa de fond a indicat criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., şi, raportându-le la circumstanţele speţei, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sub minimul special de 5 ani prevăzut de lege, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Curtea a apreciat, în raport de circumstanţele speţei: în care au fost săvărşite faptele, organizat, prin participarea mai multor persoane, prin acte repetate de executare care s-au întins pe o perioadă mare de timp, producând un prejudiciu important, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal, nu are antecedente penale, este angajat în cadrul SC G.I.E. şi este apreciat de persoanele cunoscute ca având un comportament pozitiv, a absolvit Universitatea Româno Americană - Facultatea de Management şi Marketing, un program de specializare, că nu se impune micşorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă de judecată, reţinând că acest cuantum este de natură a duce la realizarea funcţiilor pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reţinut că atât suspendarea simplă, cât şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt mijloace de individualizare a executării pedepsei, măsuri de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului şi pe supunerea lui la încercare în acest scop, fiind destinate să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

În vederea aplicării acestor instituţii, instanţa trebuie să cerceteze şi să cunoască cât mai amănunţit personalitatea infractorului şi numai dacă în urma acestei analize şi-a format convingerea că delincventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că pronunţarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale, va putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Elementul esenţial pentru aplicarea acestor dispoziţii este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanţa de judecată trebuie să constate posibilitatea reală de îndreptare a inculpatului, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective, referitoare la comportarea anterioară, dar şi la comportarea după săvârşirea faptei, la atitudinea faţă de muncă, faţă de regulile de convieţuire în general.

Diferenţa dintre cele două instituţii constă în aptitudinea inculpatului de a-şi restructura valorile şi a se îndrepta singur, fără supravegherea şi controlul organelor abilitate sau, dimpotrivă, această corijare este posibilă doar ca urmare a acţiunii şi consilierii unor persoane specializate care pot să îl îndrume şi să îi ofere sprijinul necesar reintegrării în societate.

Curtea a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, împreună cu alte persoane a căror influenţă negativă a suferit-o, faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 8 ani, a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, dovedind că nu a înţeles pe deplin gravitatea faptelor sale (primul pas în vederea realizării unei recristalizări a scării de valori), nu este cunoscut cu antecedente penale, elemente în raport de care a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim penitenciar, dar nici că inculpatul se poate îndrepta singur, fiind necesar ca pe o perioadă de timp acesta să fie supravegheat şi îndrumat în vederea reintegrării sale, motiv pentru care a respins cererea acestuia de modificare a modalităţii de executare a pedepsei (de altfel, în raport de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare nici nu ar fi posibil în condiţiile art. 81 alin. (2) C. pen.).

Referitor la aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a art. 9 din Legea nr. 39/2003, Curtea a reţinut că:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 508/2004 persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Or, inculpatul V.B.G. nu numai că nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în cursul urmăririi penale, dar mai mult, a negat săvârşirea faptelor.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Nici această cauză de reducere a pedepsei nu poate reţinută în favoarea inculpatului, în condiţiile în care, în cursul urmăririi penale, a negat săvârşirea faptelor, iar în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă şi în apel le-a recunoscut circumstanţiat, negând faptul că ar fi avut cunoştinţă că licitaţiile erau fictive.

S-a concluzionat că atitudinea oscilantă a inculpatului exclude aplicarea unui tratament sancţionator mai favorabil în condiţiile în care legiuitorul a urmărit aplicarea acestor dispoziţii ca o consecinţă a unei atitudini procesuale pozitive, de cooperare activă cu organele judiciare. Declaraţiile modificate ale inculpatului la fiecare moment procesual nu au fost de natură a ajuta organele judiciare la aflarea adevărului în cauză, ci au îngreunat buna soluţionare a cauzei.

În ce priveşte greşita soluţionare a laturii civile, Curtea a constatat că valoarea prejudiciului a fost stabilită de instanţa de fond în funcţie de sumele pe care inculpaţii le-au ridicat - aşa cum rezultă din documentele primite de la instituţiile bancare - prin serviciile M.G. şi W.U. şi din cadrul Poştei Române, ţinând cont şi de faptul că un procent între 30% şi 50% era oprit de cei care ridicau banii din străinătate, iar companiile prin care se efectuau transferurile opreau un comision între 7% şi 15% şi că inculpaţii au folosit şi alte modalităţi pentru a ajunge în posesia banilor. Astfel, martorii N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. au declarat că au fost situaţii când banii au fost aduşi de ei personal în România, aspect care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Z.F.D., care a precizat, în plus, că şi N.M., zis „M.”, îi trimitea banii în România prin şoferii de microbuze. În plus, inculpatul S.C.A. a declarat că numitul Z.I.G. (fratele inculpatului Z.F.D.) a adus personal în România bani proveniţi din licitaţii frauduloase, fapt confirmat şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul Z.F.D. şi numitul M.C. De asemenea, inculpatul V.A.I. a declarat că banii îi erau aduşi în România prin şoferii autobuzelor şi microbuzelor care făceau curse externe.

A concluzionat instanţa de apel că în mod corect instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii aparţinând aceluiaşi grup infracţional la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile în raport de dispoziţiile art. 1003 C. civ., în condiţiile în care acest prejudiciu a fost cauzat prin acţiunea conjugată a inculpaţilor care au acţionat coordonat (de altfel, aceştia au fost condamnaţi şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care incriminează o formă de pluralitate constituită de infractori), neavând relevanţă suma efectiv încasată de fiecare inculpat în parte ca urmare a procentului-comision pe care îl primea; toţi urmând să asigure părţilor civile recuperarea integrală a prejudiciului prin instituirea unei obligaţii solidare.

De altfel, prima instanţă a obligat în solidar doar pe inculpaţii care aparţineau aceluiaşi grup infracţional, iar pe inculpatul T.C., care a furnizat conturi şi parole tuturor grupurilor, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii aflaţi într-unul din grupurile infracţionale organizate.

XV. În ce priveşte apelul declarat de inculpatul Z.F.D.

Referitor la nelegala citare a părţilor vătămate de către instanţa de fond, Curtea a constatat că iniţial, tribunalul a citat părţile vătămate/civile cu domiciliul în străinătate prin scrisoare recomandată, iar ulterior, le-a desemnat în calitate de reprezentant, un avocat din oficiu în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal.

Inculpatul a invocat faptul că potrivit Tratatului dintre România şi SUA privind asistenţa judiciară în materie penală, părţile vătămate/civile trebuiau citate prin intermediul Ministerului Justiţiei, desemnat ca autoritate centrală şi nu direct prin scrisoare recomandată.

Potrivit art. 177 alin. (9) rap. la art. 177 alin. (8) C. proc. pen., dacă partea locuieşte în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme, citarea se face prin scrisoare recomandată. Prin urmare, în această situaţie, regula generală este citarea prin scrisoare recomandată, cu excepţia cazului în care există o normă expresă de drept internaţional penal, aplicabilă în relaţia dintre cele două state, care să stabilească o altă procedură.

Instanţa de apel a constatat că domeniul de aplicare al Tratatului dintre România şi SUA privind asistenţa judiciară în materie penală semnat la Washington la 26 mai 1999, ratificat prin O.G. nr. 93/1999 şi modificat prin Protocolul semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 112/2008 este menţionat expres la art. 1 pct. 2 şi se referă la:

a) audierea şi consemnarea declaraţiilor persoanelor;

b) furnizarea de documente, dosare şi alte obiecte;

c) localizarea sau identificarea persoanelor ori a obiectelor;

d) transmiterea documentelor;

e) transferul persoanelor arestate în vederea depunerii mărturiei sau în alte scopuri;

f) efectuarea percheziţiilor şi sechestrărilor;

g) asistenţa în proceduri referitoare la: indisponibilizarea şi confiscarea bunurilor; restituirea, încasarea amenzilor; şi

h) orice altă formă de asistenţă neinterzisă de legile statului solicitat.

În continuare, prin acest tratat sunt reglementate procedurile prin care se asigură asistenţă juridică reciprocă între cele două state referitoare la cererile având obiectul menţionat anterior. Prin urmare, în cadrul tratatului nu sunt prevăzute norme exprese derogatorii cu privire la procedura de citare, astfel încât şi în cazul în care părţile citate locuiesc pe teritoriul SUA se aplică regula generală prev. de art. 177 alin. (9) rap. la art. 177 alin. (8) C. proc. pen. De altfel, art. 1 pct. 4 din Tratat prevede că „Prezentul tratat se referă exclusiv la asistenţa judiciară între părţile contractante. Dispoziţiile acestui tratat nu vor acorda nici unei persoane particulare dreptul să obţină, să înlăture sau să excludă orice probă ori să împiedice îndeplinirea unei cereri.”

În plus, încălcarea normelor procedurale privitoare la citare nu figurează printre cazurile de nulitate absolută expres şi limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În consecinţă, sancţiunea care operează în cazul unei eventuale încălcări a unei astfel de norme (încălcare ce nu a fost constatată de instanţa de apel) este cea a nulităţii relative (sub condiţia ca prin neîndeplinirea procedurii de citare cu partea care o invocă, să i se fi produs acesteia o vătămare - art. 197 alin. (1) C. proc. pen.. Prin urmare, doar partea a cărei citare este în discuţie poate invoca, drept motiv de apel, nerespectarea în ceea ce o priveşte, a dispoziţiilor legale referitoare la citare, astfel încât o nelegală citare a părţilor vătămate/civile nu poate fi invocată decât de către acestea şi nu de către inculpat.

În ce priveşte critica vizând nelegala sesizare a instanţei de apel ca urmare a înaintării dosarului în lipsa dovezilor de comunicare a hotărârii părţilor vătămate/civile, Curtea a apreciat că a fost legal sesizată prin cererile de apel formulate de către inculpaţi, activitatea de înaintare a dosarului fiind una administrativă, fără consecinţe procesuale.

Obligaţia de a înainta dosarul în vederea soluţionării căii de atac după împlinirea termenului de apel sau recurs pentru toate părţile este prevăzută de art. 113 din Regulamentul de ordine interioară, urmărindu-se soluţionarea unitară a întregii cauze prin pronunţarea concomitentă de către acelaşi complet de judecată asupra tuturor căilor de atac formulate. Această obligaţie nu are caracter absolut, art. 114 din Regulamentul de ordine interioară prevăzând că în situaţia în care se constată întârzieri în restituirea dovezilor de comunicare a hotărârilor se vor lua măsuri de verificare, în funcţie de care, preşedintele va lua măsurile corespunzătoare. În cazul în care se vor formula căi de atac şi de către părţile vătămate sau civile, acestea urmează a fi soluţionate printr-o hotărâre separată, iar în cazul în care hotărârile nu se pot concilia urmează a fi urmată procedura prev. de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Referitor la aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., Curtea a constatat că în faţa primei instanţe de judecată, inculpatul Z.F.D. a declarat că a aflat de licitaţiile fictive pe internet în perioada 2003 - 2004, de la persoane cunoscute în internet - cafe-uri şi că s-a interesat la prieteni care locuiau în străinătate (M. - în legătură cu care nu a putut preciza dacă este aceeaşi persoană cu N.M., deşi în cursul urmăririi penale l-a identificat pe acesta ca fiind N.M. - N.E.D. şi B.C.). Inculpatul a mai precizat că cei care organizau efectiv licitaţii erau S.R.F, S.C.A., A., B., M., care îi transmiteau pe telefonul mobil datele transferurilor pe care, la rândul lor, le transmiteau celor trei menţionaţi anterior. Din sumele obţinute primea un procent de 30-40%, pe care îl împărţea cu cei care se ocupau de licitaţii. Totodată, a precizat că a încercat şi el să organizeze licitaţii, însă nu a reuşit.

În faţa instanţei de apel, inculpatul Z.F.D. a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că a organizat licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate oferind spre vânzare bunuri inexistente, dar a precizat că nu a avut legături cu Ş.R.A. şi că celor implicaţi le-a spus că este de acord să folosească sala de internet, dar nu i-a instruit în niciun fel să organizeze licitaţii.

La momentul audierii inculpatului de către prima instanţă de judecată, nu erau în vigoare dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, publicată la data de 26 octombrie 2012, înainte de pronunţarea soluţiei în primă instanţă la data de 25 martie 2012.

Prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că o astfel de procedură se subsumează exigenţelor privind celeritatea şi stabilirea adevărului în cauzele penale. Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătoreşti, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

poziţiile contestate nu dispun in terminis cu privire la o sancţionare diferită a persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică. Instituţia fiind nou-introdusă, implementarea ei în sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretărilor diferite, consecinţe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu ţin de o anumită atitudine asumată de către inculpaţi ori de alte raţiuni obiective şi rezonabile. Pe de altă parte, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Prin urmare, deşi legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpaţii care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea Constituţională a constatat că, într-o atare situaţie, este incident principiul legii penale mai favorabile. În cazul acestor situaţii tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mixt al dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., care consacră un caracter mai blând prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar instanţelor de judecată, singurele în drept să hotărască cu privire la aplicarea legii în interpretarea constituţională astfel statuată, le revine sarcina de a stabili celelalte aspecte legate de concretul fiecărei speţe în parte.

În concluzie, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În raport de aceste considerente care trebuie avute în vedere la interpretarea dispozitivului deciziei Curţii Constituţionale, instanţa de apel a apreciat că este posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., ca lege penală mai favorabilă, situaţiilor născute sub imperiul legii vechi, dar care nu sunt soluţionate printr-o hotărâre definitivă, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acestei instituţii. Întrucât Curtea Constituţională a avut în vedere aplicarea principiului nediscriminării ce presupune aplicarea unui tratament juridic similar unor situaţii similare, instanţa de apel a apreciat că decizia a avut în vedere situaţia inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intervenit legea nouă mai favorabilă. Doar aceşti inculpaţi se află într-o situaţie juridică similară celor care recunosc săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi şi care beneficiază de aplicarea acestor dispoziţii nu şi cei care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată.

Prin urmare, în situaţia în care un inculpat nu recunoaşte săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe de judecată, neaflându-se într-o situaţie similară celor care au recunoscut săvârşirea faptelor după intrarea în vigoare a legii noi, acesta nu poate beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal susmenţionat. Doar în situaţia în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe şi nu a putut beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. care au intrat în vigoare la un moment ulterior acestei prime audieri urmează să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, aflându-se într-o situaţie similară inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe după intrarea în vigoare a legii noi. În caz contrar, ar însemna ca inculpaţii care nu au recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe să beneficieze de un tratament favorabil pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere la momentul introducerii acestei instituţii care a urmărit aplicarea unor circumstanţe legale atenuante ca urmare a unei atitudini procesuale pozitive.

În aceste condiţii, având în vedere că inculpatul Z.F.D. nu a recunoscut săvârşirea faptelor în faţa primei instanţe, Curtea a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la acesta, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru a se da efect acestei norme cu titlu de lege penală mai favorabilă. De altfel, inculpatul, în faţa instanţei de apel, a recunoscut săvârşirea faptelor, dar circumstanţiat, precizând că nu a avut legături cu Ş.R.A. şi că celor implicaţi de el le-a spus că este de acord să folosească sala de internet, dar nu i-a instruit în niciun fel să organizeze licitaţii (prin urmare, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, aşa cum impune art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la cererea de reindividualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, Curtea a constatat că prima instanţă de judecată a aplicat inculpatului Z.F.D. o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., luând în considerare faptul că acesta a comis infracţiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social abstract şi concret, a avut o atitudine oscilantă pe întreg parcursul procesului penal (iniţial, în cursul urmăririi penale, a negat săvârşirea faptelor, pentru ca ulterior să revină şi să recunoască, însă circumstanţiat, săvârşirea faptelor), dovedind că nu a înţeles nici la acest moment gravitatea faptelor săvârşite, încercând să evite răspunderea penală, ceea ce demonstrează că nu are nici un regret cu privire la faptele săvârşite, a avut o contribuţie esenţială, fiind cel care a organizat activitatea licitatorilor în cadrul primului grup infracţional, dar nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată, la individualizarea pedepsei, prima instanţă a aplicat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, astfel încât pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

În raport de aceste criterii, ca şi de contribuţia esenţială a inculpatului la săvârşirea faptelor, dar şi în cadrul grupului criminal, instanţa de apel a apreciat că aplicarea unor pedepse şi mai mici nu ar fi în măsură să-şi atingă scopul represiv şi cel al prevenţiei speciale şi generale prev. de art. 52 C. pen.

Totodată, în raport de gravitatea faptelor, precum şi de atitudinea sa procesuală oscilantă, instanţa de apel a reţinut că inculpatul nu este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei şi că pronunţarea pedepsei nu constituie un avertisment suficient de serios pentru a descuraja ulterior eventuale comportări infracţionale ale acestuia. Prin urmare, Curtea a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, fiind necesară executarea sancţiunii în regim închis, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său antisocial şi pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. În plus, s-a reţinut, raportat la cuantumul pedepsei rezultante, că legea nu permite aplicarea faţă de recurent a dispoziţiilor art. 81 sau ale art. 86¹ C. pen., ca modalitate de executare a pedepsei.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii B.C., B.Ş.S., D.I.A., M.A.P., P.C.E., S.R.F., S.A.I., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G., Z.F.D. şi inculpata M. (fostă S.) M.S.

Inculpatul B.C. invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 17, 17² şi 14 C. proc. pen. a susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- instanţa de apel nu a răspuns criticii adusă sentinţei în sensul greşitei reţineri în sarcina sa a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., în loc de infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., întrucât prejudiciul cauzat părţilor vătămate şi pentru care ar trebui să răspundă este de 39.156 dolari SUA, sub limita de 200.000 RON care atrage incidenţa alin. (5) al art. 215 C. pen.;

- faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. întrucât prejudiciul real este de 40.230,99 dolari SUA şi nu de 327.577 dolari SUA aşa cum au reţinut organul de urmărire penală şi instanţa de fond;

- faţă de poziţia adoptată în declaraţia din 26 ianuarie 2005 în care a recunoscut faptele şi de împrejurarea că a facilitat şi ajutat efectiv la stabilirea situaţiei de fapt şi a participării şi a inculpaţilor P.R.S., Ş.R.A. şi Z.F.D. la comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, se impunea reţinerea în favoarea sa a art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă;

- în mod greşit a fost soluţionată latura civilă a cauzei prin obligarea sa în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata despăgubirilor civile către cele 46 părţi civile, numărul persoanelor prejudiciate fiind doar de 32, iar cuantumul prejudiciului cauzat acestora se ridică la 39.156 dolari SUA;

- în mod greşit s-a dispus confiscarea de la el a sumei de 28.511 dolari SUA, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că această sumă provine din săvârşirea unei fapte penale;

- pedeapsa aplicată este exagerată, în cauză se justifica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere faţă de împrejurarea că a recunoscut comiterea faptelor, de la data săvârşirii acestora a trecut o perioadă de 8 ani, interval de timp în care nu a mai comis acte antisociale, în prezent este salariat şi realizează venituri.

În concluzie, în principal, inculpatul B.C. a solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune prin înlăturarea dispoziţiilor alin. (5) al art. 215 C. pen., reţinerea prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, înlăturarea obligării sale la plata în solidar a despăgubirilor civile în cuantumul şi condiţiile reţinute de instanţa de fond şi de cea de apel şi reindividualizarea pedepsei şi a modului de executare a acesteia, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (nemotivarea hotărârii).

Inculpatul M.A.P., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a solicitat casarea deciziei şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., solicitare justificată de faptul că nu a ridicat nicio sumă de bani transferată din străinătate, nu a cunoscut scopul în care au fost trimise sms-urile de pe telefonul primit de la inculpatul S.A.I., nu a primit şi nici nu a încasat vreo sumă de bani pentru inculpatul S.A.I. sau pentru vreun alt inculpat.

Inculpatul P.C.E., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. a susţinut că decizia este netemeinică pentru următoarele motive:

- instanţa de fond şi cea de apel nu au reţinut în favoarea sa dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi nici pe cele ale art. 18 din Legea nr. 508/2004, deşi în declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a recunoscut că a efectuat licitaţii frauduloase împreună cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional şi nici nu au dat eficienţa cuvenită prevederilor art. 74, 76 C. pen.;

- latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată, valoarea prejudiciului fiind stabilită în mod arbitrar, instanţele neluând în considerare faptul că din cele 51 de persoane care au depus plângeri penale, 12 nu au făcut dovada plăţii sumelor cu care s-au constituit părţi civile;

- în mod greşit s-a dispus confiscarea de la el a sumei de 4300 dolari SUA deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi dobândit efectiv aceşti bani, astfel că nu erau incidente dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen.

În final, inculpatul P.C.E. a solicitat reducerea pedepselor, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reducerea cuantumului despăgubirilor civile şi înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 4300 dolari SUA.

Inculpatul V.B.G., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. a criticat decizia pentru următoarele motive de netemeinicie:

- instanţa de fond şi cea de apel nu au dat eficienţa cuvenită prevederilor art. 74, 76 C. pen. care permiteau reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, respeciv, până la 3 ani închisoare, aşa încăt să fie posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei;

- latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată, la stabilirea cuantumului prejudiciului, instanţele nu au avut în vedere faptul că din cele 51 de persoane care au depus plângeri penale, 12 nu au făcut dovada plăţii sumelor cu care s-au constituit părţi civile;

- în mod greşit instanţele au dispus confiscarea de la el a sumei de 12.850 dolari SUA în condiţiile în care, din probele administrate în cauză nu rezultă că banii au intrat în posesia sa, nefiind astfel întrunite cerinţele art. 118 lit. e) C. pen.

În consecinţă, inculpatul V.B.G. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor, aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepselor, reducerea cuantumului despăgubirilor la plata cărora a fost obligat şi înlăturarea prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. în privinţa sumei de 12.850 dolari SUA.

Inculpatul V.A.G., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. a criticat decizia pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar trebuiau să dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, să reducă pedepsele şi să aplice dispoziţiile art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei;

- latura civilă a fost greşit soluţionată prin obligarea sa în solidar cu ceilalţi inculpaţi la recuperarea prejudiciului în cuantumul stabilit prin rechizitoriu, în condiţiile în care din cele 51 de persoane care au depus plângeri penale, 12 nu au făcut dovada plăţii sumelor pe care pretind că le-au achitat;

- în mod nejustificat s-a dispus confiscarea de la el a sumei de 31.500 dolari SUA deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că banii au ajuns la el, astfel că aplicarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. este greşită.

În consecinţă, inculpatul V.A.G. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca modalitate de executare a pedepsei, reevaluarea cuantumului prejudiciului şi înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 31.500 dolari SUA.

Inculpatul Ş.R.A., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 14 şi 17² C. proc. pen. a susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greşit instanţa de apel i-a respins cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. referitoare la judecata potrivit procedurii simplificate, în condiţiile în care a declarat că recunoaşte în totalitate faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei;

- în raport de contribuţia pe care a avut-o, de a denunţa şi facilita tragerea la răspundere penală a altor inculpaţi din prezenta cauză, trebuiau reţinute prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2003 cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă;

- instanţa de apel a ignorat cererea prin care a solicitat administrarea unor probe noi, esenţiale pentru aflarea adevărului;

- agravanta prevăzută în alin. (5) al art. 215 C. pen., care incriminează infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave a fost reţinută în mod greşit în sarcina sa în condiţiile în care prejudiciul cauzat celor 47 de părţi vătămate, în sumă de 45.000 dolari SUA se situează sub limita de 200.000 RON prevăzută în art. 146 C. pen. care defineşte noţiunea de consecinţe deosebit de grave;

- pedeapsa este exagerată. Având în vedere că de la data comiterii faptelor a trecut o perioadă mare de timp în care nu a mai săvârşit infracţiuni şi a conştientizat gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură a asigura realizarea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii şi de a contribui la reeducarea sa.

Inculpatul S.A.I., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat, având în vedere poziţia de recunoaştere a faptelor - reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau ale art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În motivarea cererii, inculpatul a arătat că provine dintr-o familie onestă, este tatăl a doi copii minori, are un loc de muncă, nu are antecedente penale.

Inculpatul Z.F.D., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 14 şi 18 C. proc. pen. a susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică pentru că:

- instanţa de apel i-a înlăturat beneficiul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. cu consecinţa menţinerii soluţiei de condamnare dispusă de instanţa de fond, fără a-i da posibilitatea de a administra probe pe situaţia de fapt;

- la stabilirea pedepsei, instanţele au avut în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului Ş.R.A.

În concluzie, inculpatul Z.F.D. a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de alin. (7) al textului de lege susmenţionat.

Inculpatul B.Ş.S., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., respectiv, suspendarea condiţionată a executării pedepsei deoarece de la data comiterii faptelor a trecut o perioadă de 8 ani, interval de timp înăuntrul căruia şi-a găsit un loc de muncă, şi-a întemeiat o familie. A solicitat ca la reindividualizarea pedepsei să se aibă în vedere şi poziţia de recunoaştere a faptelor adoptată în faza cercetării judecătoreşti.

Inculpatul D.I.A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat să se dea o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen. şi, în consecinţă, să fie redus cuantumul pedepsei, iar ca modalitate de executare a acesteia, să se facă aplicarea art. 81 C. pen., respectiv, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Inculpatul S.R.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpaţi, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

I. Referitor la recursul inculpatului B.C.:

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii ori acesta nu se înţelege.

Instanţele de judecată au obligaţia de a-şi motiva hotărârile pentru a permite instanţelor de control judiciar a le verifica, obligaţie a cărei nerespectare constituie motiv de casare.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de inculpat, că instanţa de apel a răspuns în mod detaliat tuturor criticilor aduse sentinţei, cu trimitere la probele pe baza cărora a apreciat respectivele critici ca fiind neîntemeiate.

Astfel, în considerentele deciziei, se arată de ce a fost respinsă solicitărea inculpatului de a se înlătura din încadrarea juridică a faptei, alin. (5) al art. 215 C. pen. care incriminează infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, respectiv, de ce nu se reţine că prejudiciul se situează sub limita de 200.000 RON prevăzută în art. 146 C. pen. care defineşte noţiunea de „consecinţe deosebit de grave”.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. este incident când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Contrar celor susţinute de recurent şi în acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte constată că încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. este corectă, având în vedere cuantumul prejudiciului, calculat la suma de 213.775 dolari SUA, sumă stabilită în urma verificării transferurilor efectuate de inculpat şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional pe care l-a constituit împreună cu inculpatul Ş.R.A. şi care atrage incidenţa alin. (5) al art. 215 C. pen. (prejudiciul depăşind suma de 200.000 RON prevăzută în art. 146 C. pen. care defineşte noţiunea de „consecinţe deosebit de grave”).

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. există atunci când s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Susţinerea inculpatului în sensul că în favoarea sa trebuiau reţinute dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi cele ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, care a constituit şi motiv de apel, nu este întemeiată.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 508/2004, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii.

Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 prevede că beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai grupului infracţional organizat.

Din interpretarea dispoziţiilor legale susmenţionate rezultă că acestea îşi găsesc aplicabilitatea în cazul unei atitudini procesuale pozitive, de cooperare activă cu organele judiciare a persoanei care a săvârşit una din infracţiunile de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, respectiv, una din infracţiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cooperare care presupune furnizarea de către aceasta de date suficiente pentru stabilirea de către organele judiciare a identităţii, contribuţiei şi vinovăţiei participanţilor la comiterea infracţiunii.

Or, din analiza declaraţiilor susnumitului recurent inculpat se constată că iniţial, în cursul urmăririi penale, acesta, nu numai că nu a cooperat cu organele judiciare pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi la săvârşirea infracţiunilor, dar mai mult, a negat comiterea faptelor. Ulterior, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale a recunoscut circumstanţial faptele, pentru ca în faza cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond, să revină din nou asupra declaraţiilor date, susţinând că nu cunoştea că produsele licitate pe E. nu existau în realitate, susţinere infirmată de menţiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice în care se arată că vânzătorii erau consideraţi „fraieri”, iar inculpatul, „şmecher”.

Atitudinea oscilantă a recurentului inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţa de fond face inaplicabilă reţinerea în favoarea acestuia, atât a prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, cât şi a prevederilor art. 9 din Legea nr. 39/2003, concluzie la care în mod corect a ajuns şi instanţa de prim control judiciar.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că recurentul inculpat nu poate beneficia de aceste prevederi legale.

Aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă este condiţionată de recunoaşterea în totalitate a faptelor de către inculpat, astfel cum acestea au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Recurentul inculpat B.C. a fost trimis în judecată între alte infracţiuni şi pentru cea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, în rechizitoriu reţinându-se că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 a iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup organizat şi a planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic şi alte infracţiuni informatice.

Cu ocazia audierii la instanţa de apel la data de 28 februarie 2012, inculpatul a arătat că recunoaşte faptele, mai puţin cooperarea cu inculpaţii B.P.E., A.I.G. şi cu ceilalţi inculpaţi.

Rezultă că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, situaţie faţă de care Înalta Curte constată neîntemeiată critica adusă deciziei referitoare la neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, Înalta Curte constată că obligarea inculpatului la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţilor civile, dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este corectă. Întrucât prejudiciul cauzat părţilor vătămate este consecinţa acţiunii conjugate a recurentului inculpat şi a celorlalţi inculpaţi care au acţionat coordonat, după un plan bine stabilit, în latura penală fiind condamnaţi şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 - în cauză operează solidaritatea instituită în art. 1003 C. civ., fiind astfel lipsită de relevanţă suma încasată efectiv de fiecare inculpat.

Referitor la valoarea prejudiciului se constată că a fost stabilită în urma analizării de către instanţe a documentelor primite de la instituţiile bancare din care rezultă că un procent între 30 şi 50% din banii trimişi prin serviciile M.G., W.U. şi Poşta Română era oprit de persoanele care ridicau banii din străinătate, iar un alt procent, între 7% şi 15%, era oprit de companiile prin intermediul cărora se efectuau transferurile, precum şi a reţinerii împrejurării că recurentul inculpat ca, de altfel şi ceilalţi inculpaţi, foloseau şi alte modalităţi pentru a ajunge în posesia banilor. Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile martorilor N.E.D., B.A. şi P.C.Ş. care au arătat că au fost situaţii când ei personal au adus în România banii proveniţi din licitaţii frauduloase, declaraţii ce se coroborează chiar cu susţinerile inculpaţilor S.C.A. şi M.C.

În ce priveşte confiscarea de la inculpat a sumei de 28511,5 dolari SUA, Înalta Curte constată că a fost corect luată de către instanţa de fond această măsură de siguranţă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. potrivit cărora, bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Întrucât nu s-a putut stabili cu exactitate ce sumă a ajuns efectiv la fiecare inculpat, confiscarea specială fiind o măsură de siguranţă cu caracter personal, în mod judicios instanţa de fond a împărţit în mod egal sumele de bani obţinute de inculpaţi de la părţile vătămate care nu s-au constituit părţi civile, enumerate în considerentele deciziei.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

La stabilirea pedepselor aplicate recurentului inculpat şi a modalităţii de executare a acestora se constată că au fost respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., susţinerea acestuia în sensul că este exagerat cuantumul sancţiunii rezultante şi că, în cauză, s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nefiind întemeiată.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat - recunoaşterea faptelor, împrejurarea că de la data săvârşirii lor până în prezent nu a mai comis alte infracţiuni, că în prezent are un loc de muncă - au fost avute în vedere de către instanţa de fond şi analizate ulterior de către instanţa de control judiciar, aceasta din urmă menţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. şi, în consecinţă, cuantumul pedepselor, reduse de tribunal sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii în favoarea inculpatului a acestor dispoziţii legale.

O şi mai mare reducere a pedepselor solicitată de recurent nu se justifică, dat fiind faptul că la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere nu numai datele ce caracterizează persoana inculpatului, ci şi gradul de pericol social al faptei comise şi împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor deduse judecăţii, determinat de perioada de timp în care recurentul inculpat şi-a desfăşurat activitatea infracţională alături de ceilalţi inculpaţi (aprilie 2003 - aprilie 2004), prejudiciul cauzat părţilor civile, modalitatea în care a acţionat pentru a intra în posesia unor sume importante de bani, ca de altfel şi împrejurarea că prin sentinţa penală din data de 25 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Pravia a fost condamnat la 5 luni închisoare şi 600.000 RON amendă, echivalentul a 309 euro, pedeapsă ce a fost suspendată, justifică menţinerea cuantumului pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, precum şi a modalităţii de executare a acesteia, stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de prim control judiciar prin respingerea criticii formulată de inculpat.

II. În ce priveşte recursul inculpatului M.A.P.

Vinovăţia susnumitului recurent inculpat în săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost trimis în judecată şi care constă în ajutorul pe care l-a dat inculpatului S.A.I. prin ridicarea/încasarea în mod repetat a unor sume de bani transferate din străinătate de diferiţi cetăţeni străini, cunoscând că provin din organizarea de licitaţii frauduloase lansate prin intermediul reţelei Internet rezultă din convorbirile telefonice pe care acesta le-a avut cu inculpatul S.A.I., al căror conţinut este redat în procesele-verbale menţionate şi analizate pe larg în considerentele deciziei instanţei de apel şi care nu vor mai fi reluate în conţinutul prezentei hotărâri.

Relevante sunt convorbirile telefonice pe care cei doi inculpaţi le-au avut la datele de: 5 noiembrie 2003; 6 noiembrie 2003; 7 noiembrie 2003; 18 noiembrie 2003, în care folosesc un limbaj codificat, termenii utilizaţi- „blaturi”, „fraudă”- fiind de natură a infirma susţinerea recurentului inculpat în sensul că nu a cunoscut că sms-urile pe care le trimitea la cererea inculpatului S.A.I., de pe telefonul său mobil, se refereau la licitaţiile frauduloase organizate de acesta şi ceilalţi inculpaţi.

De altfel, recurentul inculpat în declaraţiile date la instanţa de fond a arătat că l-a cunoscut pe recurentul inculpat S.A.I. în anul 2003, fiind colegi de facultate şi că a fost rugat de acesta să transmită mesajele primite de la el, către alte numere de telefon pe care i le indica. A mai arătat recurentul inculpat că mesajele primite de la inculpatul S.A.I. (constând în cifre şi nume) erau transmise de pe un telefon mobil cu număr în reţeaua C., telefon pe care îl folosea şi inculpatul S.A.I. În declaraţia dată în faţa instanţei de apel, recurentul inculpat a recunoscut că a transmis informaţii de pe telefonul pe care l-a primit de la inculpatul S.A.I., la solicitarea acestuia, dar că nu a ştiut că este vorba despre informaţii ce serveau la efectuarea de licitaţii frauduloase pe internet.

III. Referitor la recursul inculpatului P.C.E.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 508/2004, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar în cursul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii.

Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 prevede că beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat.

Aplicarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, respectiv ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 este condiţionată de atitudinea procesuală pozitivă, de cooperare activă a inculpatului cu organele judiciare în scopul identificării şi tragerii la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunilor de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, respectiv a infracţiunilor incriminate în Legea nr. 39/2003.

Din actele dosarului rezultă că recurentul inculpat P.C.E. a avut o poziţie oscilantă în cursul procesului penal.

Astfel, în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul Z.F.D. în primăvara - vara anului 2003, ocazie cu care acesta l-a învăţat activităţile pe care urma să le desfăşoare pentru a vinde bunuri pe internet, cum să acceseze site-ul E. folosind conturi de E. ale unor utilizatori legitimi, cum să listeze produse spre vânzare, cum să modifice contul de E. astfel încât, întrebările celor care doreau să cumpere produse să ajungă în adresa de e-mail controlată de el şi ceilalţi membri ai grupului infracţional şi ce anume să răspundă cumpărătorilor.

În declaraţiile ulterioare, inculpatul a arătat că la început nu a avut reprezentarea activităţii infracţionale desfăşurate, crezând că este angajat ca translator şi că inculpatul Z.F.D. este cel care vindea efectiv bunurile. A arătat inculpatul că în momentul în care a înţeles că ceea ce făcea era ilegal a încetat orice activitate, teama faţă de inculpatul Z.F.D. fiind însă, cea care l-a determinat să mimeze continuarea activităţii infracţionale.

În ultima declaraţie dată în faza de urmărire penală, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, punând chiar sub semnul întrebării probabilitatea ca activitatea sa şi a celorlalţi membri ai grupului infracţional să fie ilegală.

La instanţa de fond, recurentul inculpat P.C.E. a declarat că inculpatul Z.F.D. i-a spus că produsele licitate existau în realitate şi că şi-a dat seama că cele afirmate de acesta nu sunt reale, abia în momentul în care a primit e-mailuri de la cumpărătorii care îl anunţau că produsele licitate nu au ajuns la ei.

În declaraţia dată la instanţa de apel, inculpatul a recunoscut că a efectuat licitaţii la cererea inculpatului Z.F.D., activitate pe care a întrerupt-o după ce şi-a dat seama că licitaţiile erau fictive.

Atitudinea procesuală oscilantă a recurentului inculpat exclude incidenţa prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurent, că la stabilirea cuantumului acesteia şi a modalităţii de executare, instanţele au avut în vedere toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, care pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestuia a fost redusă sub limita minimă prevăzută de lege.

Gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunilor, numărul acestora, perioada de timp în care inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională, urmarea produsă, nu justifică nici reducerea cuantumului pedepsei şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte apreciază că reeducarea inculpatului şi scopul preventiv şi educativ al pedepsei pot fi atinse numai prin supunerea acestuia măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86¹ C. pen., simpla suspendare a executării pedepsei nefiind suficientă pentru ca inculpatul să conştientizeze consecinţele faptelor săvârşite şi să nu mai comită noi fapte penale.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că valoarea prejudiciului reţinut în sarcina inculpatului a fost în mod corect stabilită de instanţa de fond, în funcţie de sumele de bani pe care recurentul inculpat şi ceilalţi inculpaţi le-au ridicat - potrivit documentelor primite de la instituţii bancare - prin serviciile M.G. şi W.U., precum şi prin serviciile din cadrul Poştei Române şi de faptul că un procent între 30 şi 50% din sume era oprit de persoanele care ridicau banii din străinătate, iar un comision între 7 şi 15% era oprit de companiile prin intermediul cărora se efectuau transferurile de bani din străinătate în România. De asemenea, la stabilirea cuantumului prejudiciului s-a avut în vedere împrejurarea relatată de numiţii N.E.D., B.A., P.C.Ş., Z.I.G. şi de inculpatul Z.F.D., că o parte din bani ajungeau în posesia recurentului inculpat P.C.E. şi a celorlalţi inculpaţi prin intermediul şoferilor autobuzelor şi microbuzelor care efectuau curse externe.

Obligarea recurentului inculpat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la recuperarea integrală a prejudiciului, dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar este legală. În cauză operează solidaritatea prevăzută de art. 1003 C. civ., întrucât prejudiciul cauzat părţilor vătămate este rezultatul acţiunii conjugate a inculpaţilor care au acţionat coordonat în scopul realizării hotărârii infracţionale luată.

În ce priveşte confiscarea de la susnumitul inculpat a sumei de 4300 dolari SUA, Înalta Curte constată că a fost dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar cu respectarea art. 118 lit. e) C. pen. care dispune că se confiscă bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

IV. În ce priveşte recursul inculpatului V.B.G.

Recurentul inculpat V.B.G. a fost trimis în judecată pentru că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a organizat un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se pentru accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi şi că a creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediul informatic, cu consecinţa redirecţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanţe în procesul de individualizare judiciară a pedepselor care, în cazul ambelor infracţiuni deduse judecăţii au fost reduse sub minimul prevăzut de lege.

Modul şi împrejurările în care recurentul inculpat a săvârşit infracţiunile, perioada lungă de timp în care a desfăşurat activitatea infracţională, urmarea produsă, nu justifică aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., recurentul inculpat neprezentând suficiente garanţii că se poate reeduca fără a fi supus măsurilor de supraveghere impuse de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de prim control judiciar.

În ce priveşte prejudiciul reţinut în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată întemeiată concluzia la care a ajuns instanţa de fond şi care a fost menţinută de instanţa de apel în sensul că valoarea pagubei trebuie stabilită în funcţie de sumele pe care acesta le-a ridicat prin serviciile M.G. şi W.U., prin serviciile din cadrul Poştei Române, luând în considerare şi împrejurarea că, pe de o parte, un procent între 30 şi 50% era oprit de persoanele care ridicau banii din străinătate, iar un comision între 7 şi 15% era oprit de companiile prin intermediul cărora se efectuau transferurile, iar pe de altă parte, că inculpatul ajungea în posesia banilor şi prin alte modalităţi, respectiv, prin intermediul şoferilor de autobuze şi microbuze care efectuau curse străine.

Referitor la confiscarea de la inculpat a sumei de 12.850 dolari SUA, Înalta Curte reţine că această măsură dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este legală, circumscriindu-se prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. care dispune că sunt supuse confiscării bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

V. Referitor la recursul declarat de inculpatul V A.G.

Recurentul inculpat V.A.G. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat constituit în jurul inculpaţilor Z.F.D., B.C., Ş.R.A. şi P.R.S. împreună cu care a planificat, conform unui plan infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar în procesul de individualizarea judiciară a pedepselor al căror cuantum, pentru ambele infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a fost stabilit sub minimul prevăzut de lege, urmare reţinerii în favoarea sa de circumstanţe atenuante.

Modul şi împrejurările în care recurentul inculpat a săvârşit infracţiunile, gradul ridicat de pericol social concret al acestora, perioada lungă de timp în care inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională, valoarea mare a prejudiciului cauzat părţilor civile, justifică menţinerea prevederilor art. 86¹ C. pen. dispuse de instanţa de fond, neexistând elemente care să conducă instanţa de recurs la concluzia că suspendarea condiţionată a executării pedepsei este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că este corectă concluzia la care a ajuns instanţa de fond în sensul stabilirii valorii prejudiciului în funcţie de sumele pe care inculpatul le-a ridicat prin serviciile M.G., W.U., prin serviciile din cadrul Poştei Române, ţinând cont de faptul că un procent între 30 şi 50% era oprit de persoanele care ridicau banii din străinătate, un comision între 7 şi 15% era reţinut de companiile prin intermediul cărora se efectuau transferurile, dar şi de împrejurarea că erau şi situaţii în care inculpatul intra în posesia banilor prin intermediul şoferilor de autobuze şi microbuze care efectuau curse externe.

Întrucât prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea conjugată a recurentului inculpat şi a celorlalţi inculpaţi, este legală obligarea în solidar a acestora la recuperarea integrală a pagubei în conformitate cu dispoziţiile art. 1003 C. civ.

În ce priveşte confiscarea de la recurent a sumei de 31.500 dolari SUA, Înalta Curte constată că în mod corect a fost luată de către instanţa de fond o atare măsură de siguranţă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen. în conformitate cu care sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârşirea infracţiunii dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

VI. În ce priveşte recursul inculpatului Ş.R.A.

Aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. este condiţionată de recunoaşterea de către inculpat a faptelor astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu şi de solicitarea din partea acestuia ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală.

Cu ocazia audierii de către instanţa de fond, dată la care nu erau în vigoare prevederile art. 320¹ C. proc. pen., recurentul inculpat Ş.R.A. a arătat că inculpatul P.R.S. i-a propus atât lui, cât şi inculpatului B.C. să vândă diferite produse pe internet, motivând că firma cu care lucra era scutită de taxe şi impozite dacă anunţurile erau postate din altă ţară decât S.U.A. A mai arătat inculpatul că nu i-a rugat pe inculpaţii S.C.A., S.A.I., Z.F.D., V.A.G., S.R.F., P.C.E. sau B.P.E. să efectueze licitaţii pe siteul E., că nu a cooptat pe nimeni în această afacere, că a lucrat doar cu P.R.S. şi că nu a primit date ale transferurilor de la inculpatul Z.F.D.

În declaraţia dată la instanţa de apel, recurentul inculpat a arătat că a organizat licitaţii prin intermediul unor site-uri specializate, oferind spre vânzare bunuri inexistente, dar că nu a colaborat cu inculpaţii V.A.G., S.R.F. şi P.C.E., relativ la care în actul de sesizare a instanţei se reţine că împreună cu recurentul au format un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni grave.

Recunoaşterea parţială şi nu în totalitate a faptelor de către recurent (în rechizitoriu reţinându-se că împreună cu inculpaţii Z.F.D., B.C. şi P.R.S., în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 au iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup infracţional organizat şi au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat săvârşirea unor infracţiuni grave, precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic) exclude incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În ce priveşte critica vizând nereţinerea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit textului de lege susmenţionat, persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) din Legea nr. 39/2003 şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Este corectă constatarea instanţei de apel în sensul că această cauză de reducere a pedepsei nu operează în favoarea inculpatului care nu a avut o atitudine procesuală pozitivă, de cooperare activă cu organele judiciare.

În cursul procesului penal, recurentul inculpat a avut o poziţie oscilantă relativ la împrejurările şi persoanele cu care - aşa cum rezultă din probele administrate în cauză - a colaborat pentru realizarea hotărârii infracţionale luată.

În ce priveşte susţinerea că instanţa de apel a ignorat cererea prin care a solicitat administrarea unor probe noi, esenţiale pentru aflarea adevărului, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a cerut ca judecata să se desfăşoare în procedura reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., procedură ce exclude administrarea de probe noi cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care inculpatul are obligaţia să le depună la termenul la care formulează o atare cerere.

Pe de altă parte, nu rezultă din actele dosarului că recurentul inculpat ar fi solicitat administrarea de noi probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere care au fost încuviinţate de instanţa de prim control judiciar.

Referitor la agravanta prevăzută la alin. (5) al art. 215 C. pen. care incriminează infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, Înalta Curte constată că a fost corect reţinută de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar motivat de cuantumul prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională desfăşurată de recurent şi care se ridică la suma de 213.775 dolari SUA, sumă care depăşeşte cu mult cuantumul de 200.000 RON la care se referă art. 146 C. pen. care defineşte noţiunea de consecinţe deosebit de grave.

Prejudiciul în sumă de 213.775 dolari SUA rezultă din însumarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor vătămate prin acţiunile desfăşurate de recurent la intervale diferite de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Chiar dacă prejudiciul efectiv cauzat prin licitaţiile organizate exclusiv de către recurent nu depăşeşte suma de 200.000 RON, agravanta prevăzută la alin. (5) al art. 215 C. pen. subzistă, deoarece prin furnizarea de către el a informaţiilor necesare efectuării de licitaţii fictive de ceilalţi inculpaţi din cadrul grupului, a avut reprezentarea prejudiciului produs şi prin acţiunile acestora, prejudiciu de producerea căruia este responsabil în solidar cu ceilalţi inculpaţi.

În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că a fost just individualizată în raport de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost avute în vedere de instanţa de fond care a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Gravitatea faptelor deduse judecăţii, modul şi împrejurările în care au fost comise, perioada de timp pe parcursul căreia inculpatul a săvârşit infracţiunile, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţilor civile şi împrejurarea că nu a fost recuperat, justifică menţinerea atât a cuantumului pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de fond, cât şi a modalităţii de executare a acesteia.

Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se reduce cuantumul pedepselor şi de a se suspenda sub supraveghere executarea acestora nu este întemeiată, în opinia Înaltei Curţi, scopul preventiv şi educativ al sancţiunii cerut de art. 52 C. pen. şi reeducarea inculpatului putându-se realiza numai prin executarea pedepsei în modalitatea dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de prim control judiciar.

VII. În ce priveşte recursul inculpatului S.A.I.

În sarcina recurentului inculpat S.A.I. s-a reţinut că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004 împreună cu inculpatul B.Ş.S. a iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup infracţional organizat şi a planificat conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave precum, înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanţa de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.

Gravitatea infracţiunilor pentru săvârşirea cărora susnumitul inculpat a fost trimis în judecată, modul şi împrejurările în care au fost comise, perioada de timp în care recurentul a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul cauzat părţilor civile şi părţilor vătămate, justifică menţinerea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare stabilită de instanţa de fond şi a modalităţii de executare a acesteia în regim de detenţie.

De la data pronunţării hotărârilor atacate şi până în prezent nu au intervenit elemente noi care să conducă instanţa de recurs la concluzia că reeducarea recurentului inculpat şi scopul preventiv şi educativ al sancţiunii pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei.

VIII. Referitor la recursul inculpatului Z.F.D.

Aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. este condiţionată de recunoaşterea în totalitate a faptelor de către inculpat, astfel cum acestea au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi de solicitarea inculpatului ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În sarcina recurentului inculpat s-a reţinut că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, împreună cu inculpaţii B.C., Ş.R.A. şi P.R.S. au iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup infracţional organizat şi au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat, săvârşirea de infracţiuni grave, precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic.

Cu ocazia audierii de către instanţa de apel, recurentul inculpat a arătat că a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu precizarea că nu a avut legături cu inculpatul Ş.R.A. şi că persoanelor implicate de el în activităţile infracţionale le-a spus că este de acord să folosească sala de internet fără însă a le instrui în organizarea de licitaţii frauduloase. Este vorba aşadar, de o recunoaştere parţială şi nu totală a faptelor de către recurent, fapt ce exclude reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Prin urmare, critica vizând neaplicarea dispoziţiilor legale susmenţionate nu este fondată.

În ce priveşte susţinerea că instanţa de apel nu i-a dat posibilitatea să administreze probe pe situaţia de fapt, Înalta Curte reţine, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, că în cursul judecăţii la instanţa de prim control judiciar, apărătorul ales al inculpatului nu a solicitat probe pe situaţia de fapt, ci doar proba cu înscrisuri în circumstanţiere, probă ce a fost încuviinţată.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanţa de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante judiciare al căror efect a fost reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune sub minimul special prevăzut de lege.

Modul şi împrejurările în care recurentul inculpat a săvârşit infracţiunile, gradul ridicat de pericol social concret al acestora, perioada de timp în care inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională alături de ceilalţi inculpaţi, urmările produse, constând în valoarea mare a prejudiciului cauzat părţilor vătămate şi părţilor civile, justifică întru-totul menţinerea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare şi a modalităţii de executare a acesteia în condiţii privative de libertate.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu sunt justificate cererile inculpatului de a se reduce cuantumul pedepselor şi de a se aplica dispoziţiile art. 86¹ sau ale art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv, la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

IX. În ce priveşte recursul inculpatului B.Ş.S.

În sarcina recurentului inculpat B.Ş.S. s-a reţinut că împreună cu recurentul inculpat S.A.I., în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, au iniţiat, constituit, coordonat, condus un grup infracţional organizat şi au planificat, conform unui program amplu şi bine conturat, săvârşirea unor infracţiuni grave, precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanţa de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepselor la care a fost condamnat şi care, urmare aplicării prevederilor art. 74, 76 C. pen. au fost reduse sub minimul special prevăzut de textele de lege care incriminează infracţiunile pentru care a fost deferit justiţiei.

Gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunilor, modul şi împrejurările în care au fost comise, perioada de timp în care recurentul inculpat şi-a desfăşurat activitatea infracţională, în cadrul unui grup constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, justifică menţinerea atât a cuantumului pedepselor, cât şi a modalităţii de executare a acestora în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În plus, având în vedere şi faptul că la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama nu numai de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, ci şi de gradul de pericol social concret al faptei şi de împrejurările ce agravează răspunderea penală, Înalta Curte apreciază că reeducarea recurentului inculpat şi atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei nu pot fi atinse decât prin supunerea acestuia măsurilor de supraveghere stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de prim control judiciar.

X. În ce priveşte recursul inculpatului D.I.A.

Recurentul inculpat D.I.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii de infracţiuni grave şi a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, constând în aceea că împreună cu inculpaţii M. (fostă S.) M.S. şi V.A.I., în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, au aderat şi sprijinit un grup organizat, constituit în jurul inculpaţilor S.A.I. şi B.Ş.S., împreună cu care au planificat, conform unui program infracţional amplu şi bine conturat săvârşirea unor infracţiuni grave precum, înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic.

S-a mai reţinut în sarcina susnumitului inculpat faptul că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a organizat un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, în mod nelegal, de conturile şi de identitatea altor persoane.

Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepselor la care a fost condamnat şi care au fost stabilite, urmare reţinerii în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., sub limita minimă prevăzută de textele de lege care incriminează infracţiunile deduse judecăţii.

Cererile recurentului inculpat de a se reduce cuantumul pedepselor şi a se dispune suspendarea condiţionată a acestora nu pot fi primite, neexistând suficiente garanţii că reeducarea acestuia şi că scopul preventiv şi educativ al sancţiunilor pot fi atinse chiar şi fără impunerea în sarcina inculpatului a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86¹ C. pen.

Dimpotrivă, gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunilor, modul şi împrejurările în care au fost săvârşite, perioada de timp în care recurentul inculpat şi-a desfăşurat activitatea infracţională alături de alţi inculpaţi, impun menţinerea atât a cuantumului pedepselor, cât şi a prevederilor art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispuse de instanţa de fond.

XI. Referitor la recursul inculpatului S.R.F.

Recurentul inculpat S.R.F. a fost trimis în judecată pentru că în perioada aprilie 2003 - aprilie 2004, împreună cu inculpaţii C.A.A., S.D.I., B.P.E., V.A.G., P.C.E., V.B.G., S.C.A., N.E.D. şi Ţ.S.M. au aderat la grupul infracţional organizat constituit în jurul inculpaţilor Z.F.D., B.C., Ş.R.A. şi P.R.S. şi l-au sprijinit în scopul comiterii unor infracţiuni grave, precum înşelăciune, acces neautorizat în sisteme informatice, fals informatic.

În perioada susmenţionată, recurentul inculpat împreună cu inculpatul Ţ.S.M. au organizat în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale un număr nedeterminat de licitaţii pe site-uri specializate lansate pe internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, prin accesarea fără drept şi depăşirea măsurilor de securitate, de conturile unor utilizatori legitimi şi au creat prin utilizarea fără drept de conturi şi adrese de poştă electronică o falsă aparenţă în mediu informatic cu consecinţa restricţionării dreptului titularilor conturilor de a le folosi în mod legitim.

Referitor la prejudiciul cauzat de recurent, Înalta Curte constată că în mod corect valoarea acestuia a fost stabilită de instanţa de fond în funcţie de sumele pe care inculpatul şi ceilalţi inculpaţi le-au ridicat prin serviciile M.G. şi W.U., prin serviciul din cadrul Poştei Române ţinând cont şi de procentul cuprins între 30% şi 50% care era oprit de inculpaţii care ridicau banii din străinătate, respectiv de comisionul situat între 7% şi 15% reţinut de companiile prin care se efectuau transferurile şi nu în ultimul rând, de împrejurarea că inculpatul intra în posesia banilor şi prin intermediul şoferilor de microbuze şi autobuze care efectuau curse externe.

Cererea inculpatului de reducere a cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat nu poate fi primită, deoarece în cauză operează solidaritatea instituită în art. 1003 C. civ., paguba fiind rezultatul acţiunii conjugate a tuturor inculpaţilor, neavând relevanţă suma încasată efectiv de fiecare în parte.

Faţă de cele ce preced, reţinând că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii B.C., B.Ş.S., D.I.A., M.A.P., P.C.E., S.R.F., S.A.I., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G. şi Z.F.D. se vor respinge ca nefondate.

În ce priveşte recursul declarat de inculpata M. (fostă S.) M.S. împotriva aceleiaşi decizii penale, s-a disjuns cauza şi s-a format un nou dosar cu termen de judecată la data de 27 februarie 2013.

Potrivit art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., susnumiţii recurenţi inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., B.Ş.S., D.I.A., M.A.P., P.C.E., S.R.F., S.A.I., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G. şi Z.F.D. împotriva deciziei penale nr. 173A din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenţii inculpaţi B.Ş.S., D.I.A. şi S.R.F., la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.C., M.A.P., P.C.E., S.A.I., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G. şi Z.F.D. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.C., B.Ş.S., D.I.A., M.A.P., P.C.E., S.R.F., S.A.I., Ş.R.A., V.A.G., V.B.G. şi Z.F.D. la plata sumelor de câte 1582 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile în sumă de câte 150 RON, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2012.

/p>

← ICCJ. Decizia nr. 629/2012. Penal. Falsul în înscrisuri sub...		ICCJ. Decizia nr. 4145/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4131/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 4135/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4145/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4167/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs