ICCJ. Decizia nr. 4253/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4253/2012
Dosar nr. 9025/2/2012/a3
Şedinţa publică din 27 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 19 decembrie 2012 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile C.M. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 4 ianuarie 2013 la 2 februarie 2013.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Pe starea de arest, constatând că temeiurile privind urgenţa şi lipsa motivelor care împiedică să se dea curs cererii există şi că cererea oficială de extrădare nu a fost transmisă, existând, la dispoziţia organelor judiciare ale S.U.A. un termen de 60 de zile, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008, se va dispune prelungirea acestei stări pe timp de 30 de zile, de la 04 ianuarie 2012, la 02 februarie 2012.
Pe fondul cauzei, în vederea depunerii la dosar a cererii de extrădare şi a documentelor ataşate şi considerând util soluţionării cauzei a se face verificări în sistemul ECRIS cu privire la numărul dosarului ce se va forma urmare declarării căii de atac a apelului împotriva sentinţei penale nr. 612 din 9 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, urmează a acorda termen.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana extrădabilă C.M. a declarat recurs solicitând revocarea măsurii prelungirii arestării provizorie în vederea extrădării considerând-o nelegală şi netemeinică.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este o procedură ce se bazează pe reciprocitate şi colaborare internaţională, prin oferirea concursului autorităţilor în vederea derulării unor proceduri judiciare ce necesită participarea mai multor state. Faptul că în statul solicitant există începută o procedură penală împotriva unui cetăţean al statului solicitat, creează prezumţia de legalitate şi efectivitate a procedurii desfăşurate, iar în baza tratatului de extrădare, autorităţile competente dispun măsuri, pe o perioadă rezonabilă, pentru a facilita statului solicitant strângerea probelor, necesare.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect incidenţa art. 12 din Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Astfel conform alin. (1) al art. 12 din Tratatul de extrădare prevede că „în caz de urgenţă, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia". Lipsa cererii de extrădare şi a documentelor justificative, nu constituie un impediment la menţinerea arestării provizorii, în condiţiile în care în alin. (4) al art. 12 din Tratatul de extrădare, se menţionează o perioadă de 60 de zile până la care statul solicitant poate depune documentele necesare în vederea extrădării.
Faptul desfăşurării procedurii de audiere a persoanei extrădabile prin comisie rogatorie, nu determină încetarea temeiurilor pentru care se dispune arestarea provizorie, deoarece, comisia rogatorie, astfel cum este reglementată de art. 173 din Legea nr. 302/2004, constituie o formă de asistenţă judiciară internaţională care constă în o împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi din alt stat, în scopul de a îndeplini în locul său unele activităţi judiciare privitoare la un proces penal. Unul dintre principalele obiective al Comisiei rogatorii, astfel cum sunt reglementate la art. 174 din Legea nr. 302/2004, este strângerea de probe, aceasta incluzând şi audierea persoanei extrădabile.
Aşa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, recursul declarat de persoana extrădabilă C.M. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.M. împotriva încheierii din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 9025/2/2012 (3817/2012).
Obligă recurentul persoana extrădabilă la plata sumei de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4252/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4254/2012. Penal → |
|---|
