ICCJ. Decizia nr. 45/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 45/2012
Dosar nr. 2832/112/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă, în baza actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 2832/112/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.P.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 4 iunie 2011 la zi.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 836,41 g mefedronă.
Totodată, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 5.040 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. în raport de declaraţia de recunoaştere formulată de inculpat, prima instanţă, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În luna aprilie 2011, inculpatul B.P.N. a luat legătura cu numitul „L.”, pe internet, la adresa de e-mail oferită de M.P. zis „V.”, adică X, solicitându-i să-i trimită un kilogram de mefedronă prin intermediul unui punct de lucru al firmei de curierat D. În acest scop, inculpatul B.P.N. i-a trimis numitului „L.” prin serviciul W. suma de 8.600 lei.
La data de 30 mai 2011, în jurul orelor 13:00, inculpatul a fost informat de către un reprezentant al firmei de curierat rapid D. din Chişinău despre faptul că pe numele său a sosit un colet din Mumbay, India. Acest colet conţinea mefedronă, însă reprezentantul firmei de curierat nu avea cunoştinţă despre conţinutul său, oficial obiectul acestuia constând în îngrăşământ pentru plante.
În momentul în care inculpatul a intrat în sediul punctului de control vamal situat în incinta firmei D., a fost întrebat de un funcţionar vamal ce fel de îngrăşământ este în colet, inculpatul B.P.N. răspunzându-i că nu ştie despre ce fel de îngrăşământ este vorba.
În următoarele două zile inculpatul a fost anchetat de organele vamale şi de poliţie din oraşul Chişinău, până la data de 03 iunie 2011 când a fost preluat de lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din 20 iunie 2011 a rezultat că proba înaintată este constituită din 641,1 grame conţine 4-metilmetcatinonă (mefedronă), substanţă care constituie drog de mare risc, conform Tabelului anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului B.P.N. de a cumpăra cantitatea de 842 grame mefedronă - drog de mare risc, la data de 30 mai 2011 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, s-a reţinut că, prezent in faţa instanţei, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu şi a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care nu le-a contestat, învederând însă că drogurile le-a cumpărat pentru consumul său propriu, iar nu pentru vânzare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume: gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei (cu implicaţii asupra stării de sănătate publice), împrejurările în care aceasta a fost comisă, cantitatea mare de drog cumpărată, limitele speciale de pedeapsă, astfel cum au fost reduse prin aplicarea dispoziţiile art. 3201 C. pen., persoana inculpatului care nu are antecedente penale (făcându-se în consecinţă aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.), dar care este administrator de facto al unui site ce comercializa etnobotanice, apreciindu-se că în contextul în care cantitatea de drog achiziţionată este considerabilă, inculpatul este administratorul în fapt al site-ului de etnobotanice menţionat, în mod evident substanţele respective nu erau destinate în mod exclusiv consumului personal, ci urmau să fie comercializate, doar faptul că susmenţionatul colet a fost descoperit şi indisponibilizat de organele de poliţie împiedicând acest lucru, astfel că s-a considerat că raportat la toate aceste criterii se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul B.P.N.
În susţinerea apelului, inculpatul a considerat că, chiar pe baza celor reţinute de prima instanţă, se impunea aplicarea unei pedepse mai mici şi suspendarea executării acesteia.
În acest sens, inculpatul a învederat că a avut o atitudine bună anterior săvârşirii faptei, nu are antecedente penale, reeducarea sa se poate realiza prin aplicarea unei sancţiuni reduse, aspecte ce pledează pentru o pedeapsă mai blândă.
De asemenea, inculpatul a motivat că, în mod greşit, s-a constatat că ar fi achiziţionat drogurile pentru a le distribui însă, doar s-a prezumat în acest sens, împrejurare faţă de care trebuia reţinut că achiziţionarea drogurilor a avut loc pentru consumul propriu.
Prin decizia penală nr. 183/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.P.N., menţinându-se starea de arest a inculpatului şi făcându-se aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 88 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că în mod legal şi temeinic prima instanţă a judecat cauza potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul şi le-a însuşit (f.60 fond), recunoscând în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei, constând în esenţă în aceea că a comandat în Mumbay - India cu destinaţia Chişinău - Republica Moldova - 842 grame de mefedronă - drog de mare risc pe care le-a preluat la 31 mai 2011 de la D. - Chişinău, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen.
În raport de circumstanţele reale ale cauzei şi cele personale ale inculpatului, instanţa de apel a apreciat că reducerea pedepsei principale aplicate de primai instanţă pe aspectul reaprecierii mobilului urmărit, respectiv acela de a consuma drogurile şi nu de a le distribui nu poate avea loc întrucât în mod justificat prima instanţă a reţinut că intenţia vânzării se desprinde atât din cantitatea mare achiziţionată, cât şi din împrejurarea că inculpatul deţinea un site de etnobotanice utilizat la comercializarea unor substanţe similare.
De asemenea, instanţa de apel a considerat că reducerea pedepsei nu este justificată nici prin prisma conduitei adoptate de inculpat în cursul urmăririi penale când acesta a determinat autorităţile judiciare din Republica Moldova să efectueze o livrare autorizată de droguri în România, susţinând că erau destinate unei alte persoane, rolul său fiind doar acela de a le ridica; ca atare, inculpatul a determinat efectuarea în zadar a unor activităţi procesuale laborioase, inclusiv de substituire a drogurilor şi de supraveghere informativă, ceea ce justifică aprecierea periculozităţii sale şi a gradului de pericol social ridicat al faptelor comise.
În acest sens, instanţa de prim control judiciar a constatat că, în mod justificat, prima instanţă a reţinut în favoarea apelantului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., circumstanţe apreciat ca fiind justificate în raport de informaţiile cuprinse în referatul de evaluare (f.49 fond), din concluziile căruia a rezultat că apelantul ar prezenta perspective de reintegrare socială însă condiţionat de mai mulţi factori: securitate materială, afectivă, abilităţi de interacţiune socială, evaluare de specialitate în privinţa consumului de substanţe interzise, urmată de o intervenţie corespunzătoare inclusiv în vederea dezvoltării motivaţiei de a respecta normele legale. Ca atare, s-a apreciat că suspendarea executării pedepsei nu poate duce la îndreptarea acestuia.
Totodată, s-a avut în vedere faptul că tocmai datorită efectuării livrării supravegheate, inculpatul nu a fost tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000 ce incriminează introducerea în ţară de droguri de mare risc.
Pentru considerentele arătate, în concluzie, s-a conchis că datele personale favorabile pe care le-a invocat apelantul nu justifică reindividualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanţă.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, B.P.N., reiterând criticile formulate în apel privind greşita individualizare judiciară, în cuprinsul cererii de recurs şi a concluziilor orale formulate la termenul de dezbateri invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei aplicate ca efect al acordării unei eficiente mai mari circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. reţinută în favoarea sa şi dispunerea suspendării executării acesteia în oricare dintre variantele prevăzute de art. 81 sau art. 861C. pen.
Verificând decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivele invocate de recurentul inculpat, precum şi din oficiu - în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
Instanţele de fond şi de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În acest sens, confirmând justeţea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în interpretarea coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale pe care inculpatul şi l-a însuşit prin declaraţia de recunoaştere făcută în faţa primei instanţe şi în raport de care judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., înalta Curte reţine că fapta inculpatului B.P.N. constând în aceea că a comandat în Mumbay - India, iar la data de 31 mai 2011 a ridicat din Chişinău - Republica Moldova, prin sistemul de curierat rapid D., cantitatea netă de 842 grame mefedronă (drog de mare risc inclus în Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 4 C. pen.
Fapta a fost recunoscută de inculpat care a susţinut însă că întreaga cantitate de droguri era destinată consumului propriu, iar nu comercializării, susţineri care au fost apreciate în mod just ca fiind nesustenabile prin raportare la cantitatea mare de droguri achiziţionată de inculpat şi la împrejurarea că acesta deţinea un site de etnobotanice utilizat la comercializarea unor substanţe similare.
În ceea ce priveşte criticile formulate în recurs se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului instanţele anterioare au ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi au apreciat în egală măsură împrejurările în care a fost desfăşurată activitatea infracţională, cât şi datele care caracterizează persoana inculpatului.
A fost avută în vedere în acest sens atât gravitatea faptelor, determinată prin raportare la cantitatea mare de droguri procurată de inculpat şi urmările pe care consumul de droguri îl are asupra sănătăţii societăţii, dar şi datele ce caracterizează” persoana inculpatului şi conduita acestuia înainte şi în timpul procesului penal.
În acest context, s-a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi că acesta era angajat la momentul săvârşirii faptei, având o conduită socială pozitivă, elemente circumscrise în mod corect circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dar şi împrejurarea că inculpatul este administrator al unui site de etnobotanice utilizat la comercializarea unor substanţe similare.
Ca urmare, în raport de elementele anterior menţionate, se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului răspunde atât exigenţelor aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmare cărora limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului s-au redus între 6 ani şi 8 luni - 13 ani şi 4 luni, cât şi a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. căreia instanţele i-au acordat efecte ample, pedeapsa aplicată fiind mult coborâtă sub limita minimă stabilită ca urinare a aplicării dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen.
Deopotrivă, se constată că în raport şi de concluziile referatului de evaluare a inculpatului efectuat în cauză şi modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă corespunde unei juste individualizări a pedepsei, fiind aptă să asigure realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare şi de prevenite a comiterii de noi infracţiuni.
În consecinţă, în raport de argumentele anterior prezentate şi constatând că toate criticile invocate de apărare sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză de inculpatul B.P.N., constatând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate sub toate aspectele invocate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 183/A/2011 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 4 iunie 2011 la 16 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 462/2012. Penal. Răspândirea de materiale... → |
|---|
