ICCJ. Decizia nr. 47/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 47/2012
Dosar nr. 2180/109/2010
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011, Tribunalul Argeş, secţia penală, a dispus următoarele:
I. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.V. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.
A dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 mai 2010 la zi
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Il. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpata L.R.L. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 4 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu executare în condiţiile art 57 C. pen., şi 4 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
A dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 13 mai 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
III. În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială din patrimoniul inculpatului L.V. a echivalentului în lei, la data plăţii, a sumei de 32.823,5 euro.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea specială din patrimoniul inculpatului L.V. a sumei de 1200 Euro, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare şi consemnată la CEC Bank cu recipisele nr. 836619/1 şi 3081257/1.
În baza art. 1 18 lit. e) C. pen. şi art. 119 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială din patrimoniul inculpatei L.R.L. a echivalentului în lei, la data plăţii, a sumei de 32.823,5 Euro.
A luat act că părţile vătămate A.A.I. şi T.R.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998 şi următoarele C. civ., cu referire la art. 17 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea f procurorului de acordare a daunelor morale către părţile vătămate minore A.A.I. şi T.R.M.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul L.V. la plata sumei de 1310 lei, iar pe inculpata L.R.L. la plata sumei de 1.060 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
In perioada anilor 2007-2009, inculpaţii L.V. şi L.R., după ce au recrutat-o pe partea vătămată minoră A.A.I., au obligat-o să se prostitueze în diverse locaţii din oraşul italian Vicenza, în beneficiul lor.
Astfel, în declaraţiile sale, partea vătămată A.A.I. a arătat că la începutul anului 2007, în timpul minoratului, l-a cunoscut pe inculpatul L.V. cu care a avut o relaţie intimă şi care i-a propus să meargă în Italia, în oraşul Vicenza, la prima lui soţie pe nume P.A. Acolo partea vătămată urma să se prostitueze, iar cu banii rezultaţi urma să construiască o casă împreună cu inculpatul L.V. care, pentru a fi mai convingător, i-a promis şi că o să se căsătorească cu ea.
Partea vătămată a acceptat propunerea motivând gestul său şi prin faptul că era îndrăgostită de inculpat. În acest context, s-a deplasat în Italia, transportul fiind plătit de inculpatul L.V. care a avansat suma necesară martorului C.V.
În Italia, partea vătămată a fost preluată de prima soţie a inculpatului L.V., numita P.A. care, până la împlinirea de către partea vătămată a vârstei de 18 ani, a asigurat şi supravegherea acesteia în timp ce practica prostituţia.
Partea vătămată a mai arătat că banii rezultaţi din practicarea prostituţiei erau preluaţi, în cea mai mare parte, de numita P.A. care, la rândul ei, îi transmitea prin serviciile bancare W.U. sau M.G., inculpatului L.V. aflat în România, aspecte confirmate de documentelor bancare depuse la dosar (filele 287-290, vol. I d.u.p.).
În luna iunie 2007, după ce a împlinit vârsta de 18 ani, partea vătămată s-a întors în ţară, inculpatul L.V. exercitând presiuni asupra ei să se întoarcă în Italia pentru a practica prostituţia. Urmare presiunilor, partea vătămată s-a întors în Italia, tot la Vicenza unde, în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, a desfăşurat activităţi de prostituţie.
În acest interval de timp, partea vătămată a trimis inculpatului, prin intermediul sistemelor bancare W.U. sau M.G., sume de bani cuprinse între 100 şi 1.500 euro pe săptămână, rezultate din practicarea prostituţiei. Aceste sume au fost depuse, în cea mai mare parte, pe numele inculpatei L.R., la indicaţia inculpatului, aşa cum o atestă şi documentele bancare depuse la dosar (filele 187-197 vol. I d.u.p.). In Italia, partea vătămată a fost supravegheată permanent de inculpata L.R. care exercita o presiune psihică constantă, dar şi de inculpatul L.V., de câte ori acesta venea în Italia.
Partea vătămată a mai relatat în declaraţiile sale despre o serie de violenţe exercitate asupra ei de către inculpatul L.V., atât de natură fizică, cât şi de natură psihică.
Martora A.R.M., sora părţii vătămate a declarat că, la începutul anului 2009, deoarece era îngrijorată de discuţiile telefonice purtate cu sora sa, l-a contactat pe inculpatul L.V. ca să ceară amănunte despre soarta surorii sale, prilej cu care acesta i-a propus să plece la sora sa în Italia unde să practice prostituţia în beneficiul său.
Martora a acceptat promisiunea, cu gândul de a-şi vedea sora, în acest sens deplasându-se în Italia, la Vicenza, unde a găsit-o pe sora sa într-o stare deplorabilă şi a aflat că aceasta era obligată să practice prostituţia în beneficiul celor doi inculpaţi.
Martora i-a propus părţii vătămate să fugă împreună cu ea în ţară, astfel că cele două surori au urcat în microbuzul care trebuia să le aducă spre Câmpulung Muscel şi care era condus de martorul C.C., martor care la rândul său mai efectuase transporturi cu inculpaţii şi victimele acestora pe ruta România - Italia. Pe drumul spre casă, martorul C.C. a fost sunat de inculpatul L.V. care, după ce a aflat că în microbuz se aflau cele două surori Antone, s-a deplasat, în aşteptarea lor, la vama Nădlac. La vamă, inculpatul le-a ameninţat pe cele două surori şi le-a transportat cu forţa în municipiul Câmpulung, fără a-i permite victimei A.A.I. să ia legătura cu familia sa.
În declaraţiile lor, cele două surori A. au mai relatat că în apartamentul din Italia unde au stat se mai aflau alte tinere pe care cei doi inculpaţi le obligau, de asemenea, să practice prostituţia.
Partea vătămată A.A.I. a mai declarat că, potrivit aprecierii sale, a câştigat pentru L.V., în tot intervalul de timp cât s-a aflat sub supravegherea acestuia şi a soţiei lui, suma de aprox. 40.000 euro. De asemenea, a relatat că a scăpat de sub controlul inculpatului în luna aprilie 2009 când a reuşit să fugă din Italia în Germania unde a găsit o sursă de venit prin intermediul unei fete care, de asemenea, fugise de sub supravegherea inculpatului L.V.
Comparând declaraţiile părţii vătămate A.A.I., date în cursul judecăţii, cu cele date în cursul urmăririi penale, prima instanţă a apreciat că, sub aspectul valorii probante, declaraţiile date în cursul urmăririi penale sunt corespunzătoare adevărului întrucât acestea se coroborează şi cu declaraţiile martorelor A.R.M., V.M. - mama celor două surori şi P.E., bunica celor două surori, dar şi cu cele consemnate în documentele bancare depuse la dosar.
Cercetările efectuate în cauză au mai relevat faptul că cei doi inculpaţi, împreună cu fiul lor, L.R.A., în perioada ianuarie - martie 2010, au racolat-o pe minora T.R.M. şi au transportat-o în Germania şi Italia unde au obligat-o să practice prostituţia stradală alături de alte tinere, în scopul obţinerii unor beneficii materiale.
Victima T.R.M. nu a dorit să dea iniţial declaraţii în fata organelor de urmărire penală, ci doar spre finalul cercetărilor, pentru ca în faţa instanţei să declare că acuzaţia pe care organele de urmărire penală o aduc celor doi inculpaţi în ceea ce o priveşte nu este adevărată A arătat că vizitele în străinătate le-a făcut singură şi că a lucrat într-un bar, la Roma.
Declaraţiile acestei părţi vătămate au fost considerate ca fiind necorespunzătoare adevărului deoarece alte probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii au relevat altă situaţie de fapt. Astfel, s-a reţinut că martorul M.P., fost prieten al părţii vătămate T.R.M., a relatat că, o perioadă, partea vătămată a fost găzduită de cei doi inculpaţi la domiciliul lor din Câmpulung Muscel; totodată, aceştia au convins-o să practice prostituţia pentru ca apoi, cu banii câştigaţi să facă nuntă cu fiul lor, L.R.A., şi să-şi cumpere un apartament şi o maşină.
În acest context, partea vătămată a fost transportată în Italia, în acelaşi oraş Vicenza, şi în Germania unde, sub supravegherea permanentă a inculpatei L.R. practica prostituţia, banii încasaţi fiind preluaţi în marea majoritate de inculpată care îi trimitea la rândul ei în ţară, după cum rezultă din documentele bancare aflate la dosar.
Declaraţiile acestui martor se coroborează cu cele consemnate în procesele-verbale conţinând convorbirile telefonice purtate între inculpaţi, fiul acestora şi partea vătămată, din care reiese cu prisosinţă faptul că victima era obligată să practice activităţi de prostituţie, fiind îndemnată la acestea chiar de viitorul ei soţ, în persoana numitului L.R.A., elemente în raport de care s-au apreciat ca lipsite de relevanţă cele declarate de partea vătămată cu prilejul audierilor.
Continuarea activităţilor ce au avut-o drept victimă pe T.R. a fost întreruptă, practic, de intervenţia organelor de urmărire penală care au demarat formele procedurale în vederea punerii sub acuzare şi în vederea reţinerii şi arestării celor doi inculpaţi.
În raport de materialul probator administrat în cauză, anterior analizat, prima instanţă a apreciat dovedită atât existenţa faptelor de trafic de minori şi trafic de persoane, cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea acestora.
S-a mai reţinut că, în pofida probatoriului administrat, inculpaţii au negat constant comiterea faptelor. L.V. a recunoscut doar faptul întreţinerii de relaţii intime cu cele două părţi vătămate, negând împrejurarea că le-ar fi recrutat, că ar fi exercitat acte de violenţă asupra acestora sau că le-ar fi transportat în Italia sau Germania unde le-ar fi determinat să practice prostituţia.
Aceeaşi atitudine a avut-o şi inculpata L.R..
În raport de probatoriul administrat, prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpaţilor nu corespund realităţii, susţinerea apărării în sensul că activitatea părţii vătămate Tonghioiu nu ar fi fost determinată prin constrângere, ci de faptul că aceasta avea o relaţie cu fiul inculpaţilor, fiind înlăturată cu argumentarea că mijloacele de constrângere au fost relevate prin conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, coroborate cu declaraţia martorului M.P. În ceea ce priveşte starea de promiscuitate invocată cu privire la victima T., rezidând în faptul că aceasta a întreţinut relaţii intime atât cu inculpatul L.V., cât şi cu fiul acestuia, prima instanţă a reţinut că, departe de a contracara acuzaţiile aduse, această situaţie nu face decât să întărească concluzia privind existenţa faptelor imputate.
Ca urmare, în raport de elementele reţinute, prima instanţă a apreciat că, în drept, fapta inculpatului L.V. care, în perioada aprilie-iunie 2007, a recrutat-o pe minora A.A.I., i-a asigurat transportul şi cazarea în Italia în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei şi a obligat-o să practice prostituţia,. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Fapta aceluiaşi inculpat care, împreună cu inculpata L.R.L., în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, au recrutat-o, au transportat-o şi cazat-o în Italia, prin constrângere psihică, violenţă şi ameninţare pe partea vătămată A.A.I., în scopul exploatării, prin practicarea prostituţiei şi au obligat-o la practicarea prostituţiei pentru obţinerea unor beneficii materiale,a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Fapta aceluiaşi inculpat care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna martie 2009, a recrutat-o pe minora A.R.M., în scopul exploatării acesteia prin obligarea la activităţi de prostituţie, iar în perioada ianuarie - martie 2010, împreună cu inculpata L.R. şi numitul L.R.A., au recrutat-o pe minora T.R.M., i-au asigurat transportul şi cazarea în Germania şi Italia, în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei şi au obligat-o să practice prostituţia pentru obţinerea unor beneficii materiale, a fost reţinută ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I. raportat la art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Raportat la această ultimă faptă, prima instanţa a procedat la extinderea acţiunii penale faţă de inculpatul L.V. şi cu privire la actul material ce se referă la victima A.R.M., operaţiune judiciară făcută prin încheierea din data de 12 octombrie 2010, dar şi la schimbarea încadrării juridice a faptei pe care a antrenat-o extinderea acţiunii penale, făcută prin încheierea din data de 9 noiembrie 2010.
Totodată, constatând că faptele au fost comise înainte ca împotriva inculpatului să se pronunţe o condamnare definitivă, instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.R., prima instanţă a reţinut că fapta acesteia constând în aceea că, în perioada iulie 2007 - aprilie 2009, împreună cu inculpatul L.V., au recrutat-o, au transportat-o şi cazat-o în Italia, prin constrângere psihică, violenţă şi ameninţare pe partea vătămată A.A.I., în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei şi au obligat-o la practicarea prostituţiei pentru obţinerea unor beneficii materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Fapta aceleiaşi inculpate care, în perioada ianuarie - martie 2010, împreună cu inculpatul L.V. şi numitul L.R.A., au recrutat-o pe minora T.R.M., i-au asigurat transportul şi cazarea în Germania şi Italia, în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei şi au obligat-o să practice prostituţia pentru obţinerea unor beneficii materiale, a fost reţinută ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cele două fapte aflându-se în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv : limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare ; gradul de pericol concret al faptelor, reliefat de modul şi mijloacele folosite ce au constat în folosirea de violenţe, atât fizice, cât şi psihice, utilizarea unor false promisiuni, profitarea de faptul că victimele aveau o stare materială precară, împrejurările în care au fost comise ce au inclus şi elemente de extraneitate, perioada relativ îndelungată cât timp victimele au fost exploatate ( mai ales A.A. ), calitatea de minore a victimelor, dar şi moralitatea lor îndoielnică, urmările produse ce au constat în afectarea libertăţii sexuale şi de mişcare a victimelor; persoana celor doi inculpaţi care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar care au avut o atitudine constantă de nerecunoaştere a vinovăţiei.
Totodată, s-a avut în vedere faptul că împotriva inculpatului L.V. s-a pronunţat anterior o hotărâre de condamnare pentru comiterea aceluiaşi gen de fapte, nedefinitivă, dar şi faptul că împotriva aceluiaşi inculpat organele de urmărire penală au demarat deja proceduri de angajare a răspunderii penale pentru comiterea aceluiaşi gen de fapte.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii L.V. şi L.R.L.
Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul limitelor pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor, solicitând interzicerea numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) teza a Ii-a C. pen. cu argumentarea că lipsirea inculpaţilor de exerciţiul drepturilor menţionate în teza I, ca pedeapsa accesorie, nu se face în mod automat, prin efectul legii, aşa cum a dispus instanţa, ci numai după aprecierea acestora.
Inculpaţii au criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei lor condamnări, solicitând achitarea cu argumentarea că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de care au fost acuzaţi.
Prin Decizia penală nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi. de familie, au foste respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a apreciat că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, pe baza unor probe concludente, legal administrate şi corect interpretate reţinând în mod just că inculpaţii au recrutat, transportat şi cazat în Italia mai multe părţi vătămate, unele majore alte minore, în scopul exploatării lor sexuale, prin practicarea prostituţiei. Obligarea victimelor la prostituţie s-a realizat prin constrângere psihică, prin violenţă ori ameninţare. Activitatea desfăşurată de inculpaţi aducându-le beneficii materiale.
Totodată, contrar opiniei inculpaţilor, Curtea a apreciat că acuzaţiile au fost dovedite, reţinându-se în acest sens că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate.
Astfel, s-a avut în vederea declaraţia martorei A.R.M. care a relatat că inculpatul i-a propus să plece la sora sa în Italia, pentru a practica prostituţia în beneficiul său şi că, ulterior, ajunsă în Italia, a aflat de la sora sa că a fost obligată să practice prostituţia în beneficiul celor doi inculpaţi, depoziţia martorului C. C. care a declarat că a efectuat transportul cu inculpaţii şi victimele acestora pe ruta România-Italia şi declaraţiile martorilor V.M. şi P.E., mijloace probatorii apreciate ca dovezi ale recrutării părţii vătămate minore A.A.I., dar şi a obligării acesteia de către inculpaţi la practicarea prostituţiei în diverse localităţi din oraşul italian. Vicenza, în beneficiul lor.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedită săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de trafic de persoane asupra minorei T.R.M., reţinându-se că din probatoriul administrat rezultă că au transportat-o în Germania şi Italia unde au obligat-o să se prostitueze în scopul obţinerii unor beneficii materiale.
Cu privire la aceeaşi acuzaţie s-a reţinut că martorul M.P. a declarat că partea vătămată a fost luată de cei doi inculpaţi şi găzduită un interval de timp în Câmpulung Muscel, la domiciliul lor, şi convinsă să practice prostituţia pentru a câştiga bani. În Germania şi în Italia, partea vătămată a fost supravegheată de inculpata L.R. în practicarea prostituţiei, banii obţinuţi astfel fiind preluaţi, în mare parte, de către inculpată.
Î n ce priveşte acuzaţia de trafic de persoane, Curtea a apreciat că şi această faptă este dovedită prin procesele-verbale conţinând transcriptul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi, fiul acestora şi partea vătămată, din acestea rezultând obligarea părţii vătămate la practicarea prostituţiei.
În consecinţă, în raport de argumentele anterior menţionate, instanţa de apel a apreciat că apărarea inculpaţilor în sensul inexistenţei vinovăţiei lor nu are suport probator.
În ceea ce priveşte limitele pedepsei accesorii aplicate inculpatului în primă instanţă, instanţa de apel a apreciat că în mod corect i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., reţinând că limitarea acestor drepturi este justificată de faptul că inculpaţii s-au dovedit nedemni prin conduita lor ilegală să-şi exercite dreptul de vot şi să ocupe ori să fie aleşi în funcţii publice sau implicând exerciţiul autorităţii de stat. Ca urmare, solicitarea parchetului de interzicere numai a dreptului de a fi ales în funcţii elective a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce priveşte starea de arest preventiv a inculpaţilor, curtea a apreciat că se impune menţinerea acesteia având în vedere condamnarea dispusă de prima instanţă şi subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, reţinându-se că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce se reflectă în rezonanţa socială deosebită a faptelor săvârşite având în vedere gravitatea infracţiunilor, modalitatea de comitere a acestora şi urmările produse, o faptă fiind săvârşită asupra unei minore.
Împotriva Deciziei penale nr. 92/A/ MF din data de 06 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs inculpaţii L.V. şi L.R.L., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii corespunzătoare a pedepsei aplicate.
La termenul de dezbateri din 16 ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voinţă a inculpaţilor L.V. şi L.R.L., exprimată nemijlocit în faţa instanţei, în sensul că înţeleg să invoce beneficiul art. 3201 C. proc. pen.
În raport de manifestarea de voinţă a inculpaţilor L.V. şi L.R.L., exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Prima instanţă şi instanţa de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii.
În acest sens, confirmând valabilitatea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte reţine că faptele comise de inculpaţii L.V. şi L.R.L. au primit o corectă încadrare juridică astfel încât, având în vedere manifestarea de voinţă a inculpaţilor, exprimată de o manieră neechivocă în faţa instanţei de recurs, la termenul din 16 ianuarie 2012, în sensul că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., constatând incidenţă în cauză situaţia tranzitorie prevăzută de art. 11 din O. U. G. nr. 121/2011, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor legale menţionate urmând a reduce în mod adecvat pedepsele aplicate inculpaţilor susmenţionaţi în limitele stabilite de art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr. 202/2010 (M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010), până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte faptele reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest caz, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin Decizia nr. 1470/ 08 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011) Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Urmare acestei decizii, prin art. 11 din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 (M. Of. nr. din 931 din 29 decembrie 2011) s-a stabilit că dispoziţiile art. 3201C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
În cauză, cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a art. 3201 C. proc. pen., iar cauza a fost soluţionată în fond, respectiv apel înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi a O.U.G nr. 121/2011.
Ca urmare, în cauză fiind incidenţă situaţia tranzitorie statuată de O.U.G nr. 121/2011, înalta Curte constată că reţinerea în beneficiul inculpaţilor L.V. şi L.R.L. a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este justificată de împrejurarea că inculpaţii au solicitat aplicarea dispoziţiilor legale menţionate la primul termen cu procedura completă care permitea invocarea acestui beneficiu, 16 ianuarie 2012.
În consecinţă, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în limitele de pedeapsă care, calculate conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen., se reduc pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 de la 5 - 15 ani, la 3,4 - 10 ani, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, de la 5 la 15 ani, la 3,4 la 10 ani, iar pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de la 7-18 ani, la 4,8 - 12 ani.
În cadrul aceleiaşi evaluări, analizând solicitarea inculpaţilor de diminuare a pedepselor aplicate, corespunzător diminuării limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta nu este întemeiată deoarece reducerea limitelor pedepsei nu determină de plano diminuarea corespunzătoare a pedepselor aplicate decât în contextul amplului proces de apreciere a întregului context faptic şi probator al cauzei, precum şi a persoanei inculpaţilor şi a consecinţelor produse prin faptele acestora.
Dacă în urma procesului de individualizare a pedepselor se apreciază că acestea se impune a fi diminuate sau daca pedepsele iniţial aplicate depăşesc noile limite rezultate în urma aplicării art. 320 C. proc. pen., se va opera o reducere a pedepselor aplicate, dar doar ca rezultat a aprecierii întregii cauze şi nu ca un simplu calcul matematic rezultat din transpunerea diminuării cu o treime a limitelor pedepsei şi la pedeapsa în sine aplicată.
Astfel, raportându-se criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că atât inculpatul L.V., cât şi inculpata L.R.L. nu au avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, recunoscând fapta doar în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 pentru a beneficia de prevederile art. 3201C. proc. pen.
Totodată, reţine că faptele celor doi inculpaţi sunt foarte grave, traficul de persoane fiind o infracţiune cu un ridicat grad de pericol social şi cu repercusiuni atât fizice cât şi psihice asupra victimelor infracţiunilor. Faptul că ambele părţi vătămate A.A.I. şi T.R.M. erau minore la momentul racolării lor de către inculpaţi, precum şi modalitatea de înfăptuire a activităţii infracţionale, respectiv inducerea în eroare a părţile vătămate, iar ulterior întrebuinţarea de ameninţări şi acte de constrângere fizică şi morală asupra acestora, sunt elemente care potenţează gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpaţilor.
În plus, se constată că inculpaţii L.V. şi L.R.L. şi-au desfăşurat activitatea pe durata unei perioade de aproximativ 2 ani, faptele imputate neavând caracter izolat, accidental, ci demonstrând o rezoluţie infracţională care s-a menţinut pe toată perioada şi o stăruinţă a inculpaţilor în conduita infracţională, scopul urmărit fiind obţinerea unor importate sume de bani de pe urma practicării prostituţiei de către cele două minore. Inculpaţii şi-au urmărit scopul cu asiduitate, relevant fiind faptul că în momentul în care partea vătămată A.A.I. a fugit împreună cusora sa din imobilul unde era ţinută în Italia, inculpatul L.V. a aşteptat-o pe aceasta la întoarcerea în ţară, forţând-o să desfăşoare în continuare activităţi de prostituţie în beneficiul său.
Faţă de aceste aspecte, constatând că pedepsele aplicate inculpatului L.V., de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/200, de 7 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I. raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se încadrează în limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi respectă principiul proporţionalităţii cu natura şi gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi luând act de faptul că inculpatul nu a făcut dovada unor împrejurări cu caracter circumstanţial care să impună reducerea cuantumului pedepselor, înalta Curte le va menţine, apreciindu-le ca just individualizate.
În raport de aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că şi pedepsele complementară şi accesorie aplicate inculpatului L.V. sunt just individualizate atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi sfera acestora.
Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că în partida inculpatului L.V. nu se impune şi aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă stabilită potrivit disp.art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite în cuantumul anterior menţionat reflectând în mod adecvat gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi fiind apte să asigure scopul sancţionator şi de reeducare al acestora.
În ceea ce o priveşte pe inculpata L.R.L., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200, de 5 ani închisoare, se încadrează în limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 3201alin. (7) C. proc. pen. şi respectă principiul proporţionalităţii cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, motiv pentru care va fi menţinută.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în cuantum de 7 ani închisoare, Înalta Curte apreciază că, raportat la contribuţia afectivă a inculpatei - care a vizat - o numai pe minora T.R.M., comparativ cu cea a coinculpatului L.V. care a vizat-o şi pe minora A.A.I., se impune reducerea pedepsei la 6 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Totodată, similar partidei inculpatului L.V., constatând că pedepsele complementară şi accesorie aplicate coinculpatei L.R.L. sunt just individualizate atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi sfera acestora, argumentele instanţei de apel sub acest aspect, detaliat prezentate anterior, fiind pe deplin aplicabile şi în recurs, Înalta Curte urmează a le menţine.
Aşa fiind, pentru argumentele expuse, înalta Curte va admite recursurile formulate de inculpaţii L.V. şi L.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va casa decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeş, secţia penală, şi în rejudecare:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. aplicate inculpatului L.V. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Va înlătura sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru infracţiunile prev.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinute în sarcina inculpatului L.V. şi va menţine pedepsele aplicate acestui inculpat prin hotărârea primei instanţe.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului L.V. pentru infracţiunile susmenţionate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilorprev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. pentru infracţiunile prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 reţinute în sarcina inculpatei L.R.L.
Va menţine pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a drepturilor prev.de de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. aplicate inculpatei L.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Va reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei L.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi va menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatei L.R.L. pentru infracţiunile susmenţionate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata prevenţiei de la 13 mai 2010 la 16 ianuarie 2012.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii L.V. şi L.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 92/A/ MF din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 4/ MF din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeş, secţia penală, şi în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. aplicate inculpatului L.V. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Înlătură sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru infracţiunile prev.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinute în sarcina inculpatului L.V. şi menţine pedepsele aplicate acestui inculpat prin hotărârea primei instanţe.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului L.V. pentru infracţiunile susmenţionate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru infracţiunile prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea ţ nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 reţinute în sarcina inculpatei L.R.L.
Menţine pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a drepturilor prev.de de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. aplicată inculpatei L.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Reduce de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei L.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatei L.R.L. pentru infracţiunile susmenţionate, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata prevenţiei de la 13 mai 2010 la 16 ianuarie 2012.
Sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii L.V. şi L.R.L. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Sumele de câte 150 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţi vătămate A.A.I. şi T.R.M., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2012. Penal. Răspândirea de materiale... | ICCJ. Decizia nr. 48/2012. Penal → |
|---|
