ICCJ. Decizia nr. 491/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 491/2012

Dosar nr. 31072/3/2010

Şedinţa publică din 21 februarie 2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul N.M.N., inculpatul F.C., inculpatul T.F. şi partea vătămată M.C.G. împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 148/F din data de 18 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins - ca neîntemeiată - cererea formulată de inculpatul N.M.N. de schimbare a încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a mai condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la o pedeapsă de 3 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale şi împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale şi împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul B.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la 01 februarie 2011.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată în speţă, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 86⁴ C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată în speţă, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a dispus înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la data punerii efective în libertate a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1131/P/2010 din 25 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.; C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.; B.L. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. şi art. 33 lit. a) C. pen.; V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.; R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.; N.M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.; F.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi T.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen. S-a reţinut, în actul de sesizare a instanţei, că în seara zilei de 07 martie 2010, în jurul orei 21.00, inculpaţii (mai puţin F.C. şi T.F.) au pătruns în incinta sălii de jocuri mecanice A.G. din comuna J., judeţul Ilfov, purtând cagule şi au exercitat acte de violenţă fizică asupra părţii vătămate M.C., lovind-o cu topoare, bâte, cuţite, pumni şi picioare, provocându-i astfel o fractură frontală cu înfundare.

În aceeaşi seară, cu ocazia agresării părţii vătămate în loc public şi fiind înarmaţi, inculpaţii au tulburat şi liniştea publică.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F.C. şi T.F. s-a reţinut în rechizitoriul Parchetului că participarea acestora la incident îmbracă forma complicităţii morale - cel puţin; aceştia i-au însoţit pe coinculpati la locul faptei, iar prezenţa lor la momentul în care s-au pus cagulele şi s-au împărţit armele a reprezentat o încurajare a coinculpaţilor la săvârşirea faptei. Mai mult, aceştia au asigurat paza locului, fugind în momentul în care au auzit că intervin organele de poliţie.

Situaţia de fapt mai sus expusă se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: declaraţie parte-vătămată; acte medicale; raport de expertiză medico-legală; declaraţii de martori; declaraţii de inculpaţi; procese-verbale şi planşe fotografice privind efectuarea unor recunoaşteri după fotografii, respectiv imagini; procese-verbale şi planşe fotografice privind efectuarea de percheziţii domiciliare.

Nici în cursul urmăririi penale şi nici în cel al judecăţii partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, solicitând doar condamnarea inculpaţilor pentru faptele comise.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost ascultaţi inculpaţii, poziţia acestora fiind una de parţială recunoaştere a comiterii faptelor.

Pentru inculpatul minor B.L. s-a dispus şi efectuat un referat de evaluare la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, acesta fiind depus la dosarul cauzei.

În circumstanţiere personală pentru fiecare dintre inculpaţi au fost depuse înscrisuri, caracterizări şi acte de stare civilă şi a fost audiat câte un martor (în acest sens s-au audiat martorii J.A., B.D., L.M., C.T., B.D., B.P.M., C.E.).

Au fost audiaţi martorii din rechizitoriu R.I., R.T. şi I.L.A., aceştia menţinând în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Tribunalul reţine că deşi s-a încercat audierea martorilor cu identitate protejată - „F.I., M.E. şi P.C.” - acest lucru nu a fost posibil, din procesele-verbale întocmite de procuror rezultând că persoane din anturajul inculpaţilor C.D., C.I. şi V.C. au ameninţat că vor face toate demersurile pentru a-i identifica în vederea răzbunării, putând fi pusă în pericol astfel viaţa sau integritatea lor corporală.

În această situaţie, Tribunalul a constatat că nu este posibilă audierea acestor martori şi în faţa instanţei, dispunând în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză în cele două faze procesuale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 07 martie 2010, având în vedere un conflict anterior cu partea vătămată M.C., inculpatul C.D. i-a contactat, nemijlocit sau prin intermediul fiului său B.L., pe inculpaţii V.C., B.I., F.C., N.M.N., T.F., R.M., C.I., toţi domiciliaţi în comuna D., judeţul Ilfov, şi le-a solicitat să-l însoţească la un local din comuna J., judeţul Ilfov.

Drept urmare, în aceeaşi seară, în jurul orei 21.00, cei nouă inculpaţi (plus alte două persoane cunoscute drept „G.M.” şi „D.”) s-au deplasat în comuna J. cu un autoturism de teren marca M. (stând fie pe banchetele autoturismului, fie în portbagaj), cu volan pe partea dreaptă, înmatriculat în străinătate, oprind în faţa sălii de jocuri mecanice A.G. din această comună.

După ce au coborât din cele două autoturisme, inculpaţii au luat din portbagaj mai multe bâte şi un topor, iar o parte dintre ei şi-au pus cagule sau şi-au acoperit capul cu glugă ori şapcă.

Inculpaţii C.D., B.L., V.C., B.I., R.M., C.I., precum şi „G.M.” şi „D.”, au pătruns în incinta sălii de jocuri şi, după ce au somat persoanele prezente să stea în poziţia culcat, s-au năpustit asupra părţii vătămate M.C., aceasta fiind lovită în mod repetat cu pumnii, picioarele şi obiectele menţionate (topor, cuţite şi bâte). Inculpatul N.M.N. a rămas în dreptul uşii de acces, în timp ce inculpaţii T.F. şi F.C., nu au pătruns în incintă, rămânând în faţa sălii de jocuri.

Conform raportului de expertiză medico-legală al Serviciului de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, numitul M.C. a fost internat în perioada 08 martie 2010 - 11 martie 2010, cu diagnosticul TCC minor grad 0 (afirmativ agresiune). Traumatism facial. Fractură cu înfundare frontală stânga. Plăgi contuze scalp. Hemoragie subconjunctivală. Leziunile traumatice prezentate au putut fi produse lovire cu corpuri dure, cât şi cu corp tăietor-despicător (posibil topor), leziuni care au necesitat cca. 50 de zile de îngrijiri medicale şi pot data din 07 martie 2010.

Prima instanţă a subliniat că neproducerea unui rezultat fatal a fost rezultatul întâmplării, hazardului, şansei, si nu rezultatul voinţei agresorilor, care au exercitat acte de violenţă gravă faţă de partea vătămată, folosind instrumente apte să producă moartea (topor, bâte), vizând o zonă vitală şi provocând o fractură frontală cu înfundare.

Agresiunea la care a fost supusă partea vătămată este dovedită cert cu declaraţiile acesteia coroborate cu raportul de expertiză medico-legală, cu declaraţiile martorilor, cu declaraţiile inculpaţilor şi nu în ultimul rând cu înregistrările camerelor video din incinta sălii de jocuri.

De altfel, inculpaţii au negat iniţial comiterea vreunei infracţiuni, pentru ca după prezentarea imaginilor surprinse de camerele video din incinta sălii de jocuri să-şi schimbe poziţia, recunoscând participarea lor la săvârşirea faptelor, dar doar în măsura în care apăreau pe aceste imagini.

Din această cauză declaraţiile lor conţin contradicţii, însă materialul probator administrat în cauză a reliefat cert următoarele aspecte:

A existat un conflict anterior între inculpatul C.D. şi partea vătămată M.C., însă acesta datează din urmă cu trei ani; toţi cei nouă inculpaţi (plus două persoane rămase neidentificate) au cunoscut motivul deplasării lor la sala de jocuri din comună, incitaţi fiind de inculpatul C.D. (ajutat la mobilizarea lor de fiul său minor B.L.); ştiind că se urmăreşte agresare părţii vătămate, inculpaţii au acceptat să meargă împreună la sala de jocuri unde se afla acesta, iar reprezentarea celor ce urmau să se întâmple a fost definitivată fără echivoc în momentul în care au ajuns în faţa sălii respective, au coborât din maşina în care au venit toţi înghesuiţi şi s-au împărţit obiecte contondente care să folosească la lovirea părţii vătămate.

Tribunalul reţine că din acest moment, participarea inculpaţilor îmbracă diverse forme; astfel, în incinta sălii de jocuri au intrat C.D., C.I., B.L., V.C., R.M. şi B.I. Inculpatul N.M.N. i-a urmat pe aceştia, dar a rămas în dreptul uşii de acces, iar inculpaţii F.C. şi T.F. au rămas în afara sălii de jocuri, fugind la scurt timp de la derularea incidentului.

Toţi cei care au intrat în sală au strigat la cei prezenţi să stea „culcat”, s-au dispus în diverse colţuri ale încăperii, astfel încât toată sala să o aibă sub control, parte din ei au sărit să-l lovească pe partea vătămată, ceilalţi contribuind la reducerea posibilităţilor acesteia de a se apăra sau de a primi ajutor, acţiunile fiecărui inculpat integrându-se în ansamblul celor comise de ceilalţi inculpaţi.

Declaraţiile martorilor cu identitate protejată coroborate cu imaginile surprinse de camerele video ale sălii de jocuri fac dovada certă a următoarelor împrejurări: primul care a intrat în sala de jocuri a fost B.L., urmat de „M.” care avea pe cap o glugă de culoare deschisă; al treilea care a intrat a fost C.I., urmat de C.D. care avea pe faţă o cagulă de culoare deschisă. A cincea persoană care a intrat în sală a fost inculpatul B.I., având pe cap o cagulă, a şasea persoană a fost (R.M.) cu o şapcă pe cap de culoare deschisă, a şaptea persoană a fost V.C. având pe cap o cagulă de culoare închisă şi o bâtă în mână. A opta persoană care a intrat în sală a fost „M.” (neidentificat) având în mână un topor şi a noua persoană a fost N.M.N., care s-a aşezat în uşa de acces a sălii, fără a intra înăuntrul ei şi având pe cap o glugă.

Pe imaginile surprinse de camerele video se observă cum unele dintre aceste persoane se îndreaptă din nou către uşa de acces, apoi intră iar în sală C.I. având în mână un topor şi fugind spre încăperea unde se afla ruleta, moment în care apar C.D. şi „M.” (neidentificat) care îl trăgeau pe partea vătămată căzut pe jos.

Partea vătămată încearcă să se ridice, dar este prins lângă scara de urcare la etaj şi lovit de C.D. şi „M.” cu pumnii şi picioarele. Ambii aveau cuţite în mână, iar C.D. loveşte partea vătămată cu cuţitul în timp ce acesta era căzut lângă scară. Lângă ei se află B.L., de asemenea cu un cuţit în mână.

Din imaginile surprinse la masa de ruletă - unde se afla iniţial partea vătămată - se observă (recunoscuţi şi de martorii cu identitate protejată) - când intră în această încăpere B.L., C.D. şi R.M.; cei doi din urmă se reped spre partea vătămată şi după ce acesta cade încep să tragă de el, iar când partea vătămată e tot jos, lângă masa de ruletă, se observă cum este lovit de V.C. - care avea o bâtă în mână - şi de C.I., „M.” şi B.L. cu pumnii şi picioarele.

Din declaraţia martorului cu identitate protejată „F.I.” reiese că i-a recunoscut - încă din momentul difuzării primelor imagini la TV - pe C.I. („care l-a lovit pe partea vătămată cu un topor în zona capului”), pe C.D. („care l-a tras pe partea vătămată de la masa de ruletă şi l-a lovit”), pe V.C., R.M. şi B.L. („care îl loveau pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele, în timp ce acesta era căzut jos”).

La un moment dat, C.I. - care se afla chiar lângă picioarele părţii vătămate - îl loveşte pe acesta cu un topor în zona capului, iar B.L. - care se afla lângă capul părţii vătămate - îl loveşte cu piciorul în zona capului.

Toate cele expuse reliefează situaţia de fapt şi mijloacele de probă cu care se dovedeşte aceasta, concluzia fiind că cei care l-au lovit crunt, cu sânge rece şi efectiv pe partea vătămată sunt inculpaţii C.D., C.I., B.L., V.C. şi R.M.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.M.N. (care a stat în uşa de acces a sălii de jocuri) şi B.I. (care a intrat în sală, dar nu l-a lovit efectiv pe partea vătămată), prima instanţă a constatat că aceştia au acţionat simultan cu ceilalţi inculpaţi ale căror acţiuni au fost descrise amănunţit, cu aceeaşi intenţie şi completându-se unul pe altul. Fiecare a acţionat conştient că participă ca autor în comun cu ceilalţi la producerea rezultatului, astfel că chiar dacă nu au lovit efectiv pe partea vătămată, au contribuit implicit la slăbirea forţelor fizice şi psihice ale părţii vătămate, la excluderea posibilităţilor de rezistenţă sau de fugă ale acesteia, iar acoperirea capului cu glugă şi pătrunderea în grup şi în forţă în sala de jocuri, denotă scopul zădărnicirii oricărei împotriviri sau riposte.

Pentru aceste argumente, Tribunalul a constatat ca dovedită - fără putinţă de tăgadă - vinovăţia inculpaţilor C.D., C.I., B.L., V.C., R.M., N.M.N. şi B.I. în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat - prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (fapta fiind săvârşită în loc public) şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea inculpatului N.M.N. de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de complicitate la tentativă la omor calificat.

Cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi reţinută în sarcina aceloraşi inculpaţi despre care s-a făcut vorbire, Tribunalul a constatat că obiectul acesteia vizează relaţiile sociale care asigură ordinea publică, bazată pe respectarea regulilor de convieţuire socială de către toţi cetăţenii şi este necesar ca fapta să se comită în public şi să aibă o anumită gravitate.

S-a reţinut că, în speţă, toţi cei şapte inculpaţi au proferat acte şi gesturi de o gravitate care corespunde cerinţelor legale (pătrunzând într-un loc public înarmaţi, în grup şi provocând scandal în incinta sălii de jocuri), astfel că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii sus menţionate.

Modul lor de acţionare a adus atingere bunelor moravuri, speriind persoanele care se mai aflau în sala de jocuri şi întrerupând cursul normal al activităţilor ce se desfăşurau acolo (printre altele, martora I.L. - angajată la sala respectivă - a sărit pe geam de frică, iar martorul R.T. a fost lovit „din greşeală” - cum singur a susţinut în declaraţiile sale).

În încadrările juridice au fost reţinute pentru inculpatul minor B.L. dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen., iar pentru ceilalţi inculpaţi circumstanţa agravantă a comiterii faptelor împreună cu un minor prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.

Însă, în funcţie de gradul de participare al fiecărui inculpat la comiterea faptelor, de circumstanţele lor personale, de lipsa sau prezenţa antecedentelor penale, de gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite şi de toate celelalte criterii generale de individualizare, judecătorul fondului a aplicat pedepse diferite acestor inculpaţi.

Astfel, pentru inculpaţii care au lovit efectiv partea vătămată, năpustindu-se asupra acesteia cu violenţă, Tribunalul nu a dat efect circumstanţelor atenuante în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege a pedepselor ce urmează a fi aplicate, ci s-a orientat spre acest minim pentru inculpaţii necunoscuţi cu antecedente penale şi care au avut pe parcursul judecăţii o atitudine de recunoaştere a faptelor, chiar cu intenţia de a-şi minimaliza la maxim gradul de vinovăţie.

În această situaţie, s-a reţinut că se află inculpaţii majori C.I. şi R.M. şi inculpatul minor B.L.

Pentru inculpatul minor, Tribunalul a avut în vedere virulenţa acţiunilor sale (acesta intrând primul în sala de jocuri, înarmat), lovirea efectivă a părţii vătămate, dar şi influenţa nefastă a tatălui său - coinculpatul C.D. - vârsta şi gradul de educaţie primit până la acest moment, mediul din care provine şi concluziile referatului de evaluare (care evidenţiază preponderenţa factorilor care pot influenţa în mod negativ inculpatul, precum şi faptul că resursele care pot sprijini evoluţia sa comportamentală sunt limitate; se reţine şi atitudinea lui directă faţă de consilierul de probaţiune, faţă de care a ascuns detalii cu privire la trecutul său infracţional, ce constituie un factor de natură a accentua un comportament infracţional).

De aceea, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins doar printr-un cuantum minim - dar nu sub acesta - şi doar prin executare în regim de detenţie şi nu cu suspendarea sub supraveghere a executării.

Pentru inculpatul C.D., prima instanţă a avut în vedere la individualizarea pedepselor - pe lângă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. - atât împrejurarea că acesta este şi autorul moral al infracţiunilor deduse judecăţii, dar şi starea de recidivă postexecutorie ce rezultă din fişa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală (condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării ei pe un termen de încercare de 6 ani, pentru infracţiunea de furt, prin sentinţa penală nr. 982 din 03 aprilie 2002 a Judecătoriei Buftea).

Cu privire la inculpatul V.C., s-a reţinut, de asemenea, că este recidivist postexecutoriu, stare de care Tribunalul a ţinut seama la individualizarea pedepselor (condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, prin sentinţa penală nr. 41 din 15 octombrie 2007 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 1326 din 27 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsă executată la termen, liberat la 11 octombrie 2008.

Pentru inculpaţii C.D., C.I., B.L., V.C. şi R.M., Tribunalul a aplicat - pe lângă pedepsele pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat - şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durate determinate după executarea pedepselor principale şi după împlinirea vârstei de 18 ani pentru inculpatul B.L.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate fiecărui inculpat, aceştia având de executat pedepsele cele mai grele, pe durata executării acestora urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestor inculpaţi - nefiind schimbate temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi (pentru inculpaţii C.D. şi B.L.) şi de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la zi (pentru inculpaţii C.I., V.C. şi R.M.).

Pentru inculpaţii B.I. şi N.M.N., Tribunalul a apreciat că, deşi s-a stabilit vinovăţia acestora ca autori ai infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, gradul de participare la comiterea faptelor - reliefat de acţiunile non violente ale acestora - şi circumstanţele lor personale (vârstă, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul manifestate în cursul procesului) îi îndreptăţesc la pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii şi aplicării de circumstanţe atenuante.

Şi pentru aceşti inculpaţi s-a aplicat, pe lângă pedepsele pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat - şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durate determinate după executarea pedepselor principale şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Ţinând seama de persoana inculpatului B.I. şi de comportamentul lui după comiterea faptelor, Tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie pentru acesta un avertisment serios şi chiar fără executarea pedepsei rezultante, nu va mai comite alte infracţiuni.

De aceea, instanţa de fond a dispus - pentru acest inculpat - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare orientat spre maximul care poate fi stabilit de judecător, cu stabilirea în sarcina inculpatului a obligaţiilor pe care trebuie să le respecte în conformitate cu art. 86³ C. pen. şi atrăgând atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus pentru acest inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la 01 februarie 2011 (dată la care a fost pus în libertate prin decizia Curţii de Apel Bucureşti).

Pentru coinculpatul N.M.N., Tribunalul a dispus aceeaşi modalitate de executare a pedepsei, dat fiind faptul că acesta este recidivist postcondamnatoriu (condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti), astfel că s-a dispus revocarea acestei suspendări sub supraveghere pe lângă fiecare dintre cele două pedepse ce au fost aplicate în speţă şi executarea în întregime a pedepsei care nu s-a contopit cu pedepsele astfel aplicate.

Pe lângă pedeapsa pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durată determinată după executarea pedepsei principale şi se face aplicarea dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni pentru pedepsele astfel stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestui inculpat - nefiind schimbate temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri - şi în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la zi.

În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii F.C. şi T.F., Tribunalul a constatat dovedită vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a arătat deja, aceşti doi inculpaţi - în deplină cunoştinţă de cauză - au acceptat să meargă împreună cu coinculpaţii care aveau de gând agresarea părţii vătămate.

Prezenţa acestora la locul faptei, precum şi la momentul în care s-au pus cagulele sau glugile în cap şi s-au împărţit armele şi obiectele contondente, a reprezentat o încurajare a coinculpaţilor la săvârşirea faptei.

Activitatea inculpaţilor de a însoţi pe coinculpaţi, cunoscând intenţia lor de a agresa o persoană anume, constituie complicitate morală deoarece, deşi nu au avut o contribuţie materială în timpul agresiunii, ei au înlesnit realizarea faptei, prin întărirea şi întreţinerea hotărârii coinculpaţilor de a săvârşi acţiunile violente.

Din analiza materialului probator, a reţinut prima instanţă că rezultă, de asemenea, că cei doi inculpaţi deşi nu au intrat în sala de jocuri, ci au rămas afară, au fugit după momentul intrării tuturor coinculpaţilor înarmaţi sau nu şi al „plimbării” unora dintre aceştia pe uşa de acces a sălii.

Nu se poate stabili cu certitudine faptul că inculpaţii au fugit „când au auzit că intervin organele de poliţie” - cum se susţine în rechizitoriu - ei fiind singurii rămaşi afară, iar martora I.L. - care a anunţat poliţia - neobservându-i pe aceştia în apropiere după ce a sărit pe geamul sălii de jocuri, aşa încât nu se poate reţine în cuprinsul activităţii lor infracţionale şi asigurarea pazei locului săvârşirii unei infracţiuni.

În raport de toate aceste considerente, Tribunalul a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat, că vinovăţia inculpaţilor este dovedită, dar având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii, modalitatea concretă în care au acţionat inculpaţii, datele lor personale (necunoscuţi cu antecedente penale, cu atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal), s-a apreciat că pot fi reţinute în favoarea lor circumstanţe atenuante care să permită aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

S-a aplicat pe lângă pedeapsa pentru această infracţiune şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durată determinată după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În legătură cu acuzaţia de autori ai infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a constatat că textul încriminează fapta persoanei care în public, comite acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări, prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public.

Tribunalul a arătat că în condiţiile în care nu există nicio dovadă că inculpaţii ar fi proferat acte sau gesturi care să tulbure liniştea publică, nu au avut asupra lor nicio armă sau obiect contondent, nu au intrat în sala de jocuri, nu au ţipat la nimeni şi nu au provocat sau susţinut un scandal, ci, dimpotrivă, au rămas în afara locului unde s-a produs tulburarea şi au părăsit zona la scurt timp de la intrarea coinculpaţilor în local, s-a constatat că aceştia nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii menţionate şi pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestor inculpaţi sub acest aspect, înlăturând aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni.

Constatând îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen. şi apreciind - în raport de persoana inculpaţilor, de comportamentul lor înainte şi după comiterea infracţiunii, de vârsta acestora şi gradul de educaţie - că scopul pedepselor poate fi atins chiar fără executarea lor, prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unor termene de încercare stabilite conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor, s-a dispus şi suspendarea pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpaţi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpaţi, dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010 la data punerii lor efective în libertate, pentru ambii inculpaţi.

În soluţionarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a luat act că partea vătămată M.C. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva sentinţe penale nr. 148/F din data de 18 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelanţii intimaţi inculpaţi C.D., C.R., B.L., V.C., R.M., B.I., N.M.N., F.C. şi T.F. şi apelantul parte vătămată M.C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 210 din 13 iulie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de către Parchet şi de către inculpaţii C.D., C.I., V.C., R.M., B.L., N.M.N., F.C., T.F. şi B.I. împotriva sentinţei penale nr. 148/F din data de 18 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. 31072/3/2010.

A casat, în parte, sentinţa penală nr. 148 din 18 februarie 2011, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi, în fond:

1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul C.D., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.D., va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., a computat prevenţia inculpatului de la data de 20 mai 2010, la zi.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul C.I., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.I., va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ şi art. 86²C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus, de îndată, punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de o zi - 20 mai 2010 - şi de la 03 iunie 2010, până la data punerii efective în libertate.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul V.C., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul V.C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., a computat prevenţia inculpatului, de o zi (24 ore) din data de 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010, la zi.

4. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul R.M. din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul R.M. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de o zi - 20 mai 2010 - şi, de la 03 iunie 2010, până la data punerii efective în libertate.

5. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul B.L., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul B.L. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani în condiţiile prevăzute de art. 110 C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2010 până la data punerii efective în libertate.

6. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul B.I. din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamant pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.I., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de o zi - 20 mai 2010 - şi, de la 03 iunie 2010, până la data punerii efective în libertate.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 01 februarie 2011.

7. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul N.M.N., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 4 ani închisoare, prin înlăturarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată, în prezenta cauză, inculpatul N.M.N. urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul N.M.N. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în final, inculpatul N.M.N., având de executat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71 alin. (1) şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 C. proc. pen., a computat din pedeapsa aplicată prevenţia inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă de la 20 mai 2010, la zi.

8. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul F.C. din infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamant pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul F.C. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., l-a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010, până la data punerii efective în libertate.

9. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, privind pe inculpatul T.F. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul T.F. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, să nu ia legătura cu partea vătămată M.C.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2010, până la data punerii efective în libertate.

A menţinut dispoziţiile sentinţei penale apelate, referitoare la neconstituirea ca parte civilă a părţii vătămate M.C. şi la cheltuielile judiciare către stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpatul V.C., în cuantum de 400 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpaţii F.C., T.F. şi B.I., s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei, conform Protocolului nr. 113928 din 2008.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi a textelor de lege incidente cauzei, a reţinut şi a constatat că apelurile promovate Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de către partea vătămată M.C. şi de către inculpaţi sunt fondate, însă în limitele şi pentru considerentele următoare:

Cât priveşte primul motiv de apel formulat de Parchet, Curtea a observat că, într-adevăr, procedând la aplicarea unei pedepse complementare minorului B.L., instanţa de fond a greşit, deoarece a încălcat dispoziţiile imperative consacrate de prevederile art. 109 alin. (3) C. pen., potrivit cu care inculpatului minor nu i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, nici chiar după împlinirea majoratului, în acest sens fiind şi decizia nr. 1165/1999 (publicată în Revista de Drept Penal nr. 2/2011), pronunţată de instanţa supremă, secţia penală.

Curtea de Apel nu a primit, însă, cel de-al doilea motiv de apel, ce-i viza pe inculpaţii C.D., V.C. şi N.M.N., întrucât condamnarea celor trei inculpaţi, prin reţinerea stării de recidivă în care aceştia se află, fără a fi pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, nu afectează legalitatea hotărârii de condamnare, aspect remarcat - de altfel - şi de către reprezentantul Ministerului Public, ale cărui susţineri, în acest sens, au fost consemnate în cuprinsul practicalei încheierii din 06 iulie 2011, când au avut loc dezbaterile judiciare în apel, context în care, s-a subliniat că starea de recidivă postexecutorie (faţă de primii doi inculpaţi) şi de recidivă postcondamnatorie, faţă de inculpatul N.M.N. a fost corect reţinută de către instanţa de fond.

Al treilea motiv de apel îi viza pe inculpaţii F.C. şi T.F., motiv întemeiat, deoarece toate dovezile administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, demonstrează în mod indubitabil că cei doi au acceptat să meargă împreună cu ceilalţi coinculpaţi, la cazinou, cu copul de a o agresa pe partea vătămată, F.C. fiind chiar la volanul unei maşini la locul faptei, unde au fost prezenţi la momentul în care s-au împărţit armele şi obiectele contondente, aceasta echivalând cu o încurajare a coinculpaţilor la săvârşirea faptei.

Această concluzie, reţine Curtea de Apel, se desprinde chiar din declaraţiile coinculpaţilor V.C. şi B.I., care îl plasează pe inculpatul T.F. în prim-planul câmpului infracţional, acesta având cagulă şi încurajându-i pe ceilalţi să pătrundă în sala de jocuri; mai mult, inculpatul B.I. a afirmat că la momentul la care a părăsit sala de jocuri, F.C. se afla lângă un gard în apropierea imobilului.

Un aspect nesesizat de către instanţa de fond este faptul că inculpatul T.F. s-a aflat în autoturismul marca M., condus de C.I., autoturism ce a părăsit locul faptei şi a fost urmărit de către o maşină a poliţiei, aspect care răstoarnă ipoteza instanţei, cum că inculpatul T.F. ar fi părăsit locul săvârşirii infracţiunii cu mult timp înainte ca poliţia să ajungă acolo; aceste amănunte rezultă din coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor B.I. şi C.I.

Toate aceste împrejurări ce au scăpat analizei primei instanţe au impus condamnarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., atâta vreme cât cei doi au asigurat paza locului, neintrând în incinta casinoului, însă în curajându-i pe ceilalţi la intrarea în imobil, inculpatul T.F. înarmându-se şi purtând cagulă.

Obiectul infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. vizează relaţiile sociale care asigură ordinea publică, bazată pe respectarea regulilor de convieţuire socială de către toţi cetăţenii şi este necesar ca fapta să se comită în public şi să aibă o anumită gravitate, în speţa de faţă ordinea publică a fost tulburată de întreaga activitate infracţională, la care au contribuit, în mod diferit, toţi cei nouă inculpaţi, începând cu pătrunderea în incinta sălii de jocuri a celorlalţi şapte inculpaţi şi continuând cu scandalul provocat de aceştia, supravegheaţi îndeaproape de cei doi inculpaţi T.F. şi F.C., care au asigurat paza locului.

Este adevărat că martora I.L. a declarat că în momentul în care a izbucnit scandalul, s-a speriat şi a sărit pe geamul încăperii, prilej cu care nu ar fi observat alte persoane în afara cazinoului, însă instanţa de fond era datoare să observe că această declaraţie - de altfel singulară - este lacunară, iar martora a relatat evenimentele aşa cum le-a perceput în momentele de profundă tulburare pe care a fost nevoită să le traverseze.

Ultimele două motive de apel formulate de Parchet şi de către partea vătămată M.C., cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ alin. (2) C. pen. inculpatului B.I. şi la greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, au fost examinate prin prisma şi în contextul în care Curtea de Apel nu şi-a însuşit situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi confirmată de judecătorul fondului, având în vedere următoarele argumente:

Pentru încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii din această cauză, este foarte important a se face o analiză amănunţită a activităţii lor infracţionale, luând în calcul toate criteriile distinctive dintre infracţiunea de tentativă la omor, în raport cu infracţiunea de vătămare corporală.

Astfel, relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă la omor ori ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta şi consecinţele cauzate. Pentru ca o faptă să fie încadrată ca tentativă la omor, este necesar ca inculpatul să acţioneze cu intenţia de a ucide.

Niciuna dintre dovezile administrate în această cauză nu au evidenţiat existenţa unei asemenea intenţii din partea inculpaţilor, ci au demonstrat că aceştia, la iniţiativa inculpatului C.D. au dorit să-i aplice părţii vătămate „o corecţie”, sens în care au şi acţionat, producându-i acesteia leziuni pe tot corpul, afectând-i, astfel, integritatea corporală.

Pentru a exista, a fi evidentă intenţia de a ucide nu este suficientă folosirea toporului, cuţitului etc, ca instrumente apte de a produce moartea, mai este necesar ca analiza infracţiunii sub aspectul acţiunii de lovire să arate că loviturile aplicate au fost intense, căci profunzimea leziunilor relevă intenţia de a omorî; în acest context, trebuie subliniat că, însăşi partea vătămată M.C. a declarat că a fost lovit în zona capului, cu „muchia unui topor”, aşadar, nu cu tăişul, astfel cum ar fi acţionat agresorul care intenţiona să-şi omoare victima, aceasta din urmă declarând, de asemenea, că inculpatul C.D. l-a lovit „în zona feţei, cu mânerul cuţitului”, deci nu cu lama cuţitului şi nici în zona capului.

Pe de altă parte, nici partea vătămată nu a declarat şi nici actele medicale nu au demonstrat că leziunile din zona capului - ca zonă vitală, vizată de agresori - au fost profunde, câtă vreme victima nu şi-a pierdut cunoştinţa, nu a fost internată de urgenţă la spital, nu au fost necesare intervenţii chirurgicale, nefiindu-i fracturate oasele craniului; leziunile din această zonă vitală fiind, cel mult, asemănătoare - ca profunzime - cu cele produse în alte regiuni ale corpului.

Dimpotrivă, în raportul de expertiză medico-legală, se subliniază că pacientul a fost adus la spital, unde s-a prezentat „conştient şi cooperant” şi a stat internat în perioada 08-09 martie 2010 - cu „T.C.C. minor, grad 0”, prezentând o „fractură cu înfundare frontal stânga”, fără semne neurologice de focar, fără leziuni posttraumatice, fără indicaţie neurochirurgicală, concluzionându-se că „leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei”.

Aceleaşi concluzii sunt inserate şi în scrisoarea medicală, emanând de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde se subliniază că la externare diagnosticul părţii vătămate a fost „traumatism cranio-cerebral minor, nivel 0” şi „fractură cu înfundare frontală stânga neverificată operator”, „fără pierdere de conştientă posttraumatică” şi „fără leziuni decelabile clinic şi imagistic”.

Aşadar, actele medicale nu menţionează vreo leziune profundă în zona capului, cu consecinţe grave, astfel că nici leziunile din această zonă vitală, nici celelalte leziuni de pe corpul părţii vătămate, luate fiecare în parte, nu puteau conduce la decesul acesteia, neavând caracter tanatogen, dar nici în ansamblul lor leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus acesteia viaţa în primejdie, ceea ce demonstrează că inculpaţii au urmărit să-i provoace acesteia doar vătămarea corporală, atacul lor fiind îndreptat, indubitabil, asupra integrităţii corporale a acesteia.

Inculpaţii nu au acţionat pentru a suprima viaţa victimei, acest rezultat nu s-a produs pentru că ei nu l-au urmărit, acest lucru fiind pus în evidenţă nu doar de către inculpaţi - prin declaraţiile lor - ci şi de către imaginile surprinse de camerele video, unde se poate vedea că, lovind-o pe partea vătămată cu coada toporului, cu pumnii şi picioarele pe tot corpul, aceştia au intenţionat să-i lezeze integritatea corporală, poziţia psihică a agresorilor fiind clară, prin faptele lor, aceştia urmărind doar acest obiectiv şi, nicidecum, suprimarea vieţii părţii vătămate, acţiunile lor neavând acest scop, întrucât nu au fost îndreptate împotriva vieţii persoanei vătămate.

De altfel, din declaraţiile părţii vătămate, ale inculpaţilor, din cuprinsul actelor medicale şi din imaginile video, se poate trage concluzia că inculpaţii nu au urmărit uciderea părţii vătămate şi nici nu au acceptat producerea acestei urmări, relevant fiind în acest sens, pe lângă intensitatea redusă a loviturilor, şi faptul că incidentul nu a fost stopat de intervenţia vreunei împrejurări independente de voinţa agresorilor, cum ar fi apărările victimei, intervenţia altor persoane sau a organelor de poliţie care au sosit la faţa locului după terminarea incidentului care a durat 3 minute (martor R.I.), care ar fi putut atenua forţa loviturilor şi astfel s-ar fi preîntâmpinat producerea unui deznodământ fatal; în plus, în speţă nu se poate vorbi nici despre faptul că a fost necesară intervenţia urgenţă, imediată şi hotărâtoare a unui medic - singurul în măsură să oprească procesul evolutiv spre un posibil rezultat letal - deoarece partea vătămată s-a prezentat la o unitate spitalicească a doua zi după incident, respectiv la data de 08 martie 2010, unde a rămas internată pentru investigaţii o singură zi, astfel cum o atestă scrisoarea medicală emanând de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; ulterior partea vătămată este examinată - la 15 martie 2010 - şi se întocmeşte raportul de expertiză medico-legală analizat mai sus.

Specific, dar deosebit de relevant în caracterizarea activităţii infracţionale a inculpaţilor din această cauză, este şi faptul că incidentul soldat cu vătămarea corporală a părţii vătămate a izbucnit pe fondul unor tensiuni vechi existente între inculpatul C.D. şi victimă, părţile - astfel cum au declarat - fiind şi rude între ele; aceste conflicte vechi exclud existenţa unei acţiuni premeditate a agresorilor, în sensul definit de legiuitor în C. pen.

De altfel, relevantă sub acest aspect este şi atitudinea părţii vătămate, care - deşi a dorit condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor - nu s-a constituit parte civilă în acest proces, ceea ce induce ideea că aceasta nu a considerat important eventualul prejudiciu pe care este posibil să-l fi încercat.

Cum nicio probă certă nu poate demonstra, în speţă, că agresiunea săvârşită de inculpaţi asupra părţii vătămate a avut drept scop suprimarea vieţii acesteia şi cum toate dovezile examinate amănunţit în cele ce preced arată că intenţia lor a fost aceea de a-i vătăma integritatea corporală, de a-i administra o corecţie (pentru conflictele vechi), vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 60 zile îngrijiri medicale, Curtea a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., procedând la schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

În acest context, trebuie amintit faptul că instanţa -nesupunând dezbaterii chestiunea schimbării încadrării juridice a faptelor deduse acestei judecăţi - a apreciat că nu a adus nicio vătămare intereselor inculpaţilor, câtă vreme noua încadrare juridică le creează acestora o situaţie mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de vătămare corporală sunt inferioare celor prevăzute de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor; drept urmare, această împrejurare nu poate afecta legalitatea acestei hotărâri, nefîind incidente - nicidecum - dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., referitoare la încălcările dispoziţiilor legale (ce reglementează desfăşurarea procesului penal) care atrag sancţiunea nulităţii actului.

Revenind la faptele săvârşite de inculpaţi, Curtea de Apel a apreciat că toate probele produse cauzei demonstrează că toţi inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, precum şi de cea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

Astfel, susţinerile inculpaţilor N.M.N., V.C. şi B.I., în sensul că ei nu au lovit-o, efectiv, pe partea vătămată, nu-i absolvă pe aceştia de vina de a fi participat la agresarea acesteia; astfel, aceştia au acţionat simultan cu restul inculpaţilor, prin prezenţa lor la locul faptei, alături de aceştia din urmă contribuind şi ei la amplificarea scandalului şi îngrădirea posibilităţilor de fugă ale victimei, în momentul în care s-au aşezat în uşa cazinoului (N.M.N.) sau au pătruns în grup şi în forţă în incinta sălii de jocuri.

Nici activitatea infracţională a inculpaţilor F.C. şi T.F. nu diferă - în esenţa ei - de cea a celorlalţi agresori, deoarece şi aceşti doi inculpaţi, cunoscând scopul deplasării grupului condus de C.D. - s-au urcat în autoturismul care îi transporta spre sala de jocuri, cu acelaşi gând - acela de a o surprinde şi agresa pe partea vătămată; prezenţa acestor doi inculpaţi la cazino, în momentul în care ceilalţi îşi organizau intrarea în forţă în incintă, a fost de natură a încuraja această acţiune, prin atitudinea lor întărind şi întreţinând hotărârea celorlalţi coinculpaţi de a săvârşi fapta.

Chiar dacă T.F. şi F.C. au declarat (inclusiv în faţa acestei instanţe) că nu au ştiut despre scopul deplasării, această susţinere a lor este nesinceră, câtă vreme probele produse cauzei au scos la iveală întregul parcursul al activităţii infracţionale la care ei au fost mereu prezenţi - astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Lăsând la o parte ezitările şi contradicţiile din cuprinsul declaraţiilor date de aceşti doi inculpaţi, este de remarcat faptul că, în timp ce inculpatul T.F. a susţinut că nu a înţeles - atunci când s-a urcat în maşina ce îi transporta spre locul faptei - despre ce vorbeau ceilalţi ocupanţi ai autoturismului, pentru că discuţiile se purtau „în ţigăneşte”, prietenul său inculpatul F.C. a precizat că el a aflat, când s-a urcat în autoturism, tocmai de la T.F., că se îndreptau spre sala de jocuri „pentru un scandal”.

Aşadar, toate susţinerile acestor inculpaţi, în sprijinul cererii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, sunt contrazise de dovezile administrate pe parcursul procesului penal şi, deşi contribuţia lor la săvârşirea faptelor nu s-a materializat în acte specifice de agresiune, prin întreaga lor poziţie subiectivă, au înlesnit producerea infracţiunii - complicitatea lor la săvârşirea acesteia fiind una de ordin moral.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor au fost avute în vedere circumstanţele lor personale, lipsa sau prezenţa antecedentelor penale, gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite şi toate celelalte criterii de individualizare consacrate de art. 72 C. pen., context în care a fost respinsă solicitarea inculpaţilor de a le fi aplicate circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea faptelor, violenţa acţiunilor lor, împrejurarea că şi-au unit forţele pentru a o ataca pe partea vătămată.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.D., s-a avut în vedere faptul că acesta a fost iniţiatorul întregii activităţi infracţionale, implicându-l şi pe fiul său minor în această activitate, cât şi starea de recidivă postexecutorie ce rezultă din fişa de cazier judiciar, în sensul că acesta a mai suferit o condamnare de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, aşa încât instanţa s-a orientat către o pedeapsă îndreptată spre maximul prevăzut de lege, cu executare în condiţii de detenţie.

În aceeaşi situaţie se afla şi inculpatul V.C. - condamnat anterior la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat - căruia i s-a aplicat acelaşi tratament sancţionator.

Referitor la inculpatul N.M.N., şi acesta aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, având în vedere că prin sentinţa penală nr. 1539/2008 a Tribunalul Bucureşti a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse şi că noua infracţiune a săvârşit-o înlăuntrul termenului de încercare, instanţa a dispus revocarea acestui beneficiu, urmând ca inculpatul să execute şi această pedeapsă alături de cea pe care a primit-o pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

O situaţie deosebită o avea şi inculpatul B.L. care la data săvârşirii faptei era minor, fiind angrenat în incidentul soldat cu vătămarea corporală a victimei M.C. de către tatăl său, astfel că aceste împrejurări, împreună cu faptul că acest inculpat se afla la prima sa confruntare cu legea penală, a determinat instanţa să se orienteze către o pedeapsă al cărei cuantum a fost îndreptat spre minimul special, executarea acesteia urmând a fi suspendată condiţionat.

Cât îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi - C.I., R.M., B.I., F.C. şi T.F. - s-a observat că aceştia se fac vinovaţi, în egală măsură, de săvârşirea faptelor de vătămare corporală a părţii vătămate, toţi deplasându-se la locul faptei cu acelaşi mijloc de transport şi toţi fiind prezenţi la declanşarea şi consumarea incidentului, fiecare dintre ei contribuind - sub diferite forme - la agresarea părţii vătămate.

Drept urmare, Curtea a aplicat acestor inculpaţi pedepse asemănătoare, într-un cuantum moderat, determinat şi de faptul că niciunul dintre aceşti inculpaţi nu era cunoscut cu antecedente penale, iar executarea acestor pedepse a fost suspendată sub supraveghere.

Pentru aceşti cinci inculpaţi şi pentru minorul B.L., instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi îndeplinit şi fără privare de libertate, iar prin stabilirea unui termen de încercare suficient de lung, pe parcursul căruia inculpaţii vor fi obligaţi să se supună unor măsuri de supraveghere ferme, se poate ajunge la reeducarea acestora, ei fiind puşi în situaţia limită de a se abţine de la săvârşirea altor fapte penale, pentru a nu atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei cu consecinţa executării în întregime a acesteia, alături de pedeapsa ce le-ar fi aplicată, dacă ar fi în stare să săvârşească o nouă infracţiune.

Împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 21 iulie 2011 şi inculpaţii N.M.N., la data de 14 iulie 2011, T.F., la data de 20 iulie 2011 F.C., la data de 21 iulie 2011 şi partea vătămată M.C. la data de 14 iulie 2011.

În recursul declarat de Ministerul Public se invocă motivele de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17, 14 şi 17² C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Nepronunţarea asupra apelului părţii civile M.C. - cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.;

1. Greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi - cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.;

2. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţii de executare - cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.;

3. Greşita deducere a prevenţiei în cazul inculpatului N.M.N. - cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17²C. proc. pen.

În recursul inculpatului T.F. se invocă în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17²şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând:

1. achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 C. proc. pen., întrucât nu este autor al infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. astfel cum a reţinut instanţa de apel;

2. achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 C. proc. pen., întrucât nu este autor al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. astfel cum a reţinut instanţa de apel prin schimbarea încadrării juridice a faptei;

3. în subsidiar solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzută de legea penală şi mai mică de 3 ani cu menţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 72 - 74 C. pen. în sensul suspendării condiţionate a executării pedepsei şi nicidecum de aplicare a dispoziţiilor art. 86 C. pen. de suspendare condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere.

În recursul inculpatului F.C. s-a solicitat casarea hotărârii, invocându-se în drept cazurile prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen.

S-a menţionat că instanţa de apel a greşit când a schimbat încadrarea juridică a faptei fără a pune în discuţia părţilor acest aspect, şi l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 C. pen.

Inculpatul a recunoscut o stare de fapt, în sensul că se afla la domiciliul său, când ceilalţi inculpaţi l-au luat la o plimbare cu maşina. Pe parcursul drumului, coinculpaţii au purtat o discuţie în limba ţigănească, limbă pe care inculpatul F.C. nu o cunoaşte. Când inculpatul şi-a dat seama de ce urma să se întâmple a plecat imediat, lucru confirmat de întregul probatoriu administrat în cauză. Astfel că, în mod greşit a fost condamnat de instanţele inferioare. Instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat, pedeapsă pe care o menţine în cuantumul aplicat de prima instanţă, dar schimbă modalitatea de executare şi înlătură, în mod nejustificat, circumstanţele atenuante.

Partea vătămată a depus un înscris autentic prin care a arătat că îşi retrage recursul declarat.

La termenul de la 14 februarie 2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 121/2011, s-a pus în vedere inculpaţilor posibilitatea de a se prevala de art. 320¹ C. proc. pen. După consultarea cu avocaţii proprii, inculpaţii N.M.N., V.C., C.D., B.I., B.L., R.M. au arătat că solicită aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând faptele aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, iar inculpaţii F.C. şi T.F. au arătat că nu solicită aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

La dosarul de recurs au fost depuse două adrese provenind de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti. Prin adresa nr. 911 D/P/2011 s-a comunicat că denunţul formulat de inculpatul C.I. a avut drept urmare identificarea mai multor inculpaţi faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. În ceea ce-l priveşte pe C.D., prin adresa nr. 178/11/2012 s-a comunicat faptul că acesta poate beneficia de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Analizând, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia penală nr. 210 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie găseşte fondate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 (invocat de Ministerul Public în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată în decizie faptelor contra părţii vătămate M.C.), pct. 17², invocat de Ministerul Public în ceea ce priveşte deducerea prevenţiei faţă de N.M.N., iar de inculpaţii T.F. şi F.C. în ceea ce priveşte greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen., precum şi pct. 14 C. proc. pen. (în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate faţă de reţinerea în recurs a art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr.682/2002).

Cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10,12 C. proc. pen., invocate de inculpaţii N.M.N., F.C. şi T.F. urmează a fi respinse ca nefondate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, respectiv apelul părţii vătămate, constată următoarele:

Cazul de casare susţinut de Ministerul Public, vizând înlăturarea vătămării decurgând din omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra căii de atac a apelului părţii vătămate, nu vizează o cerere esenţială pentru partea vătămată în contextul retragerii căii de atac formulată de partea vătămată. M.C., partea vătămată care declarase ea însăşi calea de atac a recursului împotriva deciziei de apel, şi-a retras calea de atac, printr-un înscris autentic.

Faţă de înscrisul autentic depus la dosar prin care partea vătămată îşi retrage recursul, cazul de casare formulat de Ministerul Public referitor la omisiunea pronunţării instanţei de apel asupra apelului părţii vătămate este apreciat ca nefondat.

Admiterea unei căi de atac este justificată de înlăturarea unei vătămări a drepturilor părţii vizate de motivul de casare, respectiv omisiunea instanţei de a se fi pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru respectiva parte. Interesul admiterii căii de atac nu există atunci când partea vizată de vătămarea unui drept prin omisiunea analizei criticilor din apel, îşi manifestă în mod expres, prin retragerea căii de atac, voinţa de retractare a respectivelor critici.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, cu privire la încadrarea juridică dată faptelor în apel este fondat.

Criticile formulate de inculpaţii N.M.N., F.C. şi T.F. cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi în consecinţă cererea de achitare sunt nefondate.

Acuzaţia formulată în rechizitoriu are în vedere faptul că în seara de 07 martie 2010, în jurul orei 21.00, inculpaţii C.D., C.I., B.L., V.C., R.M., B.I., N.M.N. au pătruns în incinta sălii de jocuri mecanice A.G. din comuna J., judeţul Ilfov, purtând cagule şi au lovit partea vătămată M.C. cu topoare, bâte, cuţite, pumni şi picioare, provocându-i astfel o fractură frontală cu înfundare. În timpul violenţelor exercitate asupra părţii vătămate într-un loc public şi fiind înarmaţi, inculpaţii au tulburat şi liniştea publică.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F.C. şi T.F. s-a reţinut în rechizitoriu faptul că participarea acestora la incident îmbracă forma complicităţii morale, deoarece aceştia i-au însoţit pe coinculpaţi la locul faptei. În acord cu instanţa de fond, instanţa de recurs consideră că prezenţa lor la momentul în care s-au pus cagulele şi s-au împărţit armele a reprezentat o încurajare a coinculpaţilor la săvârşirea faptei, inclusiv prin paza locului, chiar dacă au fugit în momentul în care au auzit că intervin organele de poliţie. Instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică dintr-o tentativă la o infracţiune contra vieţii într-o infracţiune contra integrităţii corporale şi sănătăţii apreciind că incidentul a durat 3 minute (martor R.I.) şi că în cauză nu se poate vorbi nici despre faptul că a fost necesară intervenţia urgentă, imediată şi hotărâtoare a unui medic, singurul în măsură să oprească procesul evolutiv spre un posibil rezultat letal, deoarece partea vătămată s-a prezentat la o unitate spitalicească a doua zi după incident, respectiv la data de 08 martie 2010, unde a rămas internată pentru investigaţii, o singură zi, astfel cum o atestă scrisoarea medicală provenind de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Curtea de Apel consideră relevant în caracterizarea activităţii infracţionale a inculpaţilor faptul că incidentul soldat cu vătămarea corporală a părţii vătămate a izbucnit pe fondul unor tensiuni vechi existente între inculpatul C.D. şi victimă, părţile - astfel cum au declarat - fiind şi rude între ele. Conflictele vechi, apreciază Curtea de Apel, exclud existenţa unei acţiuni premeditate a agresorilor, în sensul definit de legiuitor în C. pen. Niciuna dintre dovezile administrate în această cauză, a apreciat Curtea de Apel, nu au evidenţiat existenţa unei asemenea intenţii din partea inculpaţilor, ci au demonstrat că aceştia, la iniţiativa inculpatului C.D. au dorit să-i aplice părţii vătămate „o corecţie”, sens în care au şi acţionat, producându-i acesteia leziuni pe tot corpul, afectând-i, astfel, integritatea corporală.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că numărul inculpaţilor, modul în care aceştia s-au înarmat, justifică încadrarea juridică tentativă la infracţiunea contra vieţii. Infracţiunea contra integrităţii corporale şi sănătăţii, vătămarea corporală, presupune situaţia în care nu s-a pus în pericol în mod obiectiv viaţa victimei, iar inculpaţii nu au avut reprezentarea morţii victimei sau chiar dacă şi-au reprezentat această posibilitate nu au acceptat-o. Punerea în primejdie a vieţii victimei presupune existenţa unor posibilităţi concrete de a se produce moartea şi nu simple temeri că ar putea să apară complicaţii care să conducă la deces.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că pentru se proba forma de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii şi rezultatul pe care aceştia l-au acceptat în urma actelor comise, trebuie analizată conduita exterioară a persoanelor acuzate.

Numărul persoanelor care au agresat partea vătămată, obiectele vulnerante folosite, (topor, cuţite, bâte), conflictul preexistent dintre victimă şi inculpaţi, hotărârea inculpaţilor de a se răzbuna pe victimă, zona în care au lovit, zona capului, indică faptul că acceptat producerea morţii părţii vătămate prin loviturile primite, chiar dacă traumatismul produs în urma acţiunii conjugate a inculpaţilor a fost minor.

C.D., B.L., V.C., B.I., R.M., C.I., precum şi G.M. şi „M.”, au pătruns în incinta sălii de jocuri şi, după ce au somat persoanele prezente să stea în poziţia culcat, s-au îndrepta în viteză asupra părţii vătămate M.C., lovind-o în mod repetat cu pumnii, picioarele şi obiectele cu care erau înarmaţi: topor, cuţite şi bâte. Inculpatul N.M.N. a rămas în dreptul uşii de acces, în timp ce inculpaţii T.F. şi F.C., nu au pătruns în local, rămânând în faţa sălii de jocuri.

Conform raportului de expertiză medico-legală al Serviciului de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, numitul M.C. a fost internat în perioada 08 martie 2010 - 11 martie 2010, cu diagnosticul „TCC minor grad 0 (afirmativ agresiune). Traumatism facial. Fractură cu înfundare frontală stânga. Plăgi contuze scalp. Hemoragie subconjunctivală. Leziunile traumatice prezentate au putut fi produse lovire cu corpuri dure, cât şi cu corp tăietor-despicător (posibil topor), leziuni care au necesitat circa 50 de zile de îngrijiri medicale şi pot data din 07 martie 2010”.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că neproducerea unui rezultat fatal a fost rezultatul întâmplării, şi nu rezultatul voinţei agresorilor, care au exercitat acte de violenţă gravă faţă de partea vătămată, folosind instrumente apte să producă moartea (topor, bâte), vizând o zonă vitală, zona capului, şi provocând o fractură frontală cu înfundare.

Agresiunea la care a fost supusă partea vătămată este dovedită cert cu raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor, înregistrările camerelor video din incinta sălii de jocuri.

Toţi cei nouă inculpaţi (şi cele două persoane rămase neidentificate) au cunoscut motivul deplasării lor la sala de jocuri din comună, incitaţi fiind de inculpatul C.D. (ajutat la mobilizarea lor de fiul său minor B.L.). Inculpaţii cunoşteau că se urmăreşte agresarea părţii vătămate, fiind chemaţi în acest scop, şi au acceptat să meargă împreună la sala de jocuri unde se afla M.C. Reprezentarea agresiunii a fost definitivată fără echivoc în momentul în care au ajuns în faţa sălii respective, au coborât din maşina în care au venit (unii dintre ei călătorind în portbagaj, şi s-au împărţit armele care să folosească la lovirea părţii vătămate.

Inculpaţii care au intrat în sală, C.D., C.I., B.L., V.C., R.M., B.I., N.M.N. au strigat celor prezenţi să stea „culcat”, s-au dispus în diverse colţuri ale încăperii, astfel încât toată sala să o aibă sub control, parte din ei au sărit să lovească partea vătămată, ceilalţi contribuind la reducerea posibilităţilor acesteia de a se apăra sau de a primi ajutor, acţiunile fiecărui inculpat integrându-se în ansamblul celor comise de ceilalţi inculpaţi.

Imaginile surprinse de camerele video arată cum unele dintre aceste persoane se îndreaptă din nou către uşa de acces, apoi intră iar în sală C.I. având în mână un topor şi fugind spre încăperea unde se afla ruleta, moment în care apar C.D. şi „M.” (neidentificat) care îl trăgeau pe M.C., partea vătămată, căzut pe jos.

Partea vătămată a încercat să se ridice, dar a fost prins lângă scara de urcare la etaj şi lovit de C.D. şi „M.” cu pumnii şi picioarele. Ambii aveau cuţite în mână, iar C.D. a lovit partea vătămată cu cuţitul în timp ce acesta era căzut lângă scară. Lângă ei se află B.L., de asemenea cu un cuţit în mână.

Atunci când partea vătămată a căzut, lângă masa de ruletă, se observă cum este lovit de trei inculpaţi, V.C., care avea o bâtă în mână, iar C.I., „M.” şi B.L. cu pumnii şi picioarele.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.M.N. (care a stat în uşa de acces a sălii de jocuri) şi B.I. (care a intrat în sală, dar nu a lovit efectiv partea vătămată), Tribunalul a constatat corect că aceştia au acţionat simultan cu ceilalţi inculpaţi ale căror acţiuni au fost descrise amănunţit, cu aceeaşi intenţie şi completăndu-se unul pe altul. Fiecare a acţionat conştient că participă ca autor în comun cu ceilalţi la producerea rezultatului, astfel încât chiar dacă nu au lovit efectiv partea vătămată, M.C., au contribuit implicit la slăbirea forţelor fizice şi psihice ale părţii vătămate, la excluderea posibilităţilor de rezistenţă sau de fugă ale acesteia, iar acoperirea capului cu glugă şi pătrunderea în grup şi în forţă în sala de jocuri, denotă scopul zădărnicirii oricărei împotriviri sau riposte.

Tribunalul a constatat în mod just că toţi cei şapte inculpaţi care au intrat în local, au proferat acte şi gesturi de o gravitate deosebită, pătrunzând într-un loc public înarmaţi, în grup şi provocând scandal în incinta sălii de jocuri, astfel că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

Analiza probelor a scos în evidenţă că prin modul de a acţiona inculpaţii au adus atingere bunelor moravuri, speriind persoanele care se mai aflau în sala de jocuri şi întrerupând cursul normal al activităţilor ce se desfăşurau acolo. Ca urmare a violenţelor exercitate, martora I.L., angajată la sala respectivă, a sărit pe geam de frică, iar martorul R.T. a fost lovit „din greşeală”, cum a susţinut în declaraţiile sale.

În ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii F.C. şi T.F., în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că cei doi inculpaţi, în deplină cunoştinţă de cauză, au acceptat să meargă împreună cu ceilalţi cunoscând că urma agresarea părţii vătămate.

Activitatea inculpaţilor de a însoţi pe coinculpaţi, cunoscând intenţia lor de a agresa pe M.C. şi văzând armele pe care le aveau asupra lor, constituie complicitate morală deoarece, deşi nu au avut o contribuţie materială în timpul agresiunii, ei au înlesnit realizarea faptei, prin întărirea şi întreţinerea hotărârii coinculpaţilor de a săvârşi acţiunile violente prin prezenţa acestora la locul faptei, precum şi la momentul în care s-au pus cagulele sau glugile în cap şi s-au împărţit armele şi obiectele contondente.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., invocat de inculpaţii T.F. şi F.C. în ceea ce priveşte greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen., este fondat. Tribunalul a motivat în mod corect faptul că în condiţiile în care nu există nicio dovadă că inculpaţii T.F. şi F.C. ar fi proferat acte sau gesturi care să tulbure liniştea publică, nu au avut asupra lor nicio armă sau obiect contondent, nu au intrat în sala de jocuri, nu au ţipat la nimeni şi nu au provocat sau susţinut un scandal, ci, dimpotrivă, au rămas în afara locului unde s-a produs tulburarea şi au părăsit zona la scurt timp de la intrarea coinculpaţilor în local, aceştia nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., referitor la deducerea prevenţiei faţă de inculpatul N.M.N., instanţa de recurs constată că este fondat.

Astfel, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au omis să deducă din durata pedepsei aplicate inculpatului N.M.N. durata reţinerii şi arestării preventive în cauza în care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, de la 27 septembrie 2008 la 23 decembrie 2008. În mod corect instanţele au constatat că infracţiunile pentru care este acuzat în prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1539/2008 a Tribunalului Bucureşti, însă după revocarea suspendării executării pedepsei şi dispunerea executării pedepsei alăturat cu cea din prezenta, au omis să deducă arestarea preventivă din respectiva cauză.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., urmează să se facă aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

Ierarhia gravităţii sancţiunilor a fost apreciată corect de către Tribunal, astfel încât aplicând o sancţiune în limitele reduse conform art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de recurs va lua în considerare şi criteriile de individualizare reţinute de Tribunal, respectiv modalitatea de executarea a pedepsei aleasă de instanţa de fond.

Ca urmare a aplicării art. 320¹C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat, pentru infractorii majori sunt de la 4 ani şi 10 luni la 8 ani şi patru luni închisoare, iar pentru inculpatul minor de la 2 ani şi 5 luni la patru ani şi două luni închisoare.

În urma aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, doar cu privire la inculpaţii C.D. şi C.I., conform înscrisurilor depuse de Ministerul Public, limitele de pedeapsă pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat de la 2 ani şi 5 luni la patru ani şi 2 luni închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, limitele de pedeapsă ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. sunt de la 8 luni la 3 ani şi 6 luni închisoare. Art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor nu produce efecte asupra pedepsei acestei infracţiuni, deoarece minimul pedepsei este sub 5 ani.

Inculpaţii care au lovit efectiv partea vătămată, nu au beneficiat de circumstanţe atenuante în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege a pedepselor. Instanţa s-a orientat spre acest minimum pentru inculpaţii necunoscuţi cu antecedente penale şi care au avut pe parcursul judecăţii o atitudine de recunoaştere a faptelor, chiar cu intenţia de a-şi minimaliza la maxim gradul de vinovăţie.

În această situaţie, s-a reţinut că se află inculpaţii majori C.I. şi R.M. şi inculpatul minor B.L.

Pentru inculpatul minor, Tribunalul a avut în vedere virulenţa acţiunilor sale, acesta intrând primul în sala de jocuri, înarmat, lovirea efectivă a părţii vătămate, dar şi influenţa nefastă a tatălui său, coinculpatul C.D., ca şi vârsta şi gradul de educaţie primit până la acest moment, mediul din care provine şi concluziile referatului de evaluare (care evidenţiază preponderenţa factorilor care pot influenţa în mod negativ inculpatul, precum şi faptul că resursele care pot sprijini evoluţia sa comportamentală sunt limitate. În mod corect se reţine, în defavoarea inculpatului, atitudinea lui de inducere în eroare a consilierului de probaţiune, faţă de care a ascuns detalii cu privire la trecutul său infracţional.

La individualizarea pedepselor în limitele reduse ca urmare a aplicării art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2002 pentru C.D. şi C.I. vor fi avute în vedere procesele-verbale întocmite de procuror din care rezultă că persoane din anturajul inculpaţilor C.D., C.I. şi V.C. au ameninţat că vor face toate demersurile pentru a-i identifica martorii cu identitate protejată - „F.I., M.E. şi P.C.” în vederea răzbunării, putând fi pusă în pericol astfel viaţa sau integritatea lor corporală.

În mod corect, pentru inculpaţii B.I. şi N.M.N., Tribunalul a apreciat că, deşi s-a stabilit vinovăţia acestora ca autori ai infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, gradul de participare la comiterea faptelor, faţă de acţiunile non violente ale acestora şi circumstanţele lor personale (vârstă, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul manifestate în cursul procesului) îi îndreptăţesc la pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii şi aplicării de circumstanţe atenuante. Dintre circumstanţele atenuante reţinute, instanţa de recurs va înlătura pentru inculpatul B.I. lit. c) din art. 74 C. pen., având în vedere că a reţinut art. 320¹ C. proc. pen., iar recursul declarat de Ministerul Public este în defavoarea acestuia. Circumstanţa atenuantă va fi menţinută în ceea ce îl priveşte pe N.M.N., căruia nu i se poate agrava situaţia în propria cale de atac.

N.M.N., deşi a comis fapte de o gravitate similară celor pentru a fost condamnat B.I., nu poate beneficia de aceeaşi modalitate de executare a pedepsei ca inculpatul B.I. dat fiind faptul că este recidivist postcondamnatoriu. N.M.N. a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel că în mod corect Tribunalul a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pe lângă fiecare dintre cele două pedepse ce au fost aplicate în speţă şi executarea în întregime a pedepsei care nu s-a contopit cu pedepsele astfel aplicate.

Apreciind fondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii N.M.N., T.F. şi F.C. împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în limitele expuse mai sus, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

Va lua act că partea vătămată M.C. şi-a retras recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

A. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii N.M.N., T.F. şi F.C. împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în totalitate decizia penală nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi parţial sentinţa penală nr. 148 din 18 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.D., V.C., B.I., B.L., R.M., C.I., N.M.N., şi rejudecând:

I. În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art 320¹C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

III. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpatul V.C. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art 320¹C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi şase luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

IV. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art 320¹C. proc. pen. condamnă pe inculpatul R.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

V. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 320¹C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.L. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

VI. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

VII. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 320¹C. proc. pen. condamnă pe inculpatul N.M.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86⁴ C. pen. revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1539 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 87 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti şi dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Menţine dispoziţiile sentinţei recurate în ceea ce îi priveşte pe F.C. şi T.F.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul C.D. de la 20 mai 2010 la 21 februarie 2012.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul C.I. de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la 13 iulie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul V.C. de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la 21 februarie 2012.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul R.M. de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la 13 iulie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul B.L. de la 20 mai 2010 la 13 iulie 2010.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul B.I. de o zi - 20 mai 2010 şi de la 03 iunie 2010 la 01 februarie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul N.M.N. de la 27 septembrie 2008 la 23 decembrie 2008 şi de la 20 mai 2010 la 21 februarie 2012.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul F.C. de la 20 mai 2010 la 18 februarie 2011.

În baza art. 88 C. pen. deduce durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul T.F. de la 20 mai 2010 la 18 februarie 2011.

B. Ia act că partea vătămată M.C. şi-a retras recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 210 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenta parte vătămată M.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpatul V.C., B.L., R.M., B.I. în cuantum de 400 RON fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru C.D., C.I., T.F. şi N.M.N. în cuantum de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 48/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 495/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 491/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 491/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs