ICCJ. Decizia nr. 465/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 465/2012

Dosar nr. 7783/117/2011

Şedinţa publică din 20 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 359 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 7783/117/2011, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. C.S.N. , domiciliat în com. Aşchileu, sat. Aşchileu Mic, jud. Cluj, cetăţean român, fără antecedente penale); şi

2. L.C.G., domiciliat în com. Aşchileu, sat. Aşchileu Mare, jud. Cluj, cetăţean român, fără antecedente penale);

la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 174, art. 175 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpaţilor pe o durată de câte 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 30 martie 2011 şi până la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.S.N. şi L.C.G.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de câte 500 lei fiecare.

Prin încheierea penală nr. 126 din 11 noiembrie 2011 pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Cluj a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 359 din 22 septembrie 2011, în sensul că, în mod corect, s-a dispus condamnarea celor doi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., în loc de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., cum din eroare, s-a trecut.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 177/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la data de 28 martie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor C.S.N., L.C.G. şi L.K. - pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că inculpaţii C.S.N., L.C.G. şi L.K. sunt persoane fără loc de muncă şi fără locuinţă proprie, fapt pentru care, în ultima perioadă şi-au amenajat locul de dormit într-un canal subteran de colectare a apelor pluviale din zona unui pod de cale ferată de la capătul străzii M. din Cluj-Napoca, unde se află conductele de transport a agentului termic de la Centrala de termoficare zonală M.

În cursul zilei de 23 martie 2011, cei trei inculpaţi au mers împreună să predea contra cost la un centru de colectare a materialelor refolosibile o anumită cantitate de fier vechi pe care o adunaseră, iar apoi au intrat toţi trei la barul SC L. SRL de pe str. C. să consume băuturi alcoolice.

La acelaşi bar s-au înţeles să meargă să consume câte o bere după serviciu şi partea vătămată A.G., împreună cu colegii de serviciu P.A., S.F. şi V.O.C., care după ajungerea pe rând la local au ocupat în sala de servire, o masă învecinată cu cea la care se aflau inculpaţii.

Din declaraţiile celor două grupuri de persoane audiate, rezultă că în prima perioadă a staţionării lor în local nu au relaţionat unii cu ceilalţi, până spre sfârşit, când în cursul unei discuţii în care A.G. şi S.F. discutau despre nişte persoane din zona V.C., a intrat în vorbă cu ei unul dintre „tinerii de etnie romă" de la masa de lângă ei, spunând că şi el cunoaşte acele persoane. Apoi, potrivit celor relatate de colegii de serviciu ai părţii vătămate, tânărul ce a intrat în vorbă cu A.G. a venit la masa lor şi s-a aşezat pe scaunul lăsat liber de S.F., care mersese la toaletă, spunându-le că el are vârsta de 25 de ani, iar cel mai tânăr şi mai solid dintre ei a venit şi el şi a stat „pe vine" între scaunele lui P.A. şi cel al lui A.G., intrând în vorbă cu acesta din urmă. Martorul P.A. a mai afirmat că i-a zis celui ce s-a aşezat pe scaunul colegului său că are un băiat de vârsta lui şi nu doresc să aibă scandal cu nimeni, pentru că el şi colegii sunt oameni în vârstă şi la locul lor, iar ei sunt tineri şi nu doresc să aibă ceva cu ei, după care la revenirea lui S.F. de la toaletă, A.G. i-a zis celui ce-i ocupase scaunul să se ridice şi să plece la masa lui. Martorul a mai menţionat că tot timpul cât au stat la acel local, a avut impresia (presimţirea) că ar putea să li se întâmple ceva, i-a fost frică şi le-a tot zis colegilor să plece odată de acolo.

Potrivit declaraţiilor colegilor victimei, ei au luat hotărârea să plece de la bar în jurul orelor 18.30-19.00, când afară se înserase deja, iar după ieşirea din local au luat-o pe jos spre str. C. pe trotuarul din partea stângă, P.A. şi V.O.C. în faţă, iar A.G. şi S.F. la circa 2-3 metri în urma lor. Dintre cei trei colegi ai victimei rezultă că P.A. a fost mai atent la cele întâmplate şi a furnizat date atât în declaraţia data la organele de poliţie imediat după eveniment, cât şi ulterior cu ocazia audierii la parchet. El a menţionat că după ce au parcurs pe jos cea. 50-70 m s-a uitat în spate şi a observat că cei trei tineri de etnie romă din bar veneau în urma lor, spunându-le colegilor aceasta, fapt pentru care A.G. a rămas mai în spate, iar când s-a uitat din nou în direcţia lor a văzut cum tânărul mai solid se încleştase cu colegul lor şi s-au prăvălit la pământ, pe partea carosabilă, la un metru de trotuar, iar cel mai în vârstă dintre ei cum a încercat să aplaneze conflictul. Apoi după ce s-a ridicat de jos, A.G. a revenit la grupul colegilor săi şi şi-au continuat deplasarea, până când potrivit declaraţiei lui P.A. acesta a rămas din nou în urmă şi a avut un alt conflict verbal cu unii din tinerii romi, care de asemenea a fost aplanat prin intervenţia celui mai în vârstă dintre ei. După revenirea colegului înapoi la grupul lor, martorul P.A. a afirmat că şi-au continuat deplasarea pe jos, până când ajungând într-o zonă de la intersecţia străzii C. cu str. B. unde se află un parc de joacă pentru copii, a observat că A.G. rămăsese din nou în urmă, văzându-l ca avea o bucată de lemn în mână de cea. 1,5 m lungime şi de formă dreptunghiulară, pe care o ţinea cu un capăt îndreptat spre tinerii de etnie romă. în acel moment, martorul afirmă că i-a zis lui A.G. „Ce faci măi omule? Hai să mergem acasă!", dar acesta i-a răspuns că vrea să-i rezolve sau să-şi rezolve problema, iar apoi deşi el încerca să fugă, s-a uitat înapoi şi dintr-o dată a observat cum bărbaţii de etnie romă au năvălit toţi trei pe colegul sau şi l-a împins în spate până s-a lovit de poarta metalică a unui imobil din zonă, iar acolo a observat cum tânărul de etnie romă mai solid, identificat ulterior ca fiind C.S.N., l-a lovit pe A.G. atât de tare în cap cu lemnul, încât s-a rupt şi acesta a căzut la pământ, moment după care fiind foarte speriat, a mai văzut doar că se aplică mai multe lovituri cu acel lemn, fără a observa dacă l-au lovit şi cu pumnii şi picioarele. S.F. a relatat şi el cu privire la aceasta ultimă parte a conflictului, că după ce au parcurs o anumită distanţă pe jos pe trotuar, a observat că la un moment dat colegul A.G. era rămas în urmă şi în spatele lor veneau cei trei tineri bărbaţi de etnie romă, iar apoi în timp ce îşi continua discuţiile cu cei din faţă a auzit strigăt şi zgomot de lovituri şi pe A.G. căzut jos, iar doi dintre tinerii romi îl loveau cu picioarele, al treilea stând de o parte şi zicându-le celorlalţi să nu-l mai lovească. La fel a relatat şi cel de-al treilea coleg al victimei, V.O.C., care a afirmat că pe traseul deplasării lor pe jos de la bar spre casă, când au ajuns în zona părculeţului de pe str. B., la un moment dat a auzit din spate o bubuitură provenită de la uşa de la poarta imobilului de dincolo de părculeţ, iar când şi-a întors faţa în acea direcţie a observat cum doi din bărbaţii de etnie romă ce fuseseră cu ei la bar îl loveau cu picioarele pe A.G., ce era căzut la pământ, pe al treilea bărbat mai în vârstă neobservând să-l lovească şi el pe colegul lor, ci că le zicea celorlalţi să se oprească. în acel moment, toţi trei colegii victimei afirmă că s-au reîntors din zona părculeţului unde ajunseseră, de pe trotuarul ce ocoleşte parcul de joacă pe dreapta înspre partea carosabilă, la locul unde era căzut A.G. în urma lovirii lui de către bărbaţii de etnie romă, spre a-i acorda ajutor, observând cum o femeie din curtea imobilului lângă care se producea agresiunea striga şi ea la agresori „lăsaţi-l, că îl omorâţi", iar în acelaşi timp au observat că a oprit acolo. un autoturism cu mai mulţi tineri, care au coborât şi au strigat la bărbaţii romi ce îl loveau pe colegul lor „de ce daţi în el, vreţi să-l omorâţi?". Colegii victimei au mai afirmat că în momentul intervenţiei tinerilor ce au coborât din autoturism, cei trei agresori de etnie romă au luat-o la fugă pe aleea din stânga parcului de joacă cu tinerii fugind pe urmele lor, fugind o bucată de drum după ei şi martorul S.F. până la intersecţia str. B. cu str. M., unde i-a pierdut din vedere, revenind împreună cu ceilalţi colegi unde rămăsese căzut A.G.

Evenimentul cu actele de agresiune exercitate asupra părţii vătămate A.G. a avut loc pe trotuarul din faţa porţii imobilului de pe str. B., aparţinând martorei I.M. care, în momentul în care în urma zgomotului provocat de izbirea în poartă a ieşit în stradă, a văzut că la poarta era căzut jos un bărbat în stare de inconştienţă, ce era tot plin de sânge în zona capului şi pe mâini, iar în apropiere se afla un tânăr care i-a spus că cel căzut la pământ fusese bătut cu sălbăticie de mai mulţi bărbaţi de etnie romă, cu nişte bâte. Văzând cele întâmplate, martora a formulat cu telefonul celular apeluri la ambulanţă şi la poliţie, mai relatând că până la sosirea acestora, a apărut acolo un alt cetăţean ce s-a dovedit a fi fiul bărbatului căzut la pământ, care a afirmat că l-a sunat prin telefon tatăl său să-i vină în ajutor pentru că nişte tineri de etnie romă vor să-l bată, iar după sosirea echipajului de jandarmi, a aflat de la doi băieţi ce dădeau relaţii acestora despre agresori, că în timp ce treceau ei pe acolo cu o maşină au văzut cum bărbaţii romi îl loveau cu bâtele pe bărbatul agresat, care în momentul când au oprit ei şi au coborât din maşină, au luat-o la fugă.

Tinerii care au intervenit spre a-i determina pe bărbaţii ce exercitau acte de agresiune asupra bărbatului căzut la pământ să nu-l mai lovească, au fost identificaţi ca fiind numiţii U.S., B.R.A., A.D. şi Ş.B., din care primii doi au şi dat declaraţii olografe despre ceea ce au văzut ei în cursul serii producerii evenimentului la organele de poliţie, iar apoi au fost audiaţi ca martori la parchet împreună cu ceilalţi doi din grupul lor.

Din declaraţiile lor rezultă că în seara zilei de 23 martie 2011 în intervalul orar 19.00-20.00 s-au deplasat toţi patru cu autoturismul lui U.S. pentru a o transporta pe prietena acestuia la domiciliu pe str. A. din Cluj-Napoca, mergând pe traseul dinspre str. P. spre str. F. Când au ajuns în zona unui bar de pe str. C., ei au observat cum un grup de trei bărbaţi îl agresau pe stradă pe un al patrulea, dar nu au oprit ci şi-au continuat deplasarea până pe str. A., unde au lăsat-o la domiciliu pe prietena lui U.S., conducătorul autoturismului. La reîntoarcere pe acelaşi traseu, cei patru tineri au relatat că în momentul când au ajuns în dreptul parcului de joacă pentru copii de la intersecţia străzii B. cu str. C., au văzut din nou grupul de bărbaţi observat anterior, în cadrul căruia un bărbat mai în vârstă căzut la pământ era lovit de alţi trei bărbaţi cu picioarele şi doi dintre ei îl loveau cu bâte din lemn, fapt pentru care au oprit maşina. Ei au menţionat că au coborât din maşină mai întâi B.R.A., iar apoi şi U.S. şi A.D., observând că cei care îl loveau pe bărbatul căzut erau trei tineri de etnie romă, strigând la ei să nu-l mai lovească, iar întrucât au văzut că nu au nici o reacţie la strigătul lor, s-au îndreptat împreună spre ei. în acel moment, văzându-i că sunt mai mulţi cei care au intervenit, cei trei agresori au abandonat victima în locul unde era căzută şi au luat-o la fugă pe, aleea din stânga parcului de joacă, fugind şi tinerii după ei să-i prindă. La capătul aleii, agresorii au cotit-o spre stânga pe str. M., doi dintre ei având câte o bâtă de lemn în mână, iar când tinerii ce alergau pe urmele lor s-au apropiat de ei, aceştia s-au oprit în loc, auzindu-se cum unul îi spunea altuia să scoată cuţitul la cei care îi urmăreau. Conform declaraţiilor lor, B.R.A. şi U.S., au luat şi ei câte o bucată de lemn găsită în apropiere cu care să se apere, moment în care agresorii şi-au reluat alergarea spre capătul străzii, însă pe unul care părea mai în vârstă dintre ei şi avea bota cea mai lungă în mână l-au ajuns şi, şi întrucât a încercat să-i lovească cu bâta au sărit pe el şi l-au trântit la pământ, reuşind să-l imobilizeze, pe ceilalţi doi nemaiurmărindu-i întrucât au apucat să fugă spre calea ferată.

Apoi, având în vedere că au ieşit pe stradă mai multe persoane ce locuiau în zonă, tinerii urmăritori le-au zis acestora să sune la poliţie şi la salvare, lăsându-l cu ele pe agresorul prins, după care au intenţionat să plece cu maşina să nu trebuiască să dea explicaţii la poliţie, însă pe traseu s-au răzgândit şi au revenit la locul producerii agresiunii.

Urmarea sesizării telefonice a martorei I.M., s-a deplasat în prima fază la locul faptei o echipă de lucrători de poliţie de Ia Poliţia municipiului Cluj-Napoca, Secţia a VII-a, iar după primele constatări ale acesteia a fost încunoştinţată şi a preluat continuarea cercetărilor echipa de serviciu de la B.I.C.

Lucrătorii de poliţie l-au preluat şi l-au identificat pe agresorul prins de tinerii din autoturism, ce au alergat după ei ca fiind numitul L.C.G., iar în privinţa victimei agresiunii ce se afla în stare de inconştienţă, au stabilit că se numeşte A.G., lângă aceasta constatând că se afla fiul său A.A.G., ce a afirmat ca a fost sunat pe telefonul celular cu puţin timp în urmă de tatăl său, care i-a cerut să vină în ajutorul lui deoarece nişte tineri de etnie romă vor să-l bată. Cu ocazia deplasării în zona unde fusese prins L.C.G., primul lucrător de poliţie sosit la faţa locului a ridicat de pe str. M., din dreptul imobilului, două bucăţi din lemn ce fuseseră abandonate de agresori în urma alergării tinerilor din autoturism după ei, care apoi au fost aduse şi fotografiate la locul agresiunii cu ocazia cercetării locului faptei.

După sosirea ambulanţei, victima A.G. a fost transportată la S.C.J.U. Cluj şi a fost internată la Secţia Clinică Neurochirurgie, cu diagnosticul: „Traumatism cranio-cerebral sever. Hematon extradural şi subdural tempo-parietal stâng. Fractură temporo-parietală dreaptă. Plagă contuză parietală stângă saturată. Hematon epicranian temporo-parietal stâng. Echimoză pleoapă superioară ochi stâng". Personalul medical căreia i-a fost încredinţată victima pentru îngrijire, a găsit în interiorul hainelor acesteia un fragment din lemn de brad cu lungimea de 16 cm, care ulterior a fost predat lucrătorilor de poliţie ce l-au depus la dosarul cauzei.

Apoi, pe baza declaraţiei iniţiale date de L.C.G. la organele de poliţie, a fost stabilită şi identitatea celorlalţi doi agresori în persoana numiţilor C.S.N. şi L.K., dar aceştia nu au mai fost găsiţi după producerea evenimentului în canalul subteran de la capătul străzii M., unde primul din ei susţine că au avut locul de dormit; iar după lăsarea lui liber, la finalizarea audierii a dispărut şi el din acea locaţie.

În ce priveşte natura şi gravitatea leziunilor suferite de persoana vătămată A.G., prin raportul de constatare medico-legal emis de I.M.L. Cluj-Napoca, din 24 martie 2011, s-a învederat că i-a fost efectuată acesteia o intervenţie chirurgicală pentru evacuarea hematomului extradural şi subdural, suspendarea durei mater, excluderea voletului osos, sutură, tub de dren, s-a evidenţiat radiologie o linie de fractură oblică la nivel temporo-parietal stâng şi i s-a aplicat tratament cu sânge izogrup, reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică, antibiotice, depletive cerebrale. în final, s-a concluzionat că victima prezintă leziuni corporale ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, că acestea necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale; că leziunile au pus în pericol viaţa victimei, salvarea ei datorându-se traumatismului medico-chirurgical corect aplicat şi în timp util, ele putând data din 23 martie 2011.

În urma acţiunilor de căutare a echipei de poliţişti din cadrul I.P.J. Cluj - Serviciul de Investigaţii Criminale, s-a reuşit depistarea în prima fază a numiţilor L.C.G. şi C.S.N., care în urma audierii lor în prezenţa apărătorilor din oficiu au fost puşi sub acuzare pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, au fost reţinuţi şi s-a propus arestarea lor preventivă, instanţa însuşindu-şi propunerea de arestare.

Ulterior, a fost depistat şi numitul L.K., care după audierea lui în prezenţa apărătorului din oficiu a fost şi el reţinut şi s-a propus şi obţinut şi arestarea lui preventivă, pentru aceeaşi infracţiune.

În urma prezentării spre vedere a fotografiilor celor trei inculpaţi din fişele de evidenţă de la Biroul judeţean privind evidenţă persoanelor Cluj, aceştia au fost recunoscuţi ca făcând parte din grupul celor trei persoane care au exercitat acte de agresiune asupra victimei A.G., atât de colegii acesteia P.A., S.F. şi V.O.C., cât şi de către tinerii din autoturismul ce au intervenit pentru salvarea vieţii acesteia, respectiv U.S.A., B.R.A., A.D. şi Ş.B., cărora le-au fost prezentate şi fotografii judiciare făcute primilor doi inculpaţi la parchet, aceştia din urmă menţionând expres (primii trei) că în momentul ajungerii lor cu autoturismul în zona parcului de joacă unde se producea agresiunea, au văzut cum toţi trei inculpaţii îi aplicau lovituri bărbatului căzut la pământ - cu picioarele, şi doi dintre ei şi cu nişte bâte din lemn pe care le aveau în mână.

Victima A.G., internată şi în prezent la Secţia Clinică Neurochirurgie, s-a aflat o lungă perioadă de timp în stare de inconştienţă, astfel că nu a putut fi audiată în prima fază a cercetărilor, medicul curant ce o are în îngrijire abia la data de 18 aprilie 2011 confirmând că a devenit conştientă şi poate fi văzută, dar că nu poate vorbi întrucât i s-a făcut o intervenţie chirurgicală denumită traseostomă (i s-a introdus o sondă în laringe). în urma deplasării la spital şi a unei discuţii orale cu persoana vătămată, în prezenţa fiului acesteia A.A.G., aceasta a înţeles întrebările ce i s-au pus şi a confirmat că acceptă să răspundă prin semne aprobative sau negative cu capul, completându-se în acest sens o declaraţie de parte vătămată, cu răspunsurile sale la întrebările puse. în acest mod, la întrebarea ce a păţit în urmă cu circa o lună, aceasta a confirmat că a fost bătută de către trei indivizi pe o stradă din Cluj-Napoca, iar în urma prezentării spre vedere a fotografiilor celor trei inculpaţi din dosarul cauzei, a confirmat ca aceştia au fost cei care l-au lovit cu nişte bâte şi cu picioarele, dând aprobativ din cap că cere tragerea lor la răspundere penală, la întrebarea ce i-a fost adresată. Având în vedere că are în urma leziunilor suferite mâna dreaptă paralizată, a dat aprobativ din cap ca fiul lui să semneze declaraţia în numele său, precum şi că îl împuterniceşte pe acesta să-i reprezinte interesele la organele judiciare în prezenta cauză. La finalizarea audierii, A.A.G. a semnat declaraţia în numele tatălui său, ca şi procesul-verbal cu privire la condiţiile audierii întocmit ulterior la parchet, iar apoi acesta a formulat şi o cerere scrisă de constituire de parte civilă în numele tatălui său, în care a menţionat că solicită ca autorii faptei să fie obligaţi la plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare şi a diferenţei dintre salariul pe care îl are ca angajat la firma SC M.J. SRL" Cluj-Napoca şi cuantumul concediului medical pe care îl va primi, menţionând că valoarea provizorie a despăgubirilor este în sumă de 10.000 euro.

În ce îi priveşte pe inculpaţi, în prima declaraţie dată la organele de poliţie, L.C.G. a relatat cum a mers împreună cu ceilalţi doi să ducă la un centru de colectare fier vechi, iar după aceea au intrat toţi trei la barul de pe str. C. unde au consumat, fiecare cognac Iancu (câte 500 ml fiecare), acolo întâlnind şi grupul de bărbaţi mai în vârstă în care s-a aflat victima A.G., cu care C.S.N. a avut o discuţie conflictuală. Apoi a afirmat că după ce grupul respectiv de bărbaţi a plecat din bar, s-au ridicat şi ei imediat şi au ieşit în urma lor, iar afară C.S.N. s-a tot legat de unul dintre bărbaţi, el încercând să-l calmeze fără însă a reuşi. După aceea, la o distanţă oarecare de la bar, afirmă că s-a produs o altercaţie în care C.S.N. şi L.K. au sărit la bătaie la unul din cei patru bărbaţi, iar când au ajuns lângă parc toţi trei au început să-l lovească pe acel bărbat el lovîndu-l cu pumnii în zona capului, iar N. şi K. l-au lovit cu picioarele, în urma căreia bărbatul a căzut la pământ. El a mai relatat că nu ştie de unde K. a luat o bâtă, cu care l-a lovit pe bărbatul căzut în zona capului de câteva ori, iar bâta s-a rupt. Apoi când bărbatul în cauză se afla căzut, a încercat şi el să-i oprească pe N. şi pe K. să-l mai lovească, dar aceştia au continuat, până când a oprit în stradă un autoturism din care nişte tineri au strigat la ei, intervenţie în urma căreia au fugit toţi trei pe str. M. (filele 89-91). După depistarea sa şi a vărului său C.S.N., în prima declaraţie dată la parchet cu ocazia punerii sub învinuire, L.C.G. a încercat să-şi minimalizeze mai mult partea sa de contribuţie la actele de agresiune exercitate asupra victimei, ca şi aceea a vărului său, afirmând că el i-a dat doar câţiva pumni în spate bărbatului căzut la pământ, că l-a văzut şi pe vărul sau lovindu-l pe cel căzut cu pumnii în zona capului, iar L.K. a fost cel care l-a lovit cu parul în cap. Cât priveşte afirmaţiile tinerilor ce au alergat după ei, în sensul că el era cel care avea cea mai mare bâtă în mână, ce i-au fost aduse la cunoştinţă, inculpatul a susţinut că în timp ce fugea de urmăritori, a găsit o bâtă pe stradă şi a luat-o în mână, ca sa se poată apăra să nu se poată apropia de el, cei trei băieţi.

Inculpatul C.S.N., în declaraţia dată la parchet cu ocazia punerii sale sub acuzare, a relatat şi el cum au consumat băuturi alcoolice la barul de pe str. C., unde s-au aflat la o masă alăturată şi patru bărbaţi mai în vârstă, iar aici unul din bărbaţii respectivi s-a uitat mai insistent la el şi apoi l-ar fi înjurat de mamă. Apoi după plecarea bărbaţilor mai în vârstă din bar, au ieşit şi ei, iar acelaşi bărbat afară a venit la el să-l lovească, însă a intervenit între ei şi l-a oprit vărul său L.C.G., însă a afirmat că după aceea bărbatul respectiv s-a apropiat din nou spre el, astfel că l-a prins de haine şi l-a trântit la pământ, vărul său i-a dat acestuia vreo doi - trei pumni, iar L.K. l-a lovit cu o bucată de lemn, pe care a luat-o din ceva gard din apropiere. El a mai menţionat că în timp ce îl loveau pe acel bărbat, a oprit acolo o maşină cu nişte băieţi care au fugit înspre ei, iar ca să scape au luat-o la fugă, văzând ca aveau câte o bâtă în mână vărul său şi L.K., pe vărul, lui ajungându-l şi prinzându-l băieţii, iar el cu L.K. apucând să fugă fără să-i prindă.

În ce îl priveşte pe inculpatul L.K., cu ocazia primei sale audieri la parchet în vedere punerii sub acuzare, a semnalat că la data faptei s-a aflat şi el cu L.C.G. şi C.S.N. la barul de pe str. C., unde era şi grupul de bărbaţi mai în vârstă din care a făcut parte şi victima A.G., dar a susţinut că el nu a participat la actele de agresiune asupra acesteia în locul unde s-a petrecut incidentul de lângă parcul de joacă, întrucât se afla în faţa grupului unde ceilalţi au avut conflictul cu victima; iar când a văzut că ceilalţi doi au început să se înjure cu bărbatul respectiv, a strigat la ei să-l lase în pace şi să vină să meargă împreună spre locul unde dormeau ei, moment în care întrucât a oprit acolo o maşină neagră cu nişte tineri ce au coborât la ei să-i oprească, el a luat-o la fugă pe alee să nu fie prins, reuşind să scape de urmăritori prin escaladarea gardului într-o grădină de pe strada pe care fugea.

Având în vedere că ultimii doi inculpaţi au negat că i-ar fi aplicat şi ei lovituri victimei A.G., pe baza consimţământului dat în acest sens, s-a dispus testarea lor la aparatul Poligraf, pentru a se stabili dacă manifestă sau nu comportament simulat. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 aprilie 2011 al L.P.J. Cluj -Serviciul Criminalistic, s-au concluzionat următoarele:

- inculpatul C.S.N. la întrebările relevante ale cauzei: „3. D-ta l-ai lovit pe A.G.? Răspuns Nu", „5. în data de 23 martie 2011 d-ta l-ai lovit cu pumnii şi picioarele pe A.G.? Răspuns Nu", „8. D-ta l-ai lovit cu o bâtă în cap pe A.G.? Răspuns Nu", interpretarea diagramelor poligraf a evidenţiat faptul că răspunsurile sale la aceste întrebări au provocat modificări specifice comportamentului simulat;

- inculpatul L.K., la întrebările relevante ale cauzei: „3. D-ta ai participat Ia bătaia asupra numitului A.G.? Răspuns Nu "m „5. În data de 23 martie 2011 d-ta l-ai lovit cu pumnii şi picioarele pe A.G.? Răspuns Nu", interpretarea diagramelor poligraf a evidenţiat faptul că răspunsurile sale la întrebările nr. 3 şi 5, au provocat modificări specifice comportamentului simulat (filele 127-138).

În cursul audierii sale finale şi la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul L.K. şi-a menţinut poziţia din prima declaraţie, afirmând că nu l-a lovit pe A.G., ci în momentul când ceilalţi doi îl băteau pe cetăţeanul respectiv, el era înaintea lor, iar când au apărut şi s-au oprit acolo tinerii cu autoturismul, a luat-o la fugă împreună cu ceilalţi, ca să nu îl prindă. Nerecunoaşterea comiterii faptei de către inculpat este însă nejustificată, participarea lui la actele de agresiune asupra victimei fiind dovedită - după cum s-a relevat - atât de declaraţiile colegilor părţii vătămate şi ale tinerilor care au intervenit spre a-i opri să o mai lovească, cât şi de cele ale celorlalţi doi coinculpaţi, precum şi de concluziile raportului de testare a lui la aparatul poligraf.

În ce îl priveşte pe inculpatul C.S.N., la reaudierea finală şi la prezentarea materialului de urmărire penală, a revenit asupra atitudinii sale iniţiale de nerecunoaştere a participării lui la actele de agresiune, afirmând că în momentul în care el şi ceilalţi coinculpaţi au ajuns în apropierea parcului de joacă de pe str. B., partea vătămată A.G. avea un par în mână cu care îi aştepta pe ei, şi când au ajuns în apropierea lui, s-ar fi întors toţi bărbaţii din grupul acestuia spre ei, iar victima a îndreptat parul spre ei. în acest context, afirmă că l-a prins pe A.G. şi i-a smuls parul din mână, după care i-a dat cu parul în cap şi l-a doborât la pământ, iar apoi l-a lovit cu parul până s-a rupt menţionând totodată că l-au lovit şi ceilalţi coinculpaţi, respectiv L.C. cu pumnii şi L.K. cu picioarele, iar când au sosit tinerii cu autoturismul şi au strigat la ei au luat-o la fugă.

Cât îl priveşte pe inculpatul L.C.G., la reaudierea finală şi la prezentarea materialului de urmărire penală, a afirmat că în legătură cu fapta ce i-a fost reţinută îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat anterior în cauză, dar consideră că lui nu îi poate fi reţinută infracţiunea de tentativă la omor calificat, ci doar aceea de vătămare corporală.

Atitudinea inculpatului, prin care după cum s-a mai menţionat a încercat constant să-şi minimalizeze contribuţia la actele de agresiune exercitate asupra victimei, culminând cu susţinerea finală că lui nu îi poate fi reţinută decât o simplă vătămare corporală, s-a apreciat că nu poate fi luată în considerare, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultând în mod indubitabil că în ultimul loc, în care au fost exercitate acte de agresiune asupra victimei, respectiv pe trotuarul de la poarta imobilului de pe str. B., atât el cât şi ceilalţi doi inculpaţi i-au aplicat împreună lovituri victimei, din care C.S.N. cu bâta, iar el şi cu L.K. cu pumnii, toţi în zona capului, continuând să o lovească cu bâta şi cu picioarele şi după ce a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa, tinerii ce au oprit acolo cu autoturismul văzându-i pe toţi cum îi aplicau lovituri victimei cu picioarele, iar doi dintre ei şi cu bucăţile din lemn rezultate din ruperea bâtei folosite iniţial de C.S.N. din care în cursul alergării tinerilor după ei, bâta cea mai lungă a fost văzută în posesia lui L.C.G.

Toate acestea conduc, în opinia instanţei, la concluzia că activitatea fiecăruia dintre cei trei inculpaţi s-a aflat într-o unitate indivizibilă cu a celorlalţi şi rezultatul activităţii lor strâns unite a condus la producerea leziunilor descrise în raportul de constare medico-legală, despre care s-a concluzionat că au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea acesteia datorându-se doar intervenţiei prompte şi calificate a colectivului de medici care i-au acordat îngrijiri medicale. Intenţia de a suprima viaţa victimei rezultă deci, din modul cum au acţionat conjugat toţi trei, prin aplicarea de lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu bâte, toate în zona capului victimei, inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ pierzându-şi cunoştinţa, renunţând la a o mai lovi şi abandonând-o în starea în care o aduseseră, doar în urma intervenţiilor tinerilor din autoturism.

Faptul că cei trei colegi ai victimei afirmă că l-au văzut pe L.C.G. stând de o parte, ori că ar fi încercat sa-i determine pe ceilalţi coinculpaţi să nu o mai lovească pe victimă, nu are relevanţă în privinţa evidenţierii participării lui la comiterea actelor de agresiune, care este dovedită cu celelalte probe descrise, cu ocazia constatării la locul faptei în prezenţa apărătorilor inculpaţilor stabilindu-se că în momentul producerii agresiunii, pe trotuarul imobilului de pe str. B., martorii V.C., S.F. şi P.A. se aflau la o distanţă mare de acel loc, dincolo de parcul de joacă din zonă, de unde au putut vedea cu dificultate actele concrete de agresiune exercitate, afară fiind întuneric şi putându-le fi obturată vederea de gardul viu ce înconjoară parcul. Ei probabil că l-au văzut pe inculpat stând de-o parte înainte sau/şi după ce a exercitat şi el actele de agresiune asupra victimei, din moment ce atunci când au oprit acolo tinerii cu autoturismul, i-au observat pe toţi trei inculpaţii lovind-o pe aceasta, aspect care însă în opina noastră, nu are relevanţă în privinţa calificării faptei ce i-a fost reţinută.

Cât priveşte apărarea inculpatului C.S.N., conform căreia partea vătămată A.G. i-ar fi provocat prin aşteptarea lângă parcul de joacă cu un par în mână, aspect pe care l-a menţionat şi martorul P.A., instanţa a considerat că, în împrejurările date, nu există temeiuri suficiente să fie reţinută în cauză circumstanţa atenuantă constând în scuza provocării, întrucât nu rezultă că victima a şi încercat să-l lovească pe inculpat cu parul respectiv, ci doar că îl ţinea în mână, probabil pentru o eventuală apărare, având în vedere că mai înainte pe stradă fusese trântită pe jos şi lovită de inculpaţi. în aceste condiţii şi având în vedere şi faptul că inculpaţii erau trei, iar A.G. singur, nu există temeiuri spre a se aprecia că inculpatul, împreună cu ceilalţi doi coautori, au comis actele de agresiune sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o acţiunea provocatoare a părţii vătămate. După sesizarea instanţei de judecată, la data de 28 aprilie 2011, în timp ce partea vătămată A.G. era internată la spital, a intervenit decesul acesteia, astfel că la termenul de judecată, prin încheiere, instanţa de judecată a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei inculpaţilor, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2011, înainte de declanşarea cercetării judecătoreşti inculpaţii C.S.N. şi L.C.G. au declarat că recunosc în totalitate învinuirea adusă de organele de urmărire penală şi că doresc ca judecata să aibă loc pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea şi a altor mijloace de probă.

Faţă de poziţia procesuală a inculpaţilor C.S.N. şi L.C.G. instanţa a constatat incidenţa în cauză a art. 320² C. proc. pen. şi procedând la o analiză a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, instanţa de judecată a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor C.S.A. şi L.C.G. de către organele de urmărire penală sunt stabilite şi din coroborarea acestora rezultă starea de fapt reţinută în rechizitoriu, expusă mai sus precum şi vinovăţia inculpaţilor.

Instanţa de fond a apreciat că în drept, faptele inculpaţilor C.S.N. şi L.C.G., care la data de 23 martie 2011, după ce au consumat băuturi alcoolice în localul SC L. SRL de pe str. Câmpina din Cluj-Napoca, au agresat-o fizic pe partea vătămată A.G., prin lovirea repetată cu pumnii şi picioarele şi cu un corp contondent, provocându-i iniţial victimei, leziuni corporale care, potrivit raportului de constatare medico-legală au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale şi care în final, au dus la decesul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea agravantei comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă, astfel cum acestea au fost reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., persoanele inculpaţilor, care nu sunt la prima confruntare cu legea penală şi care au recunoscut şi regretat comiterea faptelor.

Astfel, instanţa de fond a aplicat câte o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de câte 500 lei fiecare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii C.S.N. şi L.C.G.

Parchetul de pe Lângă Tribunalul Cluj a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi în plus, în susţinerea orală a apelului, s-a solicitat şi modificarea pedepsei complementare, în sensul de a se interzice inculpaţilor şi dreptul prev. deart. 64 lit. a) teza I C. pen.

În motivarea apelului s-a arătat că, deşi în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., se impune aplicarea unor pedepse într-un cuantum sporit, ambilor inculpaţi, cuantum orientat spre maximul special, raportat la gradul de pericol social al faptei comise - ridicat, având în vedere modalitatea concretă în care a fost comisă fapta ; dar şi la persoanele inculpaţilor - care nu se află la prima confruntare cu legea penală, ambii inculpaţi fiind cercetaţi anterior pentru infracţiuni de furt şi lovire, pentru care însă, au fost sancţionaţi administrativ; cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului, încercând fiecare să-şi minimalizeze contribuţia la agresarea părţii vătămate, invocând chiar starea de provocare în care au acţionat, datorită atitudinii victimei.

Cu privire la pedeapsa complementară, s-a arătat că inculpaţii au dat dovadă prin comiterea infracţiunii de omor, de nerespectarea unor valori esenţiale, fundamentale, ocrotite de lege, astfel că, aceştia sunt nedemni de a-şi exercita dreptul de a alege, impunându-se şi interdicţia acestui drept, prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Inculpatul C.S.N. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate sub aspectul laturii penale şi, rejudecând, să se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai redus.

S-a arătat în motivarea apelului că, inculpatul a fost în vădită stare de provocare determinată de atitudinea victimei, iar pe de altă parte, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie cu zece copii şi nu are o locuinţă proprie. Are vârsta de 22 ani şi îşi procură hrana prin vânzarea fierului vechi.

Inculpatul L.C.G. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate sub aspectul laturii penale şi, rejudecând, să se reducă pedeapsă ce i-a fost aplicată, apreciind că este prea aspră cea stabilită de prima instanţă.

S-a arătat în motivarea apelului că, faţă de poziţia procesuală a inculpatului, faţă de starea de provocare în care a acţionat şi în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei şi atitudinea sinceră, de recunoaştere a faptei, prima instanţă a aplicat o pedeapsă prea aspră, fiind posibilă reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 200/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a dispus în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 359 din 22 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7783/117/2011 al Tribunalului Cluj, pe care o casează în parte, dor cu privire la conţinutul pedepsei complementare aplicate inculpaţilor. Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, s-a dispus aplicarea inculpaţilor C.S.N. şi L.C.G. şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. pe aceeaşi durată, de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.S.N. şi L.C.G. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor C.S.N. şi L.C.G. şi s-a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2011 la zi, pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-au stabilit ca sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu (av. M.G. şi O.I.), să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii recurenţi să plătească fiecare, câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 300 lei, reprezentând onorarii avocaţiale, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

În cauză, faţă de inculpaţii apelanţi judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., aceştia recunoscând comiterea faptei pentru care au fost trimişi în judecată, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare şi, ulterior, cum a rezultat prin schimbarea încadrării juridice, urmare a decesului părţii vătămate (prin încheierea dinii august 2011) solicitând judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Raportat şi la motivele de apel, instanţa de control judiciar s-a limitat doar la analiza individualizării judiciare a pedepselor principală şi complementară, aplicate inculpaţilor.

Ca stare de fapt, s-a reţinut că la data de 23 martie 2011, după ce au consumat băuturi alcoolice în localul SC L. SRL din Cluj-Napoca, inculpaţii apelanţi au agresat-o fizic pe partea vătămată A.G., prin lovirea repetată cu pumnii şi picioarele şi cu un corp contondent, provocându-i iniţial victimei, leziuni corporale care, potrivit raportului de constatare medico-legală au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale şi care în final, au dus la decesul acesteia - fapte care, în mod corect, instanţa le-a încadrat juridic în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea agravantei comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Procedând apoi la individualizarea sancţiunilor ce urmau a fi aplicate inculpaţilor, instanţa a valorificat eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor comise - ridicat, raportat la natura infracţiunii comise, importanţa relaţiilor sociale lezate; limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 15 la 25 ani, limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., deci, pedeapsa închisorii de la 1 ani la 16 ani şi 8 luni); persoanele inculpaţilor - fără antecedente penale, sancţionaţi însă administrativ pentru fapte de furt ( în anul 2008 inculpatul L.C. şi, respectiv în 2009 şi 2010 inculpatul C.S.) cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând şi regretând fapta.

S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale de câte 10 ani închisoare, situate la nivelul minimului special redus cu 1/3, în măsură, să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu obligă instanţa a aplica pedepse la nivelul minimului special redus cu 1/3, ci doar a situa aceste pedepse între limitele minime şi maxime, reduse cu 1/3, dar pe de altă parte, este la fel de adevărat că, nici nu se pot ignora aceste dispoziţii, pentru că ar însemna practic, lipsirea lor de eficienţă şi a scăpa din vedere scopul pentru care a fost introdusă instituţia judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei - accelerarea soluţionării cauzelor, înlăturarea unor proceduri greoaie şi deseori inutile pentru stabilirea adevărului, subsumându-se exigenţelor de ordin calitativ ale actului de justiţie - scop care, în speţă, prin comportamentul lor procesual, inculpaţii au reuşit să-l realizeze.

Instanţa de apel a apreciat totodată că nu se impune în cauză, nici a se da o eficienţă mai mare decât cea reclamată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., împrejurării că inculpaţii au fost sinceri şi au recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificaţie acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conţinut dispoziţiile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei.

S-a mai apreciat că nu pot fi avute în vedere criticile privind starea de provocare invocată de inculpaţi, acestea nu pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar, întrucât inculpaţii au recunoscut faptele, aşa cum au fost descrise în actul de sesizare, în care nu a fost reţinută starea de provocare şi, mai mult, din probele de la urmărire penală nu rezultă o astfel de împrejurare.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe care instanţa a înţeles să o aplice inculpaţilor, s-a constatat că nu este întrutotul adecvată, ca şi conţinut, circumstanţelor specifice cauzei.

De altfel, chiar prin Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii s-a statuat că - dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Instanţa de apel a constatat că prin raportare la dispoziţiilor art. 71 alin. (3) C. pen., faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar şi faţă de persoanele inculpaţilor care, fără a avea antecedente - în sensul legii penale - s-au mai confruntat totuşi cu aceasta, fiind sancţionaţi administrativ pentru încălcarea ei - inculpaţii apelanţi sunt nedemni a-şi exercita dreptul de a alege, iar restrângerea acestui drept apare ca necesară într-o societate democratică şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, aşa cum cere de altfel şi Constituţia României - art. 53 alin. (2).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul L.C.G.

În recursul parchetului au fost criticate hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor L.C.G. şi C.S.N.

În motivarea recursului s-a susţinut că niciuna din cele două instanţe care s-au pronunţat în cauză şi nu au realizat a analiză de detaliu a circumstanţelor de individualizare la care se referă art. 72 C. pen., mărginindu-se să enumere generic circumstanţele din textul de lege sau să considere, aşa cum a procedat instanţa de apel, că simplul fapt că inculpaţii au acceptat acuzarea ce li se aduce, accelerând astfel cursul justiţiei, este suficient pentru a aprecia că o pedeapsă minimă corespunde scopurilor şi funcţiilor acesteia.

A mai învederat că de vreme ce legiuitorul a prevăzut că sancţiunea ce se aplică în cazul procedurii simplificate, prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., se individualizează între limita minimă specială şi limita maximă specială, apare evident că pedeapsa principală poate şi trebuie să fie stabilită prin raportare la aceşti parametri, prin prisma tuturor împrejurărilor de circumstanţiere prevăzute în cuprinsul art. 72 C. pen.

A susţinut că pedepsele principale aplicate inculpaţilor nu corespund gradului ridicat de pericol social al faptei comise, având în vedere modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, dar şi persoana inculpaţilor - care nu se află la prima confruntare cu legea penală, ambii inculpaţi fiind cercetaţi anterior pentru infracţiuni de furt şi lovire, pentru care însă, au fost sancţionaţi administrativ; cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului, încercând fiecare să-şi minimalizeze contribuţia la agresarea părţii vătămate, invocând chiar starea de provocare în care au acţionat, datorită atitudinii victimei.

În recursul său, inculpatul L.C.G. a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră şi a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Înalta Curtea, examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul L.C.G., în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, instanţele au analizat întreg materialul probator şi că pedepsele aplicate inculpaţilor L.C.G. şi C.S.N., astfel cum au fost individualizate de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel răspund atât principiului proporţionalităţii, cât şi scopului prevăzut în art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viaţă.

De asemenea, se constată că instanţa de fond a reţinut în beneficiul inculpaţilor dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a aplicat o pedeapsă de câte 10 ani închisoare, aceasta fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei şi în conformitate cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, intensitatea loviturilor aplicate victimei A.G., cu pumnii şi picioarele şi cu un corp contondent, provocându-i iniţial acesteia, leziuni corporale care, potrivit raportului de constatare medico-legală au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale şi urmarea ireversibilă a faptei acestora a avut drept consecinţă decesul victimei.

Poziţia de recunoaştere a faptei, valorificată de inculpatul L.C.G. prin prisma dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 72 C. pen., nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen. şi nici reducerea pedepsei. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele şi şi-a exprimat regretul solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 10 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, precum şi scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

În condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică.

Astfel, faţă de cele menţionate se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedepsele aplicate inculpaţilor de câte 10 ani închisoare sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.

Aşadar, pedepsele de câte 10 ani aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, neexistând temeiuri pentru majorarea acestora şi ici pentru reducerea lor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul L.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul ar. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat L.C.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.S.N. în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul L.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 200/A din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor L.C.G. şi C.S.N., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2011 la 20 februarie 20i2.

Obligă recurentul inculpat L.C.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.S.N. în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 494/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 4236/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 465/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 465/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs