ICCJ. Decizia nr. 478/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 478/2012
Dosar nr. 7091/1/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu din 30 ianuarie 2012
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La data de 23 iunie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 3676/1/2010.
Prin sentinţa penală nr. 1988 din 3 decembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 5578/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 397 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 5 septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 399 alin. final şi art. 401 C. proc. pen., a înaintat spre competentă soluţionare, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 3676/1/2010, formulată de petiţionarul C.I., împreună cu concluziile procurorului.
Înalta Curte, analizând cererea formulată, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat act că petiţionarul C.I. a renunţat la judecarea plângerii formulate împotriva intimaţilor A.A. şi P.C.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 1546 din 21 aprilie 2010, pronunţată în dosarul nr. 138/39/2010, a respins ca tardiv recursul declarat de petiţionar.
Contestaţia în anulare formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2383 din 16 iunie 2010, pronunţată în dosarul nr. 3676/1/2010.
Hotărârea a fost atacată pe calea revizuirii de revizuentul C.I., fără a invoca vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluţii care nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii.
Revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoaşterii de către instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a unor fapte şi împrejurări în funcţie de care aceasta nu corespunde legii.
Reglementarea riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în parte, condiţii de fond şi de formă de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei sentinţe prin care anterior a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
Astfel, cum revizuirea priveşte o hotărâre prin care instanţa nu a rezolvat fondul cauzei, calea extraordinară de atac promovată de petiţionar apare ca fiind inadmisibilă.
În aceste condiţii, cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 2383 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3676/1/2010.
Obligă revizuentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 657/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 46/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
