ICCJ. Decizia nr. 479/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 479/2012
Dosar nr. 10108/1/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 2 aprilie 2012
Asupra cauzei penale de faţă;în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 noiembrie 2011 a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinţei penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5960/ 1/2010.
La data de 20 decembrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 399 alin. final şi art. 401 C. proc. pen., a înaintat spre competentă soluţionare, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinţei penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5960/1/2010, împreună cu concluziile procurorului.
Înalta Curte, analizând cererea formulată, reţine următoarele:
La data de 24 martie 2010 petiţionara S.M. s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, cu plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, inclusiv, magistraţi din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pretinse activităţi infracţionale ce ar fi fost desfăşurate începând cu anul 1997 până în prezent şi care i-au vătămat drepturile şi interesele legale.
Prin rezoluţia nr. 5166/ 1433/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus respingerea plângerii, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că, plângerea astfel cum a fost formulată nu poate conduce la un rezultat concret pentru o eventuală începere a cercetărilor ori pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petentei, nefiind respectate cerinţele esenţiale de admisibilitate a plângerii.
Totodată, s-a arătat că petenta nu a prezentat mijloace de probă ori indicii de natură să susţină din punct de vedere penal aspectele sesizate.
Împotriva rezoluţiei mai sus indicată, petenta a formulat plângere, la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 5745/2779/VIII-l/2010 din 29 iunie 2010.
Împotriva acestei soluţii petenta, în baza art. 2781C. proc. pen., s-a adresat cu plângere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 1527 din 15 octombrie 2010, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.M. împotriva rezoluţiei nr. 5166/ 1433/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, reţinând că legiuitorul a instituit o procedură obligatorie care trebuie parcursă, astfel că, pentru a se putea adresa instanţei de judecată trebuie ca, în prealabil, să existe o soluţie pronunţată de procuror, respectiv o rezoluţie sau ordonanţă de netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluţii partea să fi făcut plângere la procurorul ierarhic superior.
Or, cum în cauza dedusă judecăţii nu s-a dispus niciuna dintre soluţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, prin Decizia penală nr. 209 din 28 martie 2011, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.M., împotriva sentinţei penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5960/1/2010, constatând că plângerea petentei adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 2781C. proc. pen., precum şi caracterul nefondat al criticilor formulate în recurs.
Hotărârea de mai sus a fost atacată pe calea revizuirii de revizuenta S.M., invocând cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluţii care nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii.
Revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoaşterii de către instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a unor fapte şi împrejurări în funcţie de care aceasta nu corespunde legii.
Reglementarea riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în parte, condiţii de fond şi de formă de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că revizuenta a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei sentinţe prin care anterior a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea.
Astfel, cum revizuirea priveşte o hotărâre prin care instanţa nu a rezolvat fondul cauzei, calea extraordinară de atac promovată de petiţionară apare ca fiind inadmisibilă.
În aceste condiţii, cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva sentinţei penale nr. 1527 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul 5960/1/2010.
Obligă revizuienta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 315/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 48/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
