ICCJ. Decizia nr. 511/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 511/2012
Dosar nr. 8954/1/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3831 din 28 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii I.D.A. şi I.M.P. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a reţinut de instanţă că contestatorii au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 44/1955 a Tribunalului Militar Teritorial motivând că s-au descoperit fapte şi împrejurări noi, invocând dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen. şi există două hotărâri judecătoreşti inconciliabile.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale invocate în apărare, a pronunţat decizia penală nr. 3831 din 28 octombrie 2011, respingând recursurile ca nefondate, constatând că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., contestatorii I.D.A. şi I.M.P. au formulat contestaţie în anulare susţinând că instanţa nu s-a pronunţat prin încheiere în sensul admiterii sau respingerii cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale şi cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Examinând contestaţia în anulare în raport de lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Totuşi, s-a apreciat că prezenta contestaţie nu este admisibilă pentru că motivele pe care se sprijină sunt numai aparent cele prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen., astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate.
Se constată că această dispoziţie legală nu se referă în general la cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau după caz, continuarea procesului penal, ci se indică în mod expres cauze de încetare a procesului penal.
Coroborând dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. cu dispoziţiile art. 11 C. proc. pen., rezultă că legea se referă la situaţia în care instanţa este sesizată cu conflictul de drept penal, în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului, căci încetarea procesului penal este o soluţie ce poate fi pronunţată de către instanţă în cursul judecăţii, deci cu ocazia soluţionării fondului cauzei, după ce instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, plângere prealabilă sau potrivit cazului special prev. de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.
Această concluzie reiese şi din coroborarea art. 386 lit. c) C. proc. pen. cu dispoziţiile art. 392 C. proc. pen., ce reglementează procedura de judecare după admiterea contestaţiei în anulare.
În acest caz, instanţa de recurs va proceda la rejudecarea recursului în aceleaşi limite procesuale ca şi cu ocazia primei soluţionări a recursului. Rejudecarea se face luând cauza din stadiul în care se afla la momentul la care a fost pronunţată hotărârea definitivă ce a fost desfiinţată prin admiterea contestaţiei, nefiind admis ca pe calea contestaţiei în anulare să se modifice obiectul cauzei şi calităţile părţilor.
În speţă, cererea contestatorilor vizează o decizie pronunţată în procedura revizuirii, care vizează cu totul alte temeiuri, şi care nu a avut drept consecinţă desfiinţarea unei hotărâri de condamnare.
Or, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care vizează o hotărâre definitivă de condamnare.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare, în temeiul art. 391 cu referire la art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii I.D.A. şi I.M.P. împotriva deciziei penale nr. 3831 din 28 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 234/57/2011.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 495/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 515/2012. Penal → |
|---|
