ICCJ. Decizia nr. 554/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 554/2012

Dosar nr. 547/96/2009

Şedinţa publică din 23 februarie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita, pronunţată în Dosarul nr. 547/96/2009, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei L.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului E.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 26 raportat la art. 215¹ cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei K.M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215, alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 alin. (1), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei E.O., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei U.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 289 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei M.K.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.R.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei M.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), cu aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de D.G.F.P şi C.F.S. Harghita, cu sediul în Municipiul Miercurea Ciuc, Judeţul Harghita, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în Bucureşti, strada L., Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu sediul în Bucureşti, strada D.I.D. şi Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, strada A., împotriva inculpaţilor.

În baza art. 353 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea inculpaţilor L.M., K.M.M., S.R.I. şi M.E. de revocare a măsurii sechestrului asigurător.

S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin decizia penală nr. 18/A din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelurile declarate de către părţile civile Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi D.G.F.P. Harghita în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinţei penale nr. 289/2008 a Tribunalului Harghita, a desfiinţat hotărârea atacată dispunând rejudecarea cauzei de către instanţa de fond. Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 547/96 la data de 23 martie 2009.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş din data de 10 iunie 2003 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: L.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 C. pen., art. 215¹ cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; E.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; K.M.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 288 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; G.E., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; E.O., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215¹ alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; B.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; U.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; M.K.N., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; S.R.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.; M.E., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu art. 33 lit. a) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut în fapt că societatea comercială pe acţiuni în turism S.B., având ca obiect de activitate prestarea de servicii de cazare, masă şi tratament pentru turişti, a încheiat semestrial cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale contracte comerciale pentru prestarea de servicii de cazare, masă şi tratament balneoclimateric pentru pensionari, prestatorul asigurând serviciile pe baza biletelor de tratament balnear şi odihnă emise de minister prin direcţiile generale judeţene de muncă şi prestaţie socială.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, aceste contracte au fost încheiate de prestator cu Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, biletele fiind emise de casele judeţene.

Biletele au fost obţinute în baza cererilor depuse la casele judeţene însoţite de cuponul de pensie, actul de identitate, adeverinţe de venituri şi recomandarea medicului. Pe baza cuponului de pensie Casa judeţeană stabilea cuantumul contribuţiei pe care trebuia să o plătească persoanele beneficiare ale biletelor, iar pentru unele categorii de pensionari biletele erau gratuite.

Identitatea titularului biletului era verificată la punctul de cazare din staţiune.

Decontarea se făcea pentru întreaga contravaloare a biletului, inclusiv contribuţia datorată de pensionar, plata efectuându-se în contul prestatorului S.B.

Organele de poliţie au efectuat un control la S.B. de unde au fost ridicate un număr de 1837 bilete de tratament înregistrate în evidenţele contabile în perioada ianuarie 1999 - iunie 2001 şi decontate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pentru pensionarii despre care existau date că nu s-au prezentat în staţiune, constatându-se că datele de identificare au fost falsificate, iar unii dintre titulari au declarat că nu au solicitat bilete de tratament.

La solicitarea organelor de cercetare penală, în perioada 15 octombrie 2001 - 29 ianuarie 2002 s-a efectuat o verificare financiar contabilă la societate de către D.G.F.P. Harghita - Direcţia Control Fiscal. Controlul, care a cuprins perioada 01 ianuarie 1999 - 30 iunie 2001, s-a materializat în nota de constatare în urma căruia s-au restituit un număr de 64 bilete pentru clarificarea actelor de identitate ale titularilor, rămânând spre verificare un număr de 1762 bilete de tratament. S-a constatat că acestea au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii şi s-a achitat suma de 5.938.405.600 ROL, din care 684.242.403 ROL reprezintă contribuţia titularilor biletelor, iar suma de 5.254.163.197 ROL subvenţie din partea ministerului. Aferent aceste subvenţii s-a calculat TVA în sumă de 347.633.248 ROL.

Conform aceluiaşi act de constatare, titularii biletelor au beneficiat în staţiunea B. de cazare, masă şi tratament. În perioada dedusă controlului s-a stabilit că, cheltuielile de masă aferente celor 1762 bilete de tratament sunt de 1.845.855.672 ROL, iar TVA deductibil în sumă de 347.633.248 ROL.

Pentru stabilirea numărului persoanelor titulare ale biletelor, care nu au beneficiat de serviciile S.B., s-a procedat la audierea tuturor beneficiarilor biletelor din judeţele Brăila, Vaslui, Vrancea, Galaţi, Neamţ, Iaşi, Bacău şi Satu Mare. În urma audierilor, prin comisie rogatorie, s-au evidenţiat anumite situaţii ca de exemplu: titularul a făcut cerere dar nu a primit bilet, a înmânat cuponul de pensie altor persoane, a înmânat biletul altor persoane, nu a făcut cerere pentru bilet de tratament şi nu a fost niciodată în staţiunea B. etc.

Un număr de 1300 bilete de tratament au fost eliberate de Casele de pensii din Municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov.

Cu ocazia întocmirii celei de a 2-a note de constatare s-au luat în calcul şi biletele de tratament identificate după întocmirea primei note. Din această notă nr. NN din 30 ianuarie 2003 a rezultat că, în perioada analizată, numărul persoanelor care nu au beneficiat de serviciile S.B. a fost de 1669 persoane, preţul integral al biletelor de 5.592.632.600 ROL, din care contribuţia titularilor a fost de 653.692.324 ROL, iar suma decontată de minister de 4.938.940.276 ROL. Suma deductibilă reprezentând TVA a fost de 328.044.364 ROL. Prejudiciile au fost defalcate şi centralizate de organele de control pe cele 7 judeţe şi Municipiul Bucureşti.

Cercetările penale efectuate au stabilit şi modalităţile concrete folosite de inculpaţi şi modul lor de participare la cauzarea prejudiciului.

Astfel învinuitul B.V., director S.B., l-a cunoscut la începutul anului 1999 pe inculpatul S.R.I., vicepreşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar, în cursul lunii aprilie 2000 acesta fiind angajat în cadrul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti, Serviciul Execuţii Bugetare, Biroul Gestiune Bilete. Cu ocazia unor contractări încheiate la minister, cei doi au discutat, iar învinuitul B.V. s-a arătat nemulţumit deoarece pentru staţiunea B. erau repartizate puţine locuri şi doar pentru pensionari cu anumite afecţiuni medicale, staţiunea având posibilităţi mult mai mari. În urma acestor discuţii, inculpatul S.R., s-a angajat să ajute S.B. prin trimiterea unor grupuri de persoane pe baza unor bilete de tratament emise de minister.

Înţelegerea s-a concretizat prin emiterea biletului de tratament din 20 aprilie 1999, completat de inculpatul S.R., semnat şi ştampilat de inculpata M.E., angajată a Casei de Pensii a sectorului 4 Bucureşti. Deşi nu avea la acea dată atribuţii de completare a biletelor, inculpatul a completat biletul de tratament, pentru a o ajuta pe referentul M.E. datorită volumului mare de muncă existent.

Inculpatei M. i-a fost repartizată şi sarcina de a emite bilete de tratament din fondul de protocol, bilete destinate de asemenea pensionarilor subvenţionate integral sau parţial de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Pentru întocmirea în fals a biletelor de tratament inculpaţii procurau cupoane de pensii de la diferite asociaţii ale pensionarilor sau de la pensionari, iar cererile şi recomandările medicale erau falsificate. Pe baza datelor din cupoanele de pensie, inculpatul S.R. completa biletele de tratament, cu datele de identificare ale persoanei, adăugând în fals seria şi numărul actului de identitate. Totodată, în raport de cuantumul pensiei se calcula contribuţia datorată de pensionar, sumă virată de inculpaţi în casieria Casei de pensii.

Recomandările medicale „bilete de internare"; parafate şi semnate de dr. R.B. şi dr. S.M. erau false.

Inculpatul S.R., a falsificat ştampilele şi parafele ambulanţei şi ale medicilor, precum şi „biletele de internare";, documente necesare obţinerii biletelor de tratament. După completarea biletelor de către inculpatul S.R., acestea erau parafate şi semnate, fără verificarea şi confruntarea datelor, de inculpata M.E.

Înţelegerea dintre învinuitul B.V. şi inculpatul S.R. a fost probată prin biletele de tratament existente la dosar completate de S.R. şi prin chitanţele mandatelor telegrafice care au atestat trimiterea unor sume de bani inculpaţilor de B.V. Prin chitanţa identificată nr. AA. se atestă trimiterea sumei de 22.000.000 RON către S.R. la data de 08 februarie 2000.

După aprilie 2000, când a fost angajat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti inculpatul, care avea ca atribuţii de serviciu ţinerea evidenţelor de valorificare a biletelor de tratament, a continuat să falsifice asemenea bilete. Acestea erau trimise prin Prioripost sau prin delegatul E.I., directorului B.V., care le deconta contravaloarea la Ministerul Muncii.

În acelaşi timp inculpatul a completat şi menţiunile de pe verso, respectiv data primirii, numărul biletului, staţiunea, confortul hotelului, data prezentării în staţiune şi semna indescifrabil.

Inculpata K.M.M., şef birou comercial la S.B., a predat organelor de poliţie un număr de 23 chitanţe mandate telegrafice care atestau trimiterea către S.R. a sumei totale de 61.300.000 RON. Inculpaţii E.I. şi K.M.M. au susţinut că sumele trimise de B.V. inculpatului S.R. erau mai mari, banii fiind trimişi şi prin alte oficii poştale, prin intermediul delegatului E.I. ori de către alţi angajaţi ai S.B., chitanţele fiind predate învinuitului B.V. care le distrugea.

La Casa de Pensii Harghita, s-a stabilit în cursul cercetărilor că învinuitul B.V. le-a solicitat angajaţilor să procure cupoane de pensii de la aparţinători, rude, vecini etc, motivând că astfel vor ajuta staţiunea. Dintre angajaţi au procurat cupoane de pensie inculpaţii E.I., K.M.M., G.E. şi E.O.

După procurarea cupoanelor, erau predate directorului sau inculpatului E.I., care le prezenta medicului balneofizioterapeut, inculpatul B.A. din cadrul Policlinicii Balneare B. Datele de identificare de pe fişele medicale de trimitere la tratament balneoclimateric erau completate de inculpatul E.I., iar datele privind diagnosticul şi recomandarea erau completate de inculpatul B.A. care le parafa şi semna. În unele cazuri inculpatul B.A. a completat şi datele de identificare ale titularilor eliberând recomandări fără consultarea acestora.

În acelaşi mod inculpatul E.I. a procurat cupoane şi din Judeţul Iaşi şi Neamţ, în număr de 11 cupoane, recomandările medicale au fost completate de inculpatul B.A., pe care le-a semnat şi parafat, şi susţinând că este mandatar al pensionarilor, inculpatul E.I. a ridicat biletele de tratament de la Casa de Pensii Iaşi şi Neamţ.

În Judeţul Harghita s-a stabilit că un număr de 36 persoane nu au beneficiat de serviciile S.B., biletele fiind procurate cu ştiinţa titularilor care şi-au înstrăinat de bunăvoie cuponul de pensie. Din declaraţiile inculpaţilor M.K.N., U.C. şi H.H.M., recepţionere, a rezultat că începând cu anul 1999, directorul B.V. prin ameninţări cu desfacerea contractelor de muncă, le-a impus să efectueze înregistrarea în registrele de prestări servicii a unor bilete de tratament, fără ca titularii acestora să fie prezenţi în staţiune. Biletele erau trimise la recepţie de directorul B.V. prin intermediul unor angajaţi ai S.B., inculpaţii E.I., K.M. şi G.E.

După efectuarea înregistrării recepţiei, inculpatele întocmeau rapoarte de gestiune zilnice, în 2 exemplare, unul fiind trimis la contabilitate. Aceste rapoarte conţineau date privind numărul total al persoanelor cazate şi se calcula pe baza tarifelor din contractele cu Ministerul Muncii contravaloarea meselor servite de beneficiar la pensiunea societăţii. Pe baza rapoartelor de gestiune ale biroului cazare, recepţionerele întocmeau comenzi pentru masă care erau trimise la inculpatul I.G., gestionar la Restaurantul şi pensiunea T. Apoi aceste comenzi fictive erau trimise la contabilitate.

Înregistrarea în fals a biletelor pentru pensionari cuprindea două etape: prima în care se făcea înregistrarea fictivă a biletelor în registrul de prestări servicii zilnice şi a doua când înregistrarea se făcea doar în rapoartele de gestiune zilnică.

Efectuându-se o comparaţie între numărul real de persoane înregistrate în registrul de cazare şi cel al persoanelor înregistrate în rapoartele de gestiune, s-a constatat o diferenţă, ceea ce a reprezentat numărul de persoane care nu s-au prezentat în staţiune.

O verificare prin sondaj efectuată la data de 19 martie 2003, care a vizat data de 27 ianuarie 2001 a stabilit o diferenţă de 85 persoane înregistrate fictiv.

Inculpata G.E. a îndeplinit funcţia de merceolog sector cazare şi a avut însărcinarea să întocmească facturile către beneficiari, printre care şi pe cele cuprinzând serviciile prestate de S.B. pentru pensionarii sosiţi în staţiune cu bilete emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Pe baza biletelor şi tarifelor întocmeau factura finală semnată şi de contabil-şef L.M. şi directorul B.V. şi se trimitea la Ministerul Muncii, de obicei prin delegatul E.I.

Sumele reprezentând contravaloarea serviciilor prestate erau virate de Ministerul Muncii în contul societăţii la Trezoreria T. şi de aici în contul deschis la B.C.R. Filiala B.

Pentru însuşirea banilor viraţi de Ministerul Muncii în contul societăţii s-au găsit diferite modalităţi.

Astfel, sume de bani s-au ridicat de la societate din „cheltuielile"; ocazionate cu cazarea, masa şi tratamentul persoanelor înregistrate fictiv.

Suma reprezentând prejudiciul nu a fost identică cu suma dovedită a fi fost însuşită deoarece societatea a efectuat cheltuieli cu cazarea şi masa unor grupuri de turişti, grupuri sosite ca urmare a relaţiilor directorului B.V. Aceste cheltuieli nu au fost evidenţiate separat, nu s-a făcut înregistrarea în registrele de prestări servicii ci se înregistrau doar titularii biletelor de tratament trimise de inculpaţii din Bucureşti sau de diferite persoane din judeţele menţionate mai sus.

Inculpatul I.G., gestionar al restaurantului T. şi pensiunea T. aparţinând de S.B., a susţinut că la pensiunea directorului, a efectuat înregistrări fictive ale unor note de intrare-recepţie, fără a primi în realitate mărfurile. Inculpatul a specificat un număr de 45 facturi emise de SC E. SRL Gheorgheni, 1 factură emisă de SC L. SRL Gheorgheni, 2 facturi emise de SC F. COM SRL Braşov şi câte o factură emisă de SC K. SRL Tg. Mureş şi SC N. SRL Cluj Napoca.

Inculpata K.M., şef birou organizare, a susţinut că facturile „în alb"; erau procurate de directorul B.V. şi a recunoscut că a completat cu date nereale, copiate de pe o factură reală, factura fiscală nr. GG şi chitanţa emisă de SC N. SRL Cluj Napoca. În urma verificării dispoziţiilor de plată către casierie emise pentru plata acestor facturi falsificate, s-a constatat, că inculpatul K.M. le-a completat pe numele ei şi câteva pe numele inculpatului E.I.

Inculpata a declarat că nu şi-a însuşit nici o sumă de bani, iar dispoziţiile de plată pentru casierie le întocmea în funcţie de suma disponibilă din casierie, dispoziţii pe care le semna directorul iar apoi contabila şefă. Au existat situaţii când banii erau remişi de casieră directorului şi numai după aceea se întocmea dispoziţia de plată ori îi dădea banii. În cazul în care marfa era deja „procurată"; pe dispoziţie se trecea seria şi numărul acesteia, iar când factura nu exista, pe dispoziţie se trecea la rubrica „scopul încasării plăţii"; doar ‚Alimente";.

Pe baza acestor facturi gestionarul I.G. făcea înregistrarea.

Calculându-se contravaloarea facturilor false sau a facturilor fără marfă înregistrate în contabilitate s-a stabilit un prejudiciu creat prin săvârşirea infracţiunii de delapidare în sumă de 743.174.174 ROL (fără luarea în calcul a TVA deductibil, acesta fiind luat în considerare la prejudiciul cauzat prin evaziune fiscală şi înşelăciune).

O altă modalitate de însuşire a unor sume de bani a fost falsificarea consumului real de combustibil al centralelor termice.

S-au verificat bonurile de consum întocmite de inculpaţii E.O., K.M. şi G.E., avizate de director şi contabil şef pentru aceeaşi perioadă şi la aceeaşi centrală constatându-se diferenţe.

Inculpaţii au declarat că bonurile pe care le falsificau erau procurate de director şi la presiunea acestuia le-au completat cu date false. Diferenţa astfel creată era însuşită de directorul B.V.

În cursul lunii septembrie 2000, prin intermediul martorului V.V.A., Primarul Oraşului B., s-a organizat o tabără internaţională pentru tineret. În legătură cu decontarea sejurului celor 78 persoane străine participante, organele fiscale au constatat că societatea a emis factura fiscală din 02 octombrie 2000 în valoare de 249.158.400 RON, din care TVA în sumă de 39.777.920 ROL, sumă echivalentă cu 22.800 DM, către beneficiarul S.B.O. „P.J."; Germania.

Suma de 209.380.480 ROL a fost înregistrată în contabilitatea S.B., s-au încasat parţial şapte rate, rămânând de încasat suma de 96.218.400 ROL. Primarul oraşului a susţinut, însă, că a fost de faţă când şefa grupului respectiv a predat întreaga sumă în valută directorului B.V., într-o singură tranşă.

Această sumă, ce apare în acte contabile ca neachitată, s-a reţinut ca delapidată de directorul societăţii.

În rejudecare, inculpaţii au arătat că nu solicită să dea declaraţii.

Tribunalul a constatat că, prin decizia penală nr. 18/A din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, a reţinut că prima instanţă nu a motivat sentinţa.

Rejudecând cauza, Tribunalul a reţinut că, potrivit răspunsului C.N.P.A.S. - Direcţia de audit şi Control, solicitarea biletelor era făcută printr-o cerere în care erau menţionate datele de identificare ale solicitantului, iar eliberarea acestora se făcea pe baza actului de identitate. Pentru eliberarea biletului nu era necesară prezenţa titularului, iar în aceste condiţii, activitatea inculpaţilor M.E., S.R.I. şi E.I. nu a demonstrat, săvârşirea unor infracţiuni.

Concluzia rechizitoriului s-a bazat exclusiv pe deducţii cărora li s-au atribuit valoare probantă, arătându-se că solicitarea biletelor a fost fictivă şi că cererile ar fi fost întocmite, în numele solicitanţilor, chiar de către funcţionarii Casei de Pensii Bucureşti.

Or, instanţa de fond a constatat că în cursul urmăririi penale nu s-a stabilit dacă seria şi numărul actului de identitate nu aparţinea altor persoane, cum ar fi a mandatarilor solicitanţilor, sau dacă aceste acte de identitate nu au fost preschimbate, ori alte asemenea situaţii care ar fi justificat neconcordanţele dintre numerele actelor de identitate. În lipsa probelor, înscrierea unui alt număr al actului de identitate a fost doar o eroare fără consecinţe penale.

De asemenea, biletele de tratament emise de inculpaţi la Casa de Pensii din Municipiul Bucureşti nu au fost verificate, nefiind audiaţi titularii biletelor, ci s-au efectuat doar unele verificări prin sondaj la biroul de evidenţă a populaţiei.

Nu au fost administrate probe care să demonstreze care dintre biletele de tratament emise de către inculpaţii M.E. şi S.R.I. sunt false şi nici nu au fost identificate persoanele la care acestea se referă. Drept urmare, concluzia din rechizitoriu, conform căreia toate aceste bilete sunt false, nu a putut fi susţinută a apreciat instanţa de fond.

Inculpatul S.R.I. a recunoscut completarea biletelor şi completarea menţiunilor de pe verso cererilor, însă aceste menţiuni au reprezentat viza de control preventiv ce a intrat în atribuţiile inculpatului, şi nu infracţiunea de fals, semnul grafic „V"; nefiind o semnătură indescifrabilă.

Falsificarea de către inculpatul S.R.I. a recomandărilor medicale nu a fost probată, reţinându-se această infracţiune pentru toate aceste acte fără a fi fost efectuate cercetări.

În legătură cu acuzaţia că biletele de tratament falsificate ar fi fost operate în continuare fictiv în evidenţa S.B. de către inculpaţi, Tribunalul a constatat că inculpaţii, care sunt sau au fost angajaţi ai S.B., au înregistrat biletele de tratament conform sarcinilor de serviciu, neavând obligaţia să verifice realitatea datelor. Normele în vigoare la acea dată prevedeau ca sancţiune pentru înstrăinarea biletelor doar pierderea de către titular a dreptului de a mai primi un alt bilet în anul respectiv.

Pe baza concluziilor raportului de expertiză, prima instanţă a reţinut că nu s-a putut proba dacă beneficiarii biletelor de tratament au stat tot sejurul sau au fost înlocuiţi cu rudele acestora, deoarece aceştia din urmă nu au fost înregistraţi în registrul de intrare-recepţie; nu s-a putut stabili cert că a existat prejudiciu, deoarece documentele studiate nu au oferit suficiente elemente; nu s-a putut stabili dacă, în fiecare caz, la eliberare, biletele de tratament au fost înmânate titularului sau altor persoane împuternicite; că în urma expertizării documentelor nu au existat date care să conducă la existenţa certă a vreunui prejudiciu să fie înregistrat la C.N.P.A.S.

Din materialul probator administrat în cauză, nu s-a putut demonstra dacă persoana care a utilizat biletul a avut acordul beneficiarului de servicii şi dacă de sejur a beneficiat titularul de bilet sau o altă persoană, deoarece în registru figura titularul biletului de tratament.

În concluzie, din probele dosarului nu s-a putut reţine existenţa infracţiunilor de înşelăciune şi de delapidare şi nici existenţa complicităţii la delapidare. În consecinţă, Tribunalul a apreciat că inculpaţii nu au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, faptele lor nefiind prevăzute de legea penală.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.A. instanţa a constatat că a decedat, astfel că a dispus încetarea procesului penal.

În raport de soluţia asupra acţiunii penale, potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen. acţiunea civilă a rămas nesoluţionată.

Împotriva sentinţei Tribunalului Harghita au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi partea civilă Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale Bucureşti solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare, condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, cu admiterea acţiunii civile exercitată în cauză, probele administrate dovedind vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor deduse judecăţii.

Prin decizia penală nr. 80/A din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, în temeiul dispoziţiilor art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate.

S-a motivat că, excepţia privind nulitatea absolută a sentinţei atacate nu este admisibilă. Aceasta, deoarece, hotărârea de desfiinţare a unei instanţe superioare nu reprezintă un act de sesizare a instanţei, conform disp. art. 263, 264 C. proc. pen. şi ca atare, nu sunt aplicabile disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv doar rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanţei a cărui neregularitate poate atrage nulitatea absolută a acestuia.

În privinţa situaţiei de fapt, s-a apreciat că a fost corect reţinută de prima instanţă, probele acuzării nefiind suficiente pentru a dovedi vinovăţia inculpaţilor de săvârşirea faptelor deduse judecăţii.

Astfel, trimiterea într-o staţiune se făcea într-un număr limitat de locuri care se repartizau Caselor judeţene de pensii. În raport de acel număr de locuri, staţiunii care oferea aceste locuri nu i se puteau trimite alte persoane decât pensionarii care erau beneficiarii acestor bilete. Aşa-zisele falsuri, respectiv neconcordanţele între datele personale ale beneficiarului şi datele de pe bilet, proveneau din faptul că identificarea persoanei se făcea după talonul de pensii (care avea date insuficiente), iar cererile se puteau depune şi de alte persoane.

Acuzarea nu a făcut verificări cu privire la persoana căreia îi aparţineau acele date de identitate, ci doar s-a făcut o referire la baza de date din evidenţa populaţiei, anume că nu corespunde cu numele de pe cererile respective.

Referitor la inculpatul S.R.I., instanţa de apel a apreciat că din eroare prima instanţă a pronunţat achitarea acestuia şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. avându-se în vedere că pentru această infracţiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală de către Parchet.

În privinţa inculpatei K.M.M. despre care Parchetul a susţinut că instanţa de fond nu a motivat hotărârea cu privire la infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a reţinut că sentinţa nu este criticabilă deoarece, în fapt, în rechizitoriu, nu s-a descris în ce a constat fapta de fals material în înscrisuri oficiale a inculpatei.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, s-a considerat că prima instanţă în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen., atâta vreme cât a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 80/A din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi partea civilă Casa Naţională de Pensii Publice.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., susţinând în esenţă că motivarea hotărârii instanţei de fond este una generică, nu vizează toate faptele deduse judecăţii, nu se raportează la ansamblul probelor administrate, iar din acest motiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Harghita.

În argumentarea celui de-al doilea motiv de casare, prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., Parchetul a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatei K.M.M. prin actul de sesizare, respectiv, cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Partea civilă Casa Naţională de Pensii Publice, fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., în raport de care instanţa de recurs examinează cauza, potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) C. proc. pen., a criticat decizia atacată în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

S-a motivat că plata serviciilor aferente biletelor de tratament balnear şi biletelor de odihnă utilizate, s-a realizat de Casa Naţională de Pensii Publice, conform art. 117 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 şi pentru că este o instituţie de interes public care administrează şi gestionează fonduri publice, instanţa era obligată să rezolve latura civilă în vederea recuperării pagubei.

Pentru aceste motive, a solicitat casarea deciziei instanţei de apel.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul Parchetului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În recurs, la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, reprezentantul Parchetului şi-a restrâns motivele de casare, arătând că nu mai susţine cazul prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia - şi prin urmare examinarea cauzei se impune a fi realizată numai în limita motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., susţinut de procuror în motivele de recurs dar şi oral în ziua judecăţii.

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Prima situaţie constă în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare şi este incidenţă dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu sau prin plângerea întemeiată pe prevederile art. 278¹ C. proc. pen. (în cazul în care s-a dispus soluţia prevăzută în art. 278¹ alin. (8) lit. c) C. proc. pen.) ori dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte cu privire la care a dispus extinderea procesului penal.

În cauza dedusă judecăţii se constată că prin rechizitoriul din 10 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei K.M.M. şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina acesteia că în calitatea sa de şef birou comercial la S.B. a completat cu date nereale, copiate de pe o factură reală, factura fiscală nr. GG şi chitanţa emisă de SC N. SRL Cluj Napoca.

Cu privire la această faptă, instanţa a omis a se pronunţa, deşi în partea expozitivă a rechizitoriului s-a făcut referire la activitatea infracţională a inculpatei, iar în dispozitivul actului de sesizare a instanţei s-a precizat atât încadrarea juridică, aceea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cât şi dispoziţia trimiterii în judecată a inculpatei pentru această faptă, alături de infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), delapidare prev. de art. 215¹ alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin sentinţa penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita (menţinută în apel prin respingerea apelurilor Parchetului şi părţii civile Casa Naţională de Pensii), în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei K.M.M. pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, delapidare, fals intelectual şi uz de fals, pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a omis însă să se pronunţe şi cu privire la fapta de fals material în înscrisuri oficiale a inculpatei K.M.M., ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. şi din aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul Parchetului, va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita numai cu privire la intimata inculpată K.M.M., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În ceea ce priveşte recursul părţii civile Casa Naţională de Pensii Publice, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În cauză, achitarea inculpaţilor L.M., E.I., I.G., K.M.M., G.E., E.O., U.C., M.K.N., S.R.I. şi M.E. pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, delapidare, fals intelectual, uz de fals, complicitate la delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înşelăciune, s-a pronunţat pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - şi prin urmare au devenit incidente prevederile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de apel apreciind corect că acţiunea civilă nu se soluţionează în această situaţie de instanţa penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 80/A din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 99 din 13 mai 2010 a Tribunalului Harghita, secţia penală, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Harghita, numai cu privire la intimata inculpată K.M.M., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Casa Naţională de Pensii Publice (fostă Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale) împotriva aceleiaşi decizii.

Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimaţii inculpaţi S.R.I. şi M.E., precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi L.M., E.I., I.G., K.M.M., G.E., E.O., U.C. şi M.K.N., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 534/2012. Penal. Traficul de minori (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 589/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 528/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 534/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs