ICCJ. Decizia nr. 534/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 534/2012

Dosar nr. 855/1372/2010

Şedinţa publică din 22 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 55/S din 11 august 2011, pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul penal nr. 855/1372/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor C.S.A., deţinut în baza mandatului de arestare nr. A din 26 noiembrie 2010, M.C.E., deţinut în baza mandatului de arestare nr. B din 26 noiembrie 2010 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi D.A., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. C din 26 noiembrie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional structurat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), inculpatul C.S.A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov i-a condamnat pe inculpaţii M.C.E. şi ia pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen., inculpaţilor le-au fost interzise, pe durata executării pedepselor aplicate, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepselor închisorii aplicate inculpaţilor, a fost dedus timpul reţinerii şi arestării începând din data de 25 noiembrie 2010 şi până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a celor trei inculpaţi.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., inculpatul C.S.A. a fost obligat să plătească fiecărei părţi civile minore l.C., T.T. şi V.B. câte 5.000 RON; inculpatul M.C.E. a fost obligat să plătească părţii civile V.G. suma de 15.000 RON despăgubiri morale, iar inculpatul D.A. a fost obligat să plătească părţii civile l.C. suma de 5.000 RON despăgubiri morale; a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă N.R.I. împotriva inculpatului C.S.A.

Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul C.S.A. a sumei de 57.000 RON, de la inculpatul M.C.E. a sumei de 6.750 RON şi de la inculpatul D.A. a sumei de 7.500 RON.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume de bani: 3.975 RON în sarcina inculpatului C.S.A., 3.450 RON în sarcina inculpatului M.C.E. şi 3.775 RON în sarcina inculpatului D.A.; restul cheltuielilor judiciare privind suportarea onorariului avocaţial pentru partea vătămată N.R. în sumă de 150 RON a rămas în sarcina statului, iar suma de 1.525 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpaţi şi pentru părţile vătămate, s-a dispus a fi plătită în avans din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în cursul lunii ianuarie 2010, inculpatul C.S.A., profitând de situaţia materială precară a victimei l.C.V. a determinat-o pe aceasta să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane contra cost, respectiv să se prostitueze în folosul său. În acest sens, inculpatul a cazat-o pe victimă la locuinţa sa din strada M. şi ulterior, într-un imobil dezafectat din apropiere şi a plasat-o zilnic, în zona Gării B., pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost cu diferiţi clienţi. Banii obţinuţi din prostituţie erau predaţi inculpatului care adesea recurgea la violenţe fizice în cazul în care victima nu obţinea mai mulţi bani.

În cursul lunii aprilie 2011, urmare a tratamentului nefiresc la care era supusă, victima l.C. a reuşit să fugă cu ajutorul unui client.

La finele anului 2009, inculpatul C.S.A. a cunoscut-o, prin intermediu! victimei l.C., pe partea vătămată T.T., aflată de asemenea într-o stare de vulnerabilitate datorită situaţiei conflictuale din familia sa şi a reuşit să o determine pe aceasta, în cursul lunii februarie 2010, să se stabilească la locuinţa sa din strada M. şi ulterior, să se prostitueze în folosul acestuia.

Atât l.C., cât şi T.T. au acceptat iniţial să se prostitueze în folosul inculpatului C.A. întrucât ambele erau îndrăgostite de acesta sens în care au acceptat ambele să meargă în Gara B. şi să întreţină raporturi sexuale cu „prietenii lui C.";, cum de altfel acesta Ie-a asigurat, fără a realiza însă că în realitate aceştia erau clienţi, respectiv, persoane pe care nici inculpatul nu le cunoştea. Ulterior, când victimele au realizat mai bine ce fac, au dorit şi au încercat să renunţe, însă violenţele exercitate de inculpatul C.S.A. asupra victimei l.C. Ie-a insuflat amândurora o stare de puternică temere, astfel că pe moment acestea au abandonat această idee.

În data de 22 august 2010, partea vătămată a fost ridicată de poliţie şi internată în Centrul D., unde s-a acomodat foarte bine în noul grup de copii din centru şi a dezvoltat un comportament adecvat atât în interiorul centrului, cât şi în afara acestuia.

Prin intermediul părţilor vătămate l.C. şi T.T., inculpatul C.S.A. a cunoscut la sfârşitul anului 2009 pe victima V.B.C., în vârstă de 12 ani, cu care s-a împrietenit şi pe care a determinat-o, invocând necesitatea de a obţine bani pentru a se muta împreună, să practice prostituţia în folosul său.

De când au devenit prieteni şi până în luna noiembrie 2011, când inculpatul C.S.A. a fost arestat, partea vătămată a acceptat să practice prostituţia pentru ea şi pentru inculpat, iar din banii obţinuţi să îi dea acestuia pentru a se întreţine, uneori şi pentru jocuri mecanice. După arestarea inculpatului, partea vătămată a fost internată la Centrul D. unde s-a întâlnit cu partea vătămată l.C., ambele dorind să rămână la centru, urmare a presiunilor exercitate de rudele inculpatului odată cu declanşarea cercetărilor penale.

Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză nu au relevat împrejurarea recrutării prin ameninţare a părţii vătămate N.R.I. de către inculpatul C.S.A. Astfel, declaraţia părţii vătămate N.R. care-l incriminează pe C.S.A. nu se coroborează cu declaraţiile celorlalte părţile vătămate audiate în cursul procesului penal care au relatat despre faptul că N.R. practica prostituţia în folosul lui M.C.T., faţă de care prezenta cauză a fost disjunsă (a se vedea în acest sens declaraţia lui V.G., declaraţia lui T.T. care afirmă că N.R. se prostitua în folosul lui T. (M.C.T.).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.C.E., s-a reţinut că în cursul lunii martie 2010 acesta a recrutat-o pe victima V.G., a cazat-o la locuinţa sa şi profitând de relaţia intimă creată, de vulnerabilitatea şi vârsta fetei a determinat-o pe aceasta să se prostitueze în folosul ambilor, cu promisiunea că banii vor fi împărţiţi în mod egal. În acelaşi timp, inculpatul i-a promis protecţie şi a ameninţat-o că în caz de denunţ îi va fi tăiat gâtul.

În cursul lunii aprilie 2010, inculpatul D.A. a racolat-o pe victima l.C., a cazat-o într-un imobil dezafectat şi a obligat-o să se prostitueze în folosul acestuia până în luna mai 2010, fiind supravegheată în permanenţă, ameninţată şi agresată de persoane din anturajul acestui inculpat.

Prima instanţă a reţinut starea de fapt prin coroborarea declaraţiilor date în cursul procesului penal de părţile vătămate - victime ale infracţiunilor - şi de martorii H.E., D.G., P.L., subliniind faptul că ezitarea acestor victime se datorează probabil presiunii psihice exercitate atât de inculpaţi, cât şi de procesul penal, precum şi de ameninţarea la care a fost supusă victima l.C., aspect confirmat de mama acesteia şi de reprezentanţi ai ANITP - Centrul Regional Braşov. Dovadă în acest sens stă şi faptul că aceste părţi vătămate, ca de altfel toate, au ales să fie ascultate în conformitate cu dispoziţiile art. 77¹ C. proc. pen., respectiv, fără a fi prezente fizic în sala de judecată şi au solicitat instanţei cu ocazia dezbaterii cauzei condamnarea inculpaţilor.

În ceea ce priveşte proba testimonială încuviinţată inculpatului D.A., instanţa de fond a constatat că în urma administrării acesteia inculpatul nu a reuşit să probeze împrejurarea plecării din ţară în perioada în care s-a susţinut şi s-a probat de către Parchet că a traficat victima minoră l.C. Astfel, martorul D.C.A. a susţinut că, la finele lunii martie 2010, inculpatul D.A. s-a reîntors în ţară, după care a mai plecat de două ori fără a putea menţiona în care luni. Martora Ş.l. cunoaşte împrejurarea plecării inculpatului D.A. la muncă în străinătate însă nu poate menţiona perioada.

S-a reţinut că în cauză nu a rezultat însă implicarea nici unuia dintre inculpaţi într-un grup infracţional structurat în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, implicarea inculpaţilor fiind mai mult ocazională, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni de trafic. Astfel, din declaraţiile părţilor vătămate a rezultat că fiecare era supravegheată de persoana în folosul căruia lucra sau de alte persoane precum M.C.T., B.B.D. faţă de care cercetările au fost disjunse. V.G. a arătat că deşi C. era prieten cu M.C. aceştia nu schimbau fetele.

Probele administrate în cauză nu au relevat astfel existenţa unui grup organizat pe o anumită perioadă de timp, cu acţiuni în mod clar coordonate, cu roluri prestabilite pentru fiecare dintre membrii grupului, astfel că instanţa nu a reţinut în sarcina nici unuia dintre inculpaţi săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional structurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, nefiind îndeplinit elementul material al acestei infracţiuni.

La stabilirea pedepsei* pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi, prima instanţă a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă stabilite de Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificată şi a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În această analiză, s-a constatat că infracţiunile de trafic de minori aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, demnitatea şi chiar sănătatea persoanei, iar pericolul social al acestor infracţiuni este deosebit de ridicat întrucât reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social, cu consecinţe grave în desfăşurarea relaţiilor de convieţuire socială, putând constitui un teren propice pentru săvârşirea altor fapte penale mai grave. Pericolul social concret al faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii este dat atât de modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor - prin recrutare, găzduire în scopul exploatării acestora - însă mai ales prin victimele alese de aceştia, observând că este vorba de persoane extrem de tinere, la limita pubertăţii, de minore în vârstă de 12, 13 şi 17 ani, respectiv, de persoane cu posibilităţi reduse de apărare datorită vârstei, imaturităţii fizice dar mai ales psihice a acestora.

Chiar dacă părţile vătămate au consimţit în cele din urmă la practicarea activităţii de prostituţie, consimţământul acestora nu înlătură răspunderea penală a inculpaţilor (art. 16 din Legea nr. 678/2001).

În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor, s-a reţinut că inculpatul C.S.A. nu a mai fost cercetat penal, a avut o atitudine aparent cooperantă faţă de consilierul responsabil cu întocmirea referatului de evaluare, însă a oferit informaţii false privind situaţia sa şcolară şi a încercat să treacă sub tăcere informaţiile negative privind conduita sa şcolară. În acelaşi timp, în referatul de evaluare se relevă că acest inculpat, deşi beneficiază de suportul şi de sprijinul familiei, prezintă un grad crescut de influenţabilitate, iar în mediul familial şi în comunitate este expus unor modele comportamentale infracţionale şi are tendinţa de a minimaliza consecinţele propriului comportament. În acelaşi timp, prima instanţă a avut în vedere forma continuată a infracţiunii, respectiv aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen. pentru trei acte materiale.

Inculpatul D.A. a fost condamnat penal pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în baza sentinţei penale nr. 49 din 17 august 2006 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, fiind liberat în data de 26 februarie 2008 cu un rest de pedeapsă de 384 de zile, împrejurări ce rezultă din cazierul judiciar. Inculpatul este în stare de recidivă post - executorie, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Referatul de evaluare întocmit în cauză relevă împrejurarea că deşi inculpatul D.A. este integrat familial, familia acordându-i un suport afectiv, are un potenţial agresiv, are tendinţa de a întreţine relaţii cu persoane cu ocupări delincvenţionale şi tendinţa de a minimaliza consecinţele propriului comportament şi de a nu-şi asuma responsabilitatea propriilor fapte.

Inculpatul M.C.A. nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat familial, are minimă experienţă în muncă, însă familia nu îi oferă modele pozitive de comportament, nivelul educaţional este scăzut, fiind dificilă reluarea cursurilor şi obţinerea unei calificări. Se relevă de asemenea în referatul de evaluare că inculpatul are tendinţa de a minimaliza consecinţele propriului comportament şi de a nu-şi asuma responsabilitatea propriilor fapte.

În soluţionarea laturii civile a cauzei, exercitată din oficiu de către Parchetul pentru Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. instanţa de fond a apreciat că pretenţiile formulate de părţile civile sunt întemeiate dată fiind trauma psihică pe care acestea au suferit-o, degradarea umană şi umilinţa la care acestea au fost supuse. Totodată, prima instanţă a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă M.R.I. împotriva inculpatului C.S.A. întrucât în cauză nu a fost reţinută activitatea de traficare a acestei victime de către acest inculpat.

Analizând declaraţiile coroborate ale părţilor vătămate cu privire la tarifele pretinse şi obţinute de la victimele infracţiunii de trafic din practicarea prostituţiei, respectiv: 50 RON/raport sexual (declaraţii l.C., T.T.) şi raportând la un număr minim de 3 raporturi sexuale pe zi (acestea desfăşurând între 3 şi 5 raporturi sexuale pe zi), prima instanţă a constatat că fiecare dintre aceste părţi vătămate obţinea pe zi minim 150 RON şi, respectiv, minim 13.500 RON pentru întreaga perioadă cât au fost supuse la practicarea prostituţiei (3 luni).

În ceea ce o priveşte pe V.B. s-a constatat că tariful pentru un raport sexual era de 50 RON: aceasta obţinea în medie pe zi circa 250-300 RON din care îi dădea inculpatului C. 100 RON, în total acesta primind circa 30.000 RON de la această parte vătămată (100 RON/zi x 300 zile - perioada de 10 luni cât timp a fost traficată = 30.000 RON).

Totalizând aceste sume pretinse şi luate de inculpatul C.S.A. de la victimele traficului, s-a reţinut că acesta a dobândit în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de minori 57.000 RON, sumă supusă confiscării în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

De asemenea, din depoziţiile victimei V.G. a rezultat că aceasta întreţinea în medie circa 3-4 raporturi sexuale/zi, timp de 1,6 luni, la un preţ de 50 RON pentru un raport sexual, obţinând în medie în această perioada de timp - pentru inculpatul M.C.E. - suma de 6.750 RON (5 raporturi sexuale/zi x 50 RON = 150/zi x 45 zile -1 lună şi jumătate; - 6.760 RON), sumă care a fost confiscată de la inculpat în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

Partea vătămată l.C. a întreţinut în perioada aprilie - mai 2010, circa 5 raporturi sexuale/zi, la un tarif de 50 RON/raport, obţinând în medie în această perioadă de timp pentru inculpatul D.A., suma de 7.500 RON (5 raporturi sexuale/zi x 50 RON = 250/zi x 30 zile = 7.500 RON), sumă supusă confiscării în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii C.S.A., D.A. şi M.C.E.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, rezultată din împrejurarea condamnării inculpatului C.S.A. pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind reţinute doar 3 acte materiale, deşi inculpatul fusese trimis în judecată pentru 4 acte rnateriale, instanţa omiţând a se pronunţa asupra unui act material; deşi a apreciat că probatoriul administrat nu a relevat vinovăţia inculpatului sub aspectul faptei de recrutare, prin ameninţare, a părţii vătămate N.R., prima instanţă a încălcat dreptul la apărare al părţii vătămate în procesul penal întrucât, în această situaţie, se impunea schimbarea încadrării juridice; în opinia procurorului, din declaraţia părţii vătămate N.R., dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul C. a racolat-o, determinând-o prin violenţă să practice prostituţia în folosul său, iar faptul că acest lucru nu a avut loc efectiv, din motive independente de inculpat, nu modifică situaţia, căci exploatarea efectivă nu este de esenţa elementului material al infracţiunii de trafic de minori. Retractarea depoziţiei făcută de partea vătămată în cursul cercetării judecătoreşti în sensul că ameninţarea inculpatului a fost făcută nu în scopul determinării practicării prostituţiei, ci pentru a o alunga din perimetrul în care celelalte părţi vătămate practicau prostituţia, nu este plauzibilă în contextul în care din declaraţia părţii vătămate au rezultat amănunte privind activitatea inculpaţilor şi a celorlalte părţi vătămate, despre care n-ar fi putut avea cunoştinţă decât urmare a implicării acesteia în activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi.

Parchetul a mai criticat sentinţa primei instanţe şi pentru netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, învederând că instanţa a motivat lipsa elementelor constitutive ale unui grup infracţional organizat, deşi inculpaţii nu au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În speţă, s-a reţinut că, în cursul anului 2010, inculpaţii au format o asociere, luând hotărârea infracţională de a recruta şi caza, fie la locuinţele lor, fie în diverse locaţii dezafectate, ocupate de aceştia, persoane minore, de sex feminin, cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani, provenite din medii paupere, din familii cu probleme sociale, cu surse de venit modeste, în scopul practicării prostituţiei în folosul lor, context în care au plasat victimele în aceeaşi zonă şi şi-au acordat sprijin reciproc în exploatarea lor şi uneori, au transferat între ei părţile vătămate. Pentru a pune în practică rezoluţia infracţională, autorii, în înţelegere, fie au recurs la metode de inducere în eroare, fie au constrâns victimele prin ameninţări şi agresiuni fizice, să se prostitueze în beneficiul lor. Este adevărat că recrutarea şi exploatarea nu s-au realizat împreună de inculpaţi, însă probatoriul a demonstrat înţelegerea acestora în scopul exploatării prin determinarea la prostituţie, preocuparea comună în acest sens, ajutorul dat unul altuia fie pentru supravegherea fetelor fie primirea banilor şi crearea unei stări de temere, de intimidare a părţilor vătămate prin prisma legăturii dintre aceştia, manifestată faţă de părţile vătămate. În acest context, s-a apreciat că în cauză s-a probat împrejurarea că inculpaţii au constituit un grup, ce a avut ca scop săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, care a acţionat pe o anumită perioadă de timp şi în care deşi inculpaţii nu au avut roluri prestabilite, fiecare exploatându-şi propria parte vătămată racolată în scopul practicării prostituţiei, şi-au acordat sprijin reciproc, acţiunea acestora depăşind limitele unei simple participaţii penale.

Apelantul inculpat M.C.E. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti a rezultat că singura declaraţie care îl incriminează pe inculpat este cea a părţii vătămate V.G., însă potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţia acesteia trebuie coroborată cu alte probe, care însă nu există la dosar; părţile vătămate T.T. şi l.C. audiate în cursul cercetării judecătoreşti, au menţionat că nu au cunoştinţă dacă inculpatul M.C.E. avea fete la produs, iar partea vătămată V. a declarat tot în faţa instanţei că a locuit o săptămână la inculpat, cu care a avut o relaţie, iar cât timp inculpatul a fost plecat din ţară a mers singură pentru a practica prostituţia.

Apelantul inculpat D.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, starea de fapt reţinută în rechizitoriu este cea descrisă în declaraţia părţii vătămate, care însă nu se coroborează cu alte probe aflate la dosar.

Apelantul inculpat C.S.A. a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 având în vedere faptul că declaraţiile părţilor vătămate nu îl incriminează pe inculpat; partea vătămată T. a arătat clar că s-a hotărât să practice prostituţia pentru a avea o situaţie materială mai bună, iar partea vătămată l. a declarat că a lucrat pentru sine, nu pentru inculpat, iar cele declarate de aceasta în cursul urmăririi penale s-au datorat faptului că era supărată pe inculpat întrucât s-ar fi combinat cu altă parte vătămată.

Prin decizia penală nr. 116/Ap din 02 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul C.S.A. împotriva sentinţei penale nr. 55/S din 11 august 2011, pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul penal nr. 855/1372/2010, care a fost desfiinţată sub aspectul soluţiei pronunţate faţă de acest inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Rejudecând în aceste limite, În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei de trafic de minori reţinută în sarcina inculpatului C.S.A. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) în infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) şi de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată N.R.

În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.A. şi M.C.E. împotriva aceleiaşi sentinţe, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, precum şi arestarea preventivă a inculpaţilor C.S.A., D.A. şi M.C.E.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă de judecată a reţinut corect starea de fapt, analizând şi coroborând temeinic toate probele administrate în cursul urmării penale, dar şi nemijlocit, prin ampla cercetare judecătorească desfăşurată.

S-au avut, astfel, în vedere declaraţiile furnizate de părţile vătămate l.C.V., V.C.B., T.T., V.G., P.A. şi N.R., coroborate cu declaraţiile martorilor H.E., D.G. şi P.L. din analiza acestora au rezultat atât informaţii referitoare la modalitatea în care fiecare parte vătămată a fost recrutată şi exploatată, cât şi date privitoare la ceea ce cunoşteau una despre alta, respectiv, pentru care dintre inculpaţi se prostituau fetele din zona Gării B. din Municipiul Braşov.

În acest sens, faptul că părţile vătămate l.C.V., T.T. şi V.B. au fost recrutate şi exploatate prin supunerea la practicarea prostituţiei de către inculpatul C.S.A. rezultă nu doar din depoziţiile acestora, ci este confirmat şi prin declaraţiile victimelor P.A. („că V.B.C., l.C. şi T.T. se prostituau pentru C.S.A. şi că inculpatul C. se purta mai rău cu fetele, le bătea pentru că nu făceau suficienţi bani şi pentru că nu îl ascultau";) şi V.G.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că nuanţările făcute de unele dintre părţile vătămate cu ocazia ascultării lor nemijlocite_; prin care au încercat să acrediteze ideea că au fost de acord cu practicarea prostituţiei oentru a avea bani şi că s-au simţit protejate de cei pentru care lucrau, nu pot servi aflării adevărului în cauză întrucât nu se coroborează cu depoziţiile celorlalte părţi vătămate, fiind rezultatul stării de temere încercate de minore; în plus, în ceea ce o priveşte pe l.C., mama acesteia, l.M.E., a relatat despre starea de temere încercată de fiica sa cu prilejul desfăşurării cercetărilor penale, despre ameninţările acestei părţi de către inculpat şi implicit, de rudele acestuia, care au venit la domiciliul său în momentul arestării inculpatului; existenţa acestor ameninţări a fost confirmată şi prin adresa înaintată la DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Braşov.

De asemenea, martora H.E., care în perioada faptelor lucra în Gara B. ca femeie ce serviciu, a confirmat că l.C.V., T.T. şi V.B. practicau prostituţia în folosul inculpatului C., cunoscut de aceasta suo apelativul „C.";, care venea în fiecare zi în gară, precizând că în timp ce fetele se aflau în parcarea din spatele gării, inculpatul le supraveghea.

Faptul recrutări, cazări şi exploatării victimei V.G. de către inculpatul M.C.E., precum şi starea de teamă încercată de aceasta în perioada derulării faptelor a fost în mod corect reţinută ca rezultând nu doar din depoziţiile acestei părţi vătămate, ci şi din declaraţiile părţilor vătămate l.C. şi N.R., aceasta din urmă învederând că V.G. îi dădea personal banii lui C. că acesta o bătea şi nu-i dădea să mănânce, că !a început aceştia erau buni prieteni, însă pe parcursul desfăşurării relaţiei au devenit mai reci, iar G. se temea să plece din casa inculpatului M.D., martora H.E. relatând în cursul urmăririi penale că V.G. se prostitua pentru inculpatul M.C. şi ca dintre toate fetele care se prostituau aceasta obţinea cei mai mulţi bani.

În mod temeinic şi argumentat, prima instanţă a reţinut faptul că, după ce victima l.C.V. a reuşit să revină acasă şi să scape astfel de exploatarea la care era supusă de inculpatul C., aceasta a fost racolată de inculpatul D.A., care a venit la domiciliul său împreună cu prietena lui, „Ş. a ademenit-o pentru a pleca de acasă, ducând-o în Gara B. pentru a se prostitua şi cazând-o la locuinţa din strada M., pentru că a vrut să fugă, victima a fost prinsă de prietena lui D.A., care a bătut-o până când a intervenit V.B. şi a liniştit-o.

Instanţa de apel a mai reţinut că aspectele învederate primei instanţe de această parte vătămată, în sensul exploatării sale de prietena inculpatului D. şi nu de acesta, nu pot servi aflării adevărului în cauză, necoroborându-se cu celelalte probe administrate, cu atât mai mult cu cât, V.B., care a încercat să susţină noua variantă afirmată de l., a învederat instanţei specializate că nu a fost forţată să dea declaraţie în cursul urmăririi penale şi că ceea ce a declarat în acel moment corespunde adevărului; de altfel, chiar şi partea vătămată l. a precizat că îşi menţine depoziţiile din cursul urmăririi penale.

Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracţiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obţinerii de foloase din practicarea prostituţiei, rezultă cu certitudine că, începând din decembrie 2009 şi în cursul anului 2010, inculpatul C.S.A. a recrutat în diferite modalităţi victimele l.C.V. (13 ani), T.T. (13 ani) şi V.B. (12 ani), profitând de vulnerabilitatea şi de imaturitatea psihică a acestora, Ie-a cazat în locuinţa sa şi ulterior, într-un imobil dezafectat din apropierea casei, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei, uneori folosind ameninţarea şi violenţa; aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale).

De asemenea, fapta inculpatului M.C.E. de a recruta în perioada martie 2010 - mai 2010 victima minoră V.G. de 17 ani, profitând de vulnerabilitatea şi imaturitatea psihică a acesteia, de a o caza la locuinţa sa, în scopul exploatării prin supunerea la practicarea prostituţiei în folosul său, precum şi fapta inculpatului D.A., constând în recrutarea, în aceeaşi perioadă, a victimei minore l.C., în vârstă de 13 ani prin violenţă şi ameninţare, urmată de cazarea într-o locaţie din strada M., în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei în folosul său întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

Instanţa de apel a apreciat ca nefondate apărările apelanţilor inculpaţi în sensul existenţei consimţământului cărţilor vătămate la practicarea prostituţiei, justificat de dorinţa acestora de a avea o situaţie materială mai bună; pe de o parte, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a traficantului, iar, pe de altă parte, în cauză a rezultat, neîndoielnic, faptul că inculpaţii C. şi M. au profitat de vulnerabilitatea psihică a părţilor vătămate, minore aflate în plin proces de dezvoltare a afectivităţii, acestea învederând că au fost îndrăgostite de aceşti inculpaţi şi că unul dintre motivele pentru care au acceptat să se prostitueze a fost relaţia intimă dintre ei.

Ca nefondate au fost considerate şi susţinerile apelanţilor privind inconsistenţa materialului probator, respectiv, faptul că doar declaraţiile părţilor vătămate îi incriminează pe inculpaţi. Prin modalitatea în care sunt săvârşite, infracţiunile de trafic prezintă un specific aparte sub aspectul probaţiunii, de regulă declaraţiile furnizate de victimele infracţiunii fiind singurele apte să susţină activitatea desfăşurată de inculpaţi. Supuse în permanenţă presiunii psihice şi uneori fizice, din partea traficanţilor, victimele traficului acceptă să se supună cerinţelor acestora, fiind în permanenţă supravegheate, astfel încât, în mod obiectiv, acţiunile reale întreprinse de traficanţi şi traumele încercate de victimele lor nu ajung să fie cunoscute de alte persoane decât în alte situaţii. În speţă modul în care fiecare parte vătămată a fost traficată de inculpaţi rezultă nu doar din declaraţiile celei în cauză, ci flecare parte vătămată a relatat despre situaţia celorlalte victime ale traficului, declaraţiile coroborându-se atât între ele, cât şi cu cele ale martorei H.E. În plus, chiar inculpaţii C., M., D. au admis ca le cunosc pe părţile vătămate, că au cazat pe unele dintre ele atunci, când au întreţinut relaţii mai apropiate, M. învederând că pe unele dintre părţile vătămate Ie-a văzut în Gara B.

Sub un alt aspect, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a constatat în mod temeinic că probele administrate nu au relevat împrejurarea recrutării părţii vătămate N.R., prin ameninţare, de către inculpatul C. În acest sens, a constatat câ doar cu ocazia audierii sale in cursul urmăririi penale, aceasta a inoicat că inculpatul C. i-a cerut, să se prostitueze pentru el, ameninţând-o ţinând în mână un spray paralizant şi arâtându-i un cuţit pe care-l purta la picior, că a acceptat spunându-i că va face acest lucru împreună cu V.G. şi că, împreună cu aceasta, a reuşit să-l păcălească pe C., spunându-i că nu o vor clienţii, aceste aspecte nu au fost confirmate nici prin declaraţiile date de V.G. şi nici de către celelalte părţi vătămate; dimpotrivă, în cauză a rezulat că N.G. s-a prostituat pentru „T.” (M.C.T.), în aceeaşi zonă din Municipiul Braşov, împrejurare în raport cu care este perfect explicabil faptul că avea cunoştinţe amănunţite despre activitatea inculpaţilor.

Instanţa de apel a constatat însă că, în rnod nelegal, prima instanţă a omis să pronunţe o soluţie cu privire la acest act material al infracţiunii continuate reţinut prin rechizitoriu în sarcina inculpatului C.

În consecinţă, constatând câ, deşi victima N.R. a fost recrutată şi chiar şi exploatată prin supunerea la practicarea prostituţiei, aceste fapte nu au fost săvârşite de C.S.A., ci, cel mai probabil, de M.C.T., în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei de trafic de minori reţinută în sarcina inculpatului C.S.A. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) în infracţiunile prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) şi de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată N.R.

Reevaluând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi având în vedere în mod special gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, rezultat din modalitatea concretă de săvârşire (prin recrutare, găzduire în scopul exploatării acestora, ameninţare), clin vârsta extrem de tânără a celor trei victime (12-13 ani), precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză, în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul C.S.A. la pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru care prima instanţă i-a achitat pe toţi inculpaţii, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive, s-a constatat de către instanţa de apel că soluţia este temeinică, deşi motivarea adoptată de judecătorul fondului este criticabilă din perspectiva invocată de procuror în motivele de apel.

Probele administrate în cauză nu au demonstrat că inculpaţii C.S.A., M.C.E. şi D.A. ar fi format o asociere, luând hotărârea infracţională comună de a recruta şi caza fie la locuinţele lor, fie în diverse locaţii, minore cu situaţii materiale deficitare în scopul exploatării lor prin supunerea la practicarea prostituţiei în folosul lor şi nici că, uneori, ar fi transferat între ei părţile vătămate.

Ceea ce s-a probat în speţă a fost împrejurarea că părţile vătămate practicau prostituţia în aceeaşi zonă, că fiecare dintre acestea era supravegheată şi preda banii obţinuţi inculpatului care le recrutase şi cazase ori altei persoane trimisă de acesta, dar nu coinculpat în cauză, că inculpaţii îşi petreceau timpul în gară, alături şi de alţi bărbaţi care supravegheau activitatea persoanelor de sex feminin care se prostituau în zonă.

Nu a rezultat că inculpaţii şi-ar fi dat vreun ajutor în supravegherea fetelor, în preluarea banilor sau în agresarea fizică sau psihică a victimelor şi nici că aceştia ar fi schimbat între ei părţile vătămate. Dimpotrivă, din declaraţia dată de V.G. a rezultat că a fost supravegheată de B.B.D. şi că deşi C. era prieten cu M.C.E., nu schimbau fetele. Împrejurarea că inculpaţii C. şi D. au cazat părţile vătămate în aceeaşi locaţie pe strada M., este justificată având în vedere că cei doi inculpaţi sunt fraţi, locuind la aceeaşi adresă, împreună cu familia.

Relativ la declaraţia martorei H.E., invocată de Parchet ca fiind de natură să demonstreze asocierea formată de inculpaţi cu scopul comun al exploatării minorelor, s-a constatat că aceasta a făcut vorbire despre „T."; (M.C.T.), „A." (M.A.L.), „C."; (M.C.E.), „C."; (C.S.A.) şi „D."; (B.B.D.), învederând că erau prieieni foarte buni, „stăteau împreună mai tot timpul jucând cărţi sau consumând băuturi alcoolice la barurile din zonă";. Din această declaraţie rezultă că doar doi dintre inculpaţi sunt indicaţi, martora omiţându-l pe inculpatul D.A.; totodată, deşi martora a relatat în folosul cărui inculpat se prostitua fiecare parte vătămată, nu a făcut vorbire despre acţiuni comune întreprinse de cei trei inculpaţi în scopul supravegherii reciproce a victimelor, agresării ori recuperării banilor realizaţi de acestea.

Nicio probă nu a demontat legături între inculpaţi de genul celor invocate de procuror, aceştia nu şi-au împărţit banii obţinuţi prin activităţile întreprinse, ci au desfăşurat în mod individual acţiuni similare.

Celelalte critici ale inculpaţilor au fost apreciate ca neîntemeiate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii C.S.A., D.A. şi M.C.E., criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursurilor au fost reiterate criticile din apel, Parchetul susţinând, în esenţă, greşita achitare a inculpatului C.S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 - partea vătămată N.R., precum şi greşita achitare a celor trei inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, pentru motivele arătate pe larg în scris şi susţinute orar astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei decizii.

Inculpatul C.S.A. a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că acesta nu a recrutat, transportat sau găzduit persoane între 15 şi 18 ani, iar anterior acestui incident era foarte cuminte.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sau aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu perioada executată în arest preventiv, arătând că nu are antecedente penale, a început şcoala şi are familie care-l susţine, apreciind că pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.

Inculpatul D.A. a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că fapta nu există, singura probă fiind declaraţia părţii vătămate care nu se coroborează cu nicio altă probă.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei având în vedere vârsta sa, că este integrat în societate şi familie şi a avut atitudine procesuală corespunzătoare, de sinceritate şi cooperare.

Inculpatul M.C.E. a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere faptul că acesta şi-a recunoscut şi regretat fapta comisă cu privire la traficul de persoane, are o familie organizată, cu trei copii în întreţinere, a conştientizat periculozitatea faptelor comise, apreciind că pedeapsa poate fi redusă.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385⁹ pct. 12, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Recursul Parchetului în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, este nefondat, din analiza materialului probator administrat în cauză nereieşind că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv că inculpaţii au iniţiat, au constituit, au aderat sau au sprijinit în vreun fel un grup, care nu este, potrivit art. 2 lit. a) din lege, un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni. Faptul că inculpaţii se cunoşteau între ei, doi fiind chiar fraţi, că părţile vătămate erau conduse să practice prostituţia în aceeaşi zonă, sau că cele exploatate de cei doi fraţi erau cazate la aceeaşi adresă, prin prisma faptului că inculpaţii locuiau împreună, nu este de natură să conducă la concluzia că inculpaţii s-au asociat în vreun mod în scopul exploatării sexuale a părţilor vătămate, atâta vreme cât din probe nu rezultă că şi-ar fi acordat vreun ajutor în supravegherea fetelor, încasarea banilor sau ar fi schimbat între ei fetele. Dimpotrivă, inculpaţii îşi petreceau timpul împreună în zona gării, în timp ce supravegheau fetele ca^re se prostituau, încasând fiecare banii obţinuţi de fata pe care o exploatau; or, dacă s-ar fi asociat în orice mod pentru exploatarea părţilor vătămate, ar fi putut să-şi divizeze sarcinile în sensul ca unul să le recruteze, altul să le supravegheze, un altul să încaseze banii, să împartă banii obţinuţi, etc. aspecte care nu reies din cercetarea efectuată în cauză.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., astfel că soluţia de achitare a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este în consens cu probele cauzei, recursul Parchetului fiind nefondat sub acest aspect.

Aceeaşi constatare se impune şi în raport ele critică ce vizează greşita achitare a inculpatului C.S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 - parte vătămată N.R. instanţa de fond şi cea de apel reţinând în mod pertinent, pe baza materialului probator administrat în cauză că, deşi partea vătămată s-a prostituat în aceeaşi zonă, aceasta a fost racolată şi exploatată de altă persoană, declaraţia singulară a părţii vătămate, dată în faza de urmărire penală, necoroberându-se cu nicio altă probă în cauză. Ca atare, soluţia de achitare a inculpatului C.S.A. este corectă, recursul Parchetului apărând ca neîntemeiat şi sub acest motiv de critică.

2. În ceea ce priveşte recursul inculpatului C.S.A., care susţine să nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori pentru care a fost condamnat, Înalta Curte constată, în baza propriului examen, ca materialul probator administrat în cauză relevă că fapta există şi a fost comisă cu vinovăţie de acesta. Fără a relua analiza probelor, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului C.S.A. este pe deplin dovedită prin coroborarea declaraţiilor părţilor l.C.V., T.T. şi V.B. (care au fost recrutate şi exploatate prin supunerea la practicarea prostituţiei de către inculpatul C.S.A. cu declaraţiile părţilor vătămate P.A. şi V.G. exploatate de către ceilalţi inculpaţi, precum şi cu declaraţiile martorei K.E. care lucra în Gara B. ca femeie de serviciu, aceasta observând că cele trei părţi vătămate practicau prostituţia în folosul inculpatului C., care venea în fiecare zi în gară şi le supraveghea pe fete. Totodată, împrejurarea că părţile vătămate au fost ameninţate de către inculpat reiese din declaraţiile acestora ce se coroborează cu depoziţiile martorei l.M.E., mama părţii vătămate I.C. ne-a relatat despre starea de temere încercată de fiica sa inclusiv după începerea cercetărilor, precum şi cu declaraţia părţii vătămate P.A. care a arătat, printre altele, că inculpatul C. se purta mai rău cu fetele, le bătea pentru că nu făceau suficienţi bani şi pentru că nu îl ascultau.

Elementul material al infracţiunii de trafic de persoane se realizează printr-una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative în norma incriminatoare respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

Recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit. Or, modul de acţiune al inculpatului, constând în abordarea părţilor vătămate, atragerea acestora în relaţii de prietenie şi avansarea propunerii de a întreţine relaţii sexuale pentru obţinerea de bani în folosul comun, se circumscrie cu prisosinţă în conţinutul noţiunii de „recrutare"; în accepţiunea textului de lege. În acest context, activitatea desfăşurată de către inculpat se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât acţiunile care compun elementul material al laturii obiective şi care au ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, s-au şi realizat efectiv.

În consecinţă, raportând aspectele de drept la actele şi lucrările dosarului precum şi la hotărârile criticate, Înalta Curte constată că instanţa de fond şi cea de apel au aplicat în mod corespunzător dispoziţiile procedural penale, reţinând motivat acele declaraţii şi probe care se coroborează unele cu altelele baza cărora au stabilit situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului.

Cu aceste precizări, Înalta Curte constată că solicitarea subsidiară a inculpatului C.S.A. de a fi reţinute în favoarea sa circumstanţe atenuante, este nejustificată, numărul mare al infracţiunilor şi împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi poziţia procesuală a inculpatului constituind criterii de individualizare ce nu permit aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu atât mai puţin coborârea sub acest minim, nefiind îndeplinite condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. ce fac referire la conduită bună înainte de comiterea faptelor şi atitudinea cooperantă în cauza dedusă judecăţii.

3. Referitor la recursul inculpatului D.A. ce a susţinut că fapta reţinută în sarcina sa nu există, singura probă fiind declaraţia părţii vătămate care nu se coroborează cu nicio altă probă. Înalta Curte constată că şi privitor la acest inculpat, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi nemijlocit în faţa instanţei, aplicând corespunzător dispoziţiile art. 63 C. pen., conform cărora aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată potrivit convingerii sale, în urma şi pe baza examinării tuturor probelor administrate în întregul lor, iar probele nu au valoare mai dinainte stabilită, neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile părţilor vătămate sau ale martorilor date în diferite faze ale procesului penal.

Procedând în acest sens, instanţa de fond a stabilit corespunzător situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei şi vinovăţia inculpatului care rezultă fără dubiu din ansamblul probelor administrate

Astfel, infracţiunea de trafic de persoane comisă asupra părţii vătămate l.C.V. (după ce aceasta fusese exploatată de inculpatul C.) - constând în racolarea de către inculpatul D.A., care a venit la domiciliul său împreună cu prietena lui, „Ş."; a ademenit-o pentru a pleca de acasă, ducând-o în Gara B. pentru a se prostitua şi cazând-o la locuinţa din strada M. - a fost dovedită prin coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu cele ale martorei V.B., date în faza de urmărire penală, ce au fost menţinute, cu anumite nuanţări, inclusiv în faţa primei instanţe.

Sub aspectul solicitării subsidiare a recurentului, de a se reduce pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută în apel, Înalta Curte constată că o reducere nu poate fi justificată de datele ce caracterizează persoana inculpatului, în raport cu celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, gravitatea deosebită a acesteia, precum şi faptul că inculpatul nu prezintă garanţiile unei conduite care să permită instanţei să dea dovadă de o mai mare clemenţă, acesta aflându-se în stare de recidivă la data comiterii faptei.

4. Sub un ultim aspect, critica inculpatului M.C.E. vizând individualizarea judiciară a pedepsei, cu motivarea că acesta a recunoscut şi regretat fapta comisă cu privire la traficul de persoane, are o familie organizată, cu trei copii în întreţinere şi a conştientizat periculozitatea faptelor comise este întemeiată şi urmează a fi admisă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că se poate da o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, având în vedere conduita bună anterior incidentului ce a fost dedus judecăţii în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră pe parcursul judecăţii, precum şi celelalte date care caracterizează persoana inculpatului - faptul că este tânăr, că are în întreţinere trei copii şi a conştientizat periculozitatea faptelor comise. În consecinţă, Curtea va reduce pedeapsa aplicată inculpatului la minimul special prevăzut de lege, apreciind că în acest mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare a inculpatului dar şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M.C.E. sub aspectul individualizării pedepsei, va casa sentinţa şi decizia atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, pe care o va reduce la minimul special prevăzut de lege, respectiv 5 ani închisoare.

Totodată, pentru motivele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de Parchet şi inculpaţii C.S.A. şi D.A., ca nefondate, constatând că toate motivele de critică nu sunt întemeiate.

În baza art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod recurenţii - inculpaţi C.S.A. şi D.A. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3), cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor Parchetului şi inculpaţii M.C.E. să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursul declarat de inculpatul M.C.E. împotriva deciziei penale nr. 116/Ap din 02 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată şi sentinţa penală nr. 55/S din 11 august 2011 pronunţată de Tribunalul Pentru Minori şi Familie Braşov numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului M.C.E., pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

II. Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii C.S.A., D.A., împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor C.S.A., D.A. şi M.C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2010 la 22 februarie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi C.S.A. şi D.A. la plata sumelor de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu inculpaţilor şi sumele de câte 150 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu intimatei părţi civile l.C.V. şi intimatelor părţi vătămate N.R.I., T.T., V.G., P.A.A. şi V.B.C., se vor avansa din fondul Misterului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu recurentului inculpat M.C.E. în suma de 300 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu intimatelor părţi civile în sumă de câte 150 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu secţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul M.C.E., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată În şedinţă publică, azi 22 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 528/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 554/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 534/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs