ICCJ. Decizia nr. 56/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 56/2012
Dosar nr. 44/43/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 decembrie 2010, petiţionara B.E. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul M.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.
Plângerea a fost declinată spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş unde a format obiectul dosarului nr. 333/P/2010 şi a fost soluţionată prin rezoluţia cu acelaşi număr din 22 decembrie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Plângerea formulată de petiţionară, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 21/II/2/2011 din 18 ianuarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
Nemulţumită de modul de rezolvare a plângerilor sale, petiţionara a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curţii de Apel Tg. Mureş.
Prin sentinţa penală nr. 7 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara B.E. împotriva rezoluţiei nr. 333/P/2010 din 22 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, menţinându-se rezoluţia atacată.
La data de 11 iulie 2011, petiţionara B.E. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 7 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 44/43/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 38515 pct. l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionară.
Analizând recursul declarat de petiţionara B.E., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. l, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alineatului 8 al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, se constată că sentinţa penală nr. 7 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionara B.E. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 385 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara B.E. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 54/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 57/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
