ICCJ. Decizia nr. 57/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 57/2012
Dosar nr. 154/45/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la 2 septembrie 2009, petiţionarul M.l. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, la data de 20 august 2009, Iară nicio înştiinţare prealabilă şi titlu executoriu, a procedat la evacuarea sa silită.
Prin aceeaşi plângere, petiţionarul a reclamat sustragerea de către persoane necunoscute a unor înscrisuri aflate în dosarul nr. 5865/245/2007 al Judecătoriei Iaşi în care avea calitate de parte, solicitând în acest sens efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen.
Plângerea a format obiectul dosarului nr. 410/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a fost soluţionată prin rezoluţia cu acelaşi număr din 21 iunie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 242 C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În argumentarea acestei soluţii, procurorul de caz a reţinut, pe baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, că faptele reclamate nu există întrucât, pe de o parte, nu au fost detaşate şi sustrase acte din dosarul Judecătoriei Iaşi susmenţionat, iar, pe de altă parte, nu există indicii ori dovezi care să demonstreze comiterea de către executor, în formă simplă şi în formă calificată, a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, activitatea acestuia rezumându-se la punerea în executare a actului de adjudecare din 24 octombrie 2006 emis de B.E.J. A.C., la cererea creditorului T.I.O.
Plângerea formulată de petiţionar, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin rezoluţia nr. 353/II/2/2010 din 21 iunie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Nemulţumit de modul de rezolvare a plângerilor sale, petiţionarul a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curţii de Apel Iaşi
Prin sentinţa penală nr. 102/2011 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca tardiv formulată, plângerea formulată de petiţionarul M.l. împotriva rezoluţiei nr. 410/P/2009 din 21 iunie 2010a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinându-se rezoluţia atacată.
La data de 8 iulie 2011, petiţionarul M.l. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 102/2011 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 154/45/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 pct. l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar.
Analizând recursul declarat de petiţionarul M.l., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. l, 5, 6 şi 13 din C.A.D.O.L.F.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alineatului 8 al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, se constată că Sentinţa penală nr. 102/2011 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 385 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 102/2011 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 58/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
