ICCJ. Decizia nr. 489/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 489/2012
Dosar nr. 737/1372/2008
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/S din 26 februarie 2010, pronunţată în Dosar nr. 737/1372/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov:
1. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei rezultante de 22 ani şi 393 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmboviţa şi a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat aplicând pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare, urmând a executa 20 de ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen..
În baza art. 116 C. pen. a luat măsură de siguranţă a interzicerii inculpatului A.S. de a se afla în localităţile Bucureşti şi Braşov pe o durată de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 15 septembrie 2008 la zi.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
2. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) C. pen. din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani, respectiv 7 ani închisoare şi interzicerea aceloraşi drepturi, pe o durată de 3 ani, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), e) C. pen..
A scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la zi.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului D.G..
3. În baza art. 13 alin. (2), (3) teza a Il-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.W. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 508/2003 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit pedeapsa sus menţionată cu restul de pedeapsă de 766 zile închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, urmând a executa 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen..
A scăzut din durata pedepsei timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2008 la zi.
A înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului G.W. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, tară încuviinţarea instanţei.
A obligat la respectarea anumitor obligaţii.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
4. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului de la 08 octombrie 2008 la zi.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A admis în parte acţiunea civilă formulată în numele pârtii civile minore B.A.M., K.I.M. şi a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.G.G., obligând la plata daunelor morale.
A făcut aplicarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că, în perioada decembrie 2007 - septembrie 2008 inculpatul A.S. a recrutat, indus în eroare, transportat, găzduit şi exploatat prin obligarea la prostituţie pe părţile vătămate minore fiind R.A. (16 ani), B.A.M. (14 ani), K.I.M. (17 ani) şi B.G.G. (15 ani).
Cu privire la că inculpatul D.G. s-a reţinut că, împreună cu inculpatul A.S. - în perioada cuprinsă între începutul lunii august 2008 şi 12 august 2008 a transportat, cazat şi exploatat victima minoră R.A., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa prin practicarea prostituţiei, respectiv a transportat şi cazat victima K.I.M. la Călăraşi, la locuinţa sa unde a fost exploatată prin practicarea prostituţiei.
S-a mai reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.W. că la 1 septembrie 2008 a cumpărat, în scopul traficării, pe minora B.G.G. de la inculpatul A.S. contra unei sume de bani, şi ulterior, a exploatat-o prin supunere la prostituţie în folosul său până în 15 septembrie 2008, folosind violenţe şi ameninţări, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, adresa A.N.I.T.P. Bucureşti din 28 august 2008, procesul verbal de verificare a înregistrărilor existente în memoria telefonului martorului K.Z. şi planşa fotografică anexă, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică privind victimele părţii vătămate, precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 41/Ap din 2 martie 2011, a admis apelul declarat de inculpatul A.S. împotriva sentinţei penale nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în Dosar nr. 737/1372/2008, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicată.
Rejudecând în aceste limite, a înlăturat sporul de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 februarie 2010 la 2 martie 2011.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins apelurile declarate de inculpaţii D.G. şi G.W. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a menţinut-o.
În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului D.G..
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului D.G. durata arestării preventive de la 26 februarie 2010 la 2 martie 2011.
A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul G.W. prin sentinţa penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii A.S., D.G. şi G.W..
Reprezentantul parchetului a arătat că recursul parchetului îl vizează doar pe inculpatul A.S. şi se întemeiază pe cazul de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen..
În acest sens a susţinut că pedeapsa stabilită de instanţa de apel prin înlăturarea sporului de 5 ani închisoare aplicat de instanţa de fond nu corespunde scopului şi criteriilor generale de individualizare a pedepsei, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanţă era just individualizată în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale inculpatului, respectiv starea de recidivă a acestuia şi faptul că a avut condamnări anterioare - 4 pedepse pentru infracţiunea de tâlhărie. Nu în ultimul rând a solicitat a se avea în vedere faptul că victimele infracţiunii erau minore şi au fost obligate prin constrângere şi acte de violenţă să se prostitueze, fiindu-le grav afectate sănătatea şi starea psihică.
Totodată, la stabilirea pedepsei a solicitat a se avea în vedere declaraţia inculpatului dată astăzi în faţa instanţei.
Inculpatul G.W. a invocat cazul de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecând, prin reţinerea disp.art. 3201 C. proc. pen., aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special cu reţinerea disp.art. 74-76 C. pen. şi acordarea unei valori reale circumstanţelor sale personale în raport de atitudinea sa, de vârsta şi starea precară de sănătate, arătând că, împrejurarea că denunţul formulat nu s-a materializat nu îi poate fi imputabilă.
Inculpatul D.G. a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind pedeapsa aplicată greşit individualizată în raport de disp.art. 3201 C. proc. pen..
În acest sens a solicitat admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei în conformitate cu dispoziţiile legale anterioare menţionate şi cu reţinerea art. 74 lit. a) şi c) şi alin. (2) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa bună, atitudinea sinceră şi comportamentul avut în societate anterior săvârşirii faptei.
Inculpatul A.S. a solicitat, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei în raport de disp.art. 3201 C. proc. pen., instanţa urmând a avea în vedere gradul său de implicare în săvârşirea faptelor, precum şi scopul şi criteriile generale de individualizare ale pedepsei.
Recursurile declarate de inculpaţii A.S., D.G. şi G.W. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Braşov este nefondat.
Analizând hotărârile pronunţate prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. , Înalta Curte constată că, în faţa instanţei de recurs inculpaţii au arătat că recunosc în totalitate faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi regretă cele întâmplate, astfel după cum este consemnat în declaraţiile acestora aflate la filele 74-76 din prezenta cauză.
În raport de aceste declaraţii, Înalta Curte constată incidente în cauză dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că inculpaţii recunosc săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, înţeleg ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3 pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi in judecată.
În raport de modificările legislative intervenite prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, în sensul că dispoziţiile art. 3201 din C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării in vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, se constată că în cauză este aplicabil textul de lege astfel modificat.
În acest context juridic, chiar daca la momentul soluţionării cauzei în fond, şi anume la data de 26 februarie 2010, nu erau aplicabile dispoziţiile legale în discuţie, respectiv art. 3201 C. proc. pen., întrucât cercetarea judecătorească în cauză începuse cu mult anterior apariţiei Legii nr. 202/2010, în acest stadiu procesual, inculpaţii pot beneficia de noile modificări legislative.
Aşa fiind, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere noile limite de pedeapsă, stabilite în legea specială, reduse cu o treime, urmare a aplicării disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor, persoana şi conduita inculpaţilor, respectiv faptul că au înţeles să recunoască în integralitate faptele, ceea ce denotă o conştientizarea a gravitaţii celor comise, precum şi o asumare a consecinţelor acestora, dar şi împrejurarea că aceştia sunt recidivişti, mai puţin inculpatul D.G., ceea ce denotă perseverenţă infracţională.
Astfel, în raport de criteriile generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat la dispoziţiile art. 52 C. pen., privind pedeapsa şi scopul acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt elemente în cauză de natură a justifica solicitarea inculpaţilor D.G. şi G.W. de a se reţine în favoarea acestora disp. art. 74 - art. 76 C. pen..
Pentru motivele anterior expuse, va fi respins ca nefondat recursul de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Braşov cu privire la inculpatul A.S..
Aşa fiind, pentru aceste considerente, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii A.S., D.G. şi G.W. fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
Totodată, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov .
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.S., D.G. şi G.W. împotriva deciziei penale nr. 41/Ap din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte atât decizia penală atacată cât şi sentinţa penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi rejudecând, în aceste limite:
1. pentru inculpatul A.S.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, menţinând dispoziţia din decizia penală atacată privind înlăturarea sporului de 5 ani închisoare, astfel:
-15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen.;
-3332 zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare şi 393 de zile aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmboviţa.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. cu reţinerea disp.art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen..
Conform art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei rezultante de 22 ani şi 393 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmboviţa, contopind pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu restul rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen..
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 septembrie 2008 la 21 februarie 2012.
2. pentru inculpatul D.G.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:
-5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen.;
-7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen..
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a b) şi e) C. pen..
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a b) şi e) C. pen..
În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. inculpatul contopeşte pedepsele astfel aplicate, urmând ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a b) şi e) C. pen..
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 21 februarie 2012.
3. pentru inculpatul G.W.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, astfel:
-10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi e) C. pen.:
-766 zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 508 din 27 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti;
-6 luni închisoare spor de pedeapsă aplicat prin sentinţa penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
În baza art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu reţinerea disp. art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul G.W. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen..
Conform art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 508 din 27 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, contopind pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu restul rămas neexecutat de 766 de zile închisoare, inculpatul G.W. urmând să execute 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) şi e) C. pen..
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, împotriva deciziei penale nr. 41/Ap din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat A.S. în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi D.G. şi G.W., în sumă de câte 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatelor părţi civile K.I.M., B.A.M. şi B.G.G., în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 44/2012. Penal. Furtul calificat (art. 209... | ICCJ. Decizia nr. 54/2012. Penal → |
|---|
