ICCJ. Decizia nr. 58/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 58/2012
Dosar nr. 469/64/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Prin plângerea penală înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, petiţionarul Ţ.N. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public S.A. şi numiţii C.E., C.G. şi C.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constând în modalitatea defectuoasă de întocmire a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1511/05.1997 având ca obiect bunurile aparţinând bunicilor petiţionarului.
Plângerea a fost declinată spre soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov unde a fost înregistrată sub nr. 1001/P/2010.
Prin rezoluţia nr. 1001/P/2011 din 10 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul S.A. şi numiţii C.E., C.G. şi C.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În motivarea soluţiei, procurorul de caz a reţinut că actul întocmit de notarul public S.A., respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1511 din 5 decembrie 1997 s-a încheiat pe baza înscrisurilor depuse de părţi care făceau dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor obiect al contractului, respectiv extrase CF şi certificate de moştenitor.
Totodată, s-a reţinut că în sarcina numiţilor C.E. şi C.G. nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni întrucât aceştia au făcut dovada calităţi de moştenitor cu testamentul şi cu un certificat de moştenitor emis în anul 1962 în care figura mama petiţionarului ca moştenitor legal.
Plângerea formulată de petiţionar, în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva soluţiei procurorului a fost admisă, în parte, prin rezoluţia nr. 183/11/2/2010 din 16 martie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dispunându-se infirmarea soluţiei şi reluarea cercetărilor în vederea adoptării unei soluţii cu privire la toate faptele reclamate de petiţionar.
După reluarea cercetărilor, prin rezoluţia nr. 1001/P/2011 din 30 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.A. şi numiţii C.E., C.G. şi C.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă prevăzute de art. 246, art. 2481, art. 256 şi art. 257 C. pen.
În motivarea rezoluţiei susmenţionate s-a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 2481, art. 256 şi art. 257 C. pen., întrucât actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 1511 din 05 decembrie 1997 s-a încheiat pe baza înscrisurilor depuse de părţi, înscrisuri ce făceau dovada dreptului de proprietate.
Prin rezoluţia nr. 327/II/2/2011 din data de 29 aprilie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul Ţ.N. împotriva rezoluţiei nr. 1001/P/2010 din data de 30 martie 2011.
Nemulţumit de modul de rezolvare a plângerilor sale, petiţionarul a formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o Curţii de Apel Braşov.
Prin sentinţa penală nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Ţ.N. împotriva rezoluţiilor nr. 1001/P/2010 din data de 10 februarie 2011, precum şi din data de 30 martie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinându-se rezoluţiile atacate.
La data de 13 septembrie 2011, petiţionarul Ţ.N. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 469/64/2011.
La termenul fixat pentru soluţionarea recursului, 16 ianuarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 pct. l teza a Il-a C. proc. pen., raportat la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de petiţionar.
Analizând recursul declarat de petiţionarul Ţ.N., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. l, 5, 6 şi 13 din C.A.D.O.L.F.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alineatului 8 al aceluiaşi text de lege, este definitivă.
Prin urmare, se constată că sentinţa penală nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionarul Ţ.N. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 3851 C. proc. pen., ce pot fi recurate, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Ţ.N. împotriva sentinţei penale nr. 63/ F din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 63/2012. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
