ICCJ. Decizia nr. 54/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 54/2012
Dosar nr. 6193/121/2010
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2012
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 341 din 13 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 6193/121/2010, s-a dispus:
I. În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., condamnarea inculpatului L.D.A., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la trafic internaţional de droguri de risc.
În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul L.D.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi un an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
II. În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnată inculpata B.C.E., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnată inculpata şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc.
În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpata B.C.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi un an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza dispoziţiilor art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.:
În conformitate cu dispoziţiile art. 863 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpaţilor obligaţia:
- să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
- să nu intre în localuri în care se comercializează sau consumă plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive sau psihotrope.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestului preventiv, de la 01 iunie 2010 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor L.D.A. şi B.C.E., dacă nu erau reţinuţi sau arestaţi în alta cauză.
În baza art. 118 alin. (l) lit. f) C. pen., raportat art. 17 alin. (l) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea prin incinerare sau alte mijloace adecvate, pe cheltuiala inculpaţilor, a cantităţii de 76,3 grame rezină de canabis, cu obligaţia păstrării de contraprobe.
În baza art. 118 alin. (l) lit. e) C. pen., raportat art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.D.A. a sumei de 800 RON dobândită din tranzacţiile cu droguri.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Intre inculpaţii L.D.A. şi B.C.E. exista o relaţie de concubinaj, locuind împreună în municipiul Galaţi.
Fratele inculpatei B.C.E., numitul B.M.A. avea domiciliul în acelaşi oraş, dar nu mai locuia în ţară, fiind plecat în Spania, de circa 3 ani.
Fratele inculpatei îl cunoştea la rândul său pe coinculpatul L.D.A., acesta locuind anterior plecării din ţară în acelaşi cartier cu inculpatul.
La începutul anului 2010, inculpatul L.D.A. s-a hotărât să obţină venituri din procurarea de haşiş din Spania şi revânzarea drogului în ţară către diverşi consumatori din municipiul Galaţi.
Pentru a pune în aplicare hotărârea luată, inculpatul i-a solicitat lui B.M.A. să achiziţioneze haşiş din Spania, urmând să îl trimită în România, printr-un colet expediat prin intermediul unei firme specializate.
În jurul datei de 15 mai 2010, inculpatul L.D. l-a convins pe B.M.A. să-i trimită drogurile, acesta spunându-i că va ascunde haşişul în interiorul unui colet destinat surorii sale, inculpata B.C.E., căreia obişnuia să îi trimită regulat colete din Spania.
Acest lucru a fost adus la cunoştinţă şi inculpatei B.C., fratele acesteia informând-o că îi va trimite şi o cutie de ciocolată „N.”, în care era ascunsă o cantitate de haşiş pe care trebuia să o remită concubinului, inculpatul L.D.A.
Subsecvent acordului exprimat de inculpata B.C.E., făptuitorul B.M.A. a expediat coletul conţinând 90 grame haşiş din Spania în România, prin intermediul SC A. – P.R. SA, expediere ce s-a făcut pe numele de G.V.
La data de 25 mai 2010, inculpata s-a deplasat singură la sediul SC A. S.A. din municipiul Galaţi pentru ridicarea coletului, predând în aceeaşi zi inculpatului L.D.A. cutia de ciocolată în care se afla cantitatea de 90 grame haşiş.
Ulterior, inculpatul L.D.A. a vândut drogurile mai multor consumatori din municipiul Galaţi, cu câte 50 lei gramul. De asemenea, acelaşi inculpat a confecţionat 20 ţigări artizanale cu haşiş, din care a vândut 10, activităţi desfăşurate cu ştiinţa inculpatei B.C.E.
La data de 28 mai 2010, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţională desfăşurată, stabilindu-se introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire T.G. În ziua imediat următoare, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpatul L.D., stabilind o întâlnire, la orele 16,00, în cartierul Mazepa, din municipiul Galaţi, inculpatul locuind fără forme legale în blocul LC7 din respectivul cartier.
În aceste împrejurări, inculpatul L.D. i-a oferit investigatorului sub acoperire 2 grame de haşiş contra sumei de 1000 lei.
Inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că îi mai poate vinde droguri pe care, de altfel, le şi avea asupra sa.
Discuţiile dintre inculpat şi investigator au fost interceptate, iar la data de 1 februarie 2010, inculpatul L.D. a fost prins în flagrant în timp ce vindea droguri aceluiaşi investigator.
La percheziţia corporală au fost găsite asupra inculpatului 2 batoane conţinând haşiş. In cursul aceleiaşi zile, inculpata B.C. a condus organele de poliţie la locuinţa sa, predându-le 10 ţigări ce conţineau droguri, afirmând că au fost aduse de inculpatul L.D.
În urma analizelor de laborator s-a stabilit că atât substanţa cumpărată de investigatorul sub acoperire cât şi ţigările ridicate din locuinţa inculpatei B.C.E. conţineau haşiş.
În drept, fapta inculpatului L.D.A. care, în perioada 25 mai 2010 - 01 iunie 2010, prin acţiuni repetate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat, deţinut, oferit şi vândut peste 90 grame rezină de cannabis (haşiş), drog de risc înscris în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că activitatea aceluiaşi inculpat, constând în faptul de a-l fi determinat pe făptuitorul B.M.A. să trimită din Spania în România un colet conţinând peste 90 grame rezină de cannabis (haşiş) se încadrează şi în dispoziţiile art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru inculpata B.C.E. care, în perioada 25 mai 2010 - 01 iunie 2010, prin acţiuni repetate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit, deţinut şi ajutat la vânzarea a peste 90 grame rezină de cannabis (haşiş), drog de risc înscris în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Deopotrivă, s-a reţinut că fapta aceleiaşi inculpate, constând în promisiunea primirii unei cantităţi de peste 90 grame rezină de cannabis (haşiş) expediată de făptuitorul B.M.A. din Spania într-un colet, promisiune materializată ulterior, la data de 25 mai 2010, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000."
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor, făcând trimitere în acest sens la declaraţiile inculpaţilor din faza de urmărire penală, prin care recunoscuseră comiterea faptelor, dar şi la împrejurare că se demonstrase în cauză că inculpata B.C. obişnuia să primească colete din Spania de la fratele său.
Ca atare, prima instanţă nu a ţinut seama de revenirea inculpaţilor asupra declaraţiilor iniţiale.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii L.D.A. şi B.C.
Apelul parchetului a vizat greşita individualizare a pedepselor, în cuantum şi ca modalitate de executare, solicitându-se majorarea acestora şi stabilirea unei modalităţi privative de executare.
Inculpaţii L.D. şi B.C. au solicitat desfiinţarea sentinţei, schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege şi reducerea corespunzătoare a pedepselor.
Prin decizia penală nr. l53/ A din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi au fost admise apelurile inculpaţilor, desfiinţată în parte sentinţa atacată în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi, în rejudecare:
În baza ari 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
A fost redus termenul de încercare al suspendării sub supraveghere stabilit pentru pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei B.C.E.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
A fost redus termenul de încercare al suspendării sub supraveghere stabilit pentru pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni.
Au fost înlăturate pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., aplicate inculpaţilor L.D.A. şi B.C.E.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că probele administrate în cauză nu demonstrează ca inculpaţii să fi participat la introducerea în ţară a drogurilor de risc, în împrejurările şi modalitatea reţinute prin rechizitoriu, neexistând temeiuri care să confirme săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 de către niciunul dintre inculpaţi.
Conform rechizitoriului, drogurile ar fi fost trimise de făptuitorul B.M.A. din Spania în România, la solicitarea surorii sale, inculpata B.C. care, la rândul său, ar fi fost instigată în acest scop de inculpatul L.D., concubinul ei.
Prin acelaşi rechizitoriu, cauza a fost disjunsă faţă de făptuitorul B.M.A., autorul faptei privind introducerea în ţară de droguri de risc, dispunându-se ca cercetările să continue într-un dosar separat.
Cu toate acestea, inculpaţii L.D. şi B.C., participanţi la aceeaşi infracţiune, au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de instigare şi, respectiv, complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
Ulterior, după disjungere şi trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi, prin rezoluţia nr. l37/D/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul B.M.A., presupus autor al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că nu existau elemente care să confirme săvârşirea respectivei fapte.
În raport de cele arătate, instanţa de apel a constatat că, în absenţa unui autor al faptei, nu se poate vorbi de existenţa unei participaţii penale la comiterea aceleiaşi infracţiuni.
Cu alte cuvinte, s-a arătat că nu poate fi reţinută instigarea, respectiv complicitatea în absenţa unui autor al faptei.
Concluzia exprimată de instanţa de apel nu a fost influenţată de măsurile ulterior dispuse în cauza disjunsă, rezultând că după adoptarea soluţiei iniţiale se procedase la schimbarea temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale faţă de făptuitorul B.M.A. din art. 10 lit. a) C. proc. pen., în art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi reluarea cercetărilor faţă de o altă persoană, rămasă neidentificată.
Deopotrivă, s-a arătat că nici celelalte probe administrate în cauză nu confirmă săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi.
Sub acest aspect, s-a reţinut că singurele probe în acuzare erau reprezentate de existenţa unor convorbiri telefonice interceptate, discuţiile purtate neavând însă greutate în dovedirea temeiniciei acuzaţiilor, constituind simple indicii nesusţinute de alte probe.
Ca urmare, instanţa de apel a constatat că se impune achitarea inculpaţilor pe temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi, invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 10 C. proc. pen.
În motivele scrise, cât şi cu ocazia dezbaterilor în recurs, s-a arătat că instanţa de prim control judiciar nu efectuase o analiză proprie a acuzaţiilor aduse inculpaţilor din cauză, întemeindu-şi soluţia pe elemente care vizau situaţia juridică a altui participant şi, ca atare, depăşeau limitele învestirii instanţei.
De asemenea, s-a arătat că cercetările continuă în privinţa autorului infracţiunii, iar probele administrate în cauză demonstrează existenţa unei înţelegeri între inculpaţi şi făptuitor în vederea introducerii în ţară a drogurilor de risc.
În consecinţă, s-a solicitat casarea deciziei din apel şi menţinerea soluţiei de condamnare a inculpaţilor pronunţată de prima instanţă.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Trimiterea în judecată a inculpaţilor L.D.A. şi B.C.E. s-a făcut şi sub acuzaţia de instigare, respectiv complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, activitatea infracţională desfăşurată constând în faptul de a-l fi determinat pe făptuitorul B.M.A. să trimită din Spania în ţară o anumită cantitate de droguri de risc în vederea comercializării lor ulterioare.
Întreaga urmărire penală, cât şi cercetarea judecătorească la prima instanţă au fost efectuate în aceste coordonate, procesul penal declanşat în cauză având de stabilit dacă inculpatul L.D.A. obţinuse, prin intermediul coinculpatei B.C.E., determinarea făptuitorului B.M.A. la introducerea în ţară a drogurilor de risc şi dacă inculpata B.C.E. înlesnise activitatea infracţională prin promisiunea primirii coletului din Spania şi comercializării ulterioare a drogurilor împreună cu coinculpatul L.D.A.
Or, aşa cum bine a reţinut instanţa de apel, făptuitorul B.M.A., presupusul autor al infracţiunii săvârşite în participaţie cu inculpaţii din cauză, nu a fost pus sub urmărire penală, constatându-se inexistenţa faptei care să constituie infracţiune.
Această constatare este deosebit de importantă întrucât inexistenţa faptei ca atare se răsfrânge asupra tuturor presupuşilor participanţi.
Este adevărat că soluţia de neurmărire penală dispusă iniţial pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost ulterior schimbată în sensul reţinerii ca temei a prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., însă împrejurarea menţionată nu capătă o semnificaţie deosebită în condiţiile în care nici până în prezent nu a fost descoperit prezumtivul autor al infracţiunii, iar acesta din urmă nu este în niciun caz făptuitorul B.M.A. în legătură cu care se reţinuse participarea inculpaţilor L.D.A. şi B.C.E.
Ca atare, soluţia de achitare pronunţată de instanţa de apel a fost corespunzător dispusă în cauză, neurmărirea penală a făptuitorului B.M.A. lipsind de temei acuzaţia adusă inculpaţilor, aşa cum a fost ea construită prin rechizitoriu.
În consecinţă,în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (l) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galaţi împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Sumele de câte 75 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.C.E. şi L.D.A., până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 56/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
