ICCJ. Decizia nr. 63/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 63/2012
Dosar nr. 294/1/2012
Şedinţa publică de la 20 februarie 2012
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1670 din 26 aprilie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1326/1/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.M. împotriva deciziei penale nr. 4555 din 15 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 640/44/2010, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că susţinerile contestatoarei nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea D.M. a declarat recurs, recurs care a fost respins, ca inadmisibil, prin încheierea penală nr. 288 din 26 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin cererea introdusă la data de 11 ianuarie 2012, contestatoarea D.M. a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii penale nr. 288 din şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 6979/1/2011, solicitând casarea titlului executoriu şi susţinând că suma la care a fost obligată, cu titlu de cheltuieli judiciare, trebuie să rămână în sarcina statului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie la executare formulată de contestatoarea D.M. este inadmisibilă.
Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive.
Analizându-se hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen. „contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării”.
Se constată aşadar că, în cauză, motivele invocate de contestatoare nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen., astfel că cererea formulată nu are legătură cu dispoziţiile legale privind lămurirea hotărârii, cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.
Totodată, Codul de procedură penală reglementează posibilitatea contestaţiei privitoare la dispoziţiile civile ale hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv, contestaţia privitoare la amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).
Rezultă, aşadar, că în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziţii referitoare la posibilitatea formulării unei contestaţii la executare, neputându-se aplica prin analogie dispoziţiile art. 463 sau 464 C. proc. pen., menţionate anterior.
În consecinţă, contestaţia la executare formulată de contestatoare este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, nu a avut în vedere cererea depusă ulterior rămânerii în pronunţare, întrucât o eventuală retragere a recursului formulat trebuie să fie făcută conform dispoziţiilor strict şi limitative prevăzute de art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen., adică personal sau prin mandatar special şi nu prin fax, aşa încât contestatoarea nu a făcut dovada că este partea care a trimis cererea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea D.M. împotriva încheierii penale nr. 288 din şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 6979/1/2011.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Penal → |
|---|
