ICCJ. Decizia nr. 603/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 603/2012
Dosar nr. 2957/2/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 390 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis excepţia tardivităţii plângerii formulate de către petentul parte vătămată F.Ş.
A respins ca tardiv formulată plângerea petentului parte vătămată F.Ş. împotriva Ordonanţei nr. 382/P/2010 din 26 octombrie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 161/II-2/2011 din data de 31 ianuarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A obligat petentul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul F.Ş.
Recursul declarat de petiţionar este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
În speţă, se constată că sentinţa penală, atacată cu recurs, a fost pronunţată la data de 12 octombrie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind o hotărâre definitivă.
Ca urmare a faptului că petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 390 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 604/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 602/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
