ICCJ. Decizia nr. 608/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 608/2012
Dosar nr. 821/1/2012
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 1 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 11011/59/2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, printre altele, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea inculpatului B.P. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului B.P., urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile, respectiv data de 31 martie 2012.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, precum şi pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
S-a arătat că susţinerea că inculpatul arestat ar fi cazat într-o cameră cu deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni de violenţă nu poate constitui temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive.
În privinţa termenului rezonabil al duratei arestării preventive, s-a apreciat că acesta nu a fost depăşit.
S-a considerat că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a instanţei atât de către inculpaţi, cât şi de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor.
Pentru aceleaşi motive care vizează menţinerea arestării preventive s-a apreciat că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu o altă măsură procesuală neexistând garanţii că luarea unor măsuri neprivative de libertate faţă de acest inculpat ar asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de :
- art. 323 alin. (1), (2) C. pen..
- art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.;
- art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2481 cu aplicarea art. 41-42 C. pen.;
- art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 41 - 42 C. pen.;
- art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
Se constată că procedând la verificarea legalităţii arestării preventive în mod corect Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a menţinut starea de arest a inculpatului B.P. reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
În speţă, din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică în prezent bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, respectiv că s-au întocmit în fals două dispoziţii de restituire teren plăsmuite în întregime cu semnăturile şi ştampilele aparent ca aparţinând primarului Municipiului Timişoara şi a documentaţiilor cadastrale anexe, care, după întocmirea lor în fals, au fost prezentate spre intabulare, iar cu ajutorul unei procuri judiciare întocmite în Ungaria cu date false, s-a reuşit intabularea dispoziţiei de restituire şi apoi înstrăinarea terenurilor, realizată cu referire la dispoziţia de restituire cu nr. 2456 din 4 noiembrie 2005, iar cu referire la dispoziţia de restituire falsă cu nr. 2447 din 4 noiembrie 2005, faptă descoperită în faza de tentativă.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ natura şi gravitatea faptelor imputate inculpaţilor (asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, falsificarea de instrumente oficiale, folosirea de instrumente oficiale false, fals în declaraţii, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual), numărul mare de persoane implicate în activitatea ilicită reţinută în actul de sesizare (inclusiv al inculpaţilor), nivelul prejudiciului, rezonanţa socială pe care o are comiterea unui număr mare de infracţiuni de către un număr mare de persoane.
Pe de altă parte, pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea lui în libertate constă în primul rând în starea conflictuală creată ca urmare a activităţii ilicite de care este acuzat (afectarea prestigiului şi încrederii de care trebuie să se bucure înscrisurile autentice şi funcţionarii publici în exerciţiul activităţii lor de serviciu).
În privinţa termenului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii. Aşa cum se desprinde şi din jurisprudenţa CEDO trebuiesc avute în vedere şi alte criterii cum ar fi miza procesului şi complexitatea cauzei.
În speţă, pe lângă durata măsurii arestării preventive este necesar să se ia în considerare şi complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată şi al faptelor imputate), comportamentul procesual al părţilor precum şi miza procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care este acuzat inculpatul fiind mari).
Pentru aceleaşi considerente care vizează menţinerea arestării preventive se apreciază că această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu o altă măsură procesuală neexistând garanţii că luarea unor măsuri neprivative de libertate faţă de inculpat ar asigura buna desfăşurare a procesului penal.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva încheierii din 01 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 11011/59/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiara se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 605/2012. Penal → |
|---|
