ICCJ. Decizia nr. 935/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 935/2012
Dosar nr. 15893/3/2011/a1
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., rap.la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a apelantei inculpate D.A.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a prtonunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că se menţin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei şi ulterior menţinerea acesteia, cu atât mai mult cu cât împotriva acesteia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii, nedefinitivă şi care nu frânge prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpata.
S-a arătat că este de necontestat că în cauză există probe şi indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă, pentru un observator imparţial şi obiectiv, că inculpata este autorul infracţiunii de tentativă de omor calificat , infracţiune dedusă judecăţii, tot probatoriul administrat până la acest moment convergând în această direcţie.
Corelativ este întrunit şi temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa pentru infracţiunea dedusă judecăţii fiind mai mare de 4 ani şi în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpatei, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă din periculozitatea inculpatei, cu privire la care prima instanţă a reţinut că a lovit cu un cuţit, pe la spate , partea vătămată care era o persoană minoră.
Natura infracţiunii, gravitatea deosebită a acesteia, care dovedesc lipsa de respect a inculpatei faţă de valoarea cea mai importantă ocrotită de lege şi anume, viaţa persoană.
S-a apreciat că luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului acesteia, neoferind suficiente garanţii că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar impieta buna desfăşurare a procesului penal.
De asemenea, s-a apreciat că menţinerea măsurii arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii şi că nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil, în condiţiile în care deja a fost pronunţată o sentinţă pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive întrucât la acest moment procesual, nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul inculpatei nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpata a fost trimisă în judecată şi chiar condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, constând în aceea că în noaptea de 12 din 13 septembrie 2010, aflându-se în faţa unui magazin alimentar, situat la intersecţia str. H. cu str. D.D. din Bucureşti, pe fondul unui conflict spontan, l-a înjunghiat pe numitul Pârvu Bogdan Mitică, viaţa acestuia fiind pusă în pericol.
Împotriva inculpatei s-a luat măsura arestării preventive la data de 24 septembrie 2012 în temeiul art. 143, 148 lit. f), 1491 C. proc. pen., constatându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetată este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele dosarului rezultă că infracţiunea pentru care este cercetată inculpata prezintă un grad de pericol social sporit, constând în împrejurările concrete în care se presupune că s-au săvârşit şi în impactul negativ pe care astfel de fapte îl au asupra opiniei publice.
Prin fapta comisă, s-a adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege privind dreptul la viaţă, tulburând prin aceasta nu numai ordinea juridică ci şi mediul social ocrotit şi provocând o stare de primejdie susceptibilă de a fi repetată în viitor, având în vedere comportamentul inculpatei, care a mai fost condamnată anterior şi are tendinţe antisociale şi impulsive.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat în mod corect că menţinerea măsurii arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii şi că nu depăşeşte limitele unui termen rezonabil, în condiţiile în care deja a fost pronunţată o hotărâre de condamnare.
Apreciind că faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune şi din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertărţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de cele menţionate, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.A.M. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 15893/3/201 1/a1.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 936/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 90/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
