ICCJ. Decizia nr. 936/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 936/2012
Dosar nr. 2172/2/2012/a1
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în baza art. 3001 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.F., G.S.M. şi N.A.
În baza art. 300 alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor C.F., N.A. şi G.S.M.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 19/P/2012 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, printre alţii, inculpaţii C.F., G.S.M. şi N.A. pentru următoarele fapte:
G.S.M. la data de 01.01.2012, în timp ce se afla într-un separeu al Clubului B. împreună cu inculpaţii C.F., S.E., D.M. şi N.A., au lovit cu pumnii şi picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o şi au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o şi cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute şi care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliţie, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor simplu, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., D.M., S.E. şi N.A., care în data de 01 ianuarie 2012, au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul G.S.M. partea vătămată B.B.P., cu pumnii şi picioarele, inculpatul G.S.M. lovind-o şi cu extinctor, ajutându-l astfel pe G.S.M. la comiterea infracţiunii de tentativă de omor şi prin sprijinul moral acordat, prin diminuarea posibilităţii victimei de a se apăra prin imobilizarea şi introducerea ei în grupul sanitar şi împiedicarea pătrunderii altor persoane, în scopul de a salva victima, prin ameninţare cu acte de violenţă atât verbale cât şi cu corpuri contondente, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tentativa la infracţiunea de omor, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., G.S.M., S.E., N.A., D.M. şi G.M., în data de 01 ianuarie 2012, între orele 02:36-02:55, în timp ce se aflau în Clubul B. cu ocazia petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat şi au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare şi de panică generală în rândul clienţilor şi personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea şi liniştea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate şi ameninţate mai multe persoane şi au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., D.M. şi N.A. în data de 01 ianuarie 2012, împreună şi cu alte persoane, în timp ce se aflau în incinta Clubului B. au ameninţat verbal şi cu corpuri contondente (scrumieră de sticlă, cuţite, briceag) cu acte de violenţă persoana vătămată G.Ş. pe care au înconjurat-o, inculpatul N.A. încercând să-l lovească cu un cuţit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor părţii vătămate B.B.P. agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare prev. de art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;
C.F., D.M., G.S.M. şi N.A. în data de 01 ianuarie 2012 cu ocazia sărbătoririi Anului Nou au purtat fără drept, în loc public, respectiv în incinta Clubului B., cuţite, briceag, castet, obiecte pe care le-au folosit la ameninţarea şi lovirea unor persoane, fapt ce reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, pronunţate în Dosarul nr 1479/2/2012, reţinându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a faptelor pentru care sunt cercetaţi, iar în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.
Din analiza lucrărilor şi actelor dosarului, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luata faţă de inculpaţi cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale prevăzute de dispoziţiile interne şi de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: inculpaţii au fost ascultaţi personal la luarea măsurii arestării preventive, au fost asistaţi de apărători aleşi şi din oficiu, li s-au adus la cunoştinţă învinuirea şi motivele arestării, atât inculpaţii, cât şi apărătorii au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalităţii armelor.
Totodată, prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor s-a reţinut că faptele sunt de o mare periculozitate, ceea ce inspiră temere în mediul social a cărui protecţie se poate asigura printr-o măsură legală, preventivă. Absenţa unei motivări mai ample cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor nu este de natură a atrage nelegalitatea măsurii câtă vreme instanţa constată şi la acest moment că acest pericol subzistă, acest aspect fiind analizat, de altfel, de instanţa de recurs la momentul soluţionării căii de atac împotriva acestei hotărâri.
Instanţa a analizat necesitatea menţinerii arestării preventive a inculpaţilor în raport de faptele pentru care este posibilă luarea măsurii privative de libertate în raport de dispoz. art. 136 alin. (1) C. proc. pen. (pentru care nu este prevăzută ca pedeapsă alternativă amenda) şi art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen. (pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare): tentativă la infracţiunea de omor şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca inculpaţii să fi săvârşit faptele pentru care aceştia sunt trimişi în judecată, astfel cum rezultă din următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate, raport de expertiză medico-legală, certificat medico-legal, proces-verbal de cercetare la faţa locului, convorbirile interceptate, declaraţii martori, procese-verbale de prezentare în vederea recunoaşterii, imagini înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului N.A..
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, arătând că nu au participat la lovirea părţii vătămate sau că nu au provocat incidentul, aspect ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei. Instanţa constată că la acest moment procesual sunt suficiente indicii de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpaţii să fi participat la săvârşirea faptelor, ceea ce face posibilă menţinerea arestării preventive. Această interpretare este în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului: în hotărârile Brogan c. Marii Britanii şi Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat ca art. 5 parag.1 lit. c) nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi, cu atât mai puţin, cu cele care permit condamnarea. Credibilitatea declaraţiilor părţilor vătămate şi ale martorilor, precum şi coroborarea acestora cu aspecte ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei urmează a fi analizate cu ocazia cercetării judecătoreşti.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc. pen. de asemenea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, cât şi sub aspectul existenţei probelor că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei din urmă condiţii, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpaţi (împotriva vieţii şi integrităţii corporale a părţii vătămate), modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acestora (prin acte repetate, exercitând violenţe excesive asupra părţii vătămate, utilizând un obiect potenţial letal, loviturile vizând zone vitale, în cadrul unui conflict de amploare, reluat după ce primul incident s-a epuizat, în contextul folosirii unor obiecte de natură a aduce atingere integrităţii corporale şi a altor persoane), circumstanţele personale ale inculpaţilor (care au dovedit un potenţial de agresivitate ridicat şi niciunul nu are loc de muncă), elemente ce, coroborate, conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă, de altfel, inclusiv din modalitatea în care această valoare socială a fost atinsă prin chiar săvârşirea faptelor, prin implicarea unui număr mare de persoane şi reacţia pe care au avut-o persoanele prezente la locul faptei pentru petrecerea de revelion.
S-a arătat că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor nu se confundă cu pericolul social al faptelor săvârşite şi că la aprecierea celui dintâi nu se iau în considerare exclusiv faptele deja săvârşite, dar este unul dintre criteriile indicate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului la aprecierea existenţei unei posibile tulburări a ordinii publice ca motiv ce poate justifica privarea de libertate a unei persoane (Letellier c. Franţei). În plus, se impune o reacţie adecvată şi proporţională din partea organelor judiciare faţă de astfel de incidente violente în care sunt implicate mai multe persoane care înţeleg să îşi facă singure dreptate, ignorând organele abilitate să vegheze la respectarea ordinii publice, în lipsa căreia apreciem că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice.
În consecinţă, faptele presupus săvârşite justifică aprecierea că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege şi a unei aparenţe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.
Este adevărat că inculpaţii au fost arestaţi la aproximativ 2 luni de la momentul săvârşirii presupuselor fapte, însă, în acest interval de timp, organele de cercetare penală au încercat să lămurească situaţia, să identifice şi audieze persoanele care au participat la incident şi să efectueze cercetări de natură a duce la conturarea posibilităţii ca inculpaţii să fi săvârşit faptele.
În raport de considerentele expuse şi de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpaţilor (23 februarie 2012) în care autorităţile judiciare au avut o atitudine activă, administrând probele necesare în cauză, Curtea a apreciat că arestarea preventivă a inculpaţilor nu se întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.
Cu privire la imposibilitatea inculpaţilor de a influenţa aflarea adevărului în cauză câtă vreme instanţa este sesizată prin rechizitoriu, iar probele se află în custodia sa, Curtea a apreciat că un astfel de argument nu este pertinent în condiţiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar instanţa de judecată are obligaţia de a administra în mod nemijlocit şi contradictoriu probele în cursul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, s-a constatat că măsurile preventive se impun în raport de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. nu numai pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei, ci şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal- ipoteză alternativă prevăzută de textul legal indicat. Or, la acest moment instanţa nici nu a început cercetarea judecătorească în cauză, fiind necesar a se asigura că nu există posibilitatea influenţării aflării adevărului de către inculpaţi.
Cu privire la egalitatea de tratament cu alţi inculpaţi, Curtea a apreciat că acest principiu semnifică aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situaţii similare. Or, în prezenta cauză trebuie luate în considerare participarea fiecărui inculpat, gradul său de implicare în desfăşurarea incidentului, astfel încât nu se poate aprecia că toţi inculpaţii din prezenta cauză se află în aceeaşi situaţie.
Faptul că inculpaţii au o familie în întreţinere şi nu au antecedente penale (situaţie de normalitate) sunt elemente de natură a contura imaginea acestora, dar nu pot determina per se o punere în libertate în raport de criteriile analizate anterior.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii C.F., G.S.M. şi N.A., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpaţii G.S.M., C.F. şi N.A. au fost trimişi în judecată pentriu săvîrşirea infracţiunilor de tentativă de omor şi, respectiv complicitate la această infracţiune, prev. de art. 20 rap.la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.pen, şi respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se aflau într-un separeu al Clubului B., au lovit cu pumnii şi picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o şi au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o şi cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute şi care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliţie.
Totodată, s-a mai reţinut în sarcina inculpaţilor că au provocat şi au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare şi de panică generală în rândul clienţilor şi personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea şi liniştea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate şi ameninţate mai multe persoane şi au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., ameninţare, prev. de art. 193 C. pen. şi port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Inculpaţii au fost arestaţi preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţate în Dosarul nr 1479/2/2012, reţinându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a faptelor pentru care sunt cercetaţi, iar în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte.
Din probele dosarului rezultă că infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii prezintă un grad de pericol social sporit, constând în împrejurările concrete în care se presupune că s-au săvârşit şi în impactul negativ pe care astfel de fapte îl au asupra opiniei publice.
Prin faptele comise, s-a adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege privind dreptul la viaţă, integritate corporală şi sănătate, tulburând prin aceasta nu numai ordinea juridică ci şi mediul social ocrotit şi provocând o stare de primejdie susceptibilă de a fi repetată în viitor, având în vedere comportamentul inculpaţilor, cunoscuţi ca fiind persoane agresive.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat în mod corect că faptele presupus săvârşite justifică aprecierea că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege şi a unei aparenţe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.
Având în vedere că pedeapsa închisorii pentru faptele comise de inculpaţi este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică constă în gravitatea deosebită şi amploarea faptelor săvârşite, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise precum şi impactul unor astfel de fapte asupra siguranţei colective, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi se menţin.
Apreciind că faţă de gravitatea deosebită a infracţiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare menţinerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune şi din necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertărţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
În ce priveşte cererile formulate de inculpaţii C.F. şi G.S.M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, Înalta Curte constată că inculpaţii sunt cercetaţi într-o cauză complexă, alături de alte persoane pentru săvârşirea unor infracţiuni de violenţă, cu un grad de periculozitate sporită.
Având în vedere stadiul în care se află judecata la acest moment, Curtea apreciază că buna desfăşurare a procesului penal ar fi afectată de înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă întrucât pe de o parte există riscul ca inculpaţii să nu se mai prezinte la judecată, iar pe de altă parte să ia legătura cu ceilalţi inculpaţi sau cu martorii ce urmează a fi audiaţi în cauză.
Faţă de cele menţionate, recursurile inculpaţilor sunt nefondate, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.urmează a fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.F., G.S.M. şi N.A. împotriva încheierii din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2172/2/2012/a1.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 937/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 935/2012. Penal → |
|---|
