ICCJ. Decizia nr. 964/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 964/2012

Dosar nr. 1226/2/2012

Şedinţa publică din 30 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1226/2/2012 (493/2012), în temeiul dispoziţiilor art.160⁸C. proc. pen., a admis în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii M.A. şi M.A.P.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I p enală, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.A. şi M.A.P. pe o durată de 29 de zile, reţinându-se că există indicii cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a faptelor pentru care au fost cercetaţi şi că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., lăsarea inculpaţilor în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de natura infracţiunii pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar şi din modalităţile şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că au fost comise faptele, precum şi din calitatea celor doi inculpaţi.

Curtea a constatat că inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 77/P/2011, din data de 13 februarie 2012, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru următoarele fapte:

1. M.A.P.:

- a pretins, direct şi indirect (prin intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunţătorului P.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra primarului M.A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunţătorului şi amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum şi asupra directorului Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov - G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar şi să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză, faptă încadrată în infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunţătorul P.F., din care să rezulte că S.I. l-a împrumutat pe denunţător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunţătorului, contract de împrumut întocmit şi autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăţie de notarul public P.R.A.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta şi a ascunde săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, şi totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlul de mită), faptă încadrată ca infracţiunile de fals intelectual, în forma participaţiei improprii (instigare mediată) prev. şi ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, instigare la infracţiunea de spălare a banilor, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.

2. M.A., pentru următoarele fapte:

- în calitate de primar a pretins suma de 500.000 euro denunţătorului P.F. (din care a primit 50.000 euro), în scopul de a abuza de prerogativele funcţiei în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond Funciar) în care să fie incluse toate terenurile denunţătorului (în suprafaţă totală de 23,8 ha) şi amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), faptă încadrată ca infracţiunea de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.;

- l-a determinat pe finul său, S.O., să încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunţătorul P.F., prin care denunţătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri) cesionarului (S.O.), contract întocmit şi autentificat la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăţie, de notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta şi a ascunde săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă încadrată în infracţiunea de fals intelectual, în forma participaţiei improprii (instigare mediată), prev. şi ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- totodată, prin încheierea acestui contract de cesiune (autentificat în 28 iulie 2011), s-au transferat bunurile menţionate (2 terenuri) din patrimoniul denunţătorului în patrimoniul inculpatului S.O., ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora, faptă ce constituie instigare la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.

După sesizarea instanţei de judecată, măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în temeiul art. 300¹ C. proc. pen. prin încheierea din 15 februarie 2012.

S-a reţinut, în esenţă, că în cauză se menţin temeiurile arestării preventive [art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.], situaţia nefiind schimbată de la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, în temeiul art. 300¹ C. proc. pen.

Instanţa a reţinut că cei doi inculpaţi prezintă circumstanţe personale favorabile, în sensul că nu au antecedente penale, au o familie organizată, au fost bine integraţi în comunităţile locale, la dezvoltarea cărora au ajutat în exercitarea funcţiilor în care au fost aleşi.

Pe de altă parte, însă, instanţa a apreciat că există riscul ca, odată puşi în libertate, inculpaţii să poată influenţa declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor care sunt, în parte, angajaţi sau apropiaţi ai lor, fiind necesară privarea de libertate şi în vederea apărării ordinii publice, în raport de periculozitatea faptelor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, modalităţile şi împrejurările concrete în care s-au reţinut că au fost comise faptele (cu premeditare, cu participarea mai multor persoane care au acţionat coordonat), precum şi împrejurarea că inculpaţii aveau calitatea de primari, aspect ce implică o periculozitate sporită, în condiţiile în care legea este încălcată tocmai de o persoană aleasă să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societăţii în acest sens.

Prin urmare, instanţa a apreciat că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar este evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probaţiunea nefiind în acest moment începută, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpaţilor nu este disproporţionată în raport de importanţa şi complexitatea cauzei, precum şi de gravitatea faptelor imputate.

În consecinţă, Curtea a apreciat că, în raport de circumstanţele reale ale cauzei şi personale ale inculpaţilor, scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestora şi, prin urmare, a respins cererile formulate de inculpaţi, constatând, de altfel, că situaţia juridică a acestora nu s-a modificat în nici un fel de la momentul discutării cererilor anterioare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii M.A. şi M.A.P. criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei respingeri a cererilor de liberare provizorie.

S-au susţinut, pe larg, de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor recursurile formulate de aceştia şi s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii de şedinţă atacate şi, pe fond, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar şi punerea în libertate a inculpaţilor, cu obligarea respectării măsurilor de control prevăzute de lege.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor M.A. şi M.A.P. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Prin rechizitoriul nr. 77/P/2011 din 13 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru următoarele fapte:

- M.A.P.:

- a pretins, direct şi indirect (prin intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunţătorului P.F., lăsând să se creadă că are influenţă asupra primarului M.A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunţătorului şi amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum şi asupra directorului Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov - G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar şi să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză, faptă încadrată în infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunţătorul P.F., din care să rezulte că S.I. l-a împrumutat pe denunţător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunţătorului, contract de împrumut întocmit şi autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăţie de notarul public P.R.A.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta şi a ascunde săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, şi, totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlul de mită), faptă încadrată ca infracţiunile de fals intelectual, în forma participaţiei improprii (instigare mediată) prev. şi ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv instigare la infracţiunea de spălare a banilor, prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.

- M.A.:

- totodată, prin încheierea acestui contract de cesiune (autentificat la 28 iulie 2011) s-au transferat bunurile menţionate (2 terenuri) din patrimoniul denunţătorului în patrimoniul inculpatului S.O., ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora, faptă ce constituie instigare la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 160² alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Referitor la condiţia privind inexistenţa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni [alin. (2) teza I], Î nalta Curte constată că actele şi lucrările de urmărire penală nu relevă nici un fel de date în acest sens. Astfel, inculpaţii nu au antecedente penale, au familii organizate, au fost bine integraţi în societate până la data comiterii faptelor, sunt absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ superior, neexistând motive verosimile de a crede că ar putea recurge la săvârşirea de noi infracţiuni.

Cât priveşte cea de a doua ipoteză vizată de art. 160 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea, pe baza actelor şi lucrărilor de urmărire penală, că, în speţă, nu există nici un indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpaţii ar întreprinde acţiuni de natură a influenţa probatoriul cauzei. Astfel, până la momentul formulării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi comise de inculpaţi erau deja administrate şi se aflau în păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură într-o proporţie covârşitoare posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană.

Aşadar, se constată că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 160²alin. (2) C. proc. pen., în care nu poate fi acordată liberarea provizorie sub control judiciar, însă, Înalta Curte apreciază că îndeplinirea formală a condiţiilor impuse de textul de lege menţionat nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanţa având posibilitatea ca, în funcţie de circumstanţele cauzei şi datele ce-l caracterizează pe inculpat, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate fi realizat sau nu prin punerea în libertate provizorie.

Această concluzie se desprinde din analiza dispoziţiilor art. 160² C. proc. pen., care folosesc sintagma „se poate acorda”, ceea ce înseamnă că liberarea provizorie este o măsură facultativă, instanţa de judecată, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, apreciind asupra oportunităţii lăsării în libertate provizorie a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.

În condiţiile în care legea nu limitează şi nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea trebuie să se raporteze la elementele care privesc fapta săvârşită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse, persoana inculpatului şi pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea lui în libertate.

Temeinicia cererii de liberare provizorie nu poate fi analizată prin ignorarea gradului de pericol social al faptei şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului, în acest sens pronunţându-se în mod constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauzele Calmanovici împotriva României, Letellier împotriva Franţei, Hendriks împotriva Olandei).

Astfel, raportat la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care se presupune că au fost comise, urmările nefaste pe care le-au produs asupra încrederii populaţiei în instituţiile statului, cât şi stadiul actual al cercetărilor, conduc Înalta Curte la concluzia că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a recurenţilor, scopul măsurii preventive neputând fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestora.

Ca urmare, constatând că soluţia Curţii de Apel de respingere, ca neîntemeiate, a cererilor de liberare provizorie formulate de inculpaţii M.A. şi M.A.P. este legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaţilor M.A. şi M.A.P., ca nefondate, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A. şi M.A.P. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1226/2/2012/a3 (493/2012).

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 963/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 966/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 964/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 964/2012. Penal