ICCJ. Decizia nr. 974/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 974/2012

Dosar nr. 4630/89/2010*

Şedinţa publică din 2 aprilie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 42 din 21 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 4630/89/2010, s-a dispus, în baza art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnarea inculpatului C.J. (cetăţenie britanică, studii medii, loc de muncă SC R.I. din Bellshill, ocupaţie - şofer, domiciliat în localitatea B., Marea Britanie) la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 18 pct. 1 din Legea nr. 678/2001;

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003;

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

Pe durata executării pedepsei rezultante a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv luată faţă de inculpat şi conform dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22 august 2010 la zi.

A admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.M.M. şi a obligat pe inculpat să plătească aceste părţi civile, prin reprezentant legal B.M., suma de 2.000 euro sau echivalentul în monedă naţională la data executării, reprezentând daune morale.

A luat act că părţile vătămate C.V. şi P.R.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A respins, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă SC C.T.R.L., cu sediul ales la Cabinet individual de avocatură P.D., cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului asigurător luată asupra autovehiculului marca S., cap tractor de culoare neagră şi vagon frigorific de culoare albă, cu numărul de înmatriculare MK-XX-XXX, cu numărul de identificare Y.

A respins cererea reprezentantului Ministerului Public de confiscare specială a autovehiculului marca S., cap tractor de culoare neagră şi a vagonului frigorific de culoare albă, cu numărul de înmatriculare MK-XX-XXX, cu numărul de identificare Y, precum şi cererea de confiscare a contravalorii acestuia.

În temeiul art. 118 alin. (6) C. pen. şi art. 168 C. pen., a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator de tip MI nr. 12871, aplicat asupra autovehiculului marca S., cap tractor de culoare neagră şi vagon frigorific de culoare albă, cu numărul de înmatriculare MK-XX-XX, cu numărul de identificare Y, în prezent aflat la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui şi a dispus restituirea acestuia către inculpat, precum şi cheia autovehiculului, aflată la Camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrate la poziţia nr. z/2010 din Registrul de corpuri delicte al tribunalului.

A dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 40 RON, consemnată la C - filiala Vaslui pe numele părţii vătămate P.R.I., cu recipisa de consemnare din 24 august 2010, iar pentru diferenţa de 40 RON consemnată la aceeaşi bancă se va dispune restituirea către această parte vătămată.

A dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30 RON, dată părţii vătămate B.M.M., precum şi a sumei de 10 RON, sumă dată părţii vătămate C.V.

A dispus confiscarea de la inculpat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a următoarelor bunuri:

- un laptop, marca D., de culoare verde,

- un plic conţinând 5 DVD-uri,

- un DVD PLAYER, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrate la poziţia nr. z/2010 din Registrul de corpuri delicte al tribunalului.

A dispus conservarea, în continuare a următoarelor bunuri:

- telefon marca S.E.;

- telefon marca S.;

- card de memorie de 1 Gb;

- 26 diagrame tahograf;

-1 DVD, reprezentând anexă raport constatare din 23 august 2010;

-1 CD, reprezentând expertiza informatică a telefoanelor mobile;

- rovigneta pentru autovehiculul S., cu nr. de înmatriculare MX-XX-XXX, precum şi bonul fiscal din 12 august 2010.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut în fapt următoarele:

La data de 21 august 2010, reprezentantul legal al părţii vătămate C.V. - respectiv C.R. - a formulat plângere la I.P.J. Vaslui că fiul său, C.V., în vârstă de 9 ani, a plecat de la domiciliu din 20 august 2010, orele 2:00 şi nu s-a mai întors.

Urmare investigaţiilor efectuate de organele de poliţie în data de 21 august 2010, în jurul orelor 21:30, a fost depistat în trafic, pe str. D. din mun. Vaslui, autocamionul marca S., înmatriculat în Marea Britanie, cu nr. de înmatriculare MX-XX-XXX, condus de inculpatul C.J.

În cabina autocamionului au fost identificaţi minorii C.V. şi P.R.I., inculpatul afirmând că i-a luat pe cei doi copii în data de 20 august 2010 din mun. Vaslui şi i-a plimbat până la Braşov şi retur. În aceeaşi cabină au fost identificate şi ridicate un laptop marca D., de culoare verde, un DVD player şi 5 DVD-uri.

Procedându-se la audierea minorilor, în prezenţa părinţilor şi a apărătorului din oficiu, aceştia au declarat faptul că inculpatul le-a oferit sume de bani, dar şi mâncare şi băuturi alcoolice, vizionând împreună filme pe laptop care conţineau scene erotice cu minori şi majori, dar şi faptul că au întreţinut, cu inculpatul, acte sexuale orale.

Racolarea minorilor s-a produs de inculpatul C.J., la 19 august 2010, propunându-le celor două victime să-l însoţească la o plimbare în mun. Iaşi, propunerea fiind acceptată doar de victima P.R.I.

Pe timpul nopţii, inculpatul a parcat autocamionul într-o parcare amenajată, întreţinând, cu victima, care părăsise domiciliul în urmă cu 5 luni datorită unei neînţelegeri cu părinţii, mai multe acte sexuale orale.

A doua zi, 20 august 2010, în jurul orelor 12:00, inculpatul a revenit cu autocamionul în mun. Vaslui împreună cu victima P.R.I., parcând în spatele Motelului P., momentul fiind perceput de victima B.M., care l-a însoţit pe inculpat în cabina camionului cu scopul de a obţine bani şi alimente. Şi acest minor provine dintr-o familie dezorganizată, fiind dat într-un centru de plasament de unde a fugit, întreţinându-se din cerşit.

În cabina autocamionului, inculpatul i-a pus minorului P.R.I. filme pornografice cu minori şi majori, între timp întreţinând cu minorul raporturi sexuale orale.

În acest interval de timp, victima P.R.I. s-a întâlnit pe stradă cu minorul C.V., căruia i-a povestit ce se întâmplase în seara anterioară, primind pentru raporturile sexuale întreţinute cu inculpatul suma de 30 RON, o sticlă de suc şi un sandviş.

În aceste împrejurări, victima C.V. i-a propus minorului P.R.I. să meargă din nou la inculpat pentru a-i cere bani şi alimente, inculpatul propunându-le celor doi minori să-l însoţească la Braşov. Minorii au acceptat propunerea inculpatului, plecând spre mun. Braşov, iar în după-amiaza zilei de 20 august 2010, pe traseu inculpatul le-a cumpărat mâncare, sucuri, oferindu-le spre vizionare filme pornografice cu adulţi, dar şi cu minori. În apropierea municipiului Braşov, inculpatul a parcat maşina într-o parcare, unde a întreţinut raporturi sexuale orale.

A doua zi, inculpatul a revenit în municipiul Vaslui, iar seara, 21 august 2010, au fost depistaţi de organele de poliţie din cadrul I.P.J. Vaslui.

Inculpatul C.J. a expus spre vizionare filme pornografice cu minori şi martorilor minori C.A.I., în vârstă de 15 ani, respectiv I.S., în vârstă de 9 ani.

În drept, faptele inculpatului C.J. au fost încadrate în dispoziţiile art. 198 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP): pornografie infantilă prev. de art. 18 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 şi procurare pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori şi deţinerea fără drept de materiale pornografice cu minori în sistem informatic, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul C.J. şi partea civilă SC C.T.R.L.

Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni.

Partea civilă a solicitat restituirea camionului, care a fost dobândit în leasing, dat fiind faptul că este proprietara autovehiculului cu care s-a deplasat inculpatul.

Prin Decizia penală nr. 181 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul C.J., a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 42 din 21 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui şi în rejudecare s-a dispus descontopirea şi repunerea în individualitatea lor a pedepselor aplicate inculpatului C.J. prin sentinţa apelată, după cum urmează:

- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

Reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului astfel:

- de la 8 ani închisoare, la 6 ani închisoare şi de la 4 ani la 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare şi de la 2 ani la 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 18 pct. 1 din Legea nr. 678/2001;

- de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare şi de la 2 ani la 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A menţinut starea de arest preventiv luată faţă de inculpat şi, conform dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 21 februarie 2011, la zi.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă SC C.T.R.L., cu sediul ales la Cabinet individual de avocatură P.D., împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 21 februarie 2011, a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o.

Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că probele administrate au răsturnat prezumţia de nevinovăţie, faptele săvârşite constituind infracţiunile ce au fost reţinute în sarcina sa.

S-a apreciat ca fiind fondată calea de atac numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă, instanţa de control judiciar a apreciat că este neîntemeiat, în condiţiile în care din actele cauzei rezultă că autovehiculul folosit de inculpat a fost închiriat SC R.I.

Pe de altă parte, orice neînţelegere dintre cele două societăţi, cu privire la contractul de închiriere, se poate soluţiona numai în cadrul unei acţiuni civile separate.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul C.J. şi partea civilă SC C.T.R.L.

Recurentul-inculpat a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6, 8, 10, 12, 17 şi 17² şi 18 C. proc. pen.

Cu privire la primul caz de casare, s-a susţinut că urmărirea penală a fost efectuată în lipsa apărătorului, asistenţa juridică fiind obligatorie. Totodată, percheziţia informatică asupra laptopului inculpatului s-a efectuat în timp ce inculpatul era arestat preventiv, nefiind asistat de apărător şi nici la ridicarea dispozitivului percheziţionat nu i-a fost asigurată apărarea.

Incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 8 C. proc. pen. rezultă din aceea că, în cauză, nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în raport de natura infracţiunilor reţinute în sarcina sa, ceea ce impunea examinarea sa medicală.

Se susţine că instanţele de fond şi apel au înlăturat nejustificat declaraţiile martorilor C.A.I., M.I., M.A. şi P.R.I., probe care în opinia apărării ar fi condus la achitarea inculpatului.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., apărarea a susţinut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii descrise în rechizitoriu, lipsind latura obiectivă.

De asemenea, sub aspectul încadrării juridice a faptei, apărarea a susţinut că infracţiunea de pornografie infantilă este absorbită în conţinutul infracţiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice.

Au fost invocate şi cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 18 C. proc. pen., arătându-se că, în cauză, s-a făcut o apreciere greşită a probelor, a fost reţinută o stare de fapt eronată, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri de condamnare greşită.

În aceste condiţii, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recurenta-parte civilă SC C.T.R.L. nu a motivat calea de atac exercitată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen., constată că recursul inculpatului C.J. este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă şi constă în aceea că în cursul lunii august 2010, inculpatul C.J., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întreţinut acte sexuale orale cu minorii C.V., în vârstă de 9 ani, P.R.I. în vârstă de 12 ani, şi B.M. în vârstă de 13 ani, în schimbul unor sume de bani şi produse alimentare.

În aceeaşi perioadă, inculpatul a vizionat, împreună cu cei trei minori, pe un laptop, filme cu caracter pornografic în care apăreau scene în care erau implicaţi minori şi majori.

Vinovăţia inculpatului C.J. rezultă, fără dubiu, din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, părţile vătămate C.A.I. şi B.M., audiate în faza de cercetare judecătorească, au afirmat că împreună cu inculpatul C.J. au vizionat filme porno pe calculatorul inculpatului. Inculpatul a întreţinut cu cei trei minori raporturi sexuale orale, aceştia primind în schimb diferite sume de bani, precum şi mâncare. În filme erau prezentate „scene erotice, obscene, cu minori şi majori”.

Partea vătămată P.R.I., în vârstă de 13 ani, arată că împreună cu ceilalţi doi minori au vizionat filme porno, laptopul fiind „deschis şi manevrat de minorul B., inculpatul dându-le bani la toţi trei”.

Relevante sunt declaraţiile victimei în faza de urmărire penală - declaraţiile fiind luate de procuror, în prezenţa reprezentantului legal şi al apărătorului - arătând că „englezul a parcat camionul într-o parcare amenajată unde erau mai multe camioane; în seara care a urmat, cetăţeanul englez mi-a solicitat să mă dezbrac şi mi-a luat de mai multe ori penisul în gură”, „după ce întreţinea cu mine relaţii sexuale orale, englezul mă punea să mă culc dezbrăcat, iar el dormea lângă mine îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurţi”.

Declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor M.N., M.I. şi I.S. Aceştia au văzut când părţile vătămate C. şi P. s-au urcat în maşina inculpatului plecând spre Braşov, aflând ulterior că minorii au vizionat, împreună cu inculpatul, filme porno.

Minorul I.S. a declarat că „cetăţeanul englez se afla în cuşeta camionului, iar pe banchetă erau C.P., C.V., B.B. şi C.C.; cei patru copii vizionau, pe un laptop, filme porno cu adulţi; când au văzut că toţi minorii vizionează aşa ceva, am coborât din tir şi am rămas afară, am rămas în parcul de joacă”.

Probele testimoniale administrate în cauză se completează cu percheziţia informatică a mediului de stocare - laptop marca D. (percheziţie efectuată în baza autorizaţiei emisă de judecător), fiind identificate mai multe filme şi fotografii cu conotaţii sexuale, în care sunt prezentaţi minori care întreţin relaţii sexuale, scrierea fişierelor respective având loc în perioada 18 - 21 august 2010 şi în aceeaşi perioadă au avut loc şi accesările. De asemenea, au fost expertizate, în baza autorizaţiei de percheziţie din 22 august 2010, emisă de Tribunalul Vaslui şi 5 DVD-uri găsite asupra inculpatului, constatându-se că acestea sunt originale şi conţin filme porno cu adulţi.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază, în raport de probele administrate, că inculpatul a săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege, astfel că solicitarea sa de a se pronunţa o hotărâre de achitare -urmare unei grave erori de fapt - nu poate fi însuşită.

Hotărârile pronunţate în cauză sunt însă criticabile în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei.

Nu se impun a fi evidenţiate elemente care conturează infracţiunea de act sexual cu un minor în formă continuată, faptă incriminată prin dispoziţiile art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., care a fost reţinută în mod corect de instanţa de fond, ci numai aspecte ce ţin de elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă.

Pentru o corectă încadrare juridică a faptei se impune a se stabili dacă infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003, poate fi considerată o infracţiune specială raportat la infracţiunea de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Se observă că infracţiunea prevăzută în Legea nr. 161/2003 prezintă anumite nuanţări care nu se regăsesc în infracţiunea prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001, modificată parţial prin intrarea în vigoare a Legii nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei.

Ceea ce diferenţiază cele două infracţiuni sunt latura obiectivă, respectiv obiectul material.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, spre deosebire de infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 se poate realiza doar prin simpla „promovare” sau „deţinere fără drept” a unor astfel de materiale cu conţinut pornografic, în timp ce prima infracţiune există doar dacă „deţinerea” se face în vederea răspândirii lor.

Sub aspectul obiectului material al celor două infracţiuni - elementul ce constituie principalul criteriu de diferenţiere - pornografia infantilă reglementată de legea nouă nu se poate săvârşi decât prin sisteme informatice.

Termenul de „sisteme informatice” este definit de art. 35 lit. a) din Legea nr. 161/2003, în care se arată că „prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unul program informatic”.

Termenul de „prelucrare automată a datelor” respectiv „program informatic” sunt definite în art. 35 lit. b) şi c din aceeaşi lege.

Potrivit art. 35 lit. b), „prin prelucrarea automată a datelor se înţelege procesul prin care datele dintr-un sistem informatic sunt preluate prin intermediul unui program informatic”, iar prin „program informatic” se înţelege un ansamblu de instrucţiuni care pot fi exercitate de un sistem informatic în vederea obţinerii unui rezultat determinat.

Se observă astfel că, inclusiv sub aspectul noţiunii de material pornografic, Legea nr. 161/2003 dă o interpretare mult mai largă, care acoperă situaţii pe care Legea nr. 678/2001 nu le prevede.

În fine, în ceea ce priveşte noţiunea de materiale pornografice pentru minori, aceasta este definită în art. 35 lit. i) din lege, arătându-se că: „prin material pornografic cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau o persoană majoră care este prezentată ca un minor având un comportament sexual explicit ori imagini care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un comportament sexual explicit”.

Cum, în speţă, faptele de pornografie infantilă au fost săvârşite prin sisteme informatice, inculpatul vizionând filme pornografice împreună cu cei trei minori, pe laptopul său, ridicat ulterior de organele de anchetă, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, aceasta fiind o normă specială în raport de norma generală prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte aspectele de procedură invocate de recurentul-inculpat - urmărirea penală şi judecata au avut loc în lipsa apărătorului, respectiv omisiunea organelor judiciare de a efectua o expertiză psihiatrică - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, sub primul aspect, că inculpatului C.J. i s-a asigurat dreptul la apărare, i-au fost respectate toate garanţiile procesuale atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul judecăţii.

Astfel, audierea sa, în faza de urmărire penală, s-a realizat în prezenţa unui apărător şi a unui translator, iar percheziţiile informatice au fost efectuate în condiţiile legii, fiind emisă, în prealabil, o autorizaţie a judecătorului competent.

În cursul judecăţii, inculpatul a fost, de asemenea, audiat în prezenţa apărătorului său şi a translatorului, asigurându-i-se dreptul de a propune probe în apărarea sa.

Cât priveşte efectuarea unei expertize psihiatrice, potrivit disp.art. 117 C. proc. pen., aceasta este obligatorie în cazul infracţiunilor de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Or, inculpatul nu se află în niciuna din ipotezele prevăzute în textul de lege arătat.

Raportat la considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va dispune admiterea recursului declarat de inculpatul C.J. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi.

Va casa decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor şi individualizarea pedepsei.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., şi va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prev. de art. 18 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

La individualizarea judiciară a pedepsei se va avea în vedere gravitatea deosebită a faptei, inculpatul profitând de starea dificilă a victimelor care, pentru obţinerea unor sume infime şi pentru mâncare - copii provenind din familii dezorganizate, parte din ei fiind daţi într-un centru de plasament de unde au fugit întreţinându-se din cerşit - au acceptat (fără să conştientizeze, datorită vârstei, pericolul la care se expun) să-l însoţească pe inculpat în cabina tirului pe care acesta îl conducea, să întreţină relaţii sexuale şi să vizioneze, împreună, filme interzise minorilor.

Materialele pornografice cu copii constituie un act de exploatare sexuală a minorilor care nu numai că nu are nicio legitimitate etică, ci constituie o infracţiune în toate legislaţiile, fie prin intermediul infracţiunilor specifice, create în acest scop, fie prin intermediul incriminărilor tradiţionale, referitoare la morala sexuală.

În faţa acestui fenomen trebuie reacţionat într-o manieră fermă, consecinţele asupra victimelor minore, asupra dezvoltării lor psihice fiind incomensurabile.

Acestea sunt şi considerentele pentru care, la nivel internaţional, au fost adoptate instrumente de natură a lupta împotriva acestui flagel (Protocolul Facultativ la Convenţia asupra Drepturilor Copilului privind vânzarea de copii, prostituţia infantilă şi utilizarea copiilor în pornografie, încheiată la New York în 25 mai 2000; Convenţia privind criminalitatea infantilă, încheiată la Budapesta în 23 noiembrie 2011; Decizia cadru a Consiliului din 29 mai 2000, privind lupta împotriva pornografiei infantile pe Internet).

Ca atare, Înalta Curte va aplica inculpatului pentru infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) şi e) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

În temeiul art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 21 februarie 2011 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC C.T.R.L. în condiţiile în care autovehiculul condus de inculpat a fost închiriat SC R.I., orice neînţelegere putând fi rezolvată numai pe calea unei acţiuni civile separate.

În baza art. 192 C. proc. pen., recurenta-parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul C.J. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor şi individualizarea pedepselor şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 pct. 1 din Legea nr. 678/2001;

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003;

- 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 18 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, condamnă pe inculpatul C.J. la pedeapsa 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 21 februarie 2011 la 2 aprilie 2012.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC C.T.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta-parte civilă SC C.T.R.L. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 944/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 982/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 974/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 974/2012. Penal