ICCJ. Decizia nr. 982/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 982/2012
Dosar nr. 10539/99/2006*
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 248 din 9 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 10539/99/2006, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L.N. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a interzicerii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 14 C. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 63.182.5458 ROL către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, reprezentând contravaloarea totală a obligaţiilor fiscale constând în accize şi TVA, plus dobânzile prevăzute în Codul de procedură fiscală calculate până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 163 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti, privind luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Inculpatul L.N. are domiciliul legal în Republica Moldova, oraş Chişinău, ocupându-se de comercializarea de fire sintetice, deplasându-se, în mod regulat, în municipiul Iaşi, la SC T. SA, care producea astfel de bunuri.
În cursul anului 1998, L.I., ruda inculpatului, a efectuat pe teritoriul României mai multe tranzacţii cu alcool etilic, care s-au dovedit a fi nelegale, la parte din aceste tranzacţii participând şi inculpatul L.N.
Prin Sentinţa penală nr. 41 din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 82 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, s-a reţinut în sarcina numitului L.I. încheierea, în calitate de mandatar al unei societăţi din Republica Moldova şi a două societăţi din Bulgaria, a trei contracte de vânzare cumpărare alcool etilic 96º, cu SC V. SA Botoşani, după cum urmează:
- Contractul din 17 septembrie 1998 între societatea „V.” SA şi SC I. cu sediul în oraşul Bender - Republica Moldova, reprezentată de inculpatul L.I. (potrivit Ministerului Justiţiei din Republica Moldova, această din urmă societate nu figurează ca fiind înregistrată în Registrul de stat al comerţului)
- Contractul din 16 octombrie 1998, între aceeaşi societate şi SC B.B. LTD, cu sediul în Bulgaria, reprezentată de numitul F.I. şi
- Contractul din 14 ianuarie 1999 încheiat între aceeaşi societate şi SC V.A. LTD, cu sediul în Bulgaria, reprezentată de numitul Z.C., cetăţean al Republicii Moldova, în calitate de importator.
Plata facturilor emise în urma acestor vânzări s-a realizat prin depunerea de numerar în valută în contul firmei, inclusiv la B. SA Botoşani.
S-a reţinut că recepţia mărfii s-a făcut la sediul exportatorului, în prezenţa delegatului importatorului, după care se preleva o probă sigilată care însoţea transportul la fiecare livrare şi o contraprobă care rămâne la exportator.
În urma efectuării controalelor de către Brigăzile de Supraveghere şi Control Iaşi, Giurgiu şi Galaţi, s-a constatat că în perioada 1998 - 1999 Biroul vamal Botoşani a emis 9 declaraţii vamale pentru alcool etilic de 96º către SC V. SA Botoşani în vederea derulării unor operaţiuni de export, însă, dintre acestea, 7 nu s-au regăsit în evidenţele birourilor vamale de ieşire din ţară, apărând ca neînregistrat un număr de 3 la biroul vamal Albiţa, 3 la biroul vamal Giurgiu şi una la biroul vamal Albiţa, aspect care relevă faptul că au fost confirmate în fals biroului vamal emitent Botoşani.
În consecinţă, din cele 9 operaţiuni de export derulate de SC „V.” SA Botoşani, prin Biroul vamal Botoşani, 7 transporturi nu au părăsit ţara.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.N., acesta a fost trimis în judecată pentru participarea la tranzacţiile cu alcool etilic, încheiate la data de 9 octombrie 1998, în baza Contractului din 17 septembrie 1998, între societatea „V.” SA şi SC I., cu sediul în oraşul Bender - Republica Moldova, reprezentată de inculpatul L.I.
Astfel, potrivit materialul probator administrat rezultă că L.I., însoţit fiind de inculpatul L.N. şi de numitul R.I., s-a deplasat în luna septembrie 1998 în mun. Botoşani, ca urmare a unei propuneri de afaceri efectuate de un anume „V.B.”, unde s-a întâlnit cu reprezentantul legal al societăţii „V.” S.A., respectiv cu numitul Ţ.M., ce avea funcţia de director, şi a încheiat, în baza unei procuri din care rezulta că este împuternicit de SC I., Contractul de vânzare pentru export de alcool etilic din 17 septembrie 1998, ce avea ca obiect exportul de alcool etilic.
La începutul lunii octombrie 1998, numitul L.I. a luat legătura, prin intermediul unui anume „S.”, cu martorii M.N. şi P.D., angajaţi ca şoferi la societatea de transport marfă „I.S.A. Ialoveni”, pe autocisternele cu nr. ILAB -XXX/XXXX XXX şi, respectiv, ILAB YYY - YYYY YYY, cu care s-a înţeles să efectueze, contra cost, transporturi cu alcool pe teritoriul României, respectiv din mun. Botoşani în alte localităţi.
În ziua de 8 octombrie 1998, autocisternele conduse de martorii M.N. şi P.D. au ajuns în mun. Botoşani, la intrarea în oraş fiind aşteptate de o persoană pe nume „C.”, ce a fost identificată de către martori ca fiind inculpatul L.N., care conducea un autoturism marca „L.S.” de culoare închisă, înmatriculat în Republica Moldova.
Însoţiţi de inculpatul L.N., martorii M.N. şi P.D. au condus cisternele la sediul societăţii „V.” SA, unde în aceeaşi seară au fost încărcate cu alcool, peste noapte râmând în curtea fabricii.
A doua zi, inculpatul L.N., însoţit de L.I., le-a solicitat celor doi conducători auto paşapoartele pentru întocmirea documentelor, iar la prânz un lucrător vamal din cadrul Biroul vamal Botoşani a verificat încărcătura şi a sigilat cisternele, consemnându-se că marfa este în tranzit până la punctul vamal Albiţa.
Spre seară, inculpatul L.N. le-a solicitat celor doi şoferi să-l urmeze cu cisternele, el mergând cu autoturismul în faţă, destinaţia fiind de fapt mun. Roman, unde cele două cisterne au fost oprite într-o primă fază, într-o parcare situată la intrarea în mun. Roman, inculpatul cerându-le martorilor M.N. şi P.D. să-l aştepte.
După ce a revenit, inculpatul L.N. i-a condus pe cei doi conducători auto într-o curte, unde le-a spus să parcheze lângă alte două cisterne aflate acolo, în aceeaşi noapte fiind descărcată întreaga cantitate de alcool în aceste cisterne.
Imediat după descărcare, inculpatul L.N. le-a înmânat celor doi conducători auto câte 100 dolari SUA şi le-a spus că pot pleca în Republica Moldova prin punctul vamal Sculeni, ceea ce au şi făcut cei doi martori, la trecerea frontierei cele două cisterne fiind goale.
Din Nota de constatare din 29 ianuarie 1999, întocmită de Direcţia Generală a Vămilor - Brigada de Supraveghere şi Control Vamal Iaşi, rezultă că pentru cele două transporturi cu alcool etilic rafinat, pentru care s-au efectuat formalităţi vamale de export la Biroul vamal Botoşani şi care nu au părăsit teritoriul României, nu a fost respectat regimul vamal, fiind încălcate prev. art. 81 şi art. 84 din Codul vamal al României, aprobat prin Legea nr. 141/1994.
Nerealizarea operaţiunilor de export produce anularea efectelor juridice ale celor două declaraţii vamale, rezultând faptul că SC V. Botoşani datorează bugetului de stat obligaţii fiscale, constând în accize şi T.V.A., în sumă totală de 631.825.458 ROL.
Audiat fiind, în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul L.N. nu a recunoscut participarea sa la comiterea acestor fapte, declarând că, deşi este adevărat că s-a deplasat cu verişorul său L.I., de două ori, la Botoşani, cu un autoturism marca L.S., nu a făcut decât să-l însoţească pe acesta în oraş, unde verişorul său efectua tranzacţii cu produse alcoolice, tranzacţii la care nu a asistat, în care nu s-a implicat, iar, ulterior, după încărcarea cisternelor, nu a cunoscut dacă acestea au părăsit teritoriul ţării sau dacă au fost descărcate în ţară.
Se reţine că vinovăţia inculpatului a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- Nota de constatare a Brigăzii de Supraveghere şi Control Vamal Iaşi din 26 ianuarie 1999, din care rezultă că, în cazul cantităţilor de alcool rafinat cumpărate de către SC „I.” din oraşul Bender - Republica Moldova, în baza facturilor fiscale cu nr. A şi B din data de 9 octombrie 1998, transportate cu cisternele cu nr. ILAB XXX-XXXX XXX şi ILAB YYY-YYYY YYY şi declarate la export la Biroul vamal Botoşani, acestea nu au părăsit teritoriul ţării, nefiind înregistrate în evidenţele Biroului vamal de ieşire Albiţa;
- Contractul de vânzare pentru export din 17 septembrie 1998 încheiat între SC „V. Botoşani” SA şi SC „I.” din oraş Bender, Republica Moldova, această din urmă societate fiind reprezentată de către numitul L.I.;
- procura întocmită de SC „I.” din oraş Bender, Republica Moldova pe numele numitului L.I.;
- Adresa Ministerului Justiţiei din Republica Moldova din 21 aprilie 1999, potrivit căreia SC I. cu sediul în oraşul Bender - Republica Moldova, nu figurează ca fiind înregistrată în Registrul de stat al comerţului;
- procesul-verbal de percheziţie auto, din conţinutul căruia rezultă că autovehiculul marca L.S., cu care se deplasa numitul L.I. prin mun. Botoşani în ziua de 2 aprilie 1999, este proprietatea numitului R.I., iar în portbagajul maşinii a fost identificată o borsetă în care s-au găsit, alături de alte bunuri şi acte, şi buletinul de identitate al inculpatului L.N. cu seria A nr. ZZZZZZZZZ;
- facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii şi declaraţiile vamale aferente celor două transporturi;
- declaraţiile martorilor: Ţ.M., director al SC „V. Botoşani” SA în anul 1998, potrivit cărora la data de 17 septembrie 1998 s-au prezentat la sediul unităţii sale atât numitul L.I., cât şi inculpatul L.N., aceştia doi fiind însoţiţi şi de o a treia persoană, pe nume R.I., contractul de vânzare pentru export de alcool rafinat fiind semnat doar cu numitul L.I., acesta având la el o procură a societăţii „I.” din oraşul Bender, Republica Moldova;
- B.O., şef birou financiar-contabil la SC „V. Botoşani” SA în anul 1998, potrivit căreia, în urma încheierii contractului de vânzare la export de alcool rafinat, biroul contabil a întocmit un aviz de însoţire a mărfii ce a fost încărcată în cisternele importatorului, după care s-a întocmit factura fiscală pentru fiecare transport, martora însoţind delegaţii importatorului, care erau de fapt şoferii de pe cisterne al B. Botoşani pentru achitarea contravalorii mărfii în moneda dolar SUA;
- M.N. şi P.D., şoferii celor două cisterne, care au declarat în mod constant că în România au fost aşteptaţi de inculpatul L.N., zis „C.”, inculpat pe care l-au recunoscut şi după fotografie, acesta conducând un autoturism marca L.S. (acelaşi autoturism cu are se deplasa numitul L.I. în momentul reţinerii de către organele judiciare) şi care i-a dus la o fabrică de alcool din mun. Botoşani, iar după încărcare le-a solicitat documentele pentru a fi întocmite documentele vamale, precum şi cele de plată; au plecat din Botoşani împreună doar cu inculpatul L.N., care a condus autoturismul mai sus menţionat în faţa autocisternelor, ajungând astfel în mun. Roman, unde cisternele au fost descărcate în alte două cisterne ce erau parcate lângă un depozit; după descărcare au primit de la inculpatul L.N. câte 100 dolari SUA, iar ulterior au ieşit din România cu cisternele goale prin punctul vamal Sculeni;
- declaraţiile numitului L.I., audiat în calitate de inculpat în faza de urmărire penală atât de către organul de urmărire penală, cât şi de către judecătorul care a dispus arestarea sa preventivă, din care reiese faptul că, împreună cu inculpatul L.N. şi numitul R.I., au identificat fabrici de alcool de pe teritoriul României, după care a semnat cu o fabrică de alcool din Botoşani trei contracte, ca împuternicit a unei firme din Bender şi a două firme din Republica Bulgaria, la încheierea primului contract fiind de faţă şi inculpatul L.N.; împreună cu acest din urmă inculpat a intermediat încărcarea şi a două cisterne cu alcool rafinat pentru export pentru societatea „I.” din Bender, dar nu cunoaşte dacă marfa a părăsit teritoriul României sau a fost valorificată pe teritoriul acesteia.
S-a reţinut că modalităţile de săvârşire a faptelor la care a participat inculpatul L.N. alături de numitul L.I. coincid cu modalităţile în care au fost săvârşite celelalte fapte penale de către L.I. în cazul celorlalte două contracte încheiate de către acesta cu SC V. SA Botoşani, respectiv a fost cumpărat alcool etilic pentru export de la SC V. SA Botoşani, efectuarea vămii, declarată nereal „în tranzit” pe teritoriul României, s-a făcut la biroul vamal Botoşani, iar descărcarea acesteia, contrar declaraţiilor vamale, pe teritoriul României.
În drept, faptele inculpatului L.N. au fost încadrate în dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Se impune a se reţine că prin Sentinţa penală nr. 41 din 19 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 82 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului L.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F. Bucureşti.
Cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul L.N., formându-se Dosarul nr. 10539/99/2006 al Tribunalului Iaşi, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 248 din 9 mai 2011 a aceleiaşi instanţe, recurată de către inculpat.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul L.N., solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, achitarea sa şi exonerarea de la despăgubirile civile la care a fost obligat.
Prin Decizia penală nr. 178 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus respingerea apelului ca fiind nefondat.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului, dar fiind împlinit termenul de prescripţie, instanţa a dispus corect încetarea procesului penal.
De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile cauzate prin fapta sa.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul L.N., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 171 şi 12 C. proc. pen.
A susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi ca atare se impune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că în sarcina inculpatului L.N. instanţa de fond a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la înşelăciune - constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul L.I. la încheierea Contractului din 17 septembrie 1998, dintre SC I. Bender - Republica Moldova şi SC V. SA Botoşani - ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de alcool etilic nerafinat - determinând reprezentanţii acestei din urmă societăţi să săvârşească o faptă fără vinovăţie, eludând astfel plata accizelor şi a TVA-ului, la bugetul statului, prin nerealizarea operaţiunilor de export.
Infracţiunea de complicitate la participaţie improprie la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 87/1994, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
În raport de data comiterii faptei reţinută în sarcina inculpatului L.N. - 9 octombrie 1998 - şi dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. c) şi art. 124 C. pen., în mod corect s-a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripţie specială, dispunându-se, în consecinţă, încetarea procesului penal.
În cauză se constată, însă, că instanţa de fond, în lipsa unei cereri exprese a inculpatului de a cere continuarea procesului penal, a administrat probe stabilind implicarea inculpatului în activitatea infracţională ce i s-a imputat.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
Prescripţia este o cauză care atrage încetarea aptitudinii funcţionale a acţiunii penale, lăsând neclarificată în fapt situaţia juridică a inculpatului cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia sa. În astfel de situaţii, inculpatul beneficiază de un caz de stingere a acţiunii penale, dar nu se ştie dacă în realitate era sau nu vinovat, planând asupra sa o îndoială.
Prin dispoziţiile art. 13 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit, în mod expres, trei situaţii în care inculpatul poate cere continuarea procesului penal, respectiv în caz de amnistie, prescripţie ori de retragere a plângerii prealabile.
Indiferent de faza procesuală în care intervin aceste cazuri de stingere a acţiunii penale, inculpatul nu poate împiedica incidenţa lor în cauza respectivă, dar poate cere ca procesul penal să continue pentru aflarea adevărului în ceea ce priveşte existenţa faptei şi a vinovăţiei sale.
În cele trei cazuri, acţiunea penală este stinsă, încetând a mai fi exercitabilă, nemaiputând dinamiza procesul penal, funcţie care este preluată de inculpat, el fiind cel care va trebui să aibă rol activ pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Din analiza dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că, în cazul stingerii acţiunii penale, inculpatul este singurul titular care poate cere continuarea procesului penal, această aptitudine nefiind lăsată nici la dispoziţia instanţei, şi nici la dispoziţia celorlalte părţi din proces: parte civilă, parte vătămată, parte responsabilă civilmente.
Ca atare, atunci când se constată ca fiind împlinit termenul de prescripţie, inculpatul poate să ceară, în mod expres, continuarea procesului penal, în caz contrar instanţa pronunţând încetarea procesului penal.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu au fost respectate cerinţele imperative ce decurg din textul de lege enunţat anterior. Astfel, din actele cauzei rezultă că inculpatul - asistat de apărător ales - s-a prezentat la instanţă la termenul din 7 iunie 2010 (termenul de prescripţie fiind împlinit) şi nu a cerut continuarea procesului penal, conform art. 13 C. proc. pen.
Aceeaşi atitudine a avut inculpatul şi la termenele ulterioare acordate în cauză, când instanţa a dispus administrarea de probe în condiţiile în care acţiunea penală era stinsă ca urmare a prescripţiei, iar inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
În atare situaţie, instanţa de fond a constatat, după efectuarea cercetării judecătoreşti, că nu se poate reţine existenţa unui caz de excludere a răspunderii penale, ori de inexistenţa acestei răspunderi (art. 10 lit. a) - e) C. proc. pen.), situaţia anterioară a inculpatului rămânând neschimbată, astfel că efectele cauzei de înlăturare a răspunderii penale fiind câştigate cauzei, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie.
Înalta Curte, dat fiind faptul că a fost învestită numai cu recursul inculpatului - respectând principiul non reformatio in pejus - va examina criticile acestuia pe fond, constatându-le însă ca fiind neîntemeiate.
Astfel, din declaraţiile martorilor M.N. şi P.D. - cetăţeni din Republica Moldova, angajaţi ca şoferi la I.S.A. Ialoveni - având în primire două autocisterne, au fost contactaţi de o persoană cu numele „S.”, care le-a propus să efectueze un transport cu alcool etilic pe teritoriul României, respectiv din Botoşani în alte localităţi.
Cei doi martori au trecut graniţa prin punctul de trecere a frontierei Sculeni, iar la Botoşani au luat legătura cu inculpatul L.N., fiind recunoscut în timpul cercetărilor, din fotografii puse la dispoziţie de organele de anchetă.
Inculpatul L.N. i-a însoţit pe cei doi martori la sediul SC V. SA, au încărcat marfa, dormind peste noapte în cabină, iar dimineaţa s-au întâlnit cu inculpaţii L.N. şi L.I., care le-au solicitat paşapoartele pentru întocmirea documentelor vamale.
În aceeaşi zi, cei doi martori au fost însoţiţi de inculpatul L.N. până în mun. Roman, lăsându-i să aştepte lângă un PECO, iar când au revenit acesta le-a spus să parcheze cisternele într-o curte, unde au descărcat alcoolul.
După efectuarea acestei operaţiuni, inculpatul L.N. le-a dat câte 100 dolari SUA, spunându-le că pot pleca în Republica Moldova, prin punctul vamal Sculeni, părăsind teritoriul României cu cisternele goale.
Declaraţiile martorilor M.N. şi P.D. se coroborează cu declaraţiile inculpatului L.I., dar şi cu declaraţiile martorilor M.K.D. şi I.P. care, la solicitarea inculpatului, au transportat alcoolul la diferite firme pe teritoriul României.
Inculpatul L.N. a cunoscut că în realitate alcoolul nu va fi transportat în Republica Moldova, ci va fi valorificat pe teritoriul României, scopul urmărit fiind acela al eludării taxelor aferente.
În consecinţă, sub aspectul laturii penale, vinovăţia inculpatului este dovedită, nefiind incident unul din cazurile prevăzute de lege care să impună achitarea sa.
Sub aspectul laturii civile, potrivit O.U.G. nr. 82/1997 privind regimul accizelor - în vigoare la data comiterii faptei - în cazul vânzării de alcool, plata accizelor şi a TVA la bugetul statului revine producătorului, iar dacă alcoolul este livrat la export, producătorul este scutit de această obligaţie fiscală.
În cauză, Direcţia Generală a Vămilor -Brigada de Supraveghere şi Control Vamal Iaşi - a constatat neefectuarea operaţiunilor de export de către inculpatul L.N. şi a dispus anularea efectelor juridice a celor două declaraţii vamale, astfel că SC V. SA Botoşani ar fi datorat statului accize şi TVA în valoare de 631.825.458 ROL, pentru cele două operaţiuni de export din data de 9 octombrie 1998.
Dar, cum reprezentanţii SC V. SA Botoşani au săvârşit o faptă fără vinovăţie, neştiind că alcoolul va fi valorificat pe teritoriul României, suma datorată statului urmează a fi plătită de inculpatul L.N. în limitele cotei sale de participare, astfel cum au stabilit instanţele de fond şi apel.
Ca atare, criticile circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 12 C. proc. pen. - invocate de recurentul-inculpat - nu sunt incidente în speţă, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.N. cu obligarea acestuia, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1308/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
