ICCJ. Decizia nr. 58/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 58/2013
Dosar nr. 100/1/2013
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 august 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, investită cu soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi .împotriva sentinţei penale nr. 374 din 06 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 3238/121/2012, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor M.P. (fiul lui P. şi G.), M.I. (fiul lui N. şi I.) şi B.D. (fiul lui V. şi V.).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă, existând indicii temeinice că inculpaţii M.P., M.I. şi B.D. au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr 99/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - serviciul Teritorial Galaţi.
S-a reţinut că, în cursul lunii noiembrie 2009, inculpaţii M.P., M.I. şi B.D. au constituit un grup infracţional organizat, în scopul obţinerii de importante foloase materiale din contrabanda cu ţigări, prejudiciul total cauzat bugetului de stat fiind în cuantum de 4.183.790 lei, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
Fapta inculpatului M.P., care, acţionând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, prin mai multe acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2010 - octombrie 2011, a instigat alte persoane ori Ie-a ajutat prin supravegherea zonei de traversare, la introducerea în ţară din Republica Moldova a unui număr de peste 144.158 pachete de ţigări, prin trecerea frontierei pe raza judeţului Vaslui, prin alte puncte decât cele destinate controlului vamal, participând în mod direct, ori ajutând, totodată, prin supravegherea ca antemergător şi la transportul acestor cantităţi de ţigări provenind din contrabandă, ţigări pe care Ie-a preluat şi vândut altor persoane prejudiciul total cauzat prin aceasta bugetului de stat fiind de peste 4.183.790 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că în cauză se menţin în continuare temeiurile legale de la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.P., M.I. şi B.D., respectiv, cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracţiunilor, împrejurările în care au fost comise, numărul mare al persoanelor implicate, nivelul ridicat de organizare, folosind inclusiv elemente din structurile statului pentru o mai mare eficienţă şi valoarea ridicată a prejudiciului, precum şi starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunităţii dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi lăsate în libertate.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor, chiar cu respectarea unor condiţii restrictive de drepturi, ar crea un efect negativ în comunitate din perspectiva protejării acesteia de persoanele care obţin venituri uriaşe din asemenea activităţi ilicite şi care implică şi un consum mare de resurse din partea organelor statului pentru destructurărea unor astfel de grupuri infracţionale.
Circumstanţele personale ale celor trei inculpaţi şi comparaţia cu situaţia juridică a celorlalţi inculpaţi din dosar nu sunt în măsură să modifice aspectele de fapt şi de drept arătate, argumentele şi raţiunea care pledează pentru menţinerea arestării preventive fiind independente de respectivele susţineri în apărare.
Împotriva acestei încheieri inculpaţii M.I. şi B.D. au declarat recursurile de faţă.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt inadmisibile.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în prima instanţă sau în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi încheierea prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, petru cei lipsă.
Din analiza textului de lege mai sus arătat rezultă că încheierile pronunţate de instanţa de recurs, prin care se dispune menţinerea arestării preventive, nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi B.D.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare dintre recurenţii inculpaţi va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii M.I. şi B.D. împotriva încheierii din 9 august 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 925/44/2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 944/2012. Penal → |
|---|
