ICCJ. Încheierea nr. 1028/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1028/2012
Dosar nr. 4590/285/2011
Şedinţa publică din 18 iulie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 123 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi împotriva sentinţei penale nr. 760 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în Dosarul nr. 4590/285/2011 în favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 760 din 09 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuţi s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi privind luarea măsurii de siguranţă a internării medicale a făptuitorului P.G.
Instanţa de fond, pentru a hotăra astfel, a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi sub numărul 4590/285/2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a solicitat în temeiul art. 114 alin. (1) C. pen. ca în baza art. 112 lit. b) C. pen. să se dispună luarea măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de făptuitorul P.G. faţă de care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe faptă prev. şi ped. de art. 180 alin. (11) C. pen. constând în aceea că în seara zilei de 06 martie 2011 acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioare în zona capului părţii vătămate P.Ş. determinând transportarea acestuia la Spitalul Rădăuţi pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Instanţa de fond a apreciat că măsura internării medicale nu se poate lua faţă de făptuitorul care nu era iresponsabil la momentul săvârşirii faptei ci doar prezenta tulburări de comportament ce constituie simple elemente de individualizare a pedepsei.
Împotriva sentinţei penale nr. 760 din 09 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuţi a declarat recurs Parchetul de pe lângă această instanţă criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, însă la termenul de judecată din 8 februarie 2012 s-a pus în discuţie şi excepţia necompetenţei a Curţii de Apel Suceava de a soluţiona prezentul recurs.
În acest sens, s-a reţinut că potrivit art. 27 alin. (3) C. proc. pen., Tribunalul, ca instanţă de recurs judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Cum în speţă era vorba despre o infracţiune care se judecă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respectiv lovire prevăzută de art. 180 alin. (11) C. pen., era firesc ca şi recursul ce vizează o cerere accesorie legată de o astfel de infracţiune să fie judecat tot de către Tribunal.
Prin decizia penală nr. 61 din 16 martie 2012, Tribunalul Suceava, în baza art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 27 pct. 3 C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava de soluţionare a prezentului recurs.
În baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 43 alin. (1), (3) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.
În motivarea deciziei, s-a reţinut că prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct. 3 C. proc. pen. care reglementează competenţa Tribunalului ca instanţă de recurs, şi art. 281 pct. 3 C. proc. pen., care reglementează competenţa Curţii de Apel ca instanţă de recurs.
Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate a rezultat că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a recursului în materie penală, prin modificările aduse C. proc. pen., Curtea de Apel a dobândit o competenţă generală, iar Tribunalul, o competenţă specială, limitată la cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 27 pct. 3 C. proc. pen.
Împrejurarea că infracţiunea pentru care s-au efectuat cercetări de către organul de urmărire penală, care a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, face parte din categoria acelora pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, nu are relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente să soluţioneze recursul declarat în cauză, în condiţiile în care hotărârea atacată este o sentinţă pronunţată în prima instanţă de către judecătorie, care nu face parte din categoria celor care, potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, pot fi atacate cu recurs la Tribunal.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constata că potrivit disp. art. 27 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr, 202/2010, „Tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (…)”.
Or, în speţă fiind vorba despre o infracţiune care se judecă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respectiv lovirea sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (11) C. pen., în această situaţie este logic ca şi recursul ce vizează o cerere accesorie legată de o astfel de infracţiune să fie judecat tot de către Tribunal.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a stabili competenta de soluţionare a cauzei privind pe petentul P.G., în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul P.G. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2012.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 1025/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1030/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
