ICCJ. Decizia nr. 1030/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1030/2012
Dosar nr. 462/2/2012
Şedinţa publică din 18 iulie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 193/AP din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 42 C. proc. pen. rap. la art. 281 pct. 3 C. proc. pen. cu ref. la art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010 s-a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de inculpatul N.D. împotriva sentinţei penale nr. 224 din 24 martie 2010 pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, în Dosarul nr. 18129/303/2009, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reținându-se că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, s-au abrogat dispoziţiile art. 27 pct. 2 C. proc. pen. în sensul că s-a scos din competenţa materială a Tribunalului calea de atac a apelului, hotărârile pronunţate în primă instanţă de către judecătorii fiind supuse recursului.
S-a mai reţinut că Legea nr. 202/2010 a adus modificări dispoziţiilor privind competenţa materială a Curţilor de Apel, art. 281 pct. 3 C. proc. pen. dispunând că, în calitate de instanţă de recurs, Curtea de Apel judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa Tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19 ianuarie 2012, sub nr. 462/2/2012.
Prin încheierea din data de 22 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 462/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea Dosarului nr. 462/2/2012 privind pe inculpatul N.D. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu art. 29 alin. (5) C. proc. pen. să soluţioneze cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, reținându-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., atâta timp cât prin decizia penală nr. 639 din 22 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a admis recursul declarat de inculpatul N.D.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 224 din 24 martie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în Dosarul nr. 18129/303/2009, în baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune asupra părţii vătămate C.A.
În baza art. 61 alin. (1) Teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 13 din 07 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 2808/2004, definitivă la 01 februarie 2005 prin neapelare, şi a dispus - în baza art. 61 alin. (1) Teza a III-a C. pen. - contopirea restului rămas de executat de 652 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
2. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune asupra părţii vătămate F.N.
În baza art. 61 alin. (1) Teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 13 din 07 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 2808/2004, definitivă la 01 februarie 2005 prin neapelare, şi s-a dispus - în baza art. 61 alin. (1) Teza a III-a C. pen. - contopirea restului rămas de executat de 652 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
3. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune asupra părţii vătămate S.M.E.
În baza art. 61 alin. (1) Teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 13 din 07 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 2808/2004, definitivă la 01 februarie 2005 prin neapelare, şi s-a dispus - în baza art. 61 alin. (1) Teza a III-a C. pen. - contopirea restului rămas de executat de 652 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
4. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D., cu aceleaşi date de identificare, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune asupra părţii vătămate I.T.
În baza art. 61 alin. (1) Teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 13 din 07 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 2808/2004, definitivă la 01 februarie 2005 prin neapelare, şi s-a dispus - în baza art. 61 alin. (1) Teza a III-a C. pen. - contopirea restului rămas de executat de 652 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
5. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune asupra părţii vătămate S.M.
În baza art. 61 alin. (1) Teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 13 din 07 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 2808/2004, definitivă la 01 februarie 2005 prin neapelare, şi s-a dispus - în baza art. 61 alin. (1) Teza a III-a C. pen. - contopirea restului rămas de executat de 652 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
6. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune asupra părţii vătămate L.L.
În baza art. 61 alin. (1) Teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 13 din 07 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 2808/2004, definitivă la 01 februarie 2005 prin neapelare, şi s-a dispus - în baza art. 61 alin. (1) Teza a III-a C. pen. - contopirea restului rămas de executat de 652 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.A. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta cu titlu de despăgubiri materiale a sumei de 150 RON şi a sumei de 60 euro în echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă F.N., şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta cu titlu de despăgubiri materiale a sumei de 500 RON.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă L.L., şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta cu titlu de despăgubiri materiale a sumei de 500 RON.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă I.T., şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta cu titlu de despăgubiri materiale a sumei de 400 RON.
În baza art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată S.M., a renunţat la constituirea de parte civilă pentru suma de 500 RON.
În baza art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată S.M.E. a renunţat la constituirea de parte civilă pentru suma de 900 RON.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.400 RON.
Împotriva sentinţei penale nr. 224 din 24 martie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a declarat apel, în termen legal, inculpatul N.D. criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 654/A din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 654/A din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul N.D., criticând decizia din apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de împrejurarea că inculpatul a lipsit de la judecarea cauzei din motive ce nu-i sunt imputabile iar apărarea asigurată de apărătorul din oficiu, a fost una formală, fără conţinut, fiindu-i astfel încălcat dreptul constituţional la o apărare efectivă.
Prin decizia penală nr. 639 din 22 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis recursul declarat de către inculpatul N.D., s-a casat decizia penală nr. 654 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
După casarea cu trimiterea spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 12 mai 2011 sub nr. 18129/303/2009.
Potrivit dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul";.
În alin. (3) al aceluiaşi art. se arată că, „în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă sunt aplicabile";.
În cauza dedusă judecăţii rezultă că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la 24 martie 2010, iar în recurs a fost casată numai decizia instanţei de apel, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, ceea ce înseamnă că, sub aspectul căilor de atac, este aplicabilă norma tranzitorie ce se regăseşte în alin. (1) al art. XXIV.
Doar în ipoteza în care, prin decizia instanţei de recurs, erau casate ambele hotărâri, cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, deveneau aplicabile dispoziţiile art. XXIV alin. (3) C. proc. pen., hotărârea pronunţată de judecătorie în primă instanţă fiind supusă recursului la Curtea de Apel.
În consecinţă, constatând că, în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 24 martie 2010, aceasta rămâne supusă căilor de atac existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi ca atare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, decizia fiind supusă recursului la Curtea de Apel Bucureşti.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul N.D. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a petentului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul N.D. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2012.
| ← ICCJ. Încheierea nr. 1028/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1031/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
